172 matches
-
de recunoaștere. Ne doare faptul că cei mai buni din școală nu ajung și cei mai buni în societate, în sensul recunoașterii și „utilizării” lor. Și asta pentru că mecanismele de validare și activare a valorilor sunt atât de complicate, de indeterminate, încât nici o școală nu ar fi capabilă să țintească așa ceva. Și în nici un caz ele nu mai țin doar de școală. Din păcate! Activitate Alcătuiți o listă de cazuri cu personalități emblematice pentru disciplina pe care o predați la care
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
identitate atât de clară precum Victor Hugo, La Fontaine sau Cavour. Oricât de cunoscuți și de caracterizați ar fi contemporanii lui români, niciunul nu va reprezenta "poetul", "fabulistul", "politicianul" așa cum o fac modelele occidentale. Dimpotrivă, figurile românilor sunt cețoase și indeterminate, la limita anonimatului. Care este rolul lor? De ce Heliade Rădulescu ține să transforme numele tuturor autorilor, cu riscul ridicolului, în figuri ale unor genericități obscure? De ce vrea să populeze până la aglomerare câmpul literaturii române cu antonomaze ale unor scriitori minori
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
R (nivel de instrucție × statut) = 0,65; R (IQ × statut) = 0,5; R (origine × statut) = 0,5. Statistic, aceste corelații sunt puternice. Dar, ca orice corelații, ele nu ne indică direcția relației de determinare, dacă ea există. Totodată, partea rămasă indeterminată este mult prea importantă pentru a putea trage concluzii doar pe baza celor câțiva coeficienți stabiliți. Pentru prima corelație, coeficientul de determinare este de 0,42 (0,65 la pătrat), mai mult de jumătate din varianța statusului fiului rămânând neexplicată
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
sau poate deveni incomodă conjunctural, pentru că ține de registrul prejudecăților; poate să genereze chiar și comportamente discriminatorii. Este, așadar, mult mai apropiată de gândirea stereotipală. Noțiunea tinde să devină marginală în vocabularul științific actual, dat fiind că a fost invocată indeterminat în a doua jumătate a secolului trecut în științele sociale și în cele economice, în care dinamica terminologică la acest moment impune termeni mai stabili semantic și ușor de definit. Reprezentarea socială nu intră în aceeași "familie" cu noțiunea de
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
perioadă). Revine însă la suprafață tot mai bogat și mai puternic - în ciuda unei tectonici istorice improprii (iconoclasmul, raționalismul) -, așa cum se întâmplă în lumea și în științele contemporane, unde ajunge să fie chiar un termen-valiză ubicuu și tocmai de aceea folosit indeterminat: Succesul de care se bucură termenul de imaginar în epoca noastră postmodernă se explică fără îndoială și prin tendința de a face să dispară subiectul ca autor al reprezentărilor sale, în favoarea unor procese ludice (cu texte, imagini etc.), care, prin
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
etică, știință, obser vare morală etc.“. Basmului i se atribuie origine indoeuropeană și surse mitice, legen dare. Tema generală a basmului - biruința binelui asupra forțelor malefice - determină natura conflictului (conflict moral exterior). Lumea basmului ființează întrun spațiu și o durată indeterminate. Cele două categorii ale existenței sunt modelate în matricea fabulosului, exprimând nostalgia omului de a suprima limitele cel condiționează onto logic. Astfel, spațiul se configurează, frecvent, pe trei niveluri valorice (pădurea/pala tul de aramă, de argint, de aur), întro
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
narative au o relativă independență, determinată de memoria afectivă în care se imprimă „decupaje“ din realitatea trăită. Tim pul este discontinuu, guvernat de fluxul conștiinței, de alternanța între timpul obiectiv și durata interioară. Personajele noului roman sunt relativizate, dilematice, atipice, indeterminate uneori („personajul indirect“), contradictorii alteori. Identitatea și existența lor se construiesc treptat, incomplet, din perspectiva subiectivă, internă, a unui personajnarator (caracterizat prin luciditate, prin profunzimea necruțătoare a introspecției) sau din perspectivele divergente ale unor personaje focalizator (descen trarea viziunii/perspectivă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
ales de cel spân. Confruntarea lui Harap Alb cu fiecare dintre cei doi antagoniști este semnalată prin motivul podului, care marchează trecerea în altă etapă a procesului de maturizare a eroului. Cele două serii de evenimente se petrec întrun timp indeterminat, specific basmului, având ca spațiu al desfășurării „«cadrul fizic» al satului moldovean de sub munte“ (George Munteanu). Geografia miraculoasă, definitorie pentru specia basmului, se regăsește vag, prin câteva repere convenționale („ostrovul florilor“, tărâm al Sfintei Duminici, grădina ursului, pădurea cerbului fermecat
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Despre mine, dar mai ales despre tine, june deoriundeșioricum, despre tine care ești la început și despre tine care te pregătești să părăsești jungla bogată, primejdioasă, peisajul selvatic, gonind ca un prost în savana pustie... - Simona Popescu. - o instanță generică, indeterminată, cu rol de figură retorică (lirismul gnomic/al măștilor: Ce e rău și ce e bine / Tu tentreabă și socoate... - M. Eminescu). În lirica modernă, se evidențiază destructurarea eului liric, tinzând spre un eu abstract, deseori disimulat sub măști culturale
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Încadrate în „rama“ unor serii de verbe la perfectul compus, verbele de aspect imperfectiv creează un plan de adâncime care pla sează momentele de evocare a procesului creator (mă reîntorceau, îmi redeșteptau nostalgii, simțeam, știam, scriam, cunoșteam etc.) întro durată indeterminată./ Valoarea stilistică este cea descriptiv evocativă, cu rol de accentuare a viziunii subiective, imprimând evocării actului creator o perspectivă progresivă și un caracter dinamic. 8. Fragmentul citat aparține genului epic. O primă trăsătură ilustrată este prezența instanțelor comunicării narative - narator
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
povești“ (Al. Piru). Confruntarea lui HarapAlb cu cei doi antagoniști - omul roș și cel spân - este semnalată prin motivul podului, marcând trecerea în altă etapă a procesului de maturizare a eroului. Cele două serii de evenimente se petrec întrun timp indeterminat, specific basmului, având ca spațiu al desfășurării un tărâm apropiat de „satul mol dovean de sub munte“ (George Munteanu). Geografia miraculoasă, defi nitorie pentru specia basmului, se regăsește vag, prin câteva repere convenționale (ostrovul florilor, tărâm al Sfintei Duminici, grădina ursului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
ce sucește mințile bărbaților. Otilia însăși se caracterizează cu luciditate, descoperinduși structura dilematică: Eu sunt o zăpăcită, nu știu ce vreau. Această reflectare caleidoscopică în „oglinzile“ mișcătoare ale conștiinței ce lorlalți pulverizează unitatea personajului, așa încât Otilia apare ca o ființă contra dictorie, indeterminată, enigmatică. Construirea principalului personaj feminin la confluența planurilor narative, la intersecția tuturor liniilor de conflict nu este întâm plătoare, fiindcă George Călinescu creează o eroină modernă, relativizată, care se sus trage încadrărilor tipologice. Astfel, este semnificativ faptul că, deși este
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
cît o metaforă este mai frecventă și mai fixă, cu atît implicaturile ei sînt mai determinate (Casa lui e un palat.), și cu cît o metaforă este mai puțin fixă (este, prin urmare, mai creativă), cu atît implicaturile sînt mai indeterminate (Casa lui e un șantier.). Dacă în primul caz implicaturile sînt simplu de determinat, în cel de-al doilea, dependența contextuală este mult mai mare: casa este șantier, deci în curs de reparare, deci nu a fost încă terminată, deci
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
multiplelor sale metamorfoze. În ciuda formelor diferite de manifestare, tragicul este însoțitorul permanent al finței umane. El este aventura insolită a omului în marele ceas al întâlnirii cu sine. Tragicul stă sub semnul inefabilului, al unei infinite proiecții spre un spațiu indeterminat. Această continuă deschidere duce la imposibilitatea închiderii sale în "carcera conceptului": "Producție sălbatică a spiritului chiar atunci când secole de clasicism l-au versificat, l-au împodobit tragicul nu este domesticit și nimic nu-i garantează aceluia care se atinge de
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
hermeneutice contemporane vor convinge și un legatar al spiritului Luminilor despre imposibilitatea obiectivității în actul de cunoaștere și interpretare. Orice lectură, cea fenomenologică nu mai puțin, este „cu tendință”, deși probitatea ei se măsoară în capacitatea de a asuma noutatea, indeterminatul. A acuza apartenența unei filozofii la indelebila memorie a creștinismului nu reprezintă decât o injustă obiecție din perspectiva idealului „purității metodologice”, pe care, la limită, nimeni nu o satisface. Vom observa, la rândul nostru, că cei care au avut nostalgia
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
și naiv, cu inocențe (și cu talent) de poet, vorbește despre dragostea lui, despre femeie, așa cum o vede el, despre oameni, despre nașterea pământului din haos etc., și din acest monolog nervos se desprinde încetul cu încetul o viață sufletească, indeterminată dar reală, un soi de simfonie intelectuală, care te surprinde prin exactitatea cu care elemente disparate se întrețes, care te încântă prin plăcerea ce poate rezulta din claritățile psihice. Camil Petrescu a adoptat aici stilul clasic francez al analizei și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
senzațional. Nu e vorba nici de o „demitizare” a temei (de vreme ce fondul metafizic continuă să fie subliniat chiar și cu aceste mijloace inadecvate), nici de o readucere a mitului sub specie temporis nostri (de vreme ce acțiunea se desfășoară într-un cadru indeterminat sau îndepărtat în timp). Semnificativă este piesa Zidarul (1981), care pornește de la o speculație dramatică promițătoare: scindarea personalității lui Manole în zece ipostaze, corespunzând celor zece meșteri. Însă dezvoltarea lasă de dorit, întrucât se abuzează de replici pretins sapiențiale sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290086_a_291415]
-
clasice și moderne (2000) reunește eseuri și studii publicate în presa anilor ’80: discursuri de critică și teorie literară bazate pe elementele poeticilor clasice, aristotelice sau poststructuraliste, având toate ca punct de convergență ceea ce autorul numește „cap de serie axiologică”, indeterminatul „frumos”, categorie supremă a idealului și a valorii. Textele în care se analizează metodele școlii formale ruse și ale comparatismului lui D. Caracostea sunt pledoarii pentru actualitatea unor mai vechi concepte, pornindu-se de la întemeierea lor științifică. Un studiu comparatist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287723_a_289052]
-
formată din particule mișcătoare, se destramă și ne apare în schimb o lume în care domnesc indeterminarea și spontaneitatea. Indeterminarea este prezentă în biosferă dar și în semiosferă, așa cum este și ordinea, ceea ce asigură o totală determinare și distingere. Organismele indeterminate au capacitatea de a-și desfășura sau deschide marginile (limitele), ceea ce le permite să-și continue creșterea și să-și schimbe modelele lor indefinite. În simbioza dintre diferite specii, procesele de delimitarefusiune, delimitare-pecetluire și delimitare-redistribuire determină o mai mare presistență
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
schimbări vor surveni În filosofia formării În mileniul În care am intrat! Expansiunea cu scop formativ a noilor tehnologii de informare și comunicare are reverberații multiple, de la redimensionarea conținuturilor Învățării, care trebuie să devină mult mai flexibile, mai deschise, mai indeterminate, trecând prin revizuirea arsenalului metodic și până la regândirea sistemelor de formare, a managementului resurselor antrenate, a formulelor de acreditare și validare a parcursurilor educative. Sub spectrul acestor revigorări apar noi studii, ce Își propun, În mod explicit, examinarea În detaliu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
va lua naștere, la un alt nivel osmotic, o sinteză nouă sau un complex spiritual, prezervându-se totuși specificitățile, și nicidecum printr-o Întronare forțată a unei realități În fața celorlalte sau, și mai rău, prin disoluția tuturor Într-un tot indeterminat, sincretic. Desigur, procesul decantării unei integralități este mult mai complicat decât l-am explicitat mai sus. Dar nu la definiții sau alte finețuri epistemice ne vom referi, ci la niște procese evidente pe care le Întrezărim din ce În ce mai mult. Încercăm, așadar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
a fi luate În considerare. Astfel de instituiri trebuie reglate mai clar, atât sub aspectul obiectivelor, al partenerilor implicați (de pildă, al psihopedagogului școlii), cât și al modalităților administrative de realizare (să fie normate, nu să ființeze ca o „corvoadă” indeterminată În timp și spațiu, ușor de eludat). Este de preferat să facem din părinți niște aliați ai demersului formativ, să le oferim instrumentele necesare și șansa de a le utiliza, să le deschidem apetitul pentru a face ceea ce școala nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
Îl face să primească razele ei, Îi trezește dorința să meargă pe calea luminoasă. Prin și În lumina divină, omul este pe cale devenirii! Iluminarea nu este un fapt pasiv. Lumina nu are sens de una singură, ființând Într-un hău indeterminat și nepopulat. Ea primește semnificație atunci când Întâlnește ceva. Iar acest ceva este „sensibil” la lumină. „Cuvântul lui Dumnezeu”, spune Sf. Chiril al Alexandriei ( În Comentariu la Evanghelia Sf. Ioan), „Îi luminează pe toți cei capabili să primească lumina sau Îi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
neuniform - sub incidența unor principii imuabile) și aceea a derelicțiunii lumii care, ea însăși, e reflexia neîngrijirii sufletului. Ceea ce caracterizează sufletul este mișcarea, însă această mișcare nu e una aleatorie, ci una orientată - ea descrie parcursul de la doxa (domeniul lumii indeterminate) la episteme (domeniul principiilor și al clarității). În măsura în care parcurge acest traseu, sufletul „participă” la ordinea eternă a lumii și devine nemuritor (de unde, evident, problema preexistenței și a posterității sufletului tematizată în Phaidon). Merită observat faptul că această imortalitate a sufletului
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
asupra condiției critice în care acționează teoria post-estetică a studiilor vizuale contemporane. Capitolul 1 Critica culturală Situația culturii • Teorii critice culturale • Teoria estetică • Teorii post-estetice • Studiile culturale • Cultura vizuală • Studiile vizuale 1.1. Situația culturii Situația actuală a culturii este indeterminată. Orice verdict cu privire la "globalizarea" și, în consecință, "localizarea" culturală poate fi revocat prin apel la o serie nelimitată de strategii analitice specifice "relativismului cultural". Suspectarea unei definiri "universale" a culturii a creat condițiile unei reconsiderări contemporane a situării în raport cu presupozițiile
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]