685 matches
-
pe finister în seară au mai rămas în noi himere amiezile de vara anemică ispită cu tinere dogori rotindu-se cărunte pe umerii prea slabi să poarte rodul grădinilor încă necules în sufletul inundat de ceață șoimii își poartă zborul indecis tot mai aproape de pământ amețiți de efigiile anotimpului când puteau săruta soarele eu cred c-ai învățat să te accepți tu taci să nu-mi tulburi zâmbetul fragil ... Citește mai mult Ecoul pașilor se stingehohotind surd în tăcerea timpului meutu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
înțeles la rigoare un Mazilescu esențializat, redus (cum scria un publicist acum ceva timp) la dimensiunile unui buletin de identitate. Dar un Mazilescu aproape complet, fără să fie totuși complet, mi se pare mai degrabă un hibrid, urmare a împletirii indecise între spirit critic și larghețe. Dacă tot a venit vorba de rigoare, am făcut și o verificare numerică. Volumul Versuri (1968) conține în total 40 de poezii. Din care selecția de față elimină 10, printre care sub acest cuvânt suferă
Precizări asupra preciziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2828_a_4153]
-
Barbu Cioculescu Indecis între a înceta cu fermitate plățile, a trimite pe fundul mării balastul băncilor și a termina cu bănuțul populației, statul de tranziție statornicit pe valuri de aproape zece ani și astfel cârmuit ca să mai salte, cu timona înțepenita, încă pe
Vasul fantomă al economiei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17724_a_19049]
-
În ce măsură însă aceasta proporție reflectă și situația reală în care se află aceiași locuitori ai Bucureștiului în ipoteza votului real, despre asta ziarele nu încearcă să afle cum stau lucrurile. Adică nu știm ce vot ar da indecișii, cam 50%, indeciși care, în fond, vor decide cantitatea votului de la urne. Astfel că victoria din sondaje, care dă aripi principalului partid de opoziție, s-ar putea să fie un fel de pion otrăvit cu care PDSR se joacă primejdios de familiar. Lideri
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17773_a_19098]
-
ca urmare a fragilității vieții, a "evanescentei timpului trecut, a volubilității spiritului însuși, a memoriei, a dorințelor" (109). "Change is the nursery/ of musicke, joy, life and eternity", spune poetul în Elegia a III-a. Protagonistul acestui univers în mișcare, indecis și parcă mereu aflat sub vraja propriilor sale incertitudini convertite în mister seducător, este junele prim. Acesta practică o inconstanta albă, cum o numește Rousset, adică o formă benigna de veșnică rătăcire și instabilitate. E un călător fără odihnă, care
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
al deplinei conștiințe a gestului său. Toate aceste elemente sunt enunțate ferm încă din perioada începuturilor sale artistice, iar acest lucru se poate vedea fără echivoc în schițele expuse acum la Timișoara. Chiar dacă el pare oscilant în acest moment, oarecum indecis în ceea ce privește natura exprimăr După ce opera pictorului s-a încheiat abrupt și prematur cu aproape doi ani în urmă, o expoziție cum este cea de la Timișoara, dincolo de aparentul ei aer sentimental, se transformă într-un examen necruțător atît pentru artist cît
Tînărul Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17199_a_18524]
-
drumul pustiu nesfîrșit/ este chiar lama unei securi/ care-mi despica încet inima înmiit" (Drumul pustiu). Sau gnomic: "ca un cartof în pămînt/ creșteai în memoria mea visînd" (Adăpost). Sau, cel putin, confruntarea ființei actuale cu ipostazele sale infantil-ofensive, impactul indecis al vîrstelor zăvorite "în luminoasă enigmă". Ideea de moarte apare atenuata de ideea anamorfozelor pe care le cunoaște făptura noastră în zarea conștiinței de sine fantaste: "vorbeai cu mirosul tău de floare din băli/ neortodoxa intraductibila aurorală/ iar aceasta vorbire
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
Cît timp va trăi sub presiunea celor două chemări - politică și literatura - asumate integral, din toată ființă, vă tînji după un echilibru, care îi alunecă mereu că o himera. I se va părea mereu că sacrifică un talger pentru celălalt, indecisa între priorități. Cînd se intersectează planurile ele nu ating de multe ori o concordie. Mă feresc s-o lezez cîtuși de puțin, îngaim doar o rezervă, îmi îngădui să mă separ pe un segment de tîlcul pe care il împrumuta
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
sociale, odată cu instaurarea unui regim de tranziție - nesincer în primii săi șapte ani, cu privirile îndreptate spre fosta centrală, dar silit să procedeze la minimale măsuri de spargere a monopolului etatist - iar din noiembrie 1996 partizan al Reformei, pe cât de indecis să apuce taurul de coarne. Nu se știe cum s-ar fi petrecut lucrurile când Reformă ar fi succedat unui stadiu de violență socială, cănd iarăși este neclar cine ar fi fost învingătorul. Oroarea de violență a unei societăți pe
Scurtă privire peste umăr by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18113_a_19438]
-
pe fronturi diferite: pe de o parte, și-a conservat și a adîncit experiențele inițiale din țară, iar, pe de altă parte, a încercat o adaptare, cu cît mai putine pierderi, la spațiul dinamic, determinat economic și necruțător cu cei indeciși, al pieței de artă occidentale. Într-un anumit fel, Marianov a trait simultan în două realități: într-una Răsăriteana, puternic motivată istoric și conjunctural, a păstrării coerentei interioare și a specificității umane prin proiecția simbolică și prin aspirația spirituală și
Paradoxurile lui Bata Marianov by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17610_a_18935]
-
ieșirea din canon, imprevizibilitatea, surpriza cu conținutul ei incomod, uneori riscant, spontaneitatea - expresie a pulsației autonome a minții, inimii, nervilor. Siguranța ordonării vieții sociale „după plan“ nu lăsa nimic esențial la latitudinea fiecăruia, la discreția diversității temperamentale, preferențiale, a naturii indecise, capricioase a omului. Chiar vorbirea, cum spuneam, firește cea de for public (dar se molipsea și comunicarea privată), se schematiza tocmai pentru a zădărnici ambiguitatea, echivocul, pentru a nu permite dizolvarea univocului în perifraze, în jocuri lingvistice arbitrare. Se tindea
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
aștepta măcar schimbarea guvernului Tătărescu și crearea unui guvern de destindere format din personalități (printre care, firește, se prenumăra) peste partide prin modificarea radicală a Constituției. Majoritatea însemnărilor sale pe anul 1935 sînt obsesii ale acestei speranțe, pe care suveranul, indecis, o amîna mereu deși o anunța. Argetoianu care detesta guvernul Tătărescu l-a numit, la 15 decembrie 1935, "cel mai rușinos guvern din cîte a avut România de la 1866 încoace". Iar, la încheierea anului, nota "Sărăcie, lipsuri, dezorientare și, mai
Jurnal de politician by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16719_a_18044]
-
operele tîrzii ale scriitorului, punînd probabil la contribuție și alte texte oferite de familie, dar făcînd referință specială la acel apărut, în traducere spaniolă, cu cîțiva ani înainte: "Operele sale din acești ani sînt parcă pline de absurd, de o indecisă impresie între absurd și visare și nu șovăie, ca să recreeze atmosfera, să rupă tiparele tradiționale: jocurile sintactice, neologismele, dublul înțeles. În ultimii ani, fără dubiu, Cugler intră pas cu pas în drumul către profunzimile misterioase ale sufletului. În povestirea Dos
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
deocamdată stăpîni. Regele domnea formal. Iar Antonescu, socotindu-l prea tînăr, nu-l consulta deloc, toate deciziile luîndu-le el, conducătorul statului, în problemele interne și externe. Regina mamă a fost însărcinată să-l viziteze pe Hitler, cu care a convorbit, indecis, vreo jumătate de oră, la 10 decembrie 1940, adică atunci cînd mariajul generalului cu legionarii era încă în toi, deși vrajba era arhicunoscută. Hitler a prevenit-o despre fiul ei că "un om nu poate să conducă o țară pînă
Un destin tragic (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16842_a_18167]
-
Iulia Alexa Mahalaua de azi pe mâine e un volum de versuri apărut la Editura Vinea care îi adăpostește între copertele sale pe Traian Coșovei, un optzecist cunoscut, și pe un tânăr nouăzecist încă indecis, pe nume Dan Mircea Cipariu. Formula aceasta de publicare, în maniera anilor '80 face cartea interesantă ca substanță, dar și atrage atenția asupra diferențelor de stil și nu în ultimul rând de experiența poetică între cei doi autori, evidentă mai
Poeme de mahala by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16947_a_18272]
-
sunt fictive". Narațiune care își afișează, pe alocuri, conformismul, schițând masca unui inocent uneori stângaci, cartea lui Daniel Pișcu își lasă cititorul să ghicească, în același timp, figura poetului care explorează limitele limbajului și jocul halucinant al realităților. O carte indecisă parcă între tentația unei narațiuni "inocente" în cheie realistă și o compoziție kitsch a realității, Mă chemau păsările trezește cu siguranță interesul cititorului pentru opțiunile viitoare din proza lui Daniel Pișcu. Daniel Pișcu, Mă chemau păsările, Ed. Augusta, Timișoara, 1999
Vârsta și scriitura inocenței by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17053_a_18378]
-
autoarea volumului împărțit la doi o preocupare sistematică sau - Doamne ferește! - un program estetic. Din sugestii livrești preluate capricios, ca și din neașteptate declarații directe, făcute în registrul stilistic al oralității bucureștenești, Simona Tache își compune și își recompune un autoportret indecis, fluid, un "autoportret din mers", cum ea însăși îl definește. Acest autoportret ni se înfățișează ca o siluetă de fată furișată prin tramvaie pline de bărbați prost-crescuți sau refugiată în bucătărie, unde scrie scrisori de dragoste "pe mușamaua roz,înflorată
Descentralizarea vieții literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17069_a_18394]
-
mai hazos, după gustul Cronicarului, practicat de grupul Divertis.) * Întorcîndu-ne la Almanahul 2001 al Academiei Cațavencu, cele mai reușite pagini ni s-au părut cele datorate scriitorilor din redacție, Ștefan Agopian, Tudor Octavian și, parțial, Cornel Ivanciuc (acesta din urmă indecis între reportajul senzațional și proză și de aceea prolix). Despre ei, știam din bibliografie ce pot. Surpriza a fost secțiunea ultimă din cuprins - o selecție din textele trimise de cititori pentru concursul literar cu tema România viitoare. Academicienii cațavenci ne
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16516_a_17841]
-
absurdul sau burlescul metanarațiunii istorice din Venea din timpul lui diez. Deși are din toate câte ceva, romanul lui Petre Barbu nu excelează în nici o direcție, situându-se la un nivel mediocru al tendințelor narative exprimate de ceilalți, rătăcind undeva între, indecis și fără contur ca o copie. Și și mai grav: îi lipsește umorul. Petre Barbu îți poate povesti orice, dar nu te poate face să râzi. O încrâncenare surdă în a insista grav și serios, pe derizoriu și pe absurd
Un roman cu loseri ratat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11853_a_13178]
-
Nu e cazul Aviatorului care se sprijină în exclusivitate pe personajul-pivot care e Howard Hughes. Or, în acest caz, sau îi amplifici aura de mister (vezi Cetățeanul Kane, cu care Aviatorul a fost deja comparat) sau îl elucidezi. Scorsese pare indecis și tot lungmetrajul este o pendulare între aceste două alternative. Sau poate că regizorul a fost atât de subtil încât nimeni nu s-a prins de intenția lui de a demistifica faima acestui personaj care e portretizat ca destul de găunos
Doi mari regizori (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11938_a_13263]
-
Vedem noi. - Prin baruri zici să se ducă? Crezi tu că acolo e targetul? - Unde vrei să se ducă, băi, Crine? La biblioteci? Cască din nou. Alea din biblioteci sunt deja convinse, te votează neadormite și nemasate la tălpițe. Pe indecise sau p-alea din tabăra adversă trebuie să le lucrăm. Deci, baruri, supermarketuri, piețe, tramvaie, autobuze, trenuri. Acolo trimitem mercenarii. - Păi și, dacă indecisele și portocaliile au deja soți și iubiți portocalii, ce ne facem? - Nu facem nimic, tu crezi
Crine, mizează, băi, pe femei! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19978_a_21303]
-
din nou. Alea din biblioteci sunt deja convinse, te votează neadormite și nemasate la tălpițe. Pe indecise sau p-alea din tabăra adversă trebuie să le lucrăm. Deci, baruri, supermarketuri, piețe, tramvaie, autobuze, trenuri. Acolo trimitem mercenarii. - Păi și, dacă indecisele și portocaliile au deja soți și iubiți portocalii, ce ne facem? - Nu facem nimic, tu crezi că ăia o să știe că tactica ta e să fii moale și plictisitor la TV ca să le cucerești gagicile? Ei o să maseze ca proștii
Crine, mizează, băi, pe femei! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19978_a_21303]
-
puțin trecut de ora unu, unu și șapte sau și treisprezece, spațiul acela al cadranului încă liniștitor, neutru. Grobei se afla și el printre cei ce flanau prin centru, trecând de pe un trotuar pe altul. Purta o scurtă dintrun material indecis, 50 la sută, sau 40 la sută lână («Schurwollwe») și restul, un amestec sintetic, pantaloni uzați, bine întreținuți, călcați de el însuși în aceeași dimineață, pantofi cu talpă de crep gălbui, pantofi care fuseseră eleganți odată și mai erau încă
Începuturi de roman by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2709_a_4034]
-
semnează rândurile liminare, există ceva în plus și în minus. Mai întâi, faptul că Gina Stoiciu și scriitorul cineast Constantin Stoiciu nu prea aduc cu portretul viitorului exilat. Despărțirea de țară, așa cum o narează Gina Stoiciu, are ceva de lentoare indecisă. Ieșim, carevasăzică, din țară, ei și? Ne întoarcem. De aici la exilul definitiv e, totuși, cale lungă. Aflați la marginea ficțiunii - așa cum reiese din fragmentul citat - nu aveau cum să rateze indiciile unei aventuri existențiale. Chiar dacă, propriuzis, nu se putea
Echilibrul vindecat by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2730_a_4055]
-
la locul nostru. La terase. Toate s-au deschis, acum pe bune, și nimeni nu speră că ploaia o să strice coafuri, o să ruineze vise sau o să destrame relații proaspăt închegate, într-o seară de aproape-vară perfectă. Este perioada favorabilă celor indeciși, pentru că putem alege să ne îmbrăcăm fi x la granița dintre două anotimpuri, nici gros nici subțire, dar să nu ne luăm încă rămas-bun de la hainele speciale pentru seri mai friguroase. Și tot la capitolul aproape perfect, la granița dintre
Indoor vs. outdoor [Corola-blog/BlogPost/99437_a_100729]