2,252 matches
-
și energic substantivul, ca să-și exprime disprețuitoarea sa negare a ceva despre care s-a vorbit mai înainte. Un altul, drept răspuns, pronunță același substantiv, dar într-un cu totul alt sens și ton... Un al treilea e cuprins de indignare față de primul tânăr... și-i strigă în față același substantiv. În momentul acesta, se amestecă din nou al doilea flăcău, pe care l-a indignat cel de al treilea, cel cu ocara... Deodată însă, un al patrulea tânăr, care tăcuse
Substantivul absent din dicționare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14226_a_15551]
-
românești aplicau tarife de până la 70-80 la suta. Aceasta e problema și doar ea vorbește apăsat despre esență polițienească a statului român. Atunci când o categorie suprapusa . în cazul nostru, polițiștii . profita porcește de ceea ce restului românilor li se respinge cu indignare, necesarul echilibru social a fost călcat în picioare cu cinism. Or, nedreptatea cruntade atunci se perpetuează și azi: în timp ce, să spunem, tinerii mei asistenți universitari continuă să locuiască tot cu părinții, tot în gazdă, tot în jalnică precaritate post-comunistă a
Creditele neperformante și performanțele statului polițienesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14243_a_15568]
-
românii de azi - nu încap. Sunt lăsate în grija manelelor. Pentru producătorii de folclor, existența acestora din urmă e de altfel o mare binefacere: părând mai vulgare și fiind blamate de toată lumea, manelele pot fi făcute să încaseze toți pumnii indignărilor, inclusiv cei adresați "folclorului". Emisiunile de folclor se fac repede și ieftin (cam același decor, în care se înlocuiește un ulcior cu altul sau un coș cu o baniță -, aceiași protagoniști veșnic disponibili și euforici, aceleași play back-uri care simplifică
Refuz by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/15079_a_16404]
-
Nu sunt singurul care constată alterarea fibrei morale a națiunii. Trăind dezastrele în serie, cei mai mulți români și-au anihilat orice reflex de normalitate. N-am auzit ca vreunul dintre pensionarii miluiți cu două sute de mii de lei să tresară de indignare când ministrul de resort anunța, ritos, "substanțiala majorare". Două sute de mii de lei, adică cinci dolari și nouăzeci și șapte de cenți. Adică două-trei drumuri cu metroul într-o țară occidentală. Iată ce înțelege o putere nesimțită și rapace prin
Viața ca o indexare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15124_a_16449]
-
chestiunii. Din nefericire intervențiile presei au fost prea puține. Alarmantă mi se pare însă tăcerea care din nou a pus stăpânire în societate: m-am întâlnit cu foarte mulți istorici din toate generațiile care aproape în totalitate și-au manifestat indignarea față de modul în care s-a lucrat la tratat: dar, în marea lor majoritate ei se complac în tăcere limitându-se, exact ca în vremurile comuniste, să discute doar în particular. Dar, pentru Dumnezeu, sau faptele pe care le susțin
Tăcerea by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15125_a_16450]
-
mai mult cu cât este vorba de un tratat al Academiei și nu de un manual de istorie alternativ oarecare. Ne amintim câtă cerneală a curs la apariția manualului alternativ de istorie publicat de Editura Sigma, la câtă revărsare de indignare am asistat cu acea ocazie. Nu este cazul să rupem tăcerea atunci când Academia Română publică un tratat asupra căruia planează grave suspiciuni? La începutul elogiului funebru pe care istoricul latin Tacitus l-a scris în memoria socrului său Agricola găsim următoarea
Tăcerea by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15125_a_16450]
-
mea, cu un mare buzunar căscat în care depuneam obolul, îmi spunea pregătind seringa: "să vezi, mamaie, că mînă ușoară ca a mea n-a mai întîlnit fundul matale de cînd e el". Dar Colecistul, o profesoară ardeleancă, fierbea de indignare și îmi împărtășea tot felul de replici pregătite pentru nesimțiții de regățeni, de la "nu-mi amintesc să vă fi permis să mă tutuiți", pînă la "mamaie e mumă-ta". Pe de altă parte, recunoșteam cu toatele că personalul era insuficient pentru
Medicale by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15138_a_16463]
-
cineva că dictatorul ar fi fost cel care ar fi dispus să i se scrie referirile pronominale cu majuscule?? Lumea refuză să creadă sau se preface că lingușirea a fost normală (!?). Și iarăși îmi vine în minte Patapievici în Etica indignării: "Or, ideea că totul merge și nimic nu este cu adevărat grav, cel puțin în lumea în care am fost născuți, este o consecință a pierderii puterii de a discerne între bine și rău și adevăr și fals". Mai de
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
secții ale ziarului; subiecții sunt revoltați de titlurile pestrițe (puse ca să intre articolașul, dar neobișnuite în presa culturală), că a scris atât de puțin și într-un registru deculturalizat, de-a dreptul școlăresc, iar cititorii își revarsă tot asupra lui indignarea că nu găsesc aproape niciodată în librării, sau pe tarabe, cărțile pe care le semnalează în pagină. Absolut nimeni nu dă nici doi bani pe jurnalistul cultural (sau mai exact, cât pe șoferul unui mijloc de transport în comun, căruia
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
emisiunea lui. Ca discuția să aibă un rost, o tensiune și să scoată la iveală un adevăr, își asuma, indiferent de ce parte era interlocutorul, rolul de avocat al diavolului (pentru acest mandat îl ajuta și vocea), avea mirări jucate și indignări impersonale. Era de fapt primul care se bucura de interlocutor și de discuție, era de-a dreptul fericit, iar bucuria care i se vedea pe chip era transmisibilă. Știa să-l asculte pe celălalt și să-l stîrnească și să
Moderatorii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13421_a_14746]
-
nu sînt prea multe și n-o fi România mai coruptă decît alte țări foste comuniste. Dar străinii vor să ne culpabilizeze, ca să poată negocia mai ușor cu noi și să ne impună ce vor ei în politica noastră internă. Indignările premierului ar fi total îndreptățite dacă NATO și Uniunea Europeană ar transpira să pătrundă în România, nu viceversa. Nu știu dacă a trecut o lună de cînd dl Năstase însuși declara că dacă România vrea să intre în Uniunea Europeană trebuie să
Bancuri proaste în contul României by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13537_a_14862]
-
e vorba decât de o demagogie trecută prin filtrele putrede ale corectitudinii politice, un fel de a da replici generale la fenomene particulare. Pentru că una e să te revolți împotriva cinismului atâtora dintre „promotorii” transnaționalelor, și alta să respingi cu indignare aceste formule în numele neputinței tale de-a te ridica la nivelul propriilor vise de mărire. Nu știu câți dintre degenerații gen Naom Chomsky, inamic nevrotic al ideii de capitalism, și-ar abandona avantajele catedrelor occidentale pentru a veni să trăiască din două sute
Grămăjoara de amprente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13562_a_14887]
-
se întrunesc toți cei care îi sunt odioși, se spune că l-a lovit cu mâna pe prefect pentru că nu au fost izgoniți de acolo ortodocșii. Și cum prefectul, suportând jignirea, se străduia împotriva voinței lui să Țină seama de indignarea împăratului (căci nu voia să ducă la moarte atâția oameni), a trimis vorbă pe ascuns să nu mai rămână nimeni în biserica aceea. Dar nimeni nu a dat atenție nici sfatului și nici amenințării lui. A doua zi au venit
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
a reușit încă să-i ia locul lui Radu Bercea. "Investigația" lui Tiberiu Lovin (care, evident, habar n-are de bibliografia celor "demascați") s-a redus la o descindere în noul sediu, impropriu, al institutului - o poștă dezafectată - și la indignarea că, la ora prînzului, nu i-a găsit acolo decît pe director, pe Andrei Cornea și pe turcologul Renata Tatomir, iar "de muncit, nu se muncea" (ce înseamnă în capul bietului ziarist munca unui cercetător din domenii umanistice dă exact
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10445_a_11770]
-
dacă nu este cenzurată, poate deveni înșelătoare, adică manipulatoare. În același timp, părea cam prea sigur pe el, nu avea îndoieli, am putea zice, părea/pare încrezut. Pe atunci, dacă ne amintim corect, caii de bătaie ai criticii și ai indignării erau diriguitorii fotbalului românesc, faimoșii ”Nașul” și Mitică Dragomir ce urma să fie mai bine cunoscut sub porecla ”Oracolul din Bălcești”. În ultima vreme, angajat în trustul media patronat de Dan Voiculescu, are o evoluție de jurnalist de investigare care
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94282_a_95574]
-
care Tolontan Cătălin nu pare a le avea în atenție, considerându-le probabil, neimportante. În această situație, apare o posibilitate, ciudată. Posibilitatea ca aceste surse să-i fie servite și atunci, Tolontan Cătălin să devine buzduganul adevăratului manipulator, sub aparențele indignării etice care cere imperios corectarea disfuncțiilor. Devine un asemenea buzdugan, conștient sau nu. Căci rezultă că nu prea este adeptul autoanalizei. Căci, în viziunea lui, greșește foarte rar și atunci când se întâmplă, este vorba despre erori minore. Tot conștient sau
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94282_a_95574]
-
lui, greșește foarte rar și atunci când se întâmplă, este vorba despre erori minore. Tot conștient sau nu - Mircea Badea descifra corect mecanismul de gândire tolontanian - pornind de la o situație adevărată, contextualizează și accentuează retoric în așa fel, punând în scenă indignarea și argumentând ritos că membrii publicului, chiar aflați în suferință, chiar zbătându-se între viață și moarte, au dreptul la adevăr (ceea ce strict teoretic, nu poate să fie contrazis. Ce este însă de discutat este dacă invocarea logicii imperativului categoric
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94282_a_95574]
-
care vă culcați în fiecare noapte, slăvita regină Iocasta, vă e mamă, iar gloriosul rege Laios, pe care l-ați ucis acum 20 de ani la răscruce de drumuri, era chiar părintele Majestății Voastre. Ce aveți de declarat? - Resping cu indignare aceste mîrșave calomnii, confecționate de trusturile de presă la comanda inamicilor mei, ai poporului teban și ai oricăror oameni de bună credință!, răspunse pe loc regele. - Puteți indica, vă rog, pe cel care stă în spatele acestor, citez, "mîrșave calomnii"?, mai
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
de ani de la nașterea lui Ion Ghica...”) o reflecție mai mult sau mai puțin întîmplătoare („Generațiile mai vechi știu foarte bine ce a însemnat, vreme de vreo două-trei decenii, a citi printre rînduri”), un punct de vedere care îi stîrnește indignarea sau doar mirarea („Oricît m-aș strădui, nu înțeleg panica domnului Michael Shafir din articolul publicat în «Sfera politicii» (nr. 61, iulie-august 1988) și intitulat O tragicomedie în desfășurare?”). Urmează expunerea calmă, senină, rațională a punctului de vedere al editorialistului
Temele vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13184_a_14509]
-
cărți și publicații cu acele slove ciudate. Cred că citirii acestui prim roman i se datorește interesul meu constant pentru Basarabia, cu limba și cultura ei românească, de care m-am ocupat de multe ori pînă în 1989 spre marea indignare a sovieticilor, iar după aceea recoltînd multe aplauze din partea patrioților de la Chișinău, unde mi-a apărut, în 1998, culegerea de studii Limbă și politică în Republica Moldova. - Să revenim puțin la Institutul Român din Freiburg. Mi-aduc aminte că am citit
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
și literatură, fără acest angajament care a supt tot restul”. În concluzie: „rezultatul e cum nu se poate mai tardiv, viața a trecut.” Dar oare istoria se repetă? Prin 1992, un prilej i se oferă lui Vadim să respingă cu indignare acuzațiile ce i se aduc: „el e de centru-stânga, citește din Dante și Michelangelo pe care nu-i va schimba cu cărticica șefului de cuib, nu-i antisemit (mai mari antisemiți, constată el, sunt în America, unde Bush...)”. Dar neobositul
Privind înapoi cu folos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13254_a_14579]
-
democrației, spiritul d-sale critic se potențează, manifestîndu-se în multiple direcții. Spre deosebire de unii confrați al căror dezacord apare „specializat” pe anume domenii, Gelu Ionescu nu are inhibiții nici pudibonderii cînd îl contrariază ceva. Vom trece peste mai mult decît fireasca indignare ce i-o stîrnește regimul comunist, spre a consemna cîteva atitudini care învederează un bun simț funciar, gata a respinge convențiile, eufemismele, tabuurile, a se rosti cu franchețe. Decența și un aer potolit al expresiei nu reduc decizia esențială a
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
cu ocazia înmormântării: enoriașii Bisericii „Sf. Treime” de pe Tocile, din Șcheii Brașovului se opun înhumării poetului în acest cimitir pentru că poetul era greco-catolic. A trebuit să i se ceară aprobarea mitropolitul Șaguna, care, vechi admirator al poetului, îi bruschează cu indignare: „Proștilor, ce mai întrebați, îngropați-l și tacă-vă gura”13. Un panegiric însuflețit rostește istoricul Ioan V. Rusu: „Astăzi dar serbăm onoarea din urmă a unui poet celebru al națiunii noastre cel mai întâi poet laureat al națiunii române
Ultimii ani ai lui Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13345_a_14670]
-
fost invitat un regizor de teatru cu nume sonor, exilat de prin anii ’70 la Paris, un nume cu rezonanță în lumea spectacolelor de operă, a montărilor grandioase. Este vorba despre Petrică Ionescu. Aproape nimeni nu a uitat valurile de indignare produse de viziunea lui Andrei Șerban asupra acestei partituri acum opt ani, dacă nu mă înșel, valuri, o spun și astăzi, supradimensionate, emoționale și nu întotdeauna argumentate estetic. În fine, după atîția ani, tot un regizor de teatru vine să
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
în care se spune textul în limba română, nezbierată, cu accente marcate corect în frază, cu înțelegerea a ceea ce se rostește. Am urmărit relația soților la revenirea în promiscuitatea. Nuanțele disperării cu care Mihaela Sîrbu își reține strigătul, nu și indignarea, pașii pe care îi face, cu suferință, ca să-l determine pe cel ce o înșeală să-și recunoască fapta. Distanța igienică, calculată în gesturi mici, domestice cu care Mihai Călin îl ține pe soț suspendat prudent pe ața minciunii. Iritare
La țară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12053_a_13378]