153,583 matches
-
fel, atunci când separă accidentalul, sau accidentul că particularizare a acestuia, "un ce real care, în același timp, este determinat numai ca posibil, un real al carui alt ceva sau opus e tot atât de posibil"27 - de esențial, adică de esențialitatea să individuală, de propria să bunăstare și continuitate, de sinele sau pe care il recunoaște ca scop, intelectul este cu totul îndrituit să procedeze în acest fel, să se conserve și să prospere, diferențiind, în ceea ce îl privește, între chestiunile secundare și
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
al acestuia 47, intelectul se transpune pe sine în ceea ce Hegel a numit "intelecție pură", care urmărește "să transforme tot ceea ce este real în concept și în unul și același concept în orice conștiință-de-sine". Intelecția pură înseamnă deci negarea gândirii individuale de către ea înseși, trecerea ei în propriul său concept și identificarea mijloacelor de transformare a conceptului singular în concept al realului. Intelecția pură este deci în căutarea intelecției pure universale 48. Ce este deci conceptul? O negare de sine a
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
goală care subzista izolat, neavând șansă de a își depăși condiția decât în măsura în care dezvoltă conștiința civică și se implică voluntar în activitățile societății civile, echivalând scopurile sale personale cu scopurile instituționale ale statului și invers, statul având ca scop bunăstarea individuală numai ca parte a bunăstării generale 49 -, ci în sensul de reflectare de sine prin exteriorizarea intelectului și tratarea să ca obiect de reflecție 50. Eul care se gândește pe șine având ca scop perfecționarea propriilor capacități și atingerea culmilor
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
prin concept este astfel unitatea comportării teoretice și a celei practice: negația singularității este, ca negație a negarii, universalitatea afirmativa, care dă determinațiilor subzistență; căci adevărată singularitate este totodată universalitate în sine însăși"51. Sau, așa cum a sesizat și Wittgenstein, "individualul se dovedeste tot mereu lipsit de importanță, dar posibilitatea fiecărui caz individual ne dezvăluie ceva despre esență lumii"52. Prin concept, gândirea se eliberează pe sine și se ridică deasupra constrângerilor fenomenale, chiar dacă nu le depășește 53. Sub forma unei
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
singularității este, ca negație a negarii, universalitatea afirmativa, care dă determinațiilor subzistență; căci adevărată singularitate este totodată universalitate în sine însăși"51. Sau, așa cum a sesizat și Wittgenstein, "individualul se dovedeste tot mereu lipsit de importanță, dar posibilitatea fiecărui caz individual ne dezvăluie ceva despre esență lumii"52. Prin concept, gândirea se eliberează pe sine și se ridică deasupra constrângerilor fenomenale, chiar dacă nu le depășește 53. Sub forma unei universalități subiective, a unei singularități care și-a fructificat potențialul rațional, conceptul
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
între subiect și obiect 65. Ideea reprezintă subiectul absolut, pentru care obiectul nu mai reprezintă exteriorul, ci propria să interioritate negata, încorporată și depășită. Astfel, ideea rațională devine universal, un universal a cărui independența depinde de individual, dar pentru care individualul subzistând pentru sine reprezintă o imposibilitate sau cel mult o contradicție temporară 66: "deși ideea își are realitatea într-un ansamblu material, aceasta nu este o ființă abstractă, subzistență pentru sine față de concept, ci e numai devenire, datorită negativității ființei
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
față de cele precedente 73. Cum va arata însă acest viitor Hegel nu ne spune, din simplul motiv că, nefiind deloc un gânditor determinist, avea oroare de genul acesta de predicții 74. Acționând pe tărâm cultural, rațiunea contribuie la șlefuirea asperităților individuale, la "netezirea aspectelor particularității". Numai în acest fel poate ajunge raționalul să semene cu "drumul mare pe care merge fiecare" și "unde nimeni nu se distinge"75 și numai așa poate încorpora realitatea concretă, spirituală, nu pe cea existentă temporar
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
structura fundamentală a spiritului. Intelectul trebuie înțeles deci că "moment necesar al gândirii raționale"79, nu numai în calitate de obstacol în calea progresului rațional. Negat de către rațiune, intelectul poate pune la dispoziția acesteia întreaga să cunoaștere empirica, dinamismul propriei sale identități individuale adus la un nivel superior. În calitate de contrarii, intelectul și rațiunea nu au sens decât în procesul devenirii lor pe coordonatele spiritului, a realității pe deplin conștiente, reconciliata cu sine însuși, cu propriul său concept. Am ales în mod special conceptul
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
excesiv Concept introdus de Hans Hugo Bruno Selve 2, stresul reprezintă, într-o definiție, "sindromul de adaptare realizat de individ în urmă agresiunilor mediului", adaptare compusă dintr-un ansamblu de reacții specifice ale organismului uman care sunt diferite, în funcție de caracteristicile individuale. Stresul mai poate fi definit și că "un ansamblu ce cuprinde reacții precum încordare, tensiune, constrângere, forța, solicitare, realizat de individ în fața acțiunii externe a unor agenți cauzali (fizici, chimici, psihici, biologici), constând în modificări morfo-funcționale, cel mai adesea, endocrine
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
adaptare (în ultimul caz, agentul stresor presupunând o acțiune de durată)3. Esență conceptului de "stres" este, așa cum s-a remarcat în doctrina, "un dezechilibru intens, perceput subiectiv de către individ, între cerințele organismului și ale mediului și posibilitățile de raspuns individuale"4. Perturbarea echilibrului dinamic cu mediul, presupusa de adaptarea continuă a organismului uman la acestă (ceea ce presupune păstrarea integrității organismului, sub acțiunea necontenita a agenților stresori de diferite tipuri) determina apariția stresului. Într-o clasificare, stresul poate fi unul de
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
sub acțiunea necontenita a agenților stresori de diferite tipuri) determina apariția stresului. Într-o clasificare, stresul poate fi unul de tip: fizic, psihic, chimic sau biologic și, după alte clasificări, în funcție de numărul persoanelor afectate, se poate vorbi de un stres individual sau colectiv 5. Agenții stresori, la rândul lor, pot fi clasificați în: unici și multipli (după numărul lor); în conglomerați și configurați (în funcție de asociere); în principali și secundări (în funcție de dominantă acțiunii lor); în agenți fizici (sonori, luminoși), chimici, biologici, psihologici
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
la rândul lor, pot fi clasificați în: unici și multipli (după numărul lor); în conglomerați și configurați (în funcție de asociere); în principali și secundări (în funcție de dominantă acțiunii lor); în agenți fizici (sonori, luminoși), chimici, biologici, psihologici; în agenți stresori cu semnificație individuală sau colectivă (în funcție de numărul indivizilor afectați)6. În ceea ce privește stresul psihic, se admite îndeobște, că situațiile ce îl pot genera sunt: semnificația unui eveniment, apariția unor circumstanțe neobișnuite pentru individ, care îl surprind nepregătit să le înfrunte; angajarea individului într-o
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
vorba de stresul negativ excesiv). Acest drept se înscrie, în opinia noastră, încă de la început în categoria drepturilor de generația a IV-a, după drepturile de solidaritate (la a caror realizare, consideră doctrina, sunt chemate nu doar statele în mod individual, dar și întreaga comunitate internațională 10), precum dreptul la pace și securitate, dreptul la dezvoltare, dreptul la un mediu sănătos și curat (drepturi de generația a III-a). Consacrarea acestui drept pe plan internațional, regional și în ordinile naționale ale
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
ales, una colectivă, generală, care vizează construirea unui mediu general pașnic, sigur, pentru toți oamenii, a păstrării naturii curate, sănătoase, a dreptului la dezvoltare pentru oameni și colectivitățile lor de toate felurile. Sunt drepturi complexe, care presupun atât o dimensiune individuală cât și o latură colectivă și, sub raport temporal, ele presupun nu doar o protecție juridică acoperind momentul prezent ci și o dimensiune de protecție juridică privind viitorul. Preluând această viziune asupra nivelului îmbunătățit al generației a III-a de
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
o lume în care "să trăiască eliberat de teamă și mizerie"), ne aflam din nou în fața unei obligații de rezultat, care întinde dimensiunea sa strategică, vizionara, în viitor, privind umanitatea în perspectiva dezvoltării sale, umanitatea din viitor și, în mod individual, ființa umană din viitor. Aceste fraze referitoare la aspirațiile umane și la modul în care se proiectează acum tipul viitor de societate, din perspectiva respectării drepturilor omului, fraze întâlnite în preambule din diverse documente internaționale în vigoare, adoptate în materia
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
analiză și terminând cu ultimul. Astfel, pentru nivelul întâi de analiză, principiul fundamental al cosmopolitismului rezidă în considerarea tuturor ființelor umane ca fiind egale din punct de vedere moral. La cel de-al doilea nivel de analiză, ipoteze că autonomia individuală și responsabilitatea morală și politica globală a indivizilor, nelimitată de grupurile particulare din care fac parte - conturează un set de probleme specifice cosmopolitismului. În sfârșit, soluțiile propuse de cosmopolitism constau în instituții internaționale competențe, care să ofere o mai mare
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Autorul distinge între un cosmopolitism de tip vechi, kantian în esență, bazat pe primatul republicanismului în organizarea politică, respectiv pe liberă circulație a ideilor, persoanelor și mărfurilor - și un cosmopolitism de tip nou, "încercând să îmbine constrângerile comunității și autonomia individuală, loialitatea față de națiune sau grupul etnocultural și solidaritatea față de umanitate și fiecare individ în parte, indiferent de grupul căruia îi aparține" (p. 131). Noul cosmopolitism încearcă să fie o sinteză între comunitarianism, înțeles că forma "aerisita" de conservatorism (Charles Taylor
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
care va fi aplicată tuturor alimentelor (fast food sau nu), prezentată distorsionat și trunchiat... taxa de genul... ajuta la nivel subconștient. Nu sunt sigură că se va obține un procentaj care să sugereze vreun fel de evoluție protectiva la nivel individual.Poate fi un pas bun. Poate că e nevoie să ne simțim limitați de prețuri și să gătim în bucătăria proprie. Eu chiar aplic...hahaha. Am făcut recent un pate din ficat de pasăre incredibil de gustos doar ca să-mi
Taxa pe fast-food by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82652_a_83977]
-
bani de virat statului. Dacă loteria e impozitul pe prostie, industria tutunului e impozitul pe prostia criminală. e clar că trebuie obligate companiile respective să cheltuiască bani pentru prevenire și adicție dar...nu se vrea așa ceva. totul rămâne la nivel individual, de educație în familie și școala, eventual. Nu am urmărit materialul, dar ce mă interesa ai sintetizat în comentariul numărul 2. Cand o să am timp, o să văd și materialul. Ceea ce zici tu totuși cu campanii de prevenire și toate cele
Cât câştigă statul român de pe urma fumatului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82847_a_84172]
-
amintirile când l-am văzut pe Chirilă cu plete. Eniuei, ca să zic așa, ai cam comis-o și tu cu escheipismu’ și goloazurile... Cum pot niște versuri să fie “toante” și “ușchite”?! și să zgaraie memoria, fie ea colectivă sau individuală?!Biată limba română... parcă asta era chiar mesajul postingului de față, nu? știu că nu mai e de actualitate, dar aici e ceva interesant: http://securisti.ro/index.php?option=com content&task=view&id=134&Itemid=62 Senzațională este situația
Versurile noastre toante by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82975_a_84300]
-
citat spune da dilemelor și dezbaterii, dar nu spune nu unor valori și criterii fundamentale, în direcția menționată și de Sartori, si anume că joaca post-moderna de cuvinte ar trebui să se oprească înainte de a relativiza chiar totul, pentru binele individual și res publică în egală măsură. Regret devierea la atacuri personale și la “brand” a lui AP, pentru că sunt convins că unui flame postmodernist i se putea răspunde cu reiterarea unor argumente clasice care să convingă o majoritate a oamenilor
Omul fara dileme by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83015_a_84340]
-
medie, femeile ar fi mai inteligente din punct de vedere emoțional (whatever that means; poate înseamnă că-s mai puțin inteligente din pdv rațional? hm.), ăsta nu înseamnă că putem prezice ÎN NICI UN FEL cum se va comportă o femeie individuală. Nu cred că trebuie să ne așteptăm ca următorul lider feminn să fie mai diplomatic, relațional sau emoțional etc etc decît un bărbat. Singurul lucru pe care il vreau eu este să li se dea șanse femeilor să aibă propriile
Ce cauta femeile in politica? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82995_a_84320]
-
De sus în jos, școala de beaux-arts produsese deja îndreptare de ortografie vizuală, reguli de compoziție care cenzurau din start orice abatere de proporții sau de detaliu. Nu era prea mult loc pentru improvizație și invenție la nivel de clădire individuală, la fel cum nu poți inventa cuvinte și declinări noi într-o limbă limba naturală fără să riști perturbări de context. Limbajul arhitectural se rafinase metodic sub egida academiei regale și apoi a școlii de beaux-arts timp de mai mult
Vlad Bina: Bucuresti, Paris XIX si Boston XXI by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83067_a_84392]
-
SPRE DEOSEBIRE DE CREȘTINISM!? DERAPAJ?! Nu citesc eu bine... does he cherry pick the bible? L-a contrazis cineva din public? Ăștia chiar nu au înțeles nimic, nici macar vulgata criticii proprietății. nici macar Bucurenci. nu, nu apartamentul lui liiceanu e furt, nu proprietatea individuală, ci doar cea care echivalează cu un capital, adică mijoiacele de producție. nu ochelarii de soare sau cartea de colorat, ci fabrică, unealtă sau, mai nou, acțiunile. marx despre asta vorbește, si nu vrea decît să restituie proprietatea. desigur, asta
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
2001 cred că și cea mai dementă construcție imaginară a autorilor de SF poate deveni într-o zi realitate. Când pătrunde în viață, fluviul literaturii nu cunoaște zone privilegiate, nici interzise. De fapt, ideea veșniciei operei de artă ca producție individuală nu este decât oglinda antropocentrismului care-i chinuie pe mulți de la Renaștere încoace. "Dumnezeu" (ghilimelele sunt necesare pentru un ateu ros de metafizică) a făcut omul. Opera lui "Dumnezeu" e cât se poate de perisabilă. Dispariția întregii umanități a devenit
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]