205 matches
-
în mod constitutiv sunt predispuși la seducție. Seducția nu este așadar un accident biografic, ci condiția ontologică a progresului spiritual. Fără seducție nu ar exista evoluție, ceea ce înseamnă că seducția stă la originea formării personalității. Seducția coincide cu principiul de individuație a ființei umane. Devii o individualitate numai în măsura în care mai întîi ai fost sedus de cineva. Și atunci seducția devine un proces salutar prin care un om este tras din masa amorfă a comunității spre a fi dus într-un punct
Fatalitatea seducției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9023_a_10348]
-
pe bună dreptate. Înainte să trec însă la discutarea câtorva dintre acestea (o parte dintre ele dovedindu- se sclipitoare), mă văd nevoit să semnalez o altă ușoară inconsecvență. Definind sublimul pe filieră plotiniană, ca „modelul cel mai înalt al desăvârșirii individuațiilor” (p. 12), Radu Cernătescu nu pare să-l condiționeze de adeziunea, fie ea și numai pasageră, la vreuna din direcțiile „esoterismului occidental”. Or, cartea tocmai asta e, o lectură în parcurs de creastă a literaturii române din unghiuri exclusiv ancorate
Cum grano salis by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5930_a_7255]
-
acesteia pare a îndreptăți opinia unui Teilhard de Chardin, potrivit căruia „nu există poezie profundă, adevărat lirism, sublimul în cuvînt, în artă, în muzică, fără evocarea, presentimentul sau nostalgia Totalității". Situație cu un spor dramatic cînd ființa își resimte dureros individuația, separarea de Tot, oscilînd între dorința de reintegrare și recunoașterea limitelor condiției sale. La Andrei Zanca o asemenea năzuință spre Întreg se înfățișează ca un nucleu iradiant al lirismului ce nu mai recurge la măști, la scenarii ale disimulării, recomandîndu-se
Aspirația spre Totalitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6529_a_7854]
-
eroticească), din ceea ce e ireductibil în istoria-i personală, diferențiind-o de istoria exterioară a temelor. E o experiență neagră a unei ființe ce ia cunoștință de sine printr-un simțămînt al unicității. Damnarea constă tocmai în această desprindere, în virtutea individuației, din comun, din media pasabilă. Bardul stigmatizat trăiește altfel decît insul curent, simțind nevoia de a lua totul de la capăt, de a-și asuma poverile absolute ale unei conștiințe relative: „Preocupat să înțeleg cărările filosoficești ale trupului / și delicatele sale
Din stirpea damnaților by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5798_a_7123]
-
Ion Mihai Este știută contribuția popoarelor germanice la căpătarea individuației ( în sensul lui C.G. Jung, de dezvoltare a particularităț ilor) popoarelor neolatine: francezii datorită francilor, ibericii datorită vizigoț ilor, italienii datorită goților și lombarzilor.... În ce privește poporul român s-a ridicat mirarea că o conviețuire atât de îndelungată cu goții și
Goți și români by Ion Mihai () [Corola-journal/Journalistic/3391_a_4716]
-
sau o concordanță (ca la stoici) între determinările etice și principiile cosmice. Astfel, afirmarea prerogativelor suverane ale individualității, afirmația după care ,,renunțarea la principiul de individuare" înseamnă o abdicare de la etic își au temeiul în principiul cosmic al individuării sau individuației: ,,Direcția de mișcare a lumii se desfășoară către instituirea individualului (subl. lui P. C.), către realizarea unui principiu de individuație. Și, pe de altă parte, corelativ, către cea mai mare diversificare cu putință... Iubirea nu e altceva decît capacitatea noastră
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
care ,,renunțarea la principiul de individuare" înseamnă o abdicare de la etic își au temeiul în principiul cosmic al individuării sau individuației: ,,Direcția de mișcare a lumii se desfășoară către instituirea individualului (subl. lui P. C.), către realizarea unui principiu de individuație. Și, pe de altă parte, corelativ, către cea mai mare diversificare cu putință... Iubirea nu e altceva decît capacitatea noastră de a ne transcende în altul, într-un alt individual ireductibil și inefabil pe care să-l putem iubi ca
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
de a ne transcende în altul, într-un alt individual ireductibil și inefabil pe care să-l putem iubi ca atare: (Studiu introductiv la Banchetul lui Platon, 1995). Rostul cosmic al iubirii este acela ,,de a consacra ireversibilitatea principiului de individuație". (subl. lui P. C.) În aceeași ordine de idei, autorul celor 50 de gînduri despre bine și rău subliniază că nu tot binele din lume provine din opțiuni morale: Există în lume ca o frumusețe, un har și o noblețe
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
traseu de cel puțin patru decenii! O infuzie de substanță livresca se surprinde în fladurile lor, uneori bine ascunsă, alteori expusă la vedere, dar din fiecare răzbate, prin reflex, ecolul unei faze a subiectivității autorului din procesul de realizare a individuației. Sub primul aspect, poemele sunt construcții bine chibzuite și îndelung șlefuite, parcă la „școală maiștrilor” (unele poartă semnul „maistrului” așezat sub titlu: Cuvântul - sărbătoarea poeților (după o idee de Al. Philippide), Geometrul de la Păltiniș barbiana, Sâmburele personal barbiana, În viața
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
pietre cu inele / Albul frig se-ntreabă de noi / că de o credință de copil / furată într-un joc / de cărămidă-n doi / sau că o cruce azvârlita / timpului înapoi”, p. 94). Sub al doilea aspect, al determinării din partea procesului individuației, se surprind unele fascicule de lumină, conturând stări și evenimente lăuntrice la marginea obsesivului: cuvântul cu lumea să, reală și nominală, si lanțul ființei omenești, cu continuitatea și discontinuitatea să. Ambele, încărcate, genetic, de tensiune, bucurie și tragism. Și între
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
dar acest aspect nu-l vom decela aici și acum. Și în fine, ca o deschidere a artistului reflexiv căutând, cu instrumente pe măsură, noi „orizonturi” și cadre topologice poeziei (poate chiar în înțelesul vechi), în vederea schimbărilor proprii din procesul „individuației” creatorului și a creației. Iar drept consecință, apariția unei atitudini în contextul dat. Pentru cine o percepe. Contestația să nu este singulară, de-ar fi să privim numai în istoria poeziei noastre, de la luciditatea eminesciana din Epigonii (ori celebra epistola
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
câmpului de înțelegere a personalității și la reevaluarea tendințelor agresive asociate ființei. Psihologia analitică, de pildă, a înlocuit cauzalitatea instinctuala cu structurile arhetipal-simbolice ale sinelui și a interpretat procesul diferențierii psihologice, pe care Carl Gustav Jung îl desemna cu termenul individuație, ca integrare spiritual-normativă, asadar că orientare adaptativa a individului într-un sistem de semnificații colective transcendent-imanente16. În opoziție cu teoriile de inspirație darwinista, omul se relevă așadar că personalitate participativa, predispusa afectiv la sociabilitate, în temeiul arhetipurilor care asigurau unitatea
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
ideologiei comuniste - interlocutorul său ne asigură că „Sunt șanse reduse, pentru că psihanaliza este chiar opusul ideologiei. Ea implică o experiență reală care asigură desprinderea de idoli, de falșii lideri. Ea este o practică și o teorie a demistificării și a individuației” (p. 95). Însă imediat mai departe aflăm cât de mult luptă psihanaliza cu idolii: psihanaliștii pun mare preț pe „genealogie” în rândul breslei. V.D. Zamfirescu afirmă că această sursă de legitimitate este „și ca un fel de titlu de noblețe
DE LA FILOSOFIE LA PSIHANALIZĂ ŞI APOI... ÎNCOTRO? REFLECŢII PE MARGINEA UNEI CĂRŢI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384447_a_385776]
-
Nae Ionescu când mi-am dat seama că există în anumiți oameni iradieri personale cărora ai vrea să le cazi victimă, să nu mai fii tu, să mori în viața altuia. Infinitul de vrajă personală te face să abandonezi orgoliul individuației și să încerci să devii totul în altul (...) Și aș fi nesincer dacă n-aș spune că sunt atâția între tineri care trăiesc în el.” Mircea Eliade - “Începând din anul 1922, studențimea bucureșteană trăiește sub influența spirituală a Profesorului Na
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ [Corola-blog/BlogPost/358178_a_359507]
-
că aceste universalii nu sunt,, fictiones intellectus'', ele sunt rezultatul unor operații logice.Acest filosof vede o legatura esențială între logică și metafizica,logica studiind existența așa cum apare ea în sufletul omului, iar filosofia studiind existența că și existența. Principiul individuației este de ordin calitativ, metafizica și teologia sunt reduse la logică și la problemele de logică , deci existența individuală e redusă , explicată prin existența specifică. William d' Occam [1280-1349 ] a fost și el călugăr franciscan, nominalist pur,criticând intelectul care
CONTRIBUŢIA GÂNDIRII MEDIEVALE LA DEZVOLTAREA LOGICII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360693_a_362022]
-
ante rem, in rem și post rem,ceea ce înseamnă ; universalul are o existență în intelectul divin, o existență materială și una doar în actul gândirii. Influențat de neoplatonism, Toma concepe intelectul uman că o imagine imperfecta a intelectului divin.,, Principiul individuației'' este materia cuantificata,[...] o mărime discretă, limitată în timp și spațiu. 8. CONCLUZII Logică Stagiritului , faimosul ,, Organon'', preluată și dezvoltată de filosofii medievali, ai scolasticii, a reprezentat un pas înainte în evoluția științei gândirii, întrucât ,,disputa universaliilor '' le-a permis
CONTRIBUŢIA GÂNDIRII MEDIEVALE LA DEZVOLTAREA LOGICII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360693_a_362022]
-
Nae Ionescu când mi-am dat seama că există în anumiți oameni iradieri personale cărora ai vrea să le cazi victimă, să nu mai fii tu, să mori în viața altuia. Infinitul de vrajă personală te face să abandonezi orgoliul individuației și să încerci să devii totul în altul (...) Și aș fi nesincer dacă n-aș spune că sunt atâția între tineri care trăiesc în el.” Mircea Eliade - “Începând din anul 1922, studențimea bucureșteană trăiește sub influența spirituală a Profesorului Na
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377711_a_379040]
-
sau cuplului. Scopul misiunilor fiind fericirea personală și a celor din jur. Fericirea este scopul suprem al fiecărei ființe umane, iar exercitarea ei pentru individ nu are cum s-o îngrădească pe a celorlalți din jur, ba chiar devine molipsitoare! „Individuația”, după cum este la C.G.Jung, concentrează umanitatea în individ printr-o sinteză, unde descoperind „Sinele” omul se vede unit prin acest „bătrân milenar” (C.G. Jung) cu ceilalți. Astfel, disponibilitatea de a iubi intervine după aceasta constare personală; după cum și Erich
RELAŢIILE ÎNTRE SEXE – VALORI ŞI ATITUDINI. (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377912_a_379241]
-
ca și continuum omogen, este mereu legat de un corpuscul, ca discontinuum născut de o excluziune eterogenizantă... "11. În aceeași carte, Experiența microfizică și gîndirea umană, Lupasco evidențiază importanța filosofică a principiului de excluziune al lui Pauli, veritabil principiu de individuație în lu-mea evanescentă a particulelor. O particulă este definită în general ca un ansamblu de proprietăți intrinseci, numite numere cuantice, și îi este asociată o anumită energie-impuls. Particulele pot fi clasate în fermioni particule de spin semi-întreg (de exemplu, electronul
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Într-adevăr, potrivit logicii lui Lupasco, omogenizarea și eterogenizarea se află într-o relație de antagonism energetic. Eterogenizarea este procesul orientat spre diferit. Ca și concept, ea provine din principiul de excluziune al lui Pauli, care acționează ca dinamism de individuație. O eterogenizare absolută conduce spre o ordine statică, de unde orice mișcare e absentă, spre moarte prin diferențierea extremă. Pentru ca mișcarea să fie posibilă, trebuie ca omogenul și eterogenul să coexiste: "Pentru ca dinamismele să poată fi antagoniste, trebuie ca natura lor
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
citire mitologica a civilizației (Blake, Shelley, Keats, Byron, Hölderlin, Novalis sînt exemple evidente), abordînd problemă inconștientului (Devoratorul) în fața căruia civilizația (Prolificul) trebuie să se afirme 127. Conștientul "civilizatoriu" (Prolificul) trebuie să asimileze el însuși inconștientul (Devoratorul), proces numit de Jung "individuație". În teremeni blakeeni, este vorba de o luptă psihică, un război intelectual declanșat între Devoratori și Prolifici. Blake definește în Vala războiul fizic însuși ca fiind "energie Înrobita"128, asadar un ansamblu infinit-finit, libertate-limitare, haos-ordine. Războiul fizic (că înrobire a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Hull, Bollingen Series, Princeton University Press, Princeton, New Jersey, 1974 [from The Collected Works of C.G. Jung, volumes 4, 8, 12, 16; Bollingen Series XX] 33. C.G. Jung, Opere complete, vol. 12, Psihologie și alchimie, Simboluri onirice ale procesului de individuație, Reprezentări ale mîntuirii în alchimie, Teora, București, 1998 [titlu original: Psychologie und Alchemie, Walter-Verlag AG, Zürich, 1972/1944] 34. Johannes Kepler, Prodromus Dissertationum Mathematicarum Continens Mysterium Cosmographicum, Tübingen, 1596 35. Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, Editura Științifică și Enciclopedica
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
îi are ca profesori, printre alții, pe N. Iorga („față de care orice om trebuie să aibă un respect mărturisit”, îi scrie el prietenului Bucur Țincu) și Nae Ionescu, căruia, pe lângă „infinitul de vrajă personală [care] te face să abandonezi orgoliul individuației și să încerci să devii totul în altul”, îi reproșează (într-un articol din 1937) faptul că a căzut în istorie, a găsit ceva în lume în care să creadă. Pregătește fără tragere de inimă o lucrare despre Kant, pentru că
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
în preambulul la Antimémoires (care sunt bel et bien memorii), preconizează prin „quelques traits qui expriment moins un caractére individuel qu’une relation particulière avec le monde”, este exact secretul artei memoriilor. Caracterul individual nu se estompează (arta e totdeauna individuație), dar se manifestă numai în plan obiectiv, dincolo de acel „misérable petit tas de secrets” prin care tot Malraux definise omul ca subiectivitate, Malraux care proclamă cu dispreț suveran: „Que m’importe ce qui n’importe qu’a moi!” Tot el
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
celebru: citius emergit veritas ex errore quam ex confusione, am să încerc, atâta cât mă ține priceperea, să mă strecor prin confuzii ca să putem ajunge la erori. Mai întâi, o confuzie între ideea de „parte” sau „detaliu” și cea de „individuație”. Individul nu poate fi niciodată un detaliu în ansamblul social: chiar asta e esența individuației: de a fi un întreg ireductibil, care poate fi considerat, firește, în detalii sau părți, dar nu e la rându-i parte din altceva, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]