78 matches
-
în cazul receptării cu o identificare bazată pe cîteva trăsături pertinente). De aceea orice semn iconic, efect al codificări unei experiențe perceptive, necesită un proces de învățare; adesea vedem într-un obiect ceea ce sîntem învățați să vedem. Deși intricarea nivelelor (indicial, iconic, simbolic) a fost deseori subliniată (C.S. Peirce, T. Sebeok, J. Lyons etc.), natura graduală a iconicității (C. Morris, 1964: 191, Iconicity is a matter of degree) nu a fost utilizată ca parametru diferențial pentru o taxinomie a semnelor. Singura
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Peirce nu stabilește clase pure, ci aspecte care interferează în funcționarea oricărui tip de semn (evident în proporții și corelații diferite). Din acest punct de vedere semnul este arhitectural. Diferența fundamentală între iconic și simbolic pe de o parte și indicial, pe de altă parte rezidă în distincția reprezentare/vs/prezentare. Această opoziție a fost relevată de C. Morris (1938: 24-25) care vorbește de semne caracterizante (iconice și simbolice) și semne non caracterizante (semnele indiciale). Într-adevăr, indicele nu caracterizează ceea ce
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
simbolic pe de o parte și indicial, pe de altă parte rezidă în distincția reprezentare/vs/prezentare. Această opoziție a fost relevată de C. Morris (1938: 24-25) care vorbește de semne caracterizante (iconice și simbolice) și semne non caracterizante (semnele indiciale). Într-adevăr, indicele nu caracterizează ceea ce denotă și nu este similar obiectului denotat, el este realmente afectat de obiectul la care trimite (C.P. 2.248). Dacă semnele iconice și simbolice reprezintă analogic sau nu referentul, semnele indiciale implică prezența obiectului
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
non caracterizante (semnele indiciale). Într-adevăr, indicele nu caracterizează ceea ce denotă și nu este similar obiectului denotat, el este realmente afectat de obiectul la care trimite (C.P. 2.248). Dacă semnele iconice și simbolice reprezintă analogic sau nu referentul, semnele indiciale implică prezența obiectului cu care se află într-o relație concretă de contiguitate (fumul față de foc, febra față de boală etc.). Pe lîngă implicația de existență, indicialitatea se distinge de iconicitate și simbol prin ponderea sporită a non textualității, a realizării
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de manifestare a indicialității, vom încerca să evidențiem co-funcționarea iconic-indicial-simbolică, condiție sine qua non a funcționării semnice ("Ar fi dificil, dacă nu chiar imposibil să cităm un caz de indice absolut pur sau să găsim un semn lipsit de calitatea indicială" (C.P. 2.306). Tipuri de indicialitate Actualizare Cod Raport referențial oral scris homo materialitate hetero-ma-terialitate LINGVISTICA paralingvistică intonație + + propriu-zisă deixis-ul + + + FIGURATIVĂ săgeți, vectori + + OSTENSIVĂ primară obiectul real + gestul indicării + secundară urme, amprente, simptome, urme fotografiate + + + + + + + Ca și iconicitatea, indicialitatea cunoaște
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
faciale și la copiii născuți orbi. Diferențele rezidă într-o mai redusă extensie musculară determinată de absența întăririi vizuale a mecanismelor înnăscute (J. Corraze, 1988: 119). Dacă din punctul de vedere al relației semn-obiect se poate vorbi de gesturi iconice, indiciale și simbolice (cf. Wundt), din punctul de vedere al intenției de comunicare există gesturi afective (centrifuge conotînd euforia și centripete conotînd disforia), gesturi modale (semnificînd negația, interogația, dubiul) și mai cu seamă gesturi fatice (de întîmpinare sau de respingere) apte
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
două palme față în față se apropie Condensarea (G. Calbris, D. Porcher 1989: 199) Gestul se înscrie într-un parcurs semiotic infinit permițînd în egală măsură concretizarea referentului (gesturile iconice de reprezentare a formei și dimensiunilor obiectului), interpelarea interlocutorului (gesturile indiciale de avertizare, ordin și ostensiune), dar și expresivitatea mesajului. Gestul permite trecerea de la accepțiunea concretă și figurată la cea abstractă a cuvîntului atît în plan sincronic (metaforă, locuțiune figurată), cît și în plan diacronic (etimologia concretă a cuvîntului devenit abstract
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
4. Transgresări ale distanței Proxemica repetă trăsăturile limbajului verbal (feature for feature, spune Hall): dubla articulare (segmentare la nivelul unităților dotate cu sens morfeme, lexeme și la nivelul unităților acustice minimale fără sens fonemele, cf. André Martinet), arbitrariul, încărcătura iconică, indicială și simbolică. Mai iconic decît limbajul verbal, limbajul proxemic traduce o constantă, o categorie universală și anume afectivitatea în scara (± simpatie, prin semnificantul apropiere/depărtare. Proximitatea semnifică interacțiuni frecvente, intense, intime, iar distanțarea exprimă indiferență, antipatie sau deferență, după cum amplasarea
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
la presiunea opiniei publice cutremurate de imaginile foametei și suferinței declanșate de războiul tribal). * de la rolul iconic de reprezentare a unei societăți existente sau preconizate (omul nou al societății socialiste multilateral dezvoltate, epoca de aur, noua societate etc.) * la cel indicial. Jurnalistul este un Zeiger (în formularea lui Heidegger), un anticipator al disfuncțiilor și conflictelor sociale, capabil să le semnaleze înainte ca pruncul să cadă în fîntîna. * de la o imagine funcționalistă (unidirecțională) a jurnalistului ¨curea de transmisie a discursului de propagandă
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
istoriei, dar vizînd de fapt propaganda. Pentru Althusser ideologia este un sistem de reprezentări (imagini, mituri, idei, concepte) dotate cu un rol istoric în cadrul unei societăți date. Aceste reprezentări nu configurează raporturile reale care guvernează existența indivizilor, ci raporturi imaginare. INDICIAL Semn aflat în raport de contiguitate cu obiectul (fumul față de foc, urma pașilor pe nisip, temperatura simptom al bolii etc.). INTENSIUNE ( în corelație cu extensiune) În logică se înțelege prin intensiune mulțimea caracteristicilor (proprietăți, determinări) care aparțin unui concept și
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
semiotica peirciană semn care trimite la obiectul denotat în virtutea unei legi, convenții. El este general și identifică clase. Relația care îl unește cu obiectul nu este nici analogică (ca în cazul semnului iconic), nici de contiguitate (ca în cazul semnului indicial), ci stabilită prin convenție. Simbolul este tipul de semn cel mai abstract și cel mai socializat (cuvintele limbajului natural sînt simboluri, dar și semnele ideografice din matematică, chimie); 2. În teoria saussuriană, simbolul reprezintă o legătură "naturală" între semnificant și
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
elementelor aparținând unor entități diferite ale realității (mâncare versus transport sau școală) creează o alotopie semiotica: semnificantul perceput /ardeiul iute/ ia locul altor părți relevante (stradă, nota, culoarea roșie a semaforului, trunchiul unui copac) ale elementelor concepute, care devin semne indiciale primare aparținând unor izotopii sociale (școală, transportul sau natură). Deoarece imaginile nu promovează nici produsul /ardei iute/ și nici instituții publice sau private, aceste unități minimale ale semnului plastic /ardei iute/ constituie doar o parte a calculului topic. Axate mai
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
a intenționa să intrăm într-o comparație (riscantă), amintim totuși de "teoria lui Roland Barthes potrivit căreia orice comportare, de îndată ce este vorba de societate, este convertită în semn al acestei comportări, devine "funcție-semn", capătă, prin urmare, o valoare cel puțin indicială căreia cadrul social îi servește drept revelator: pentru această "funcție-semn" Prieto propune numele de "ceremonie"" (Maria Carpov, Introducere la semiologia literaturii, Editura Univers, București, 1978, p. 87). 359 Jean Baudrillard, Pour une critique de l'économie politique du signe, p.
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
din fotografie un instrument privilegiat pentru astfel de puneri sub semnul întrebării ale reprezentărilor noastre despre lume este tocmai acest presupus raport de emanație cu obiectul, resimțit ca activ chiar acolo unde rațiunea ne sugerează contrariul, calitatea fotografiei de semn indicial iconic.““ Se explică astfel o serie de afirmații ale lui Benjamin din Kleine Geschichte der Photographie, în care fotografia conferă obiectelor puterea magică de a „vorbi“ aparatului, prin hazardul amănuntului surprins, prin detaliul neintenționat care se insinuează în scenariul vizat
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
hieratică de mantră, erijându-se într-un simbol al creației. Nu mâna simplă, ci mâna care pictează, devenită ea însăși instrument al creației, descrie gestul cuprinzător al dedicației, al sacrificilui artei. Nu există niciun referent exterior care să absorabă gestul indicial al pictorului, astfel că gestul devine autoreferențial, mâna ținând pensula se indică pe sine într-o primă instanță, și pe pictor, care își camuflează pios carisma prin titulatura modestă. Mâna emană o strălucire aparte, difuză, efect impresionist, care se face
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se înalță urmează aceeași grație sinuoasă, insinuantă a brațului. În locul florilor, două frunze mari frunza se înscrie în tiparul iconografic al înfățișării Evei după izgonirea din Rai, ca emblemă a pudorii și consecință a punerii sexualității sub semnul interdicțiilor localizează indicial zona pubiană și sânul, ca și la Pallady. Nu există aici nimic din senzualitatea nudului pictorului român, totul este sublimat la nivelul privirii și a unor simboluri. Floarea nu mai are nimic lilial, ea face vizibilă o atracție inavuabilă, este
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
creasta unui munte, zăreau deodată cîte un oraș minunat, cu cupole, poduri, corăbii, păduri de lămîi și catedrale de marmură albă, ale căror clopotnițe ascuțite aveau cuiburi de berze în vîrf. G. Flaubert, Doamna Bovary, p. 99 b) O funcție indicială Descrierea unui loc poate fi deturnată prin reprezentarea indirectă a unui alt lucru diferit. Această oblicitate este obținută prin intermediul a două figuri articulate între ele, care sînt metonimia și sinecdoca pe de o parte, metafora și comparația pe de altă
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
pot să apară în secvențe descriptive. În plus, vom constata că un predicat funcțional nu are întotdeauna în mod necesar o funcționalitate de ordinul a face (cu înțelesul atribuit de R. Barthes), ci că poate, în aceeași măsură, să fie indicial (funcționalitatea lui a fi). De aici, dihotomia radicală și tradițional instaurată dintre a fi și a face nu pare să mai fie pertinentă și vom insista mai degrabă pe existența unui continuum între cei doi poli (cf. schemei de la pagina
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
diferențele dintre povestire și DA, vom face o ultimă remarcă privind nucleele DA. Acestea au particularitatea de a putea funcționa mult mai liber și de a putea, în orice moment, să abandoneze rolul de funcție pentru a primi un rol indicial. Într-adevăr, o DA poate fi folosită pentru a caracteriza un actor (cf. cazul [1]). Din acest moment, ea nu mai este considerată descrierea unei acțiuni secundare, ci calificarea unui actor (personaj sau obiect). Să luăm un exemplu pentru acest
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
188, 189 etopee 87-90 evaluare 16, 61, 158, 176, 179, 216 explicație 37, 39, 45, 65, 93 expresivă (descriere) 14, 23, 25, 26, 30, 33, 79, 212, 213 H hiperonim 124, 155 hiponim 123, 155, 202 hipotipoză 88-90 IJ indice (indicial) 65, 66, 167, 177, 178, 197 indicială (funcție) 63 injoncțiune (cf. instrucțiune) inserție 46, 47, 104, 106, 149, 220 instrucțiune (injoncțiune) 94, 100, 107, 131, 168, 186, 188, 189, 193 izotopie 64, 66, 99, 112, 120, 121, 124, 132, 146
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
158, 176, 179, 216 explicație 37, 39, 45, 65, 93 expresivă (descriere) 14, 23, 25, 26, 30, 33, 79, 212, 213 H hiperonim 124, 155 hiponim 123, 155, 202 hipotipoză 88-90 IJ indice (indicial) 65, 66, 167, 177, 178, 197 indicială (funcție) 63 injoncțiune (cf. instrucțiune) inserție 46, 47, 104, 106, 149, 220 instrucțiune (injoncțiune) 94, 100, 107, 131, 168, 186, 188, 189, 193 izotopie 64, 66, 99, 112, 120, 121, 124, 132, 146, 156, 185, 205, 216, 229-232, 235, 236
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
A. Funcția matezică / 34 B. Funcția mimezică / 43 C. Funcția semiozică / 45 1. Inserția descrierii în povestire / 46 a) Camuflarea descrierii / 48 b) Justificarea descrierii / 49 2. Suprasemnificația descrierilor în povestire / 55 a) O funcție focalizatoare / 57 b) O funcție indicială / 62 Capitolul 4 Descrierea productivă / 71 A. Dezvăluirea artificiului (de limbaj) / 73 B. Sistarea iluziei referențiale / 74 C. Însăși materialitatea cuvintelor / 75 Concluzie / 79 PARTEA A DOUA: Lingvistica textuală. Moduri și niveluri de structurare ale descrierii / 83 Introducere: Originile descrierii
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
dacă nu s-ar hrăni, mult mai mult decât cea din urmă, din dinamismele profunde ale psihismului, procesele primare ale visului, jocului, râsului. Și din angoasă. Ea are forță de precedență și de prospectare chiar în măsura în care este în mod simptomatic indicială și primitivă. Dincoace, deci dincolo. Pentru că ea este dinainte, arta presimte mai bine decât inteligența ce va fi după. Viciul ereditar Metoda mediologică combate un viciu de raționament din care filosofia contemporană și-a făcut o virtute ereditară: ruptura dintre
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
el se descifrează cu ajutorul unui cod. Astfel, cuvântul "albastru" față de culoarea albastră. Aceste distincții contemporane, foarte utile pentru subiectul nostru, nu au decât cusurul că interferează cu un registru mai vechi și mai bine acreditat. Icoana ortodoxă, de pildă, este "indicială" prin proprietățile ei miraculoase ori taumaturgice (cerșetorii din Rusia își atârnau icoane la gît ca pe niște amulete). Primatul statuarului asupra picturii, la antici, exprimă apropierea lor de indice, să spunem de fizica trupurilor. Volumul, modelatul, cele trei dimensiuni mulaj
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
XV-lea și al XVI-lea. Iconoclasmul calvinist se dezvoltă în elanul lui Gutenberg și reprezintă a doua dispută a imaginilor din Occidentul creștin. Întemeiată pe sola scriptura, adică pe simbolicul absolut, prin propagarea cărții, Reforma denunță perversiunile magice sau indiciale ale imageriei creștine (care atinge în aria germanică, prin statuile de lemn pictat, un grad de iluzionism uimitor la începutul secolului al XVI-lea). Dumnezeu trebuie venerat, nu imaginea lui, proclamă Luther, preluînd firul lui Tertulian, care-i acuza pe
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]