366 matches
-
proaspete, crăițe și cârciumărese, cu rouă pe ele, domină învălmășeala de albume, dosare, agende zdrențuite, blocnotesuri, creioane, blocuri de desen, Comicologia lui Marian Popa, sprijinită de telefon face pandant unui exemplar legat în piele: Le rire de Bergson.” - Imprecizia și indeterminarea sensului ar fi iar o mașinărie postmodernă întâlnită în atitudinile și reacțiile personajelor Valeriei Manta Tăicuțu. Iată un fragment de ambiguizare, liric, cum sunt multe pe parcursul lecturii, veritabile poezii: “Convingător. Am învățat să mă exprim foarte convingător. Fără concordanță cu
SLALOM SENTIMENTAL- ROMAN- VALERIA MANTA TĂICUȚU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1477811445.html [Corola-blog/BlogPost/379118_a_380447]
-
instantanee și parțială a gândului pe care o presupune sugestia e mai adecvată în acest domeniu de fragilă consistență decât distincția netă și definitivă. Ceea ce nu înseamnă că sugestia ar pulverize afirmația. Doctrina simbolistică a “vagului “ trebuie depășită. În poezie indeterminarea are sau trebuie să aibă o funcție determinatoare. Evident, așa zisa imprecizie de penumbre din poezia lui Nichita este departe de a reprezenta o insuficiență artistică. Sugestia nu este contrariul exactității. În poezie irizările aproximează mai bine obiectul în loc să-l
CONTEAZĂ CE SPUNE POETUL ŞI NU CUM SPUNE? SAU ŞI UNA ŞI ALTA? de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Conteaza_ce_spune_poetul_si_nu_cum_spune_sau_si_una_si_alta_.html [Corola-blog/BlogPost/361728_a_363057]
-
la fel și rafinarea și adecvarea ei la posibilitățile specifice. Un act metafizic îl descoperim în jocul subtil al corespondențelor, în descoperirea și resimțirea unității lumii, prin proiectarea analogică. Simbolul, a devenit principiu însuși al creației, cultura delicată a nuanței, indeterminarea provocatoare și stimulatoare, mijloacele muzicale ale sugestiei chiar sunt semnele unei alianțe discrete dar fecunde între poezie și filosofie. Psihologia receptării se întoarce dialectic asupra psihologiei creației. Poetul adevărat gândește i-mediat cu cuvinte, limbajul însuși gândește uneori în poemul
ALIANŢA DISCRETĂ ŞI FECUNDĂ DINTRE POEZIE ŞI FILOSOFIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 by http://confluente.ro/Alianta_discreta_si_fecunda_dintre_poezie_si_filosofie.html [Corola-blog/BlogPost/354086_a_355415]
-
ontologice ale unei teorii, sau, mai faimos, „a fi înseamnă a fi valoarea unei variabile legate”. Quine a devenit faimos în anii '50-'60 pentru critica distincției dintre enunțuri analitice și enunțuri sintetice („Two Dogmas of Empiricism”, 1951) și argumentul indeterminării traducerii radicale ("Word and Object", 1960). Aceste argumente, împreună cu teza subdeterminării teoriilor științifice de către evidență, sunt folosite pentru a susține holismul semantic: semnificația expresiilor dintr-un limbaj (sau a conceptelor dintr-o teorie) este determinată nu individual, ci de întregul
Willard Van Orman Quine () [Corola-website/Science/304613_a_305942]
-
nu o fi exprimat, cu dramatism uneori atingând treptele sublime ale tragicului. Așa că nu ne miră cum, prin noul său volum („Poeme interminabile”), Poetul Eugen Evu, academician al Accademiei Internazionale “Il Convivio”, Sicilia, Italia - a ajuns să “adulmece”, în deaproape, indeterminarea/”interminabilitatea” divină a orfismului. Poemele sale, din acest volum, vorbesc despre Supra-Omul-POET, ca despre o ființă vecină cu impersonalitatea zeilor și cu o moarte care, paradoxal, poate, “regurgitează” viață - eternitate umanizat-expresivă, de fapt: “Nu te mai zbate/suflet al meu
Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
cu pretenții intermitente de interpretare metafizică. Nu îi e de ajuns să se lamenteze și să dea vina pe societate. Cauzele înfrângerii sale sunt mai degrabă interioare decât exterioare. Contururile personalității sale sunt incerte, iar psihologia sa este învăluită în indeterminări și obscurități. Profund și iremediabil contradictoriu, "interiorul" său plutește în incertitudini. Identitatea sa e pulverizată, iar sciziunea, inconsecvențele de atitudine și rupturile îl livrează unei schizofrenii nebănuite. Suferă de o nevroză de tip bacovian, pe care mă mir că nu
Psihologismul halucinatoriu by Ion Simuț () [Corola-journal/Memoirs/10494_a_11819]
-
conștiinței dureroase a alterității, râvnind tocmai la o cunoaștere de sine ca subiect individualizat într-o lume a cărei perfecțiune, fie și edenica, rămâne sterilă dacă nu îngăduie reală comunicare cu niste realități palpabile și vii, desprinse din monotona, absolută indeterminare. A cunoaște înseamnă atunci a fi în stare să dai un chip lumii în care trăiești, configurându-te totodată pe tine însuți; transcendentul are nevoie de o minimă contingenta, iar absența ei provoacă întrebări aproape argheziene, într-un limbaj foarte
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
drepturi, ca modalitate practică de a realiza coeziunea socială, ridică o serie de probleme teoretice cu privire la semnificația dreptății. Este vorba despre dificultatea de a stabili un echilibru între conceptele de redistribuire și de recunoaștere în definirea dreptății, motivul principal fiind indeterminarea raportului dintre chestiunea rasială și politicile de redistribuire. Pe de o parte, există ipoteza că recunoașterea drepturilor colective a dus la ruina statului de tip welfare peste tot unde aceste politici au fost implementate, din pricina extinderii redistribuirii la identitățile colective
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
identice, unele explodează, altele nu. Conform cărei determinări? Am putea fi tentați să emitem ipoteza că între cele două nuclee ar exista o deosebire pe care noi n-o observăm, dar alte cercetări au silit pe fizicieni să admită ipoteza indeterminării, manifestată și în alte fenomene, cum ar fi cel al tranziției cuantice. Dar nu asta e atât de frapant în comportarea radiumului radioactiv. I s-a descoperit periodicitatea desintegrării, care, după cum o să vedeți, ne dă de gândit. Avem în față
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
credințe și de practici se schimbă În timp și În spațiu. Această complexitate ne Îndeamnă să fim ceva mai modești În estimările noastre referitoare la interacțiunile dintre culturi și dezvoltare. Restructurările la care asistăm evoluează În permanență, ceea ce dezvăluie o indeterminare imposibil de contestat și justifică necesitatea unei umanizări a științelor umane (Dosse, 1997). Scientismul a Îndepărtat, pentru multă vreme, științele despre Om de diversitatea Umanității și de exigențele impuse de necesitatea de a salva biodiversitatea (vezi actualitatea temei „dezvoltării durabile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
în loc de-a reprezenta urmarea unui gen de literatură, corpul de texte teoretizante ar anticipa creația. În consecință, în climatul năzdrăvanului postmodernism, conceptul și creația și-ar putea inversa rolurile. În terminologia unui Raymond Federman, critica devine criticfiction, topos al indeterminării, jocului, iluziei, pe cînd creația e apreciată ca un teren al nașterii principiilor teoretice ( surfiction), exhibîndu-și baza doctrinară. Cu grație, lumea se întoarce cu capul în jos Dar să trecem peste momentul acrobatic și să ne întrebăm: avem a face
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
sunt scriitorul Radu Cosașu. În ambele cazuri citesc, din varii motive, ziare precum „Libertatea“, „Click“ etc. Le pot citi pentru amuzament sau pentru a demonstra că orice știre idioată e, de fapt, un roman de succes. Sau pentru a observa indeterminarea virgulei între subiect și predicat. Citesc gen OULIPO. Oare nu sunt un cititor mai premium decât ceilalți? Al treilea exemplu: cititor premium fiind, mi se pare că un articol quality e de fapt scris prost, fără surse și tendențios. Să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
precădere de către studiile dialogice: (1) centralitatea discursului - cu sublinerea limbajului ca sistem care este central în procesele de construcție socială; (2) fragmentarea identităților - demonstrată de problema autonomiei și autodeterminării individului ca origine a înțelesului; (3) critica filosofiei prezentului - focalizată pe indeterminarea obiectelor și natura construită a oamenilor și realității; Tabelul 2. Caracteristicile prototipurilor discursive (adaptare după Stanley Deetz) Conjugând diverse accente ale teoriilor comunicării, analiza organizațională ajunge la un instrument util de lucru; astfel, analizele discursului în organizații relevă opt elemente
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
euristică era cu totul alta. Ambiționând să fie primul critic literar care analizează opera lui Camil Petrescu din chiar interiorul acesteia, respectiv al substanțialismului, exegetul va observa că Fred, d-na T., Ladima și Emilia sunt supuși categoriei filozofice a indeterminării.46 Argumentele sunt numeroase și la îndemâna oricui. Emilia e o actriță lipsită de talent și cunoscută de mulți ca o femeie de moravuri ușoare, agramată și care își urmărește strict interesele personale. Mai mult, examinând-o cu scrupulozitate, Fred are
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
un tip falacios și îi tapează pe prieteni de bani. Comportamentul lui donquijotesc e remarcat de Miți Mărculeanu, prietena Emiliei și, în critica interbelică, de Mihail Sebastian. El este, ca să folosim o sintagmă maioresceană, "o figură caleidoscopică". Tot sub incidența indeterminării stau onomastica și identitatea aproximativă a unor caractere. Cea care semnează "T." e deconspirată abia spre mijlocul narațiunii ca fiind Maria T. Mănescu. Mult timp, cititorul are motive să creadă că D. și Ladima sunt una și aceeași persoană, destinul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în mine ca o schimbare de cadril în neliniște, căci limpezit brusc din partea lui Ladima, devenisem nervos din cauza acestui D."47 Cu ce argumente judicioase poate sprijini psihanaliza (și împreună cu ea critica mitică și arhetipală) ideea atât de tentantă a indeterminării operei și, în subsidiar, a personajelor lui Camil Petrescu? Ab initio, corifeii acestei școli au văzut în mitul lui Oedip o soluție infailibilă de interpretare a unor capodopere din literatura universală. Celebră a rămas paralela pe care Freud o face
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și bunului gust. Cauza constă tot în materialul uman care urmează a fi modelat: Aneta e iremediabil mediocră și complexată sexual. Însă nici complexul lui Oedip și, cu atât mai puțin, mitul lui Pygmalion nu evidențiază și, nicidecum, nu explică indeterminarea termen filozofic pe care îl vom substitui cu cel de incomplementaritate mai adecvat metodei psihanalitice. Incomplementaritatea sau imposibilitatea de a definitiva un anume gen este, conform intuiției de excepție a lui G. Călinescu, o trăsătură fundamentală a creativității camilpetresciene: "Aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
increatului în elemente ale creatului. Asocierea cu poezia lui Ion Barbu a devenit astfel ușor de relevat. Întreaga operă a scriitorului reflectă tectonic acest mecanism magic de desprindere a creatului din increat, și un argument suplimentar rezidă din aspectul de indeterminare al multora dintre personajele sale. Eroii nu pot trăi decât pentru a se reliefa unul pe celălalt, destinul unuia se împlinește prin reflectarea la celălalt. Astfel, în teatrul și romanul scriitorului nostru apar câteva cupluri inseparabile precum Pietro Gralla-Nicola, Ștefan
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
sch. Și 1 tab.]. [105] IVĂNUȘ, ZOE VIORICA, Strategii ale dezvoltării vorbirii. Educarea vorbirii corecte și clare, Tribînv, 4, nr. 12, 1993, 6. [106] JĂMNEALĂ, AUREL. Personal, impersonal, nepersonal. în: ConvDid, 4, nr. 11, 1993, p. 55-58. [107] JELA, DOINA, Indeterminările textuale și investirea imaginativă în lectura școlară, BuIIȘD Constanța, 3, 1990, 65-69. [108] JIGĂU, MIHAI, Copiii supradotați și învățarea precoce a lecturii. în: RPed, 42, nr. 47, 1993, p. 53 58. [109] LEUCUȚIA, FLORENTINA, Comentariu pe marginea textelor lirice Revedere
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
pe explorarea pur literară a discursului care desfășoară aceste idei. Insolitul nu este cultivat ca insolit, ci luat ca punct pentru un realism reflexiv al nefamiliarului. Contururile lumilor din Marilyn Monroe pe o curbă închisă sunt livrate nu o dată cu multe indeterminări și ambiguități, o receptare au ralenti, îngreunată de structura vagă și de progresia nonlineară, focalizată pe stil și pe secvență, iar nu pe partea de divertisment/ acțiune. Nuvela amplă care dă titlul culegerii, cea mai cunoscută a autorului, speculează confuzia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290343_a_291672]
-
Viitorul și posibilitatea sunt strâns legate. Nimic nu este posibil dacă nu a fost sau dacă nu va fi într-o zi o posibilitate în viitor. Necesitatea exprimă tot ceea ce este comun cu toate posibilitățile temporale 418. Hartshorne consideră că indeterminarea viitorului poate fi reprezentată prin trei predicații diferite în legătură cu viitorul. Pentru orice eveniment, condițiile cauzale îl solicită (va avea loc), îl exclud (nu va avea loc) sau îl lasă nedecis (va avea sau nu va avea loc). Aceste trei posibilități
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
de demonstrațiile poststructuraliste, după care lumea este un simplu construct lingvistic și social, pierde Încrederea criticilor, sub influența teoriilor științifice actuale, care nu mai ascultă de pozitivismul raționalist de tip umanist, ci alcătuiesc un Întreg sistem de ficțiuni ale haosului, indeterminării și ambiguității. Importanța teoriilor lecturii nu Încetează să crească, fapt explicabil prin marea lor permisivitate teoretică, acestea descoperindu-și compatibilități atât cu subiectul liber (angajat În lectură, creativ, purtător de intenție și conștiință de sine, interpretativ), cât și cu subiectul
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
fizicienii de astăzi pot recunoaște și afirma unul din următoarele modele și principii cosmologice: modelul antropic (susținut de adepții teoriei relativității care acceptă și modificarea sistemului În funcție de observator), modelul cuantic convențional (care afirmă interdependența dintre observator și sistem, precum și principiul indeterminării, Într-un univers postnewtonian) sau modelul cuantic relațional (acesta din urmă testând posibilitățile de extindere a teoriei cuantice spre o teorie gravitațională). Ca și În teoriile ficțiunii, În cosmologie este nevoie de o nouă formă de logică, bazată pe indecidabile
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Spre exemplu, teoria haosului și a punctului catastrofic, Împrumutate din discursul științelor, sunt preluate În poststructuralism Într-o accepție total opusă accepției lor originale. Dacă științele contemporane se folosesc de aceste două teorii pentru a deduce, după un principiu al indeterminării, o anumită evoluție a faptelor, deci În sens finalmente constructiv, teoria literară poststructuralistă folosește aceleași mijloace pentru a afirma că nici o cunoaștere nu este posibilă, deci Într-un sens deconstructiv. Cititorul atent al teoriilor de esență poststructuralistă nu poate trece
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
construiește o baterie de concepte care, toate, susțin această nouă epistemă. Mă gândesc În primul rând la conceptul de observator implicat, care este solidar cu cel de cercetare participativă și de implicare a subiectului În obiect, derivând din teoremele de indeterminare ale lui Heisenberg. Un altul este cel de forme diferite de organizare a conștiinței, care mă duce la ideea de stări alterate de conștiință, ca metode alternative de explorare a realității și nu doar ca simple iluzii sau halucinații. În
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]