78 matches
-
contiguitate al semnului cu referentul, privind relația cauză-efect, parte-întreg. Legată doctrinar de filozofia deterministă asupra lumii, funcția indicială ridică la rândul ei, alte aspecte controversate tocmai datorită variatei sfere de acțiune. Limbile naturale utilizează funcția indicială prin intermediul construcțiilor deictice/ semnele indiciale generează figuri metonimice (la fel de importante în discursul științific, unde au un caracter general și nemotivat, ca și în cel poetic, unde se impun prin trăsăturile de originalitate și individualitate). Lumea științei este stăpânită de semne indiciale, obligatorii în procesele de
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
prin intermediul construcțiilor deictice/ semnele indiciale generează figuri metonimice (la fel de importante în discursul științific, unde au un caracter general și nemotivat, ca și în cel poetic, unde se impun prin trăsăturile de originalitate și individualitate). Lumea științei este stăpânită de semne indiciale, obligatorii în procesele de generalizare și demonstrare, dar nu sunt excluse nici semnele iconice. Cu toate acestea, limbajul uman se bazează mai ales pe semne simbolice, indiferent dacă referirea se face la limbile naturale, în cadrul cărora "convenția care stă la
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
l u i, are importanță însă o altă semnificație a termenului indicator, stabilită pe terenul pragmaticii și sugerată de teoria lui E. Benveniste, aceea de cuvînt întrebuințat de vorbitor ca referință deictică sau demonstrativă. Prin urmare, indicatorii sînt de obicei indiciali (precum eu, aici, acum etc.) și reprezintă, pentru stilul direct, elementele prin care locutorul raportează la sine situația de comunicare. V. cvasiindicator, deictic, referință. BENVENISTE 1966; DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DSL 2001; VARO - LINARES 2004. RN
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
folosirea de către om a unui spațiu ca produs cultural specific. Proxemica reprezintă studiul utilizării spațiului în relațiile interumane (în general, de către vorbitori în timpul comunicării verbale) și semnificațiile inerente acestei utilizări. Împreună cu kinezica și cu paralingvistica, proxemica studiază actele non-verbale (isoverbale, indiciale și metacomunicative). Noțiunea de "spațiu" ("psihosocial" sau "tranzacțional") se înrudește îndeaproape cu aceea de "teritoriu", cu diferența că teritoriul este fix, avînd un suport material, în timp ce spațiul este mobil, fiind legat de indivizi ca entități psihocorporale, și corespunzînd unei bule
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
un maxim, în discursul de cercetare sau specializat. Privită prin prisma clasificării semnelor pe criterii funcționale pentru stabilirea raportului dintre determinările lingvistice ale cunoașterii și reprezentările nelingvistice vulgarizarea este determinată de concretizarea acestora din urmă sub forma sistemelor semnificante iconice, indiciale și simbolice. Discursul vulgarizator se caracterizează prin prezența limitată a elementelor deictice textuale, ceea ce reprezintă o consecință firească a depersonalizării și a neutralizării parțiale ale acestui subtip de discurs. Din perspectiva emițătorului de discurs de vulgarizare sau publicistic, se remarcă
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
momentul în care este produs enunțul care conține acel prezent. 2. Ambreiere și ambreiori Persoana, timpul, spațiul Numim ambreiere totalitatea operațiilor prin care un enunț este ancorat în situația enunțiativă și ambreiori (sau "elemente deictice", "deictice" sau, mai rar, "elemente indiciale") elementele care marchează această ancorare în enunț. Ambreiorii de persoană sînt: - tradiționalele pronume personale de persoana I și a II-a: eu, tu, noi, voi; - determinanții meu/tău, noastră/voastră și formele lor de plural; - pronumele al meu, al tău
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
din fotografie un instrument privilegiat pentru astfel de puneri sub semnul întrebării ale reprezentărilor noastre despre lume este tocmai acest presupus raport de emanație cu obiectul, resimțit ca activ chiar acolo unde rațiunea ne sugerează contrariul, calitatea fotografiei de semn indicial iconic.““ Se explică astfel o serie de afirmații ale lui Benjamin din Kleine Geschichte der Photographie, în care fotografia conferă obiectelor puterea magică de a „vorbi“ aparatului, prin hazardul amănuntului surprins, prin detaliul neintenționat care se insinuează în scenariul vizat
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
semantica, antropologia culturală, sociologia, socio psihologia. În funcție de felul semnelor, există mai multe forme de comunicare. La antici predominau semnele naturale și semnele convenționale, dar relevante, din punctul de vedere al temei puse în discuție, sunt și semnele iconice (imaginile), semnele indiciale (fumul indică focul), semnele simbolice (semnul balanței este simbolul justiției). De asemenea, nu putem exclude semnele verbale (textele scrise sau vorbite) care pot fi însoțite de semne paraverbale (rostirea afectivă a cuvintelor, sensul tăcerii...) sau semne nonverbale (gesturi, mimică, reacții
Abecedarul părinţilor by Elena Bărbieru, Xenofont Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/766_a_1573]
-
și anume: - Sunt incluse în acest tipar multe formații aparținând terminologiilor, reprezentate adesea de adjective substantivizate sau de cuvinte cu utilizare atât adjectivală, cât și substantivală. Vezi, pentru terminologia gramaticală 36: cauzative 37, conative, delocutive, demarcative, diacritice, expresive, factitive, hipocoristice, indiciale, jonctive, masive, prefixoide, prezentative, relative 38 etc. Sunt numeroase exemple și din alte terminologii sau din limbajul comun: *antiimflamatoare, *antitusive, *antivirale, *barbiturice, *blindate, *celulare, *contraceptive, *demachiante, *deodorante, *detartrante, *energizante, *executive, *melaminate, *periodice, *pesticide etc. Majoritatea sunt la origine adjective care
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
să spui că pe plan terestru totul este mesaj și că nu e important vectorul comunicării (un parfum îmi dă informații despre o femeie, un claxon mă avertizează asupra împrejurimilor). Chiar dacă unii se cramponează de comunicarea verbală, "simbolică" și nu "indicială", cea care folosește codarea și decodarea, termenul medium va putea foarte bine să se aplice limbajului natural utilizat (englezesc ori latin), organului fizic de emisie și aprehensiune (voce care articulează, mînă care organizează semnele, ochi care descifrează textul), suportului material
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
muzicilor însoțitoare (muzica de film). De jazz se ocupă, într-o fericită cunoștință de cauză, Alex Vasiliu (Jazzul - un spațiu al interferențelor), iar muzica de film este abordată prin prisma tipologiilor de conținut și intenționale ori prin grila dimensiunii iconice, indiciale și simbolice, de către Antigona Rădulescu și Dan Dediu (Muzica de film: privire estetico-semiotică). Epuizând cuprinsul acestui productiv demers muzicologic, e timpul să căutăm o explicație a subtitlului său (un alt fel de manual). Răspunsul pare a fi formulat în aceeași
Un alt fel de manual by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8611_a_9936]
-
Astfel, un loc important i-ar reveni lui Zola, cu a sa teorie și descriere impresionistă, ca în celebrele pasaje despre Paris în Une Page d^amour. Trecînd la noi, putem decela multe fragmentări la Rebreanu și oricum o descriere indicială în defavoarea uneori a celei iconice. Păcat că n-avem un echivalent al lui Proust, dar de această lacună suferă majoritatea literaturilor lumii. Lăsînd la o parte pe descriptiviștii actuali, Georges Poulet însuși sublinia: instabilitatea locurilor, spațiul pierdut, personificarea culorii, fragmentarea
Prozatorii români şi descrierea by Paul Miclău () [Corola-journal/Journalistic/9878_a_11203]
-
of prior outcomes on risky choice», Management Science, 36, 643-660. 22 De ce faceți atâtea comenzi la Bursă în fiecare an? Excesul de trading Excesul de încredere ne incită să ne gestionăm mai degrabă singuri veniturile decât să recurgem la trackers indiciali sau la Organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVMĂ și să le gestionăm activ. Dacă investitorul crede în capacitatea sa de a da peste titluri mai promițătoare, el schimbă foarte repede direcția veniturilor pentru a profita de «afacerile bune
[Corola-publishinghouse/Administrative/1954_a_3279]
-
a publicului. În plus, efortul scenarizării, gustul pentru reality shows propun o nesfîrșită hibridare, un joc ambiguu la frontiera dintre ficțional și factual. Se vorbește de o "realitate compozită" (Phillippe Quéau, 1993), ceea ce zdruncină supremația imaginilor analogice, implicit statutul lor indicial. Prin vizualizare, să recunoaștem, poate fi cu ușurință, chiar falsificată ierarhia evenimentelor. Și, cum aminteam, integrarea tehnică a suporturilor (idee pentru care pleda, cu aproape trei decenii în urmă, inginerul Negroponte, deja menționat) marchează sfîrșitul distincției tradiționale dintre cele trei
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
creasta unui munte, zăreau deodată cîte un oraș minunat, cu cupole, poduri, corăbii, păduri de lămîi și catedrale de marmură albă, ale căror clopotnițe ascuțite aveau cuiburi de berze în vîrf. G. Flaubert, Doamna Bovary, p. 99 b) O funcție indicială Descrierea unui loc poate fi deturnată prin reprezentarea indirectă a unui alt lucru diferit. Această oblicitate este obținută prin intermediul a două figuri articulate între ele, care sînt metonimia și sinecdoca pe de o parte, metafora și comparația pe de altă
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
pot să apară în secvențe descriptive. În plus, vom constata că un predicat funcțional nu are întotdeauna în mod necesar o funcționalitate de ordinul a face (cu înțelesul atribuit de R. Barthes), ci că poate, în aceeași măsură, să fie indicial (funcționalitatea lui a fi). De aici, dihotomia radicală și tradițional instaurată dintre a fi și a face nu pare să mai fie pertinentă și vom insista mai degrabă pe existența unui continuum între cei doi poli (cf. schemei de la pagina
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
diferențele dintre povestire și DA, vom face o ultimă remarcă privind nucleele DA. Acestea au particularitatea de a putea funcționa mult mai liber și de a putea, în orice moment, să abandoneze rolul de funcție pentru a primi un rol indicial. Într-adevăr, o DA poate fi folosită pentru a caracteriza un actor (cf. cazul [1]). Din acest moment, ea nu mai este considerată descrierea unei acțiuni secundare, ci calificarea unui actor (personaj sau obiect). Să luăm un exemplu pentru acest
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
188, 189 etopee 87-90 evaluare 16, 61, 158, 176, 179, 216 explicație 37, 39, 45, 65, 93 expresivă (descriere) 14, 23, 25, 26, 30, 33, 79, 212, 213 H hiperonim 124, 155 hiponim 123, 155, 202 hipotipoză 88-90 IJ indice (indicial) 65, 66, 167, 177, 178, 197 indicială (funcție) 63 injoncțiune (cf. instrucțiune) inserție 46, 47, 104, 106, 149, 220 instrucțiune (injoncțiune) 94, 100, 107, 131, 168, 186, 188, 189, 193 izotopie 64, 66, 99, 112, 120, 121, 124, 132, 146
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
158, 176, 179, 216 explicație 37, 39, 45, 65, 93 expresivă (descriere) 14, 23, 25, 26, 30, 33, 79, 212, 213 H hiperonim 124, 155 hiponim 123, 155, 202 hipotipoză 88-90 IJ indice (indicial) 65, 66, 167, 177, 178, 197 indicială (funcție) 63 injoncțiune (cf. instrucțiune) inserție 46, 47, 104, 106, 149, 220 instrucțiune (injoncțiune) 94, 100, 107, 131, 168, 186, 188, 189, 193 izotopie 64, 66, 99, 112, 120, 121, 124, 132, 146, 156, 185, 205, 216, 229-232, 235, 236
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
A. Funcția matezică / 34 B. Funcția mimezică / 43 C. Funcția semiozică / 45 1. Inserția descrierii în povestire / 46 a) Camuflarea descrierii / 48 b) Justificarea descrierii / 49 2. Suprasemnificația descrierilor în povestire / 55 a) O funcție focalizatoare / 57 b) O funcție indicială / 62 Capitolul 4 Descrierea productivă / 71 A. Dezvăluirea artificiului (de limbaj) / 73 B. Sistarea iluziei referențiale / 74 C. Însăși materialitatea cuvintelor / 75 Concluzie / 79 PARTEA A DOUA: Lingvistica textuală. Moduri și niveluri de structurare ale descrierii / 83 Introducere: Originile descrierii
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
implică totdeauna un semn iconic, aspect contraintuitiv și ermetic al semioticii peirciene. Astfel pata de sînge (emblemă a unei crime atroce comise în preajma unei biserici) configurează imaginea lui Crist consacrată de tradiția imagologică. În plan lingvistic intră în categoria semnelor indiciale pronumele demonstrative, pronumele personale, adverbele aici/acolo, numele proprii; * semnul simbolic nu se leagă de obiectul său nici printr-o relație fizică, nici printr-o relație de similaritate; raportul cu obiectul este stabilit printr-o convenție a comunității care utilizează
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Peirce este legată de domeniul nedefrișat al indicialității (explorat cu adevărat abia în secolul nostru). Școala de la Palo Alto (Watzlawick et alii) va face distincția între comunicarea analogică (motivată) și cea digitală (nemotivată). În ontogeneză, ca și în filogeneză, comunicarea indicială inaugurează scara utilizării semnelor, în timp ce digitalizarea marchează finalul unui proces educativ. Contiguitatea naturală a indicelui îl plasează la baza procesului de semnificare; "în aculturarea individului, indicii sînt primele semne, ei reprezentînd modul comuniunii și al contactului" ( D.Bougnoux,1991:50
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Peirce distinge: * rhema semnul unei posibilități calitative; * dicisemnul semnul unei existențe actuale, hic et nunc; * argumentul teza care dovedește adevărul, spre deosebire de dicisemn care afirma doar existența obiectului. Trihotomii Categorii Representamen Obiect Interpretant Primitate Qualisemn semn iconic Rhema Secunditate Sinsemn semn indicial Dicisemn Terțitate Legisemn semn simbolic Argument G. Deledalle (1979: 37) sugerează următorii termeni pentru caracterizarea celor 9 clase de semne determinate de categoriile logico-faneroscopice și trichotomia semnului. Representamen Obiect Interpretant Primitate Posibilitatea semnului Semnul real: amprentă, marcă Semn codificat: arhetip
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
COMUNICĂRII SEMNIFICĂRII (apud J. Fisette, 1990: 23) Chiar dacă în ultima sa clasificare (1906) Peirce ajunge la 66 de clase de semne, cea mai cunoscută și operațională este tipologia din 1867 (On a New List of Categories) cu distincția fundamentală iconic/indicial/simbolic. Cele nouă spații ale tabelului precedent nu reprezintă categorii de semne, ci pure poziționări logice; semnul se construiește prin combinarea elementelor aparținînd fiecărui nivel trihotomic în conformitate cu reguli de ierarhizare. Doar zece combinații sînt posibile. Tabelul următor (C.P. 2.264
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
vedere, iar fiecare vîrf al triunghiului desemnează o clasă care diferă de celelalte două sub toate aspectele posibile. I Qualisemn Iconic Rematic V Legisemn Iconic Rematic VIII Legisemn Simbolic Rematic X Legisemn Simbolic Argument II Sinsemn Iconic Rematic VI Legisemn Indicial Rematic IX Legisemn Simbolic Dicent III Sinsemn Indicial Rematic VIII Legisemn Indicial Dicent IV Sinsemn Indicial Dicent Qualisemnul desemnează deci calitatea pură abstrasă din lumea fenomenală. Sinsemnul postulează existentul individual. Prin intermediul său pot fi figurate însă și entități ficționale (licorne
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]