192 matches
-
asta nu se datora deloc nici înfățișării și prestanței mele, nici faptului că eram acolo noul venit, ci pentru unicul motiv că nimeni, în acel barou, nu lua în seamă pe nimeni. Dimpotrivă, cu toții erau numai o adunătură ridicolă de individualiști venali, fiind credincioși în întregime doar confortului și intereselor lor proprii, pe care le vădeau cu mare lăcomie, și fiind mereu gata să momească cu dibăcie și să lingușească, căci lingușirea întotdeauna presupune un interes, iar ei tot timpul aveau
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de multe ori, care produc respectivele „sechele adânci ale sufletului”. În Voință împlinită, personajul principal, Eugen, este medic rezident la un spital dintr-un oraș de provincie, dar și el gândește la rându-i „ciudat și uimitor”, fiind un mare individualist, un idealist irecuperabil, un însetat de libertatea absolută „în acest regretabil veac”. Plecat în căutarea absolutului care i se refuză ostentativ, personajul are propria lui rețetă: întoarcerea către sine însuși, dublată de izolarea din cotidian, la fel ca și Silvestru
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mare, neagră, jachetă de catifea și altele din astea? — Cred că e fatal, spuse domnul Savory. Nu se simțea chiar În largul lui și privi pe furiș spre omul bisericii În timp ce vorbea. — Eu nu sunt poet. Un poet e un individualist. El se poate Îmbrăca după cum poftește; nu depinde decât de sine Însuși. Un romancier depinde de alții. El e un om obișnuit, dăruit cu putere de expresie. I-un șpion, adăugă domnul Savory cu o retorică buimacă, scăpând „ș“-uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Și Băsescu joacă un rol care nu-i e propriu în această campanie: calm, „tehnic”, cu un aer superior, nu atacă în stilul grobian cu care ne-a obișnuit, cu toate că sunt convins că îl mănâncă limba la fiecare două-trei minute. Individualistul feroce, rinocerul politic solitar care aproape și-a strivit propriul partid, vrea să se arate altruist, cloșcă peste candidații PD la primăriile altor orașe mari, pe care a încercat să-i promoveze trimițându-l pe Emil Boc la... Constanța și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
materialismului zilelor noastre îi cad pradă din păcate continuu nenumărați oameni (totodată suflete), deopotrivă femei și bărbați, tineri și bătrâni. Stăpânii mass-mediei (patronii posturilor respective, în marea lor majoritate) sunt interesați doar de profitul lor, ceea ce îi recomandă a fi individualiști (materialiști). Femeile cad poate mult mai ușor în această «cursă» întinsă cu abilitate de materialismul «universal», din cauza unor nevoi mai stringente de confort și siguranță, parțial numai firești. De aceea, nu greșesc spunând că s-a vorbit mereu mai mult
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
un semnal de alarmă, și în special preoții, acești mentori ai spiritualității. Individualismul, acest stil de viață independent și egoist, este capabil să declanșeze un război acerb al tuturor împotriva tuturor pentru acapararea resurselor existente (aflate într-o continuă scădere). Individualiștii sunt în realitate niște solitari, care dezvoltă relațiile social-umane într-un mod superficial. Din rândul acestora se recrutează infractorii, care țin neapărat să-și demonstreze abilitățile și “inteligența” în detrimentul oamenilor cinstiți. Însă problemele societății, indiferent de natura lor, inclusiv cele
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
se așează contra ei. Despre oportunism, Nicolae Manolescu scria: „Oportunism înseamnă mai ales deținerea unor privilegii: oportunistul este un executant răsplătit de putere. El se «dă» cu puterea tocmai pentru un profit oarecare, moral (ah!) sau material.” Prin urmare, sunt individualiști mai întâi de toate, lipsiți de cel mai elementar patriotism, pragmatici și disprețuitori față de legi. Sunt oameni, care sunt «certați» cu cultura și absolut nepăsători față de viitorul României. Nimic nu-i preocupă mai mult decât propria lor bunăstare și plăcerile
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
adversarilor. Se poate recunoaște un om ahtiat după avere și putere, când acesta nu-și dorește înnobilarea spirituală decât pentru a epata în jurul său. E vanitos și-i place mult să vorbească despre el însuși. Oamenii care devin pragmatici sau individualiști peste măsură ajung la nepăsare morală și dispreț față de tot ce nu aparține lumii lor eterice, plină de lux orbitant. Pentru ei banul nemuncit e mai bun, pentru că „nu contează ce faci, bani să iasă”. Important în viziunea lor e
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cum nu se putea mai bine în conștiința lui Eugen, îl făceau să-și dea deseori frâu liber gândurilor, care îi curgeau șiroaie prin minte și doar în care se mai putea acum încrede pe deplin. Își spunea: „Sunt un individualist, dintotdeauna am fost așa. Niciodată nu le-am spus și nici n-am să le spun acelor profani ce anume îmi provoacă mie atâta zbucium și mă tulbură cu atâta putere, fiindcă nu m-ar putea înțelege nicicând, căci gândurile
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
asta nu se datora deloc nici înfățișării și prestanței mele, nici faptului că eram acolo noul venit, ci pentru unicul motiv că nimeni, în acel barou, nu lua în seamă pe nimeni. Dimpotrivă, cu toții erau numai o adunătură ridicolă de individualiști venali, fiind credincioși în întregime doar confortului și intereselor lor proprii, pe care le vădeau cu mare lăcomie, și fiind mereu gata să momească cu dibăcie și să lingușească, căci lingușirea întotdeauna presupune un interes, iar ei tot timpul aveau
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de multe ori, care produc respectivele „sechele adânci ale sufletului”. În Voință împlinită, personajul principal, Eugen, este medic rezident la un spital dintr-un oraș de provincie, dar și el gândește la rându-i „ciudat și uimitor”, fiind un mare individualist, un idealist irecuperabil, un însetat de libertatea absolută „în acest regretabil veac”. Plecat în căutarea absolutului care i se refuză ostentativ, personajul are propria lui rețetă: întoarcerea către sine însuși, dublată de izolarea din cotidian, la fel ca și Silvestru
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
contradictorii. De ce mi-am dat eu seama, bunule Dumnezeu! nu puteam să păstrez pentru mine această neplăcută remarcă? Iată-mă discreditat pentru totdeauna; și acum este înțeles că sunt un om fără inimă și fără simțăminte, un filozof sec, un individualist, un burghez și, pentru a spune totul într-un cuvânt, un economist de la școala englezească sau americană. Oh! Iertați-mă, scriitori sublimi, pe care nimic nu vă oprește, nici măcar contradicțiile. N-am dreptate, fără îndoială, și mă retractez cu toată
Frédéric Bastiat - Statul by Bogdan C. Enache () [Corola-journal/Journalistic/7395_a_8720]
-
artistic cu o evidentă continuitate. ,,Fiziologia" sa este ușor de aproximat și nici nu pune prea mari probleme de înțelegere. Prin fire, prin educație, prin practică, prin filosofie și prin morală el este: adversar al conservatorismului și dușman al experimentului, individualist cu simțul proprietății, dar cu un puternic instict al solidarității și cu un remarcabil respect pentru profesie, rezervat în fața zgomotului însă comunicativ în intimitate și gata oricînd să transmită fără emfază ceea ce știe, în raporturi bune cu lumea vizibilă și
Decalogul artistului de mijloc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7303_a_8628]
-
e singură. Fiecare și-o are pe a lui". Astfel, printr-o asemenea însumare a solitudinilor, se obține imaginea unui rău al secolului., marcat de "o neliniște, de o fierbere", de unde "conștiința suspendării, plictiseala, scîrba". Totuși, oricît de "egoist", de "individualist" se simte, Arșavir Acterian admite o "apăsare a socialului", acceptată în înțeles generaționist: "Atmosfera, creată de alții, trece din-coace de obloanele pe jumătate lăsate, amestecîndu-se indiscret în treburile mele intime. Nu cred că e tocmai stupid și fără sens cînd
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
Livius Ciocarlie Sunt, pare-se, un individualist ratat, judecând după o definiție a lui Todorov (în Grădina nedesă vârșită). Cunosc singură- tatea esențială (din când în când), sunt și dispersat. Nu prea lupt să mă afirm. Liber de constrângere morală nu sunt, ceea ce-mi permite să
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4936_a_6261]
-
mulți și proști. Încîntat de diatriba lui Nietzsche împotriva creștinismului, Onfray se consideră un „nietzschean de stînga", sintagmă enormă prin chiar absurdul pe care îl conține. Potrivit acestei logici, supraomul, pierzîndu-și atributele supremației de rasă, capătă însușirile cuminți ale unui individualist anarhic, un soi de recalcitrant egalitarist căruia îi repugnă ideea autorității în genere - instituție, zeu sau tradiție -, punînd în locul ei spiritul de frondă ca scop în sine. De aceea, supraomului Onfray îi preferă termenul de „radicalitate existențială", încredințat fiind că
Hapaxul existențial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6259_a_7584]
-
lume care se schimbă atît de repede încît doctrina liberală nu mai are obiect de referință. Pentru Ilie Catrinoiu, liberalismul e pură utopie, Raymond Aron ar fi un gînditor sofist care ar fi eșuat în aporii, iar Rousseau, un biet individualist fără orizont de gîndire. Nu e oare cu exagerare? Doar Tocqueville trece examenul, căci pare să fi nimerit o profeție plauzibilă atunci cînd a spus că: „democrația liberală sfîrșește în socialism”. Perspectivă care îl îngrozește pe autor, dar și pe
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4833_a_6158]
-
realizează că nu putea fi decît... agent sub acoperire, altminteri n-ar fi devenit angajat, din anii ’50, la Agerpres și „Lumea” (unde scria editoriale pe linie sub pseudonimul Miron Moldovan)... Este, altminteri, un deliciu să urmărești duelul dintre liberalul individualist Ivănescu și conservatorul moralist Liiceanu. Primul - apărînd adaptarea la mediul toxic al comunismului prin concesii ce fac posibilă supraviețuirea în nișă; al doilea - pledînd pentru o etică puristă a împotrivirii (pe care, schimbînd ce e de schimbat, n-a urmat
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]
-
pentru a demantela relația dintre magistru și discipol în toată complexitatea ei. Imposibil de reprodus aici analizele ideologice ale romanului De două mii de ani, absolut remarcabile prin atenția la nuanță. La capătul lor, scriitorul se recomandă într-adevăr drept un „individualist”, marcat, însă, de prea multe nesiguranțe și „ambiguități” explicabile și ele în context. Dincolo de clarificările punctuale cu privire la personalitatea lui Mihail Sebastian (absolvită odată pentru totdeauna de acuzația nedreaptă a extremismului), studiul tânărului Mihai Iovănel e menit să demonstreze că interpretarea
Corozivitatea interogației by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3947_a_5272]
-
un deget important... - Nu-ți dau dreptate, l-a Întrerupt Tom. Oamenii n-au mai fost plasați În poziții atât de egoiste de la... de la Revoluția Franceză. Amory a negat violent. - Greșești considerând vremurile noastre, În care orice zărghit e un individualist, drept o epocă a individualismului. Wilson n-a fost puternic decât atunci când i-a reprezentat pe alții. De atunci a trebuit să facă mereu compromisuri. De cum vor adopta o poziție clară și consecventă, Troțki și Lenin vor deveni figuri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și la muncă. După ce a spus toate astea, Hans disprețuiește pâinea unsă special cu un strat foarte gros de margarină. Iar margarină! Fără salam, pfui! Și le trântește celor doi colegi în față că de eliberat trebuie să se elibereze individualistul, nu grupul indiferent și anonim, în care te pierzi și de unde nu mai poți ieși la suprafață decât dacă ești liderul lui sau dacă grupul e croit pe măsura ta, așa cum stau lucrurile cu grupul lui Hans, la alcătuirea căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
stiindu-ma bolnavă, oameni chiar din Germania, mă sună să mă întrebe de sănătate, iar fiica-mea când este la treburile ei prin Bacău, la fel mă sună de nu știu câte ori pe zi, nepoții... ai văzut! Nemții, într-adevăr sunt individualiști, sunt așa oarecum, dar și muncesc pentru ai lor, iar de e nevoie ajuta și pe alții! V. : Posibil că aceste încercări prin care au trecut de-a lungul vremilor prin Rusia, Basarabia și Dobrogea i-a făcut să fie
INTERVIU ANIVERSAR CU O DOAMNA NESTIUTA! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 800 din 10 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350857_a_352186]
-
idealist-subiective ale lui Fichte. În 1848 Marx și Engels lansează „Manifestul Partidului Comunist”. Odată cu ideile lui Marx și Engels apare ideologia socialistă. În 1859 Darwin publică „Originea speciilor”. (Acesta constituie momentul consacrării teoriei evoluționiste). În a doua jumătate a secolului individualistul voluntarist Fr. Nietzsche, filosoful supraomului, revoluționează și el gândirea speculativă, răsturnând scara valorilor consacrate, călcând în picioare mila și iubirea (pe care le numește morala robilor) și tinde să realizeze astfel o cultură nouă, a forței, a violenței, anticreștină și
PROGRES ? REGRES ? STAGNARE ? – O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN ISTORIA CULTURALĂ A ULTIMELOR SECOLE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342586_a_343915]
-
lucru este. Așa ne raportăm și astăzi la el, indiferent că acum folosim tablete sau telefoane inteligente. Balanța muncă - familie fost înclinată în mod evident în defavoarea familiei, unii dintre noi amânând foarte mult momentul - chiar renunțând - să întemeieze una. Suntem individualiști. Îți recomandăm Spune-mi ce șef ai, ca să-ți spun cum ești ca angajat și cum e atmosfera la tine la muncă Cum să ne coagulăm într-o generație? Aici e mai greu... Pentru a ne putea înțelege între noi
Suntem o generație înfrântă definitiv? Decrețeilor români li s-a pus eronat un X () [Corola-blog/BlogPost/338031_a_339360]
-
mai slab la învățătură sau nu avea posibilitatea să vină cu pachețelul de mâncare, îl ajutam fiecare cu câte ceva, era spiritual acela de a fi uniți, de a ajuta, de a ne bucura de realizările cuiva. Astăzi majoritatea au devenit individualiști, nepăsători, cu sufletul încărcat de resentimente, unul față de celălalt, puterea și banul au ajuns să ia mințile oamenilor, nu mai exista bunul simț, respectul reciproc, nu mai vorbesc de iubirea reciprocă. - Uite, vezi, Ilinca de aceea te admir eu pe
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( VI ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343868_a_345197]