54 matches
-
cele mai durabile producții înfricoșătoare din istoria literaturii. Portretul lui Dracula, ucigaș și seducător, îndrăgostit și damnat, a devenit un bun comun, exploatat în medii artistice diverse și elevat la nivelul unui adevărat icon cultural modern.44 Mixtura în proporții indiscernabile de eros și thanatos, de senzualitate și pericol au întreținut mitul poveștii ca atare, astfel încât prelucrările nu au nevoie de foarte multe adaptări pentru a-și scutura impresia de inactualitate. Phyllis A. Roth consideră că "Dracula are succes deoarece realizează
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
câteva zeci de pitici, pociți și stranii, se băteau într-un vălmășag de forme omenești împleticite capete însângerate, picioare pe jumătate goale agitate prin văzduh, brațe încordate, mâni încleștate". Melanjul corporal împins la paroxism face ca toate componentele să apară indiscernabile; orice tentativă de individualizare a reacției se topește în magma informă a gloatei agonizante: "În răstimpuri, de sub zvârcolirea trupurilor încolăcite, izbutea să se smulgă câte un chip bestial, rupt și plin de glod, care, abia ținându-se pe picioare, apuca
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
printr-o serie de descifrări"9. Același lucru se poate spune și despre pictura simbolistă, care solicită o rafinare a percepției, o instrumentare hermenutică a intuiției, sau chiar o anume capacitate vizionară, care sesizează deschiderile inițiatice și explorează misterul. Ambiguitatea, indiscernabilul, constituie trăsături definitorii ale picturii simboliste, îi imprimă uneori un caracter difuz asociat cu o état d'âme, cu vague á l'âme, cu o atmosferă melancolică sau relevând cu expresia inspirată a simbolistului flamand Verhaeren, cu privire însă la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de cunoaștere din care se detașează pe lângă figura Sfinxului stelar și o altă figură aflată la marginea de jos a tabloului și care figurează în catalog cu titlul, Das Wissen. Cu excepția sfinxului somnolent ca imagine a unei exteriorități suficiente și indiscernabile, Das Wissen este singura figură frontală care ne privește asemeni Atenei în cea de-a treia ipostază a ei, cu o privire scrutătoare. Părul desfășurat pe axul ipotetic al spiralei alcătuită de corpurile umane îi acoperă gura, astfel încât Filozofia/Înțelepciunea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
amicii Lache și Mache alcătuiesc un cuplu paronimic de tipul fraților siamezi, Niță Ghițescu și Ghiță Nițescu formează un cuplu-oglindă în Triumful talentului iar în Cum se naște o revistă? asistăm la o paradă paroxistică a unor perechi care devin indiscernabile și produc o senzație de vertij: Nicolae Georgescu și George Nicolaescu, Marin Dumitrescu și Dumitru Marinescu, Basile Ștefănescu și Ștefan Basilescu, Mihai Dobrescu și Dobre Marinescu... Prin nominalizarea semnificativă a personajelor, Caragiale obține prin distanțare ironică și un efect de
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
de date" și "cască de vizualizare"), corpul meu se poate mișca într-un spațiu perfect imaterial, animat printr-o simulare numerică, și poate să-l facă să se miște la rându-i. Paradoxul este că Imaginea și Realitatea devin atunci indiscernabile: un asemenea spațiu este inexplorabil și impalpabil, în același timp non-iluzoriu și ireal. Experiențele de "teleprezență" încă oscilează între experimentarea în laborator și atracția de bîlci, dar imagisticile virtuale interactive echipează deja avioane, submarine, șantiere sau mașini de cursă. Programele
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
continuu. Din această întrepătrundere pluridisciplinară rezultă perpetue reevaluări. Noțiunea de mit și aceea de imaginar permit transferuri utile de cunoștințe între mai multe domenii ale cunoașterii; ele înlesnesc o nouă înțelegere a unui obiect de studiu adeseori alunecos întrucât rămâne indiscernabil doar prin filologie, istorie sau filozofie."236 Confuziile terminologice sunt inevitabile (Victor Kernbach merge până la a afirma că nici nu există "mituri moderne", acestea fiind doar "obsesiile unor pseudorealități", care generează ideea că mit este tot ceea ce este potrivnic realității
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
pielițe, și creierul meu scindat, storcit, înstrăinat și totuși plin de o orbitoare fericire țâșnea din carnea dezumflată și flască și se lipea patetic de membrana vibrîndă a marelui pântece. Deveneam una cu păianjenul. Ne frământam împreună, ne amestecam până la indiscernabil, ca plastilina policoloră când o clifești în palmă, când o strângi până îți iese printre degete. Plezneam în patru, în opt, în șaisprezece, în treizeci și două de ființe alipite și străvezii, până când 73 embrionul începea să vibreze de bătaia
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
aceea a unei minți leneșe sau șubrede (A. Pleșu, Minima moralia) Cu adevărat interesanți din punctul de vedere al acestui studiu sunt prozatorii optzeciști în cazul cărora cele două laturi sunt nu doar egal influente și inseparabile, dar până la urmă indiscernabile (M. Cărtărescu, Postmodernismul românesc). 2.2.4. Structurile cu elipsa celui de-al doilea component (ambele tipare) sunt înregistrate și în cazul perechii corelative pe care o discutăm (compară cu supra, 2.1.4). Și nu doar trupul cunoscu acea
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
bunătății lui Dumnezeu, a libertății omului și a originii răului, Disertație metafizică, Monadologia și Noi eseuri asupra intelectului omnesc, un lung comentariu asupra operei lui John Locke. Dintre ideile sale filosofice se remarcă preocuparea sa pentru controversă și criticism. Identitatea indiscernabilului este considerată ca fiind "legea Leibniz"; ea stipulează necesitatea unei rațiuni suficiente pentru ca ceva să existe. Misticismul lui Leibniz se manjfestă prin "monadologie". Universul este compus din monade și monadele sunt particule elementare, forme de existență care nu se pot
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
imaginarul colectiv, își continuă istoria. Addenda Speculum memoriæ În memoria profesorului Dan-Horia Mazilu (20 aprilie 1943 - 16 septembrie 2008) Careul singurătății. Despre puterea medievală 28 Dacă în spectacolul politic din societatea contemporană, "gloria" puterii și fascinația ritualurilor ei se amestecă indiscernabil cu "guvernarea" (oikonomia), cu gestiunea eficace din ordinea imanentă, cum se manifestau ele în lumea veche? În evul mediu românesc, lucrurile nu s-au petrecut altfel decât în celelalte zone de influență bizantin-ortodoxă. Tronul și autocratul erau văzuți a fi
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
printr-o metodă de purificare. Gestul purificării reprezintă gestul violent al trăirii, pentru că, pornind de la un complex semantic are menirea de a neutraliza un rest semantic, un rest care, pe baza neutralității lui, va exista întotdeauna în sistem. Imaginarul este indiscernabil atât față de real, cât și față de ireal. El se află într-un proces de schimburi de semne între cele două lumi, una a adevărului și una înșelătoare, a aparențelor (lumea falsă). Pentru a pătrunde în înțelesurile imaginarului trebuie să îl
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ontologică. Teoria substituției necesită același statut ontologic în atribuirea reprezenătrilor pe care îl au obiectele reprezentate. Prin intermediul reprezentării se schimbă la nivel fenomenologic un obiect cu altul. În cadrul conștiinței avem un obiect fenomenologic, situație ce contravine teoriei substituției. Conform teoriei indiscernabililor lui Leibnitz (Discurs, §9, p. 308) ideea de a avea două specimene ale unui singur tip de lucru (A¹ și A²) este complet indiscernabilă. Teoria substituției înseamnă deci că A² este reprezentarea lui A¹ și vice versa, ceea ce ne introduce
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
obiect cu altul. În cadrul conștiinței avem un obiect fenomenologic, situație ce contravine teoriei substituției. Conform teoriei indiscernabililor lui Leibnitz (Discurs, §9, p. 308) ideea de a avea două specimene ale unui singur tip de lucru (A¹ și A²) este complet indiscernabilă. Teoria substituției înseamnă deci că A² este reprezentarea lui A¹ și vice versa, ceea ce ne introduce într-o absurditate. Dacă A¹ și A² sunt indiscernabili înseamnă că reprezentarea lui A¹ este A¹, ceea ce este reprezentat este schimbat cu reprezentarea sa
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
a avea două specimene ale unui singur tip de lucru (A¹ și A²) este complet indiscernabilă. Teoria substituției înseamnă deci că A² este reprezentarea lui A¹ și vice versa, ceea ce ne introduce într-o absurditate. Dacă A¹ și A² sunt indiscernabili înseamnă că reprezentarea lui A¹ este A¹, ceea ce este reprezentat este schimbat cu reprezentarea sa. Teoria substituției arată, astfel, modul de funcționare a reprezentării la nivel ideal, dar nu poate oferi o definiție noțiunii de reprezentare. Însă la nivelul ontologic
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
din scrierile sale, respectiv ca "materialism al întâlnirii" sau, printr-o expresie a lui Bourriaud, ca materialism din întâmplare. Acest tip de materialism s-ar inspira din caracterul contingent al lumii a cărei origine și a cărui sens ar fi indiscernabile. Pornind de la aceeași presupoziție slabă, Bourriaud afirmă că estetica relațională nu ar reprezenta o teorie a artei, ci mai curând o teorie a formei 48. Aceasta nu este însă decât o afirmație teoretică dintr-o serie de observații teoretice care
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
anilor '80 a criticat noțiunea de autor și de semnătură fără însă a le aboli. În fine, cultura globală actuală pare a face un efort considerabil de anamneză, printr-un proces cu rezultate eclectice a cărui criterii de selecție devin indiscernabile. În aceste condiții, Nicolas Bourriaud atrage atenția asupra depășirii culturii de consum printr-o cultură a activității, afirmând importanța menținerii activității în fața producției de masă. Insistând asupra unei nelimitate negocieri între perspective diferite, teoreticianul francez pune problema reactivării formelor culturale
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
4 Worrall și Psillos: Încercări de a salva argumentul lipsei miracolelor / 202 5.1.5 Ladyman și forma ontică de realism structural / 205 5.1.6 Nu există nimic în afara structurilor / 207 5.1.7 Mecanica cuantică și principiul identității indiscernabililor / 208 5.2. Răspuns la problema aplicabilității / 210 5.2.1. Problema aplicabilității ca problemă pentru realistul structural / 210 5.2.2. O soluție empiristă / 214 5.2.3. Implicații ale acestei concepții / 218 Bibliografie / 221 Index / 239 Résumé / 243
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
ontologice. Problema întâmpinată de aceasta strategie privește adoptarea noii ontologii. Pentru a-și susține și motiva propunerea, aceștia apelează la mecanica cuantica și la pretinsele ei consecințe pentru conceptul nostru de individualitate. 5.1.7. Mecanica cuantică și principiul identității indiscernabililor În varianta sa formală, principiul identității indiscernabililor arată astfel: În ce fel intră în conflict mecanica cuantică cu acest principiu? Simplu: se poate arăta că în cazul unui sistem mecanic cuantic alcătuit din două particule nu va fi nimic adevărat
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
adoptarea noii ontologii. Pentru a-și susține și motiva propunerea, aceștia apelează la mecanica cuantica și la pretinsele ei consecințe pentru conceptul nostru de individualitate. 5.1.7. Mecanica cuantică și principiul identității indiscernabililor În varianta sa formală, principiul identității indiscernabililor arată astfel: În ce fel intră în conflict mecanica cuantică cu acest principiu? Simplu: se poate arăta că în cazul unui sistem mecanic cuantic alcătuit din două particule nu va fi nimic adevărat despre o particulă și fals despre alta
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
mecanica cuantica trebuie să tratam (iii) și (iv) ca aranjamente identice. Dar asta violează intuiția noastră că redistribuirea proprietăților între entități contează ca o schimbare în stările actuale de lucruri. Dacă luam aceasta intuiție ca fiind implicată pe principiul identității indiscernabililor atunci, asumând acest principiu, nu putem justifica tratarea lui (iii) și (iv) ca identice. De asemenea, un alt lucru care contribuie la conflictul dintre principiul lui Leibniz și mecanica cuantica este acela că în mecanica cuantica particulele nu au traiectorii
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
un laborator secret unde suferința provocată de răutatea celorlalți e descompusă încât își pierde radioactivitatea. Oamenii buni sunt ființe capabile de continuă jertfă. Endomorfi, ei nu caută răzbunarea ca modalitate cathartică. Alții descoperă disperați răul în ei înșiși, amestecat aproape indiscernabil cu binele. Se sperie de descoperirea infamantă a acestui amestec. Realizează că ei, cu inteligența lor ascuțită nu pot stăpâni și nici echilibra acest amestec. Poate pentru că le lipsește bunătatea necondiționată, li s-a dat compensatoriu inteligența. Ei au ochi
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
independența sau caracterul distinct al celorlalți. Și cum feminismul a exersat deja abordarea relațională, rezultă că poate reprezenta în această privință o sursă de inspirație pentru ecologism. În al doilea rând, "ecologia profundă" oscilează între sinele holistic, conceput mistic și indiscernabil, și sinele expansiv. Această oscilare este generată din felul în care este concepută relația dintre sine și celălalt pornind de la confuzia dintre dualism și atomism. Dacă identificarea sinelui cu ceilalți înseamnă mai degrabă empatie decât identitate, atunci ea duce la
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
negator pe care acesta îl produce, singurul pericol, nici acela prea grav, îl constituie naivitatea de a crede în propria independență, și ca atare, în noutatea schimbării pe care o produci. Pericolul "rău" este deriva în resentiment: fie prin amestecul indiscernabil al insatisfacției poetice cu cea socială (acuze de genul: cei de dinaintea noastră nu au făcut nimic pentru ca noi să putem face ceea ce suntem cu adevărat în stare să facem), fie prin resentimentul absurd la adresa literaturii/ scriitorilor de dinainte (îmi amintesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de determinat. Noi percepem lucrurile în spațiu, mișcările lor în raport cu alte lucruri, adică mișcările lor relative, dar nu mișcările lor absolute în raport cu spațiul însuși. În plus, mișcarea însăși, "starea" de mișcare, deși diametral opusă "stării" de repaus, este totuși absolut indiscernabilă de aceasta din urmă. Așadar, noi putem distinge efectiv mișcările absolute de mișcările relative sau chiar de repaus numai în cazul în care determinarea forțelor care acționează asupra corpurilor nu se bazează pe percepția schimbărilor ce intervin în relațiile mutuale
Isaac Newton () [Corola-website/Science/296799_a_298128]