114 matches
-
Dumnezeu nu există, atunci totul este permis.” Peripatethice tradiționale și cele moderne deschide indivizilor ocazii favorabile pentru a acționa În moduri neacceptate de nici una dintre ele.” Rezultatul este amplificarea fenomenelor de corupție, cu Întreg cortegiul de fenomene negative Însoțitoare: nepotism, indistincția dintre punga personală și banul public, tendințe de parvenire cu orice preț, Încălcarea cu bună știință a normelor morale elementare, convingerea că te poți situa deasupra legii, morale sau juridice, sau chiar a celei divine. b. În al doilea rând
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
3. cînd este totalmente neînțeles și se transformă în halucinații, psihoză, nevroză. Simbolul are propensiunea de a forma "lanțuri" mereu proaspete în ce privește momentele importante ale detenției, avînd trei funcții: reprezentare, mediere și unificare. Principalele coordonate ale gîndirii simbolice sînt: 1. indistincția dintre subiect și obiect; 2. identificarea părții cu întregul; 3. reducerea multiplului la unicitate; 4. identificarea esenței cu aparența; 5. instituirea izomorfismului total dintre relațiile spațio-temporare; 6. anularea granițelor dintre nivelurile existenței (materie/spirit, animat/inanimat); 7. asimilarea originii cu
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
institui, prin distanță și separare, „principiul ultim“ ca diferit de toate celelalte principii, respectiv, după caz, „starea de iluminare“ ca diferită de toate celelalte stări. Astfel, recâștigarea privirii „divine“, sub specie aeternitatis, după cum plastic se exprimă Spinoza, aduce cu sine indistincția, anularea diferențelor și a oricăror judecăți de valoare, multiplul recăpătându-și în totalitate strălucirea prin întoarcerea totală a privirii către Unul și restabilirea legăturii. Această legătură însă nu leagă și este doar asemănătoare, prin omonimie, cu legăturile intramundane - la fel
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
puternice această presupoziție metodologică 81. În primul rând, teoreticienii mediului ar face o confuzie între sensul biologic și sensul normativ al termenului "natural". Cu alte cuvinte, ei comit o așa-zisă "eroare naturalistă" prin confuzia dintre descriptiv și normativ, prin indistincția dintre fapte și valori, în fine, prin trecerea de la este la trebuie. Despre distrugerea ireversibilă a unui habitat natural din cauza industrializării vom spune că este rea deoarece este nenaturală și duce la pierderi ale capitalului natural. Dar de aici putem
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
constituie una din obsesiile acestei poezii, provoacă la o redefinire a raportului dintre visceralitate și livresc. Ca urmare a expunerii unei sincerități denudate (ori, mai degrabă, ca efect al unei revanșe perverse a scriiturii), cele două componente se contopesc până la indistincție. Deși conțin câteva cicluri inedite, antologiile Apocalipsa după Marta (1999) și Falanga (2001) nu modifică substanțial datele acestui univers poetic. Evoluând într-un alt regim generic, eseistica pe care o scrie P. nu este complet izolată de lirica sa. Există
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
la Timișoara, Negreanu a analizat amănunțit morfosintaxa proverbelor românești, dar, în același timp, s-a arătat interesat și de dimensiunea lor semantică (și, nu mai puțin, culturală) - demers care, din păcate, nu a fost dus până la capăt, ca urmare a indistincției, caracteristice majorității paremiologilor, între dimensiunea obiectuală a desemnării și aceea propriu-zis semantică a "conținutului" structurat "idiomatic". 7.1.2. Mai apropiate de doctrina integralismului lingvistic au fost demersurile "Școlii din Iași", care a beneficiat, încă din deceniul al cincilea, de
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
atenția publicului a unor nume mari din literatura universală sau din cultura română, Scînteia plasa noii scriitori preluați din lumea sovietică într-o companie selectă. Amestecarea binelui cu răul, a adevărului cu falsul și a oamenilor valoroși cu impostorii până la indistincție a fost o tehnică pe care comuniștii au aplicat-o în mod constant în toate domeniile vieții sociale. Oricât de mare ar fi fost nevoia de muncitori intelectuali, nu se putea trece cu vederea faptul că aceștia nu aveau prestigiul
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
pe care stau ghemuite aceste păsări. Mitul urmează în mod evident un parcurs regresiv. Contrar miturilor care povestesc cum și-au dobîndit păsările penajul distinctiv, acesta povestește cum Rîndunica-de-noapte și l-a pierdut pe al ei și a recăzut în indistincția cromatică ce constituia la început soarta comună tuturor păsărilor. Demersul miturilor din ansamblul altern, referitoare la originea olăritului, este același : ele povestesc cum o femeie indiscretă (adică vinovată de incontinență orală) a pierdut oalele primite de la binefăcătoarea ei supranaturală ; acestea
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
se trăiește confortabil din gloria trecutului (...) nici un eveniment cultural recent nu-i atrage (ieșeanului, n.n.) atenția, obligându-l să reacționeze. Nimic nu iese în evidență, nu se singularizează, nu face valuri. O splendidă mediocritate înghite cu lăcomie totul, uniformizând până la indistincție." După ce dă curs și unei umbre de îndoială ("Poate, totuși, că realitatea nu-i chiar atât de neagră!"), pune punctul pe i: "Adevărata problemă a Iașilor nu e ignorarea puținelor valori pe care le mai are, ci tratarea lor de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
că fiecare specie se găsește delimitată printr-o funcție precisă și de o sferă de acțiune care îi este proprie. Aceasta permite, conform cu necesitatea argumentării, să fie interschimbate individul, funcția sa și arta sau știința pe care o posedă. Ideea indistincției între individul angajat în guvernare, ca entitate biologică și sociologică, funcția de guvernare pe care o exercită acesta și știința politică pe care o posedă ține de specificul idealismului platonic. Ea permite toate diviziunile, chiar dacă, cel puțin aparent, sau terminologic
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
1918, propulsând-o încet dar sigur spre statutul său actual. Timp de șapte decenii, manualele i-au rezervat o pondere inegală în repertoriul datelor emblematice ale istoriei naționale, în funcție de puseele comemorative ale momentului. Limitele acestor variații au fost extreme, de la indistincție la exaltare, de la extincție la fetișizare. În mod paradoxal, revoluția anticomunistă din 1989 nu pare să fi adus o transformare dramatică în prezentarea subiectului, ceea ce se explică nu doar prin cunoscuta inerție a cărților școlare. II.4. Lecțiile unei sărbători
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
ignorat complet uzura extremă a personajului Ștefan și a încercat să-și câștige public cu un slogan obsedant precum "urmașilor, urmașilor, urmașilor"". Ceea ce deranjase, în ansamblu, nu era asocierea în sine între cele două registre istoric și utilitar ci tocmai indistincția funciară între ele și faptul că ambele se livrau cu totul unui "Ștefan prea mare, prea sfânt și prea electoral" ("Ziarul Financiar" din 1 octombrie 2004, p. 7). 8 Cristina Modreanu, Poze din manualul de istorie, în "Adevărul literar și
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
punct de vedere fenomenologic, reîntoarcerea la un alt nivel ("reluare-distorsiune") al unul paganism nativ care tinde să izbucnească în prezent. Detraz de la cruz està il diablo, spune proverbul spaniol. Printre interpretările pe care i le putem da, este aceea a indistincției, a non-separării, a reversibilității binelui și răului. În spatele crucii este Diavolul. Complexio oppositorum, unind într-un mod conflictual lucrurile opuse 76. Este ceea ce caracterizează acest tip de transcendență imanentă despre care tocmai am vorbit. Crucea, tradiția ezoterică este ceea ce unește
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
exemplu, cuvântul „real” pare să însemne „ceea ce există în mod material în univers” (Kellz, 1981; Dorr, 1983). Pentru ambii, incidența violenței televizuale asupra agresivității manifestate după vizionare este probabil mai mare decât în cazul unor adolescenți sau tineri tocmai din cauza indistincției dintre real și imaginar: pentru preadolescenți agresivitatea nu este un efect posibil al transferului de la imaginar (ecranul televizorului, desene animate, filme etc.) la real (viață), ci rezultatul amalgamului confuz al celor două universuri. Adolescenții sunt mai înclinați să se îndoiască
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
semnifică să se poată rosti, să prindă glas în apariția de sine, orizontul mundan trebuie să dispară din vedere, să se cufunde în neființa celor ce sunt deja, în moartea luminii care le eclipsează. Departele marchează, pe de o parte, indistincția, absența, nemanifestarea; pe de altă parte însă, tocmai destituirea aceasta face posibilă ivirea unui nou posibil, cu atât mai viu cu cât el vine nu din trecut, ci de departe. Dimensiunea departelui reprezintă o potențare a semnificării, căci ceea ce se
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
te risipești". Privit din interior, peisajul imaginal nu e descris, nici măcar scris în actul creației; se scrie el însuși, se spune așa cum se dă, fără cuvinte, în risipirea cerului din suflet, în viziunea cerului-suflet de unde toate purced 5. Nu o indistincție ori o confuzie de planuri ne întâmpină, nu amestecul tulbure al lui și... și, în care toate se cufundă pierzându-și identitatea și realitatea. E vorba de o intimă întrepătrundere, de o identificare în adânc, pusă în abis, în ascunsul
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
sfios,/ Înflorind umbre de-a lungul rochiei". Trup real sau trup imaginal? Răspunsul îl dau umbrele ce înfloresc imaginea în care ele nu mai sunt umbre ale unui corp, ci există prin sine, luând trup în trupul imaginii. Și totuși, indistincție nu e între real și ireal; deși cel dintâi pare neantizat, ceea ce apare nu există decât în câmpul intermediar deschis de imagine: "Ar fi fost o întârziere de flaute prelungi/ Între geamuri cu mușcate tinere,/ Între priveliștea grădinei răcoroase,/ Între
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
punem lucrurile"53. Că lucrurile stau astfel am sugerat încă din capitolul anterior, unde am arătat că gândirea nu poate pătrunde în spatele acestui Lebenszusammenhang care apare, așadar, în postura de ultimă realitate (vezi II, 2Ba). Subliniind în Wahrheit und Methode indistincția dintre act și conținut la nivelul trăirii (vezi III, nota 51), H.G. Gadamer interpretează acest concept al lui Dilthey drept "un fapt-de-a-fi-conștient, care nu mai poate fi descompus". Pe baza trăirii "se constituie conexiunea și devine posibilă cunoașterea unei asemenea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în mînă, rudele tale nu mai au destulă realitate, prietenii parcă sînt în trecut. Toți sînt șterși de lumea aceasta mai vie, în care trăiești acum". (s. n., Creație și analiză) Apologia romancierilor preferați, precum Tolstoi mai sus, nu vine din indistincția valorilor, din tăcerea spiritului critic, ci dintr-o pornire pe care criticul o îmbracă retoric, știind că servește demonstrației. Ideile sale despre roman sînt clare și moderne. Fără a fi umbrite de parti pris-uri semnificative, judecățile cititorului lui Proust, al
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
înlocuiește numele. Soljenițîn semnalează, ca fiind specific lagărului, "procesul aparte de obturare a orizontului intelectual și spiritual al ființei umane, de reducere a omului la condiția de animal"147 și subliniază că foarte greu de suportat este "permanenta și cleioasa indistincție (pentru un intelectual chinuitoare), sentimentul că nu ai personalitate, că ești doar un membru al brigăzii"148. Întâlnim și la Vladimir Bukovski, o observație asemănătoare privind dimensiunile răului concentraționar, care lovește în ceea ce are omul specific: Cea mai neplăcută este
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
abată pe la o băcănie ; trebuie să târguiască niște mezeluri pentru masă - Mache va prânzi la Diaconescu împreună cu d-ra Cecilia”. Ieșirea din minister se face într-o triplă calitate, ca și cum ar exista un proces de multiplicare a unui cuplu unit până la indistincție prin relațiile familiale, afective, administrative și onomastice. Însă onomastica este cea care consfințește rudenia cea mai intimă la Caragiale. Degeminarea conține de fapt un principiu de multiplicare, de inflație a coincidențelor, menită să golească de sens orice articulare identitară. Cel
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
aur”). Spațiul în care „blestemul se împlinește” și cele două ființe complementare se unesc nu este unul complet inaccesibil pentru ceilalți oameni, așa cum e domeniul din stăpânirea leului sau a cerbului, ci unul intermediar, ca o „stare de întuneric și indistincție care desparte doi cicli consecutivi”: „la marginea drumului”, „colo jos în prundurele” sau în ,jariște”. Cea de a treia etapă a traseului inițiatic o reprezintă ieșirea din corpul fiarei prin spintecarea ei de către ajutorul sosit ex machina. În colinde, motivul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
obiectul“ iubirii sale avem de a face cu o specie de continuitate. Cei doi sunt în același plan: planul comunicării împărtășite, al unei emotivități omogene, al unui afect în permanentă mișcare de la unul la altul. Iubirea se exprimă, adesea, ca indistincție. Treci neîncetat în celălalt și celălalt trece neîncetat în tine. E vorba, cu alte cuvinte, de un ritual al participării. Al participării reciproce. Te regăsești, clipă de clipă, în cel care se regăsește în tine. Duci apropierea până la identificare. Transformi
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
scândurile vechi și putrede ce o urâțeau (Ana Blandiana, Autoportret cu palimpsest) filozoful nu numai că nu face abstracție de condiția apartenenței sale la natura obiectului pus în joc, ci, dimpotrivă, acceptă ambivalența subiect-obiect proprie disciplinelor umaniste în absoluta ei indistincție (G. Liiceanu, Tragicul) Varianta nu numai că..., dar relaționează - de obicei - două predicate afirmative: Părinții lor nu numai că știau ce-nseamnă toate prostiile, dar le și făceau pe ascuns, ca să facă copii (M. Cărtărescu, De ce iubim femeile) Nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
învins. De aceea, resemnarea avocatului din final, deși patetică, are ceva non-eroic în substanța ei. "Ah, Batleby! Ah, umanitate!" seamănă mai mult cu o capitulare. "Nu voi muri social pentru o abstracțiune morală" spune, într-un fel, cu precaută ("prudentă?") indistincție naratorul. Ca și Bartleby, el este, la sfîrșit, același, un resemnat, un component obedient al macrosistemului, un cod de inacțiune, antieroul unei opere care creează doar premisele tragediei clasice, fără a o și produce totuși. Bibliografie Herman Melville. Bartleby. O
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]