205 matches
-
tocmai individuația: Noțiunea joacă un rol nu lipsit de importanță în psihologia noastră. Individuația este, în genere, un proces de formare și particularizare a individului, în special de dezvoltare a individului psihologic, ca ființă distinctă de ansamblu, de psihologia colectivă. Individuația este deci un proces de diferențiere, al cărei țel stă în dezvoltarea personalității individuale. Individuația este o necesitate firească în măsura în care frânarea ei prin reglementări excesive sau chiar exclusive, potrivit normelor colective, ar prejudicia grav activitatea vitală a individului. Individualitatea este
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în genere, un proces de formare și particularizare a individului, în special de dezvoltare a individului psihologic, ca ființă distinctă de ansamblu, de psihologia colectivă. Individuația este deci un proces de diferențiere, al cărei țel stă în dezvoltarea personalității individuale. Individuația este o necesitate firească în măsura în care frânarea ei prin reglementări excesive sau chiar exclusive, potrivit normelor colective, ar prejudicia grav activitatea vitală a individului. Individualitatea este însă deja dată fizic și fiziologic, de unde și expresia ei psihologică corespunzătoare. O frânare considerabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
coerența internă și valorile colective, acordând totodată individului maxima libertate posibilă, are șanse de viață durabile."28 (s. a.) În ultima sa parte, definiția explică într-o oarecare măsură, semnificația titlului romanului Patul lui Procust. Chiar dacă au parcurs etapele firești ale individuației, eroii din ficțiune sunt nivelați, uniformizați de o societate ale cărei valori n-au fost cristalizate în mod corespunzător. Pentru a fi mai expliciți, vom considera componenta absconsă, inconștientă din interiorul sinelui ca fiind increatul, iar individuația un tip specific
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
etapele firești ale individuației, eroii din ficțiune sunt nivelați, uniformizați de o societate ale cărei valori n-au fost cristalizate în mod corespunzător. Pentru a fi mai expliciți, vom considera componenta absconsă, inconștientă din interiorul sinelui ca fiind increatul, iar individuația un tip specific al creatului. Creatul și increatul sunt noțiuni frecvent întâlnite în antropologie. Trenul deraiat de omizi reflectă nu atât desfacerea, cât procesul în desfășurare al desprinderii creatului din increat. în antropologie. E Timbrul lui Ion Barbu din etapa
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
fundamentali ai psihanalizei jungiene în corpusul de texte al autorului. Sinele (în care, repetăm, inconștientul coexistă cu conștiința) se închide către subconștientul creator (inconștient obiectivat prin situarea sub tutela aceleiași conștiințe) și, fără a ignora irizările imaginarului, se ajunge la individuație, deci ființă devenită sine însăși (sineificare), dacă opresiuni sociale sau carențe psihice nu acționează ca factori frenatori. Considerăm că aceasta este schema creativității lui Camil Petrescu (și, parțial, a personalității sale!). Spre individuația scriitorului nu se poate ajunge decât pe cale
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
a ignora irizările imaginarului, se ajunge la individuație, deci ființă devenită sine însăși (sineificare), dacă opresiuni sociale sau carențe psihice nu acționează ca factori frenatori. Considerăm că aceasta este schema creativității lui Camil Petrescu (și, parțial, a personalității sale!). Spre individuația scriitorului nu se poate ajunge decât pe cale empirică. În absolut e imposibil. Cine ar putea demonstra în ce constă conștiința pură, fenomenologică a "omului antitezelor"? Jung însuși va recunoaște că singurul element cognoscibil al sinelui ar fi eul, care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ar fi eul, care nu îi este nici subordonat, nici atașat, ci gravitează în jurul său ca planetele în jurul Soarelui. Sinele nu poate dobândi decât statutul unei ipoteze, este un postulat transcendent verificabil prin cercetări psihologice, dar imposibil de demonstrat științific. Individuația își atinge scopul în momentul în care "intuiește" sinele ca pe ceva irațional. O dată ce am aprofundat o atare relație, pentru noi nu mai există nici o îndoială: "Tren deraiat din cauza omizilor" este o structură abisală în care personalitatea controversată a lui
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
O dată ce am aprofundat o atare relație, pentru noi nu mai există nici o îndoială: "Tren deraiat din cauza omizilor" este o structură abisală în care personalitatea controversată a lui Camil Petrescu se simte învăluită, cauza fiind un joc reversibil între sine și individuație. Acceptând că laboratorul de creație al scriitorului urmează calea neasemeni a procesului de desfacere a increatului în elemente ale creatului, este evident că și personajele sale vor fi construite aprioric după aceeași tehnică. Rezumând deocamdată demonstrația doar la nivelul romanului
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de celelalte reprezentări de același tip prin faptul că ocupă un loc central în virtutea importanței conținutului și a numinozității sale."75 Numinozitatea este una din cauzele care dau Sinelui un aspect irațional și care nu ar fi resimțit fără medierea Individuației: Țelul individuației este atins odată ce Sinele este Simțit ca fiind ceva irațional, o existență nedefinibilă căreia eul nu i se opune și nu îi este subordonat, ci de care este atașat."76 În triada atât de complexă, construită pe baza
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
reprezentări de același tip prin faptul că ocupă un loc central în virtutea importanței conținutului și a numinozității sale."75 Numinozitatea este una din cauzele care dau Sinelui un aspect irațional și care nu ar fi resimțit fără medierea Individuației: Țelul individuației este atins odată ce Sinele este Simțit ca fiind ceva irațional, o existență nedefinibilă căreia eul nu i se opune și nu îi este subordonat, ci de care este atașat."76 În triada atât de complexă, construită pe baza unei relații
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ca fiind ceva irațional, o existență nedefinibilă căreia eul nu i se opune și nu îi este subordonat, ci de care este atașat."76 În triada atât de complexă, construită pe baza unei relații progresive simbol cu valoare numinoasă Sine Individuație, Sinele are poziția centrală și rolul decisiv. Este motivul pentru care Gilbert Durand îl va asemăna cu însăși umbra lui Dumnezeu: "Sinele este totalizarea, suprema armonie și sens a contrariilor străbătute de-a lungul procesului psihic; el nu este desigur
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
disponibilă", adică metoda poate deschide perspective nebănuite de interpretare a textelor camilpetresciene, demersul nostru critic s-a mai limpezit, a căpătat coerență și eleganță euristică, deși uneori lasă și o vagă impresie speculativă. Comentând pe larg noțiunile de Sine și Individuație (confuz explicate și analizate de chiar promotorul acestora, C. G. Jung, după cum onest o va recunoaște chiar el), am concluzionat că ele se regăsesc într-o imagine care l-a obsedat pe scriitor de-a lungul timpului: "Tren deraiat de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
îi are ca profesori, printre alții, pe N. Iorga („față de care orice om trebuie să aibă un respect mărturisit”, îi scrie el prietenului Bucur Țincu) și Nae Ionescu, căruia, pe lângă „infinitul de vrajă personală [care] te face să abandonezi orgoliul individuației și să încerci să devii totul în altul”, îi reproșează (într-un articol din 1937) faptul că a căzut în istorie, a găsit ceva în lume în care să creadă. Pregătește fără tragere de inimă o lucrare despre Kant, pentru că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
în preambulul la Antimémoires (care sunt bel et bien memorii), preconizează prin „quelques traits qui expriment moins un caractére individuel qu’une relation particulière avec le monde”, este exact secretul artei memoriilor. Caracterul individual nu se estompează (arta e totdeauna individuație), dar se manifestă numai în plan obiectiv, dincolo de acel „misérable petit tas de secrets” prin care tot Malraux definise omul ca subiectivitate, Malraux care proclamă cu dispreț suveran: „Que m’importe ce qui n’importe qu’a moi!” Tot el
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
celebru: citius emergit veritas ex errore quam ex confusione, am să încerc, atâta cât mă ține priceperea, să mă strecor prin confuzii ca să putem ajunge la erori. Mai întâi, o confuzie între ideea de „parte” sau „detaliu” și cea de „individuație”. Individul nu poate fi niciodată un detaliu în ansamblul social: chiar asta e esența individuației: de a fi un întreg ireductibil, care poate fi considerat, firește, în detalii sau părți, dar nu e la rându-i parte din altceva, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ține priceperea, să mă strecor prin confuzii ca să putem ajunge la erori. Mai întâi, o confuzie între ideea de „parte” sau „detaliu” și cea de „individuație”. Individul nu poate fi niciodată un detaliu în ansamblul social: chiar asta e esența individuației: de a fi un întreg ireductibil, care poate fi considerat, firește, în detalii sau părți, dar nu e la rându-i parte din altceva, așa cum nu sunt părți sau detalii tablourile dintr-un muzeu sau florile dintr-o grădină. Individul
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Ivasiuc la care mă refeream, el avea, în mod accentuat, nuanța de „fragment”, „detaliu”; eu m-am ridicat contra asimilării noțiunii de „individ” cu cea de „detaliu”, așa cum rezulta în mod expres din context: „1a început, a fost detaliul, atomul, individuația”. B) Amintind de atomismul vechilor greci nu negam deloc faptul că nașterea cosmosului din haos e o veche idee grecească aș adăuga că e pur și simplu tema oricărei cosmogonii nu numai grecească, fie religioasă, metafizică sau fizică. C) Al.
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
a vieții veșnice, dar știau să beneficieze de proprietățile ei naturale și să le aplice cu folos, pentru refacerea corectă a totului. În spiritul patronatului s-a gîndit când a fost identificat microcosmosul în relație integratoare cu macrocosmosul: omul, în individuația sa, este un microcosmos și, totodată, o parte din totalitatea macrocosmică. O altă față a morții în logica patronatului o ilustrează mitul lui Telepinus din literatura hitită. În acest scenariu primitiv al morții (pe care aici îl abordăm din perspectivă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Lalande (1962Ă. Termenul de individ nu are nici o specificitate umană, el fiind utilizat pentru a desemna orice unitate fizică, biologică sau abstractă. În personologie e folosit pentru a indica o unitate umană în cadrul unei experiențe trăite de subiect. Conceptul de individuație care a avut o mare importanță în logica medievală (Toma d’Aquinoă a fost folosit de Jung pentru a desemna adâncirea în specificitate și originalitate a omului adult ce se construiește tot mai mult pe sine ca ființa unică și
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
psihismului individual (secondat de „umbra” orientată spre interioră. El acordă, de asemenea, o mare importanță dezvoltării omului la vârsta adultă, când subiectul se autodetermină tot mai mult în specificitatea sa - dar și în echilibru și armonie -, în mijlocul lumii sale, prin „individuație”, sub cupola integratoare a sinelui ideal. Jung inaugurează astfel tema generică a ciclurilor vieții unei persoane, dezvoltată ulterior de Erikson și Levinson. Adler, celălalt mare opozițional psihanalizei clasice, a pus accentul pe dinamismul condiționat de complexele de inferioritate și pe
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
trebuie înțeles mai degrabă ca o căutare a obiectului securizant și gratificant. Plăcerea e găsită și anxietatea redusă prin calitatea relațiilor (interne sau externeă ego-obiect mai mult decât prin descărcarea energiei libidinale. Maher propune o teorie a dezvoltării copilului mic, „individuația”, adică separarea psihismului său de o relație duală indistinctă. Sandler (1962Ă dezvoltă teoria unei lumi reprezentaționale în care, în contextul relației duale, apar la copil reprezentări care vizează sinele în relație reciprocă cu obiectul. Reprezentările sinelui și obiectului în relația
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
întregului psihism. În plus, din arhetipuri ar face parte, pe lângă anima, animus, persona și umbra sa, și un concept al „sinelui perfect”. Acesta e simbolizabil prin figura mandalei, ce reunește ordinea, unitatea, totalitatea. Realizarea de sine a persoanei, pe calea individuației, are în vedere acest ideal a unui sine ce tinde spre echilibru și împlinire, dintr-o direcție interioară și valoric spirituală. Sinele este centrul personalității, nucleul ei de identitate și, în același timp, totalitatea personalității ce se metamorfozează în permanență
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
ce relevă diverse fațete ale psihismului persoanei, fără o teorie interpretativă dominantă. Această viziune se află în legătură cu doctrina ciclurilor vieții, inițiată de Erikson și continuată, în cazul adulților, de școala lui Levinson, în continuarea ideilor originale ale lui Jung asupra individuației. Ca aspecte caracteristice pentru psihopatologia developmentală pot fi considerate următoarele: perspectiva interdisciplinară; Studierea concomitentă și în paralel a dezvoltării normale și a celei deviant-patologice a psihismului, inclusiv zonele de tranziție dintre acestea; studiile orientate pozitivist, privitoare la aspecte precise ale
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
personalitate dependente. Aceasta, spre deosebire de tulburarea de personalitate evitantă - care doar le dorește -, inițiază relații interpersonale, dar nu le poate întreține sau continua. Faptul se explică, în sens psihodinamic, prin substimularea în prima copilărie, care întârzie procesul de separare și de individuație. Pacienții descriu faptul că „se simt răsfățați de atitudinea celor din jur, ei suferind, obligați să nu facă nimic pentru ei înșiși”. Faptul poate avantaja sau nu relația terapeutică. Raportarea la tulburarea de personalitate schizoidă confirmă că în cazul acesteia
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
sunt influențate de afilierile sale la diverse microgrupuri. În raport cu diverse situații și persoane subiectul se poate manifesta variat dar se consideră că în mod normal, pe măsura maturizării, crește și consistența sinelui „nuclear”, care integrează multiplicitatea sine-urilor circumstanțiale. Teoria „individuației” a lui JUNG susține că la vârsta adultă persoana poate progresa spre o adâncire a caracteristicilor sale proprii, a unicității sale, spre o crescută cunoaștere și conștiință de sine, spre câștigarea unui crescut echilibru interior. Tradițional se afirmă că la
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]