112 matches
-
prezente, de pildă, la un T. Mazilu, în romanul referențial al deceniului 6, desfășurat în mediile artistice. Ironicul Sorescu este în acest roman mult mai realist, adică mai credibil. Nu mi se pare deloc surprinzătoare opțiunea pentru un roman al indistincției între uman și zoologic (Viziunea vizuinii, roman într-o doară, 1981), la un autor care, în poezie, umaniza chiar și inanimatul. Viziunea este la Sorescu originară. Prin ea începe facerea oricărui text, chiar și a celui publicistic. Perspectiva decide totul
Romancierul Marin Sorescu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10071_a_11396]
-
munca, oamenii sunt siliți astăzi să-și alieneze și răgazul” ... Antidogmatismul poate ajunge dogmatism antiideologic, antiumanist” ... „Omul este singura ființă care a reușit să folosească audibilul și vizibilul pentru a comunica semenilor săi idei”...”Mitul androginului exprimă nostalgia după vremea indistincției dintre bine și rău... Între bine și rău există o unitate contradictorie care nu trebuie evitată, ci asumată”... „Creația este un act de răvrătire. Omul, nemulțumit de natură, îi adaugă cultura” ... „Fără a fi liniștită, natura e tăcută. Grăitoare nu
H.WALD de BORIS MEHR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364547_a_365876]
-
munca, oamenii sunt siliți astăzi să-și alieneze și răgazul” ... Antidogmatismul poate ajunge dogmatism antiideologic, antiumanist” ... „Omul este singura ființă care a reușit să folosească audibilul și vizibilul pentru a comunica semenilor săi idei”...”Mitul androginului exprimă nostalgia după vremea indistincției dintre bine și rău... Între bine și rău există o unitate contradictorie care nu trebuie evitată, ci asumată”... „Creația este un act de răvrătire. Omul, nemulțumit de natură, îi adaugă cultura” ... „Fără a fi liniștită, natura e tăcută. Grăitoare nu
HENRI WALD, HOMO LOQUENS de BORIS MEHR în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363282_a_364611]
-
1688 a Sfintei Scripturi). Acest verb (pe care l-am diferențiat grafic de celelalte) nu se mai adresează strict viei (logica nu îngăduie, decât cu oarecare dificultate, o asemenea asociere), ci, deopotrivă, viei - om (și omului - vie), adică unește, până la indistincție, personificarea și depersonificarea. Este o probă clară de geneză a simbolului, în accepțiunea dată de noi acestei noțiuni. De altfel, textele profetice însele, și nu doar ele, îi conferă viei un atare rol (Isaia 5, 7; Ieremia 2, 21; Iezechiel
EUGEN DORCESCU, METAFORA ÎN PSALMUL 79 (80) de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349798_a_351127]
-
munca, oamenii sunt siliți astăzi să-și alieneze și răgazul” ... Antidogmatismul poate ajunge dogmatism antiideologic, antiumanist” ... „Omul este singura ființă care a reușit să folosească audibilul și vizibilul pentru a comunica semenilor săi idei”...”Mitul androginului exprimă nostalgia după vremea indistincției dintre bine și rău... Între bine și rău există o unitate contradictorie care nu trebuie evitată, ci asumată”... „Creația este un act de răvrătire. Omul, nemulțumit de natură, îi adaugă cultura” ... „Fără a fi liniștită, natura e tăcută. Grăitoare nu
HENRI WALD de BORIS MEHR în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340689_a_342018]
-
receptacolul realității noastre obișnuite. Starea T nu semnifică, oare, prezența conștiinței ? Pentru a-mi deveni accesibilă simțurilor, pentru a căpăta un sens, scrie Abellio, această carte care aparține lumii respinge așadar restul lumii într-o anume ceață, într-o anume indistincție și, drept urmare, stabilește cu ea un prim raport, cel al unui obiect destinat să fie perceput în raport cu un rest al lumii ce nu e menit a fi cunoscut. Să spunem, pentru a simplifica, că un asemenea obiect devine activ (+) în raport cu
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
exemplu, cuvântul „real” pare să însemne „ceea ce există în mod material în univers” (Kellz, 1981; Dorr, 1983). Pentru ambii, incidența violenței televizuale asupra agresivității manifestate după vizionare este probabil mai mare decât în cazul unor adolescenți sau tineri tocmai din cauza indistincției dintre real și imaginar: pentru preadolescenți agresivitatea nu este un efect posibil al transferului de la imaginar (ecranul televizorului, desene animate, filme etc.) la real (viață), ci rezultatul amalgamului confuz al celor două universuri. Adolescenții sunt mai înclinați să se îndoiască
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
puterea de fascinație. Individul, conștient de excepționalitatea sa, subliniază prin semne, variabile de la o epocă la alta, neaderența lui congenitală la spiritul vremii sale, separația radicală, prin mijlocirea disprețului, Înțeles ca o tehnică ascetică de apărare a unicității sale, de indistincția și trivialitatea celorlalți. La Byron, unul dintre protagoniștii ostentativi ai acestui stil de viață, ca și la Chateaubriand, unul dintre protagoniștii săi disimulați (amândoi contemporani cu George Brummell), dandysmul Îndeplinește o evidentă funcție compensatorie. Neputându-și domina, În mod nemijlocit
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
imaginativă a inaptitudinii pentru viața adevărată sau o propensiune autentică congenitală spre crimă. Hățișurile de stări sufletești se complică prin apariția, la un moment dat, a sentimentului de impostură, de „minciună”, și a unei anxietăți obscure, ce amintește de Kafka. Indistincția între situațiile reale și cele onirice, întreținută în Minciuna și în Înapoi la Savina, se accentuează în Ramayana, roman totalmente oniric, definit în subtitlu prin calificativul „zadarnic”. SCRIERI: Minciuna, București, 1969; Ramayana. Roman zadarnic, București, 1970; Înapoi la Savina, București
COJOCARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286325_a_287654]
-
că fiecare specie se găsește delimitată printr-o funcție precisă și de o sferă de acțiune care îi este proprie. Aceasta permite, conform cu necesitatea argumentării, să fie interschimbate individul, funcția sa și arta sau știința pe care o posedă. Ideea indistincției între individul angajat în guvernare, ca entitate biologică și sociologică, funcția de guvernare pe care o exercită acesta și știința politică pe care o posedă ține de specificul idealismului platonic. Ea permite toate diviziunile, chiar dacă, cel puțin aparent, sau terminologic
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
citit ca un sistem factual și nu metaforic 51. Rezultă similitudinea dintre real și ideal, dintre existență și interpretarea ei, atât în reprezentări cât și în practică 52. Imaginea înlocuiește lucrul, este lucrul însuși, acționează ca și el53. E o indistincție specifică gândirii mitice care operează totdeauna cu niște conținuturi concrete, excluzând abstractul și punând semnificațiile în ceva material, sensibil, spre a le putea conserva și ține sub observație 54. Ostil oricărui hazard, discursul mitizant, asemeni celui marxist, acordă o mare
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Humanitas, 1999, a programa un viitor deja trăit. Istoria revoluției proletare era introdusă în grafic, cu epoci diferite drept variabile și cu lupta de clasă a „celor mulți“ drept constantă. Proletarul era, în acest caz, bunul sălbatic al epocii moderne, indistincția și promiscuitatea în care trăia fiind identificate, pieziș, cu egalitarismul teoretic al marxismului, spiritul comunitar cu cel de clasă, ignoranța cu inocența, iar sărăcia cu inapetența pentru corupătoarea proprietate privată. Similitudinea conduitelor dă naștere oricând anonimatului, tipologiei 160. Marx căuta
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
funcții importante în societate. 2. Expresia „funcții sociale” indică faptul că ne concentrăm asupra aspectelor sociale, dar și sugestia că „naturalul”, „biologicul” și cu atât mai mult psihologicul sunt indisolubil legate de social și cultural, asimilate chiar de acestea până la indistincție. Să ne gândim doar cât de mult sunt determinate de cultural hrana, somnul, sexul. Ceea ce nu înseamnă că factorul biologic nu trebuie luat în considerare în descrierea și explicarea familiei. Și nu doar prin determinațiile sale generale, legate de vârstă
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
autosubminare. Autorii prinși în sumar sunt în bună parte de raftul al doilea. Ca atare, se creează, pe de o parte, o anumită discrepanță între efortul hermeneutic investit și obiectul investiției, iar, pe de altă parte, se constată o anumită indistincție în tratarea unor autori distincți (valoric și nu numai), o unilateralitate a aplicării critice. Excepțiile nu afectează regula. Mult mai plauzibilă este cartea Patria de hârtie (2003; Premiul Asociației Mureș a Uniunii Scriitorilor), la origine cercetare doctorală, care se demachiază
SALCUDEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289447_a_290776]
-
nici un chip pătrunde până la capăt” (107). Cine e Hans? Cine e acel francez? De ce Smaranda și servitoarea Îi menționează cu acea insistență? Sensul prevenirii e limpede: numai cineva avertizat putea descifra secretul lui Honigberger, pe care Zerlendi Îl dublează până la indistincție. Un dezechilibru strategic trebuie totuși avut În vedere: dacă Honigberger (În Întregime cel inventat) Îi Încredințează acelui J.E. un document excepțional despre experiențele sale - iar J.E. Îi confundă, deci Îi zădărnicește sensul -, Zerlendi va proceda ca un avertizat, Împotrivindu-se
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
constituie una din obsesiile acestei poezii, provoacă la o redefinire a raportului dintre visceralitate și livresc. Ca urmare a expunerii unei sincerități denudate (ori, mai degrabă, ca efect al unei revanșe perverse a scriiturii), cele două componente se contopesc până la indistincție. Deși conțin câteva cicluri inedite, antologiile Apocalipsa după Marta (1999) și Falanga (2001) nu modifică substanțial datele acestui univers poetic. Evoluând într-un alt regim generic, eseistica pe care o scrie P. nu este complet izolată de lirica sa. Există
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
Cauzalitatea în succesiune”, în Analele Academiei Române, seria II, tom XXVIII. Xenopol, A.D. (1908), La theorie de l’historie, Ernest Leroux, Paris. Capitolul 16 PATRU MODELE DE DECIZIEtc "Capitolul 16 PATRU MODELE DE DECIZIE" În teoria actuală a deciziei există o indistincție cronică între perspectiva normativă și cea descriptivă. Abordarea normativă încearcă să formuleze strategii, reguli, norme pentru o decizie „rațională”, corectă. Din punct de vedere practic, o asemenea abordare este de prim interes. Datorită rolului deciziilor în viața umană, întrebarea cea
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de resursele personale disponibile, de capacitatea de a înlătura disonanța cognitivă prin construirea consonanței elementelor cognitive disparate. Unii preferă preluarea și cantonarea într-o identitate etnică, religioasă sau culturală colectivă, alții se asociază cu o personalitate căreia îi imită până la indistincție felul de a fi și de a reacționa pe scena socială; unii folosesc substanțe halucinogene pentru a evada din realitatea prea solicitantă, alții aplică strategii compensatorii pentru a face față unor evenimente neprevăzute, ca pierderea locului de muncă sau a
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
secolul XXI. Oameni noi inteligenți și școliți, da, sunt. Decorațiunile, o nefericire. Diplomații trăiesc așa de modest, că eu nu îi înțeleg cum de stau acolo. Și mai locuiesc și chiar la serviciu, ceea ce face viața aproape o calamitate prin indistincția public-privat. Cred că, în genere, m-am convins că nu aș putea trăi în Manhattan. Când m-am întors în Bloomington am zâmbit colinelor pașnice, pline de case mici, precum și vastei păduri pline de departamente. Subiectiv ce a contat au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
punct de vedere fenomenologic, reîntoarcerea la un alt nivel ("reluare-distorsiune") al unul paganism nativ care tinde să izbucnească în prezent. Detraz de la cruz està il diablo, spune proverbul spaniol. Printre interpretările pe care i le putem da, este aceea a indistincției, a non-separării, a reversibilității binelui și răului. În spatele crucii este Diavolul. Complexio oppositorum, unind într-un mod conflictual lucrurile opuse 76. Este ceea ce caracterizează acest tip de transcendență imanentă despre care tocmai am vorbit. Crucea, tradiția ezoterică este ceea ce unește
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
orice urmă de regret sau de îndoială cu privire la incizia pe care am făcut-o în perimetrul fondului intim-străin. DESPRE HOTAR ȘI HOTĂRÎRE Ceva este în măsura în care are hotare. Actul hotărârii este actul ontologic suprem. Se poate desigur imagina o lume a indistincției, a informului sau a inconstanței, o lume în care totul se preschimbă înainte de a apuca să fie. Despre o asemenea lume a neașezării s-ar putea spune că este, fără ca propriu-zis ea să și fie. O lume de magme, de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
este în mai mare măsură: tiparul care se reiterează în fiecare exemplar, ori hotarul fiecărui lucru în virtutea căruia tiparul se afirmă încă o dată; pentru că, în fiecare lucru, noi sesizăm simultan hotarul și tiparul lui, varietatea lui distinctă și uniformitatea și indistincția lui. Pe de-o parte sîntem înclinați să vedem excelența ființei în ceea ce este inconfundabil și neînlocuibil, deci în principiul individualului. În acest caz, unicitatea pe care o presupune hotarul intră în opoziție cu serialitatea tiparului, ceva fiind în mai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care demarcă partea lor de ființă și exprimă, în vasta jurisdicție a tot ce există, dreptul lor la ființă. Numele reprezintă modul nostru de a gospodări, odată încheiată, Creația, gestul prin care am fost chemați să împiedicăm căderea lucrurilor în indistincție și în neființa "anonimatului". "Ceva ce nu are nume" mă domină prin nenumitul lui. El nu poate fi preluat în proiect, căci ființa lui îmi scapă. Nenumită fiind, ea nu poate fi fixată în granițele ei, ea rămâne in-finită. Preluarea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
prin "aranjare" (kataskeuasis). Să ne întoarcem însă la momentul de început al demiurgiei. În prima zi, Dumnezeu face lumina. Lumina este primul element al modelării sau, mai degrabă, unul în vederea ei. Limita lucrului, conturul său, forma, apare în lumină. Întunericul, indistincția pură ar anula opera creației, ar lăsa ca elementele ei să fie asemenea pământului primordial: aoratos, "ascuns privirii". Pentru ca delimitările create de volumetria divină să fie percepute este nevoie de lumină. Iată de ce în Marele Atelier al Demiurgului totul începe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fi suficiente o permanentă trezie a minții și simpla tenacitate - capacitatea primordială a oricărui evanghelist, a biografului lui Ignațiu sau a lui Eckermann, care, ea singură, a fost de ajuns pentru a izola o experiență unică și a o sustrage indistincției fundamentale care stăruie asupra actelor vieții. Nu e totuși cu putință mai mult? În jurnalul lui Eckermann nemulțumește tocmai faptul că autorul lui nu e decât un documentarist, un partener fără destin la o aventură la care nu știe să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]