3,194 matches
-
că, în ultimii ani, a fost unul dintre campionii luptei pentru însănătoșirea societății românești. Articolele sale împotriva corupților din politică și din sfera afacerilor, analizele adeseori strălucite privind deraierile morale și politice ale lumii dâmbovițene nu aveau cum să lase indiferentă șobolănimea care, de la căderea lui Ceaușescu încoace, se înfruptă lacom din resturile "avuției naționale". Asemeni lui Cornel Nistorescu, editorialistul "Evenimentului zilei", Cristian Tudor Popescu a intrat în vizorul acestei lumi primejdioase care, speriată că a îndrăznit cineva să ridice vălul
Sinuciderea prin diminutive by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15511_a_16836]
-
Buturugă" sau al plimbărilor cu dispute literare pe alei, loc pînă și al împăcărilor dintre Lovinescu și Arghezi, pe o bancă după ce, descoperindu-se, copiii au început să se joace, după cum stă în firea lucrurilor. Însemnările lui E. Lovinescu, luminoase, indiferente ori profund întunecate, sînt ca și tablourile a căror frumusețe proprie nu vine de la frumusețea modelului, ci de la ideea conținută în felul cum este exprimat modelul. Importantă este ideea comunicării ce străbate aceste texte. După ce am citit, obligatoriu pentru istoricul
Două decenii de scris zilnic by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15517_a_16842]
-
iar, peste această, beneficiind și de educație alături de copiii familiilor princiare, de talentul literar și inteligența politică pe care și le dovedise, putea să-i fie de mare folos. Că o bonapartista de cel puțin două generații, ne fiindu-i indiferente onorurile de curte, ea acceptase să-l ajute pe Napoleon să scrie cartea, dar, atât moral cât și material, calculase un și mai mare câștig față de suma oferită : O autoritate politică a ideilor ei. Așa că o refuză, răspunzându-i Împăratului
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
în materia fierbinte a istoriei imediate, conotate cu o acidă deriziune: "Am dat să scriu, mai demult, pe cînd nu lîncezise încă/ mărețul Răsărit de soare, un fel de Însemnări/ pentru glorioasele partide,/ o poveste cu guelfi și ghibelini, cu indiferenți, radicali,/ bolșevici și führeri ai Sumerului,/ cu prealuminați duci din Akkad.// Se vorbea acolo și de surparea spiritului în real/ (partidul te-nvață cum să lupți pentru,/ partidul te-nvață cum să plantezi pruni și materie cenușie,/ cum să-ți
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
C. Rogozanu Mileniul III. Scriitorii caută soluții de acomodare cu schimbarea prefixului. Unii sînt deja clasici în viață și sînt indiferenți față de noile realități; alții încearcă acomodări firave, iar cîțiva deja se cred cyberscriitori. Fiecare cum poate. Două cazuri foarte diferite de "trai scriitoricesc" în anii 2000 sînt Horia Gîrbea și Ioan Lăcustă. Alăturarea lor e rodul hazardului cronicii literare. Nu
Doi scriitori față cu anii 2000 by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15534_a_16859]
-
cădea mereu în picioare. Bujor Nedelcovici pune degetul pe rană: "Cei care "au făcut istoria în trecut" încearcă din nou să-și "așeze fotoliile în sensul istoriei actuale"". Regretabil că nu o dată cu concursul, fie și pasiv, al unor comentatori din ce în ce mai indiferenți, mai comozi, ori...dedați și ei la ambiguitate.
Intelectualul în istorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14377_a_15702]
-
lumea de interferențe care alcătuia mirajul libertății sperate de artist. Toma Popovici are un mod foarte personal de a se adresa publicului, punând pe plan principal rezultatul propriilor căutări ca expresie, formă și cultură a sunetului. Muzica nu-i este indiferentă, nu o situează undeva, în domeniul abstract al carierei. Descifrezi la el un fel de a nu dori neapărat să placă, ci, mai degrabă, să te invite a-l urma pe drumul ce-i aparține ca muzician. L-am crezut
Profesionistul by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14443_a_15768]
-
Enorm! - Vă simțiți responsabil sau, mai exact spus, vă simțiți implicat foarte mult social? - Păi, s-ar putea altfel? Ar însemna să scriu de pomană, pentru vânătoare de vânt... - Aveți o seamă de scriitori dragi, și alții care vă sunt indiferenți sau chiar îi detestați? - Mi-s dragi talentații, iar ceilalți, mă rog, doar demni de o vagă simpatie. Dealtminteri, niciodată n-aș fi în stare să detest un creator de frumos, sau vreun "faur aburit", cum spunea Mihail Sadoveanu. - Pe când
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
pagină în acel cerc (condus de Mihail Chirnoagă - n.n.), a ajuns autor lansat și, din anticomunist feroce, cum se considera și, mai ales, ținea să se manifeste, a devenit articlier de frunte al propagandei antiburgheze". După cum nu ne poate lăsa indiferenți o consemnare lucidă a slăbiciunilor de caracter, fără îndoială autentice, cu grele repercusiuni asupra conștiinței literare și a operei, detectate la Mihail Sadoveanu: "Că pe M. Sadoveanu nu l-au preocupat în prima linie problemele artei sale, ci avantajele personale
Mărturii nemijlocite (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14544_a_15869]
-
chiar o critică amănunțită împotriva ortografiei Pușcariu (deși Al. Rosetti nu era în Academie). Iorgu Iordan, la Iași, publica articole și edita reviste științifice (Buletinul "Al. Philippide") în același mod: ignorînd. Bineînțeles, aceștia aveau un temei istoric-filologic. Din "Moldo-Valahia", ușor indiferentă la străduințele transilvănene de afirmare a "naționalității" latine a Daco-Romanilor (termen pus în circulație de Școala Ardeleană) - ideea tradiției scrierii românești prevala asupra ideii politice de evidențiere a latinității limbii noastre. În București, și la Iași, se știa că reforma
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
atac este cel îndreptat împotriva bazelor religioase și sociale ale unei comunități. Cu toate astea, cartea nu mizează pe șoc. După mine, această carte e o terapie prin discurs alternativ. De vreme ce violența televizată trece pragul de stimulare și ne lasă indiferenți, o carte reportaj de război ne învață să fim atenți, prin spațiul suficient lăsat sugestiei. Tărâmul descris de Merrill mai are și caracteristicile proximității geografice și culturale față de noi, satele prin care trece americanul sunt identice cu cele din Bărăgan
Despre război și alți demoni by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14048_a_15373]
-
tăcerea provocată de călășul băgat nemilos în gură. Dar există momente - și acestea nu mai țin de pace sau de război - când artistul e mai important decât arta. Sunt momentele de ticăloșie umană, când artistul moare de foame sub privirile indiferente ale contemporanilor. Cu câteva, minime, excepții, artiștii români n-au fost și nu sunt oameni bogați. Pe vremea comunismului, doar o mână de aleși puteau trăi din scris - și nu era neapărat vorba de scriitorii cei mai populari. Câștigurile enorme
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
Iosif Sava cu foste vedete ale scenei lirice bănățene. Între calitățile faimosului om de televiziune nu figura neapărat răbdarea. Tocmai de aceea, am fost extrem de surprins să constat cu câtă atenție și calm urmărea discursurile nu întotdeauna logice, dar mereu indiferente la ceasornic, ale vedetelor de altădat' ale operei și filarmonicii timișorene. Pe un ton de reproș, i-am spus: "Bine, dom' Sava, la televiziune n-aveți niciodată timp să vă ascultați interlocutorii, nu vă sfiiți să-i întrerupeți pe Liiceanu
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
trei desfătări - divertismentele oculare produse de metaforă, cele auditive produse de ritm, ca și surpriza interjecției sau a hiperbatonului - ne dovedește, de obicei, că pasiunea temei tratate e cea care precumpănește la scriitorul respectiv. Asprimea unei fraze îi e la fel de indiferentă literaturii adevărate, ca și onctuozitatea ei..." Ceva rămâne sigur, notează Borges la capătul Superstițioasei etici a cititorului. "Greșeala predilectă a literaturii de azi este emfaza... unic, niciodată, întotdeauna, totul, desăvârșit..." Lucrul de care suferă în prezent mulți români trecuți prin
Pagina "perfectă" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14199_a_15524]
-
un fragment dintr-un studiu călinescian, Tehnica criticii și a istoriei literare: "În istorie, și mai ales în istoria literară, nu există structuri obiective, ci numai categorii, puncte de vedere. Au existat oare Renașterea, Romantismul? Au fost succesiuni de fapte indiferente, care nu s-au impus ca structuri decât atunci când câteva minți geniale (...) au început să întrevadă în fapte unele organizări. (...) E de ajuns ca un alt cap formator să sfărâme aceste structuri și să întocmească pe baza faptelor altele, și
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
fără șansă și fără sfârșit. Nici o înduioșare, nici o temperare de ton, nici o retractare a afirmațiilor nu tulbură traiectoria simplă și onestă a dezvăluirilor simenoniene. Retorica dublă a lui Gide și a lui Istrati nu funcționează aici. Lui Simenon îi sunt indiferente și promisiunile luminoase ale zorilor revoluției bolșevice și tragica deviere ideologică din anii '30. Revoluționari sau contra-revoluționari, bolșevici sau apolitici, cetățenii sovietici sunt puși în raport doar cu umanitatea și normalitatea. Nici politica, nici strategiile economice, nici retorica ideologică nu
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
Iași, Consiliului local, Consiliului județean Iași și nici măcar Inspectoratului pentru Cultură al Județului Iași. Este un fapt îmbucurător și trist totodată. Antologia de față, ca orice idee de alternativă în spațiul bahluvian, s-a născut în pofida atmosferei birocratico-muzeale și binevoitor indiferente ce-și flutură steagurile cu mîndrie patriotică locală; ea s-a cristalizat în dinamica mai puțin vizibilă a curenților de adîncime, în forfota cosmopolită și nebugetară a unei ordini culturale pe cale de a se legitima." Mai întîi, nu este nimic
Iașiul subteran by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15241_a_16566]
-
copii veseli se întâlnea adesea cu copii slăbănogi și zdrențăroși, care strângeau într-un coș diform bălegarul cu care tatăl lor urma să îngrașe pământul în grădina de zarzavaturi. Imagini de sărăcie lucie care se pare că ne lăsau total indiferenți. Seara cinam adesea copios în grădina de la Turn, la lumina palidă a câtorva lămpi cu acetilenă, și ne întorceam când era deja noapte adâncă. Viață trândavă, neamenințată de nimic. Dacă eu aș fi făcut parte dintre cei care udau pământul
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
privească în față ceea ce el nu vrea să vadă, sau ceea ce, prin puterea obișnuinței, nici nu mai vede. Folosirea ei poate să corespundă în mod legitim unui fel de întreprinderi de lustruire a cuvintelor, unui efort de a reda vocabulelor indiferente, murdărite, degradate din cauza uzajului lor, un soi de inocență calmă, curată. Dar o soluție brutală rămâne mereu o soluție exterioară: cititorul ipocrit tinde să accepte cuvântul izbitor ca pe ceva pitoresc, aproape exotic, aproape asemeni călătorului care trecând printr-un
Acustica unei cărți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13597_a_14922]
-
scrie, astăzi, textele în ortografie cu apostrof, poate fi o raritate ce se explică prin aceea că își trăiește viața simplu și curat citindu-și rugăciunile zilnice după o cărticică străveche. Un tânăr mult întârziat căruia îi este cu desăvârșire indiferentă strictețea totuși a folosirii apostrofului. Vorbirea despre moarte, pe de altă parte, atingerea de această temă și câțiva termeni asimilați din aceeași cărticică și care au ieșit demult din uz, mă întăresc în suspiciunea mea de a nu lua în
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13603_a_14928]
-
pentru o viață mai bună, obligat să coabiteze cu o soție pentru care nu (mai) simte nimic, el trăiește o angoasă perpetuă: „Nu mai cred în nimeni. E îngrozitor să nu mai crezi în cineva. Lumea din jurul meu e blazată, indiferentă, nici măcar nu mai discută ce se întîmplă. Dacă nu înjură, fiecare se gîndește mai mult la el. Să obțină pentru el ceva, să smulgă un post mai bun, un salariu mai bun, să-l tragă pe sfoară pe cel de
Discursul amoros al tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13614_a_14939]
-
are gust de zăpadă” (Și iarăși strig). Iată și un crîmpei de viziune retro, în care amestecul de urban și rural e caracteristic: „Încă singur la marginea orașului/ așteptînd diligența de șapte/ malaxoarele zilei rumegă/ iluziile celor rămași/ Iată cîmpia indiferentă/ netezindu-și grumazul” (Înainte de plecare). În cele din urmă poetul ajunge a cultiva o elegie pigmentată de o subțire deriziune, protocolară în dramatismul său ușor emfatic. Cuvintele apar ostentativ absorbite de gol, autorul urcă pe eșafod arborînd o ținută elegantă
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
uzează pentru a conferi savoare și vitalitate schemei narative, destul de artificioase, a romanului său. Cartea poate fi însă citită și ca un tratat al exilului. Și tocmai de aceea, această ultimă scriere a lui Milan Kundera nu-i poate lăsa indiferenți pe cei care au traversat experiența emigrației. Dincolo de componentele antropologice și culturale ale exilului (abordate deja strălucit între alții de Julia Kristeva sau mai recent de Sorin Alexandrescu, ale căror scrieri îmi sunt acum cel mai la îndemînă), romanul lui
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
să vă întrebați de ce numai o mînă de personalități ale culturii noastre, numai o mînă de intelectuali (medici, profesori, arhitecți, actori, muzicieni, informaticieni, scriitori, poeți etc.) mereu și mereu aceiași scriu și iau atitudine în ziarele românești, marea masă rămînînd indiferentă... aici și acolo. Cu solidaritate dintr-o zi de primăvară a lunii martie, să tot fie 26, anul care se scurge. Gabriela Baicu-Cerkez
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/13996_a_15321]
-
stilul său scânteietor, G. Călinescu în Tehnica criticii și a istoriei literare : "În istorie, și mai ales în istoria literară, nu există structuri obiective, ci numai categorii, puncte de vedere. Au existat oare Renașterea, Romantismul? Au fost succesiuni de fapte indiferente, care nu s-au impus ca structuri decât atunci când câteva minți geniale (...) au început să întrevadă în fapte unele organizări. Aceste formulări nu sunt arbitrare decât fiindcă faptele pe care se bizuie sunt autentice; dar subiective, adică ieșite din mintea
Farmecul istoriei literare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10513_a_11838]