237 matches
-
-și deposeda cetățenii de proprietățile lor (prin impozitare sau expropriere), pentru a purta războaie, pentru a favoriza unele grupuri pe cheltuiala altora ori pentru a crea o clientelă politică dependentă, întreținută din impozite. Pentru anarho-capitaliști, proprietatea privată este o componentă indisociabilă a libertății, justificată de dreptul asupra propriei persoane și asupra fructelor muncii: Fiecare om este unicul proprietar asupra corpului său, ca și asupra tuturor locurilor și bunurilor din natură pe care le ocupă sau le pune spre folosință prin intermediul acestuia
Anarho-capitalism () [Corola-website/Science/307718_a_309047]
-
iar nu interdicția unei a doua condamnări sau a unei a doua achitări (Serguei Zolotoukhine, citată anterior, pct. 83). 34. Prin urmare, Curtea trebuie să examineze faptele care constituie un ansamblu de circumstanțe de fapt concrete implicând același făptuitor și indisociabil legate între ele în timp și în spațiu, existența acestor circumstanțe trebuind să fie demonstrată pentru a putea fi pronunțată condamnarea sau pentru ca noi acțiuni penale să poată fi puse în mișcare (ibidem, pct. 84). 35. Analizând faptele cauzei, Curtea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/269443_a_270772]
-
(n. 3 octombrie 1923, București - d. 27 noiembrie 1986, București) a fost un arhitect român a cărui activitate profesională a combinat munca de arhitect cu cea de urbanist, două laturi pe care le considera indisociabile. Din primii ani după absolvirea facultății, în 1952, și până după cutremurul din 1977, a conceput și realizat un număr important de planuri și detalii de sistematizare în toată țara. A știut să lucreze într-o atmosferă de muncă intensă
Cezar Lăzărescu () [Corola-website/Science/328565_a_329894]
-
fundamentale, inclusiv în situații de criză sau conflictuale, reprezintă o prioritate a politicii externe a României, precum și a întregului spațiu francofon. Ne-am luat deja angajamente în acest domeniu, prin Declarația de la Bamako, ce statuează că Francofonia și democrația sunt indisociabile. Obligațiile noastre decurg din promovarea unei culturi democratice însușite și a deplinului respect al drepturilor omului și libertăților fundamentale. În plus, Declarația de la Ouagadougou din noiembrie 2004 a confirmat voința țărilor francofone de întărire a Înaltului Comisariat pentru Drepturile Omului
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
interpretărilor, acestea din urmă se elaborează Într-un context dat și În care trebuie, eventual, să se justifice. Condițiile de elaborare a cunoștințelor În acest domeniu impun particularități metodologice și epistemologice, sugerând În plus Întrebări pe teme etice, de altfel indisociabile de finalitățile proprii acestor discipline. Toate statele occidentale se confruntă cu asemenea Întrebări. Modelul centralizator și uniformizator În stil iacobin, pentru care Franța postrevoluționară este o perfectă ilustrare, dar care a fost utilizat, cu unele nuanțe, pretutindeni În Occident și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
În fața evoluțiilor accelerate ale societăților moderne, marcate de un cult tot mai puternic al independenței individuale, dar și de diversificarea mijloacelor menite să-i apropie pe oameni. O deviză controversată Libertatea, egalitatea și fraternitatea sunt, din punct de vedere istoric, indisociabile, și totuși alăturarea celor trei cuvinte a făcut succesiv obiectul reticențelor, al polemicilor și al Întârzierilor În conceperea, elaborarea și instituirea devizei Încă din vremea Revoluției franceze, apoi În cursul secolului al XIX-lea și chiar și mai târziu, pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
față de angajamentele asumate: menținerea de sine prin cuvântul dat. Conform terminologiei lui Ricœur, polul idem este caracterizat prin imuabilitate În timp, În vreme ce polul ipse ne deschide spre schimbare, spre diferit. Este vorba despre două modalități diferite de Înscriere În temporalitate, indisociabile, care constituie identitatea subiectului. Identitatea unui personaj este așadar istoria sa, care nu este accesibilă decât prin intermediul unei relatări. Acesta este motivul pentru care Ricœur vorbește despre identitate narativă (ibidem, p. 175). Sinele nu se poate pricepe decât pornind de la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
este În vizită În Franța și ca „european” atunci când traversează Atlanticul. Afirmarea de sine și recunoașterea celuilalt. Identitatea este prin Însăși esența ei dialogică, pentru că nu se poate construi decât prin dialogul cu celălalt. Ceea ce Înseamnă că afirmarea sa este indisociabilă de validarea pe care i-o acordă ă sau i-o refuză ă celălalt. Cu alte cuvinte, orice „imagine de sine” propusă de subiect este supusă recunoașterii de către celălalt. Recunoaștere care este Înscrisă, și ea, În dialectica identității și alterității
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
În bună măsură clericale, În ciuda unor opțiuni galicane ale monarhiei. În afară de Elveția, celelalte state europene au rămas monarhii, uneori confesionale. Nici măcar În Statele Unite afirmațiile anticlericale nu au atins vreodată aceeași virulență ca În Franța. În Italia și Germania, laicitatea este indisociabilă de mișcarea naționalistă, adică de voința de a afirma unitatea națiunii Împotriva hegemoniei puterilor ecleziastice. Risorgimento (1860-1861), Kulturkampf (1871-1878) și Sonderbund În Elveția au fost mișcări marcate depreocuparea pentru o neutralitate laică. Modelul iacobin francez a influențat Însă mai mult
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
și mai acut În contextul globalizării. Separatism și modernitate politică În sensul În care se aplică unei populații care Își reconsideră legătura atât cu un teritoriu dat, cât și cu o autoritate politică suverană, separatismul trebuie Înțeles Într-un raport indisociabil cu conceptul de stat, așa cum apare el În modernitate (Burdeau, 1970, și Goyard-Fabre, 1999). Într-adevăr, deși accentul cade În special pe redefinirea frontierelor geopolitice, termenul se bazează și pe o reflecție filosofico-politică ce operează o sinteză, Întotdeauna particulară, deoarece
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Virgil Ierunca nimeni nu se mai poate gândi separat. Nici măcar când își aniversează ziua de naștere, pe care, în afara unor cu totul improbabile excepții, fiecare o aniversăm singuri. Numai pe Virgil Ierunca nu ni-l putem închipui decât ca parte indisociabilă din cuplul pe care îl alcătuiește cu soția lui, Monica Lovinescu. Se știe doar în cercuri restrînse despre el că foarte curând după 1946, când a părăsit România, devenise redactor cultural la Radiodifuziunea franceză; că a fost din 1975, cercetător
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
-l pe Foucault, recunoaștem că istoria nu e totalul adevărurilor despre trecut 21. Ca oricare altă disciplină, ea cuprinde atât adevăruri cât și erori, erori care nu sunt reziduuri sau corpuri străine ci au o eficacitate istorică, un rost adesea indisociabil de cel al adevărurilor 22. Mitul este cu siguranță legat de faptul empiric, dar nu ca reprezentare a acestuia: lucrurile pe care le descrie pot fi cu totul opuse celor reale 23. Mitul încearcă să exprime un adevăr negativ 24
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
valorizează empiricul la nivelul transcedentalului 32. Comte și Marx depun mărturie asupra faptului că eshatologia (adevăr obiectiv „ce va să vină“ al discursului despre om) și pozitivismul (ca adevăr al discursului definit pornindu-se de la adevărul obiectului) sunt de fapt indisociabile: un discurs care se dorește deopotrivă empiric și critic nu poate fi decât pozitivist și eshatologic în același timp33. Omul apare în el ca adevăr totodată redus și promis, naivitatea precritică domnind aici nestingherită 34. Mitul nu își poate depăși
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
o realitate care nu-i cuprinde pe interlocutori. Desigur, într-un fel, lucrul despre care vorbesc interlocutorii "participă" la enunțare, însă nu în același mod ca persoanele. Eu și tu trimit la anumite roluri, cel al enunțătorului și al co-enunțătorului, indisociabile și reversibile: în "schimbul" lingvistic, numit astfel pe bună dreptate, orice eu este un tu viabil, orice tu un eu viabil. Există totuși o disimetrie puternică între eu și tu: pentru a fi eu, este suficient să luăm cuvântul, în timp ce
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
altă finalitate decât juisarea propriu-zis sexuală, înțeleasă ca atare. Iată așadar o mutație fără precedent. Spre deosebire de erotologia cosmică, ce integrează sexualitatea într-un joc deschis de analogii în care trupul, societatea și natura își răspund, spre deosebire de expresiile deocheate, care sunt indisociabile de practicile sociabilității, spre deosebire de erotism, care raportează sexualitatea la coduri estetice și la o rețea deschisă de corespondențe, pornograficul presupune și face posibil accesul la reprezentarea unei sexualități fără alibi, în care este satisfăcută Natura, fără nici un fel de transcendență
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
Marchizului d'Argens. Producția pornografică ia astfel un avânt frenetic în timpul revoluției, când cenzura dispare; se vând atunci cărți precum Les Fureurs utérines de Marie-Antoinette [Patimile uterine ale Mariei-Antoaneta] sau Le Godemiché royal [Falusul regal]39. Tipăriturile pornografice apar deci indisociabile de dezvoltarea rețelelor clandestine. Industria cărții, care produce în serie nenumărate exemplare ale aceluiași text, trebuie să se sprijine pe o adevărată piață, care suscită un aparat represiv specializat, cu un sistem de cenzură și de sancționare a contravenienților. Mai
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
i se atribuie un statut de egalitate, în spațiul normat al polemicii, pentru că, în esență, polemistul recurge la fel și fel de tertipuri, mai puțin violența frustă, necenzurată (proprie pamfletarului), pentru a-și învinge adversarul. Descriptivul e, în discursul polemic, indisociabil de narativ, având rolul, după J. M. Adam, "de a asigura funcționarea referențială a povestirii și a-i da ponderea unei realități"79. Prin secvențele descriptive, discursului polemic i se imprimă accente ale percepției eului enunțiator a cărui subiectivitate face
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a credinței religioase, ceea ce face din poetul cu vocație de moralist un susținător al familiei tradiționale în care rolurile, clar distribuite, nu sunt doar complementare, ci și imuabile. Dacă mutăm discuția în plan dialogic, eul polifonic (în care se suprapun indisociabil sau, dimpotrivă, se instituie ocurențial fie vocea eului uman, fie vocea artistului, a unui personaj, ca dedublare auctorială, sau vocea aparent neutră a moralistului) relevă modul combativ de a dialoga cu un tu, de regulă nepersonalizat în text, dar cuprins
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
două roți, și va îndura tortura lui Crist: când va cere apă, i se va da sirop"141. Merită să insistăm puțin asupra acestui pasaj, deoarece miezul său etic, dar și arhitectura specifică a discursului alcătuiesc imaginea unui ritual punitiv, indisociabil de spiritul polemic arghezian. Există, pentru satiricul moralist, culpe impardonabile, cum ar fi, am văzut, ipocrizia politicienilor, stupiditatea literaților vanitoși sau pretențiile academice ale agramaților, culpe care se cer sancționate drastic. Odată cu invocarea lor, autorul construiește, implicit, o pledoarie pentru
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
vârtos pe cei care ca om politic v-au distrus", pentru ca, apoi, anecdota, în calitatea ei de micro-narațiune fictivă cu tâlc, să destindă complet granița coercitivă a referențialității. Avem așadar, un cap de acuzare fictivizat, purtător al unui umor hâtru, indisociabil de spiritul arghezian: " În pornirea dumneavoastră de a răspândi cât mai mult zvonul că Facla, la care scriu regulat patru români, și buni români, e o publicație jidovească, nu vă mai oprește nimic și, dintr-o singură foarfecă, aveți cruzimea
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
materializează adesea și prin ficțiune iconică (aici ipotipoza e procedeul retoric predilect), constând în prezentarea abstractului prin imagini concrete, sugestive, care plasticizează scena, "agresivitatea lingvistică primind corporalitate autolegitimatoare"188. Cele două ipostazieri fundamentale ale agresivității în pamfletul arghezian sunt adesea indisociabile, de aceea ne propunem să le observăm ca ocurențe ale polemicității în economia de ansamblu a textului pamfletar. 1. Violența limbajului: fundament etic, intenție performativă, efect estetic. Privită gradat, pe o virtuală scară a ambiguizării discursului, violența limbajului arghezian cunoaște
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
îndeosebi de pe palierul politic și religios) sunt transpuse într-un univers fabulos, cu personaje grotești și scenarii absurde, tutelat în întregime de spiritul omnipotent al creatorului, suspendă coerența și logica lumii reale, printr-un paralelism revelator care, la Arghezi, este indisociabil de substratul etic. Polemistul exploatează din plin dublul sens al alegoriei: cel literal și cel figurat, mizând pe forța de sugestie și persuasiune a reprezentării iconice. El își disimulează, în fond, ideologia în spatele unei imagini cu mult mai grăitoare decât
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
destinat, de data aceasta, să-l reducă definitiv la tăcere pe poetul "pornograf" și "scatograf", aflat, la această dată, în imposibilitatea concretă, materială de a se apăra și contraataca. Nu discutăm aici moralitatea unui gest public, însă, pentru că polemica este indisociabilă de un cadru principial, în care opozanții se înfruntă la câmp deschis, campania antiargheziană, inițiată și susținută de Iorga, echivalează cu un linșaj perfid pe care, ulterior, istoria literară l-a deconspirat și amendat ca atare. Iată percepția, peste timp
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
credință, acumularea, interogația oratorică, expresia hiperbolică)301, accentuează dimensiunea pragmatică a expunerii; secvențele argumentative propriu-zise, cele narativ-descriptive, inserții metadiscursive, toate vizează persuadarea lectorului sensibil atât la evidențe, cât mai ales la montura artistică a textului privit global. Practic, dialogismul este indisociabil de ceea ce noi am numit strategiile polemicii literare, însă, tratându-le separat, am încearcat să punem în lumină prestidigitația artistului-polemist care, prin convocarea diferitelor secvențe, imprimă o tectonică specifică discursului polemic, accentuându-i polifonia. Înainte de a aborda, în detaliu, strategiile
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
dar numai în umilință, oboseală și slăbiciune, în conștiința culpabilității mele. De aceea nu puteam să-mi arăt recunoștința decât ca un cerșetor, nu prin actele mele"543. În frumoasa sa carte Etica datoriei, Nathalie Sarthou-Lajus544 reamintește că datoria este indisociabilă de chestiunea originii, a problemelor moștenirii și a filierii 545. "Ce avem noi oare ce să nu fi fost primit" spunea sfântul Augustin 546. Raportul simetric, structura de dependență a datoriei oaspetelui sunt caracteristice copilăriei. "Copilăria este, în această privință
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]