44,221 matches
-
spirituală a lui Eminescu orientată într-un sens opus civilizației va reflecta și ceea ce precedă și se opune rațiunii, originea lucrurilor și coincidența contrariilor" pierde în ediția din 1974 orice element periculos, devenind (fără croșete, puncte de suspensie sau alte indicații): Atitudinea spirituală a lui Eminescu va reflecta ceea ce precedă rațiunea, originea lucrurilor și coincidența contrariilor"; în 1985 textul recuperează cîte ceva, și mai ales sînt indicate modificările: "Atitudinea spirituală a lui Eminescu [...] va reflecta și ceea ce precedă și se opune
Fragor... Fragosus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14546_a_15871]
-
spirituală a lui Eminescu orientată într-un sens opus civilizației va reflecta și ceea ce precedă și se opune rațiunii, originea lucrurilor și coincidența contrariilor" pierde în ediția din 1974 orice element periculos, devenind (fără croșete, puncte de suspensie sau alte indicații): Atitudinea spirituală a lui Eminescu va reflecta ceea ce precedă rațiunea, originea lucrurilor și coincidența contrariilor"; în 1985 textul recuperează cîte ceva, și mai ales sînt indicate modificările: "Atitudinea spirituală a lui Eminescu [...] va reflecta și ceea ce precedă și se opune
Armoniile cenzurii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14547_a_15872]
-
împreună cu T. A. Naum) "îndreptarul ortografic" (cu "â", cu sunt etc.) - un grup de lingviști - și nu dintre cei mai puțin însemnați! - la Iași (Iorgu Iordan), la București (O. Densusianu, Al. Rosetti) și-au "permis" să nu ia act de indicațiile academice și să continue a scrie sînt (din lat. sint, 3 pl. conj. prez.) și mînă etc. Al. Rosetti a scris chiar o critică amănunțită împotriva ortografiei Pușcariu (deși Al. Rosetti nu era în Academie). Iorgu Iordan, la Iași, publica
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
deveneau opera diavolească a slavofiliei și a comunismului... Cum, printre aceștia, îndrăznim, și azi, să ne prenumărăm (poate că și alți oameni de cultură fac la fel), cum, de asemenea, și revista România literară nu s-a precipitat a urma indicațiile academice post-decembriste - ne găsim, inobedienți, sub incidența legilor parlamentare. Iată de ce, în concluzie, revenim la editorialul Cum scriem al directorului României literare. Într-adevăr, "toată chestiunea latinității e oțioasă" - așa cum afirmă D-sa. Mai mult, conform celor scrise de regretatul
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
voi să joace cum se cuvine piesa "Revizorul", unde lămurește trăsăturile fiecărui personaj în parte și modalitatea în care trebuie să fie jucate acestea, subliniind faptul că "Actorul trebuie să prindă mai întâi sufletul rolului, iar nu haina lui"; dă indicații precise și amănunțite asupra scenei mute din finalul piesei și respinge argumentat orice tendință regizorală de caricaturizare, de exagerare, de trivializare și chiar de comicizare a jocului actorilor. Și această tentativă va fi sortită eșecului căci Avertismentul va vedea lumina
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
am citit sfârșitul dumitale la Revizorul, am fost furios pe mine și pe miopia mea, căci până acum am studiat pe toți eroii Revizorului ca pe niște oameni vii... Lăsați-mi-i așa cum sunt... Nu-mi dați nici un fel de indicații, că aceștia n-ar fi niște cinovnici, ci propriile noastre patimi. Dumneavoastră ați adunat în același loc câțiva oameni din toată lumea, din care ați alcătuit un grup. În cei zece ani de când trăiesc în preajma lor, am ajuns să mă înrudesc
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
montare proprie, scuturată de orice influență anterioară și ținând cont de soluțiile scenice intuite numai din textul lui Gogol. Și totuși Revizorul lui Cerkasski, deși un spectacol cu găselnițe proprii, cu decoruri, costume și muzică ingenioase, nu ține cont de indicațiile lui Gogol din numeroasele texte amintite mai devreme, ci este tot o ...revizuire, o lectură à la Cerkasski și nu à la Gogol. "Acum știu foarte bine că în Revizorul există și un grotesc frizând circul, și o uriașă doză
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
sugerat de George Ivașcu, interpretul rolului, prin onomatopeicul "Tâgâdâm... tâgâdâm", pe care se bate prea multă monedă. De ce o astfel de viziune regizorală, plăcută, de altminteri, cum spuneam, nu ar fi satisfăcătoare? Nici pe departe pentru că ea nu respectă întocmai indicațiile autorului, explicite sau implicite, ci pentru că spectatorul nu are sentimentul unei alte finalități a spectacolului, în afara aceleia de a amuza copios. Și, pentru a-l cita tot pe Gogol, "prost este numai atunci când, după felul în care e arătat răul
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
doar silaba care ne interesează). Regula generală în pronunțarea franceză actuală este deci diftongul, față de care pot apărea excepții și mai ales posibilitatea de pronunțare scindată (în diereză), despre care autorii dicționarului afirmă că e folosită din plin - în poezie! Indicații similare dau și dicționarele italienești, la forme și mai apropiate de cele din română (versifica-zio-ne, revolu-zio-ne, revi-sio-nismo, mi-nia-tura, bi-liar-do, bar-bie-re etc., în De Mauro 2000). Așadar, regula românească e mult mai "latinizantă" decît cele ale altor limbi romanice; desigur, fenomenul
Alte observații ortoepice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14111_a_15436]
-
a limitat numai la descurajarea gândirii proprii și a spiritului de inițiativă; ea a pervertit gustul, a răspândit mitocănia la scară națională, a încurajat șmecheria, confundată deliberat cu inteligența, a stimulat impostura, a cultivat disprețul față de om și, instituind prioritatea indicației de partid față de lege, a condus la încălcarea în impunitate a oricărei reguli și norme de conviețuire socială. Comunismul a potențat exponențial defecte care, datorită europenizării rapide, se atenuau vizibil. În anii cincizeci, când a fost construită Casa Scânteii, elitele
Clădiri simbol ale comunismului Casa Scânteii și Casa Poporului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14244_a_15569]
-
Telefil În toate programele tv (și sînt destule), filmele de pe micul ecran sînt prezentate de două ori: o dată, pe scurt, printr-un cuvînt, și prin cînteva indicații privind regia și actorii, a doua oară, pe larg, prin povestirea parțială a subiectului. Despre cum sînt povestite filmele, o să vorbesc cu alt prilej. Acum aș vrea să atrag atenția asupra cuvîntului (uneori e o siglă) menit să ne informeze
Ce fel de filme vedem by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14264_a_15589]
-
se prea poate să-l ocolească, mai ales la ore de seară. Despre semnele prin care CNA limitează accesul la filme, am mai scris, cînd a fost adoptată decizia cu pricina. Între timp am urmărit felul în care se potrivesc indicațiile cu filmele și am remarcat un exces de semnale. AP și 12 ar putea fi un singur semnal: pentru puberi, nu încă, așadar, adolescenți, acordul părinților ar fi obligatoriu în toate cazurile. Nu cred că putem conta pe nuanțe care
Ce fel de filme vedem by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14264_a_15589]
-
prin aceasta, au de suferit. În sensul că o parte din ostilitatea sau indiferența scârbită a multora față de dl I.B. Lefter se răsfrânge și asupra lor. Nu e întotdeauna ușor să disociezi între director și redactor, între cel care dă indicațiile, și cel care, vrând-nevrând, le respectă. Ce părere ai, de pildă, despre Paul Cernat? Mie mi se pare, din tânăra generație de critici, unul dintre cei mai promițători. Câți mai spun asta în afară de mine? Câți o scriu? De ce ecou s-
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
face, te privește uimit - el a venit să facă afaceri, nu dreptate în România! Autohtonul, logoreic cît timp îți spune generalități, amuțește și el cînd îl întrebi cine anume îl jecmănește. Se uită în sus și, după ce îți dă această indicație de altitudine a corupției, schimbă subiectul. Ce înțeleg eu de aici e că omul de afaceri, străin sau local, vrea să-și scoată pagubă pentru spăgile și atențiile pe care le oferă. El are uși deschise acolo unde trebuie și
Incoruptibilul de o zi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14296_a_15621]
-
Nimeni nu mai vorbește despre ideile imbecile ale lui Ceaușescu. Nimeni nu mai amintește de complicitatea, coruptă, dintre tîmpeniile strategului național, profitorul politic, si liota de securiști, activiști și tehnocrați care au huzurit fără scrupule pe banul public, urmînd "neabătut" indicațiile cîrmaciului. Toate fostele slugi ale lui Ceaușescu, mai putin cei cîțiva sacrificați de ochii lumii, au produs corupție în România imediat dupa decembrie '89. Securitatea s-a spart în securiști, partidul unic a dispărut, dar au rămas unicatele partidului, cei
Incoruptibilul de o zi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14296_a_15621]
-
tot mai singur; ți se duc, puțin câte puțin, prietenii, profesorii, tovarășii admirați sau admirabili, persoanele care au constituit toată, sau aproape toată viața un punct de referință și un sprijin. Pentru că eu tot nu mă întorsesem, iar ziarul dorea indicații în legătură cu persoane care ar fi putut scrie despre figura marelui dispărut, soția mea le-a pus la dispoziție câteva nume și, în cele din urmă, José Polo, de la Universitatea Autonomă din Madrid, și fiica mea Aurora, de la Universitatea din Cádiz
Eugen Coșeriu by Florina Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/14292_a_15617]
-
calitate; datorită activității lor (și a altora ca ei, mii de necunoscuți din toată țara), România a supraviețuit între 1965 și 1990. În școli, spitale, în institute de cercetare, pe șantiere au existat, metaforic vorbind, mii de "cantemiriști" care - în ciuda indicațiilor absurde pornite de la vîrf și a izolării paranoice în care se afla România - au făcut ca imensul mecanism reprezentat de o economie națională să fie menținut în stare de funcționare timp de un sfert de secol. Pe cît de necunoscuți
Mica Românie by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/15040_a_16365]
-
revendicările studenților, autoritățile au răspuns cu forța; la Cluj, Iași, Craiova, Brașov (Orașul Stalin pe atunci), Tîrgu Mureș, mici agitații; la București, organizația de bază a UTM-ului de la Facultatea de Filologie e aleasă fără să se țină seama de indicațiile de la centru, iar studenții mediciniști Alexandru Ivasiuc și Mihai Victor Serdaru pun la cale o manifestație în Piața Universității, despre care Securitatea află și, cu sprijinul turnătorilor, îi arestează pe cei care-și arătaseră dorința de a participa (iată, de
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
cine-i spune, și ce-i spune... Că nu face așa, orbește, chiar tot! - Ba face! Ce, nu am făcut!? 50 de ani am tot făcut! Și apoi, În noaptea trecută, voi n-ați văzut? Au tot vorbit, au dat indicații. - Cine? - Cei ce vor fi mâine! - Unde, omule? Că ne Înnebunești de cap! a Întrebat, revoltat, Ghici. - La putere! Unde, altundeva? Ori, voi credeți că se zbat degeaba? Sau spre binele nostru, al tuturor? Mai vedea! - Are dreptate! - a aprobat
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
un document emanat de la fostul CNST cu mențiunea "secret de serviciu", și semnat de un om cu nume de animal. Era adresat tovarășului. Pronumele sunt scrise cu literă mare, precum în Biblie când se pomenește de Iisus: "Ca urmare a indicației Dumneavoastră, Vă prezentăm o informare asupra stadiului de organizare a...". Nu mă crede nimeni până nu arăt originalul bătut la "mașina cu litere mari". Își poate închipui cineva că dictatorul ar fi fost cel care ar fi dispus să i
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
revine tot mai mult formelor refăcute: domnia sa, domnia lui, domnia ei, domniile lor. Compusele refăcute și-au consolidat poziția în limbă, depășind zona "stilului solemn" în care le plasau de obicei gramaticile noastre. Faptul că se respectă tot mai puțin indicația Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM 1982) de a le scrie cu majuscule inițiale (Domnia Sa, Domnia Lui etc.) - reflectă tocmai de-solemnizarea lor, folosirea curentă ca simple pronume de politețe. Nivelul stilistic e totuși cel al "politeții oficiale", frecvente în
"Dumnealui" și "domnia sa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15158_a_16483]
-
și a evoluției personajelor. * Eu propun ceva, dar nu știu ce vom găsi apoi. * La un moment dat, predarea regiei a încetat să mă mai intereseze. Să predai regia înseamnă să-i înveți pe elevi cum să ia puterea. * Reiau mereu o indicație: "Nu marcați!" Pentru elev, adevărul actului contează mai mult decât ceea ce am putea numi calitatea performanței. Ca și la săritura în înălțime, într-un prim timp, corectitudinea pașilor e mai importantă decât înălțimea atinsă. Eu le cer elevilor dăruire totală
Radu Penciulescu - O confesiune by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/15202_a_16527]
-
și afectivă a jocului; e minunat contrastul între pseudonimele crunte - Devil, Nightmare, Oribilul - și detaliile din descrierea propriilor ursuleți de pluș, evocați în genere cu ironie afectuoasă; termenul generic preferat de autori e animăluțe. Mesajele conțin în primul rînd cîteva indicații în privința surselor onomastice: una dintre acestea este chiar denumirea comercială, numele de pe etichetă: „Lupul albastru pe care îl cheamă Blaubar (așa scria pe etichetă)”. Comercial sau spontan, se preiau nume de personaje din desene animate („Timmon, prietenul lui Pumba din
Nume de jucării by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13418_a_14743]
-
se putea imagina. De unde să știe cetățeanul obișnuit din România de marea corupție, pentru care a fost înființat PNA-ul? La acest telefon vor suna pîrliții de rînd care îi vor denunța pe corupții de rînd, transpunere în viață a indicației dlui Ion Iliescu, făcute cu cîteva luni în urmă, ca omul obișnuit să-i ia de guler pe corupți. Asta e o prostie, o demagogie și o invitație la delațiune. Cînd în România există nu mai știe nimeni cîte Parchete
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13429_a_14754]
-
la poetul Mircea Ivănescu. Intenția lirică ne este permanent comunicată; în jurul nostru se constituie o bibliotecă frecvent evocată, pe ale cărei rafturi Hegel stă lângă romane polițiste. Locurile de excepție, propice poeziei, nu-l ispitesc pe autor - în afara unor zgârcite indicații asupra „orașului de sub munte”, Sibiul de adopțiune unde locuiește de trei decenii. Pe lângă vechea casă cu scară interioară și bibliotecă - ea s-a mai extins, cu anii, până în fundul curții -, trebuie amintit bufetul (căci: „bufetul termita este de departe cel
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]