82 matches
-
direcție opusă realismului, „naturalismul întregește realismul”, îl „îngroașă”, îl „amplifică”. Demonstrația, plauzibilă, nu elucidează însă pe deplin chestiunea. Preocuparea istoricului literar de a evidenția cuantumul de realism cuprins în naturalism nu se conjugă cu aceea de a preciza statutul propriu, individualizant, al curentului. Informația și considerațiile privind naturalismul românesc sunt reluate și dezvoltate în Estetica imperfecției (1979). O încercare de a defini „condiția” poeziei românești postbelice prin surprinderea „tensiunilor” ce îi „potențează întregul spiritual și afectiv” se află în volumul Tensiuni
ZALIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
Un om în agora (1972), Gustul sâmburelui (1974), Raza de cobalt (1979), Insomnia dragonului (1989), Ieslea Minotaurului (1993). De regulă libere și nerimate, versurile comunică vibrații ale unei conștiințe active, angajată în construcția unei așa-zise „lumi noi”, nota lirică individualizantă fiind un patos al afirmării edifiante, al situării declarative în conformitate cu exigențele rațiunii, îmbinate însă cu cerințe conjuncturale. Aceasta ar implica scrutarea lucidă a realității, disocierea autenticului de fals, intoleranța față de impostură, fie ea și „socialistă”, orizontul rămânând același: societatea pe
POPESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
emancipează de influențe, inclusiv de cele simboliste, P. devine cu adevărat simbolist. Henri de Régnier, Albert Samain și Francis Jammes mai ales sunt asimilați personalității proprii, în sfârșit definitiv conturată, iar simbolismul, autohtonizându-se, devine un principal mod al tradiționalismului. Nota individualizantă o dă adâncimea zonelor sufletești. Poetul nu mai zugrăvește peisaje, ci se autoexprimă în peisaj. Fără a dizolva priveliștile în „fantazie”, ca D. Anghel, spre a transmite doar stări vagi, vaporoase, poetul Miorcanilor și al Floricăi nici nu scrie „pasteluri
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
absent, le folosește pentru a conduce din umbră acțiunea -, romanul lui P. afirmă preeminența subiectivismului ca unică modalitate de cunoaștere și creație, marcând astfel diferența, definitorie pentru modernitatea literară, dintre convenție - obiectivă, normativă și generalizatoare - și tehnică - subiectivă, autoreferențială și individualizantă. (La nivel pur teoretic, distincția apare în eseul Romanul polițist, care opune schematismului „farmaceutic” al „rețetei” literare, forța substanțială, creatoare de „autenticitate”, a imaginației personale.) Dramele eroilor camilpetrescieni nu mai sunt reconstituite convențional-mimetic, prin observație „arhimedică”, neutră și echidistantă, ci
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
aceeași eficacitate. Piesele remarcabile din volumul de debut și din cel următor, Mieii primi, reiau (în expresie personală, deocamdată doar prin amprenta tonusului afectiv) motive, trăiri și tonalități de genul celor frecvente în lirica perioadei interbelice. Nota cea mai pregnant individualizantă a „ultrasentimentelor” e un naturism cu accente de senzualitate candidă, analog, cu un spor de suculență, celui din Pașii profetului de Lucian Blaga: „O, pepenii iluminau cerul când se coceau./ Cu urmele dinților de iepuri în ei,/ Stelele noi le
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
Sârbu. Prima carte, Provinciile imaginare, îi apare în 1993. În cronicile, recenziile și eseurile publicate în periodice, O. s-a arătat interesat de examinarea literaturii sub aspect tipologic (tematic și compozițional). Analizele, bine conduse, sunt orientate spre identificarea/delimitarea dimensiunilor individualizante ale operei într-un context mai larg, sistematizat în temeiul unei idei integratoare. Astfel, eseul Bacovianismul este o schiță-aplicație cu dublă deschidere: spre imaginea de ansamblu a fenomenului și spre nuanțele particulare, cristalizate original în creația unei pleiade de poeți
OPREA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288552_a_289881]
-
pentru Blaga una din stelele conducătoare pe firmamentul culturii europene. Dacă orientarea gândirii lui Blaga se opune în unele din opțiunile ei fundamentale orientării gândirii lui Kant aceasta se datorează, fără îndoială, ancorării ei profunde în tradiția romantismului și neoromantismului individualizant și istorizant. Această ancorare capătă o expresie pe deplin convingătoare în idei și motive care constituie pietre de temelie și axe directoare ale gândirii sale filosofice. Am în vedere distincția dintre două orizonturi ale existenței umane. Formularea ei cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Goga (căruia îi închină o elegie îndoliată, în 1938), Aron Cotruș, Mihai Beniuc (din etapa debutului). Generate de „jalea Transilvaniei sfâșiate”, cântecele, baladele și elegiile din această carte reiau „cântarea pătimirii noastre”, într-o formulă căreia nu-i lipsesc notele individualizante. Versurile vorbesc de „drumuri oprite să treacă Feleacu...”, de o „jale mare, fără leac,/ de când e hatul la Feleac”, de inima care „bate a-nceput de furtună...” Imaginea Ardealului sfâșiat de consecințele unui act politic arbitrar revine cu insistență în
BUCSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
perspectiva construcției de ansamblu a operei, în totalitatea și devenirea ei. Sunt identificate în special cuvintele și structurile recurente („a cânta”, „cântec”, „a zice”, „a fi”, „fire”, „ființă”, „a face”, „a crea”, „lume”, „lumină-întuneric”, „poveste”, „eres”, „sat” etc.), cu valoare individualizantă pentru stilul și viziunea asupra lumii și vieții a poetului și dramaturgului. SCRIERI: Bune și nebune... Amintiri, Aalborg (Danemarca), 1995; Ionică. Poveste de război, Aalborg (Danemarca), 1995; Lucian Blaga. Teme și tipare fundamentale, București, 1997; Arta poetică eminesciană, București, 1998
BARBULESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285635_a_286964]
-
principale. Volumele sunt delicate, ușor idealizate. Scenele sunt construite cu grijă, printr-o bună corespondență a spațiilor și a personajelor, nu prin simpla aglomerare de grupuri. Există personaje intermediare cu o gestică proprie, imaginate cu un real devotament pentru detaliul individualizant. Figurile se disting prin complexitatea costumelor, cum este cazul împăratului Justinian și al curtenilor săi. Lipsesc unii eroi consacrați ai panteonului școlar (Decebal și Traian), dar apar personaje importante pentru intriga propusă de autor: Ștefan cel Sfânt al Ungariei, Ioniță
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de înaintare, de expansiune în orizont, sentimentul catabasic 32 echivalează cu o retragere din orizont, cu o etică a non-înfăptuirii iar sensul neutru ar fi echivalent cu rămânerea pe loc. Năzuința formativă, nisus formativus, cu cele trei tipuri ale sale -, individualizant, tipizant și stihial 33 este cel de-al treilea și cel mai vizibil factor care determină fenomenul stilului. Aceasta este "apetitul formei, nevoia invincibilă de a întipări tuturor lucrurilor [...] forme articulate în duhul unei stăruitoare consecvențe" (Blaga, 1965:87). "Lucrurile
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
multe aspecte, care pot viza semnificația conceptuală sau noțiunea sub aspect intensiv 74, semnificația clasială sub raport extensiv (Omul (= oamenii) este muritor), semnificația selectivă sau o diviziune a sferei clasiale (prin particularizarea cu ajutorul cuantificatorilor: Unii oameni sînt harnici) și semnificația individualizantă sau un exemplar din sfera noțiunii (prin izolarea unui singur exemplar din întreaga clasă: Acest om este genial). În acest ultim caz, semnificația semnului lingvistic capătă un statut asemănător aceluia al numelui propriu, dar numele propriu are totuși alt statut
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
la orice poet indiferent de cota lui de reputație și denunță tranșant, fără trac, ceea ce găsește neizbutit în versurile poeților admirați chiar de ea însăși: Nichita Stănescu, Nina Cassian, Marin Sorescu, Ion Gheorghe, Adrian Păunescu. Strădania de-a stabili notele individualizante ale producției fiecărui poet e însoțită de cea de încadrare a poetului într-o serie configurativă, de semnalare a ceea ce îl apropie, sub vreun aspect, de alții, a ceea ce el datorează marilor creatori autohtoni și străini, curentelor literare. În carte
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
centrifuga, prin care sensul acelorași rezonează, firește, în relație cu cele contextuale, trezind în cititor impresia de vastitate, de evanescenta trăsături comune cu poetica leopardiană a vagului. La nivelul vocabulelor, tensiunea perpetua ce se naște la granița dintre caracteristicile semantice individualizante și deschiderea lor către context oferă măsură ambivalentei cuvântului quasimodian, componența definitorie a condeiului sau. În articolul citat în introducerea prezenței cercetări, Mariella Cantelmo sublinia, în alți termeni, aceasta dublă fațetă a cuvintelor ermeticului, gata să se închidă în duritatea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
colind la baladă, de la cîntec la descîntec. Luate laolaltă, în corpus, obligă la abordarea hermeneutică. Faptul se impune cu atît mai mult cu cît unele texte tind să se sustragă satutului de variantă, în sensul că se disting prin informații individualizante, „proprii”, chiar contradictorii în raport cu altele („maica bătrînă” din balada de curte feudală/înlocuită de Fecioara Maria în colinda creștină), dar omologabile la un nivel superior de ființare, tip coincidentia oppositorum; ceea ce este ideal pentru investigația hermeneutică eficientă. Totalul de texte
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
clasă de vîrstă? Dificultatea unui astfel de demers invită la prudență și conduce la tratarea RS drept ansambluri abstracte și formalizate care se realizează în configurații de grup în anumite contexte și se actualizează în raporturi sociale mai mobile și individualizante în alte circumstanțe. Studiul unei reprezentări, în afara tipului de obiect, grupul care îl produce și mizele pe care le implică, mai trebuie să se raporteze la o dinamică socială, teoretizată în jurul unor principii de identitate, opoziție și totalitate (Touraine). Am
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
a "frontierei" luate în sensul clasic, al marilor teoreticieni ai geopoliticii (cum ar fi Ratzel sau Mackinder). Mă refer aici la faptul că individul oarecare tinde să aibă percepția apartenenței concomitente, paradoxal, la o societate depersonalizantă și, totodată, mult mai individualizantă. Odată cu diluarea naționalismelor moderne ale fostei Europe conflictuale, cetățenia devine unul dintre conceptele centrale ale identității atât individuale, cât și colective. Noile frontiere nu mai sunt doar geopolitice; acestea se manifestă prin globalizare spirituală, inclusiv prin conflicte sau, dimpotrivă, prin
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
Aniniș, Hetmanul < Hatman, Ciulniță < Ciuliniță, Iloaiei < Ilioaiei) sau gramatical (Cărbunarea < Cărbunări, Gîrnițu < Gîrniță, Gropu < Groapă, Pîrîu Scurtelui, Bordeia, Bălgrade, Iancuri, Dealul de Groapă, Rîu de Mori, Valea cu Maria, Preluca lu Paltin, Stogu lu Cale), care sunt „memorabile“, unice, deci individualizante, prin disocierea din seria apelativelor sau a numelor omonime. Un aspect care nu trebuie neglijat este denumirea apelativelor sau a antroponimelor toponimizate prin mecanismul figurii de stil denumite sinecdocă, a unei suprafețe geografice mai largi decît cea la care se
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ordinea activelor deținute în străinătate 9. Am observat, încă de la bun început, o anumită confuzie în modul în care chiar transnaționalele percep noțiuni diferite precum: valori, principii, direcții de acțiune, preocupări, politici, și am încercat să decantez în context valorile individualizante ale fiecărei corporații. Am exclus din start referirile la urmărirea satisfacerii consumatorilor și a creșterii valorii acțiunilor, care sunt preocupări esențiale și firești ale oricărei firme, nu neapărat ale corporațiilor transnaționale. Dintre cele 30 de corporații analizate, folosind o matrice
Corporațiile transnaționale și capitalismul global by Liviu Voinea () [Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
fie a implora compasiune - mâna dusă la piept -, fie a oferi o explicație servilă funcționarului. Ultimul element din universul pictural pe care privirea Retei îl înregistrează este mulțimea săculeților de bani împrăștiați pe jos. Traiectoria privirii contemplative, dar și selecția individualizantă a celor două personaje induc un sens nou fragmentului. Discursul descriptiv nu accentuează atât asupra unor eventuale calcule eronate care fac dijmuirea de nesuportat, cât asupra statutului celor două personaje exponențiale. Funcționarul și plătitorul de taxe sunt individualizați pentru a
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
categorizării referențiale prin nominație și, de aceea, lingvistul nu poate aborda aceste probleme decît prin acest mijloc indirect. Numele propriu, dacă nu operează ca numele comun o categorizare descriptivă, individualizează un element al realității. Prin urmare, aceasta este o categorizare individualizantă, diferită de cea transferabilă la mai mulți referenți a numelui comun, și constituie modul de semnificare al numelui propriu, iar nominația conferă statutul de individ prin ea însăși. V. definiție, etnometodologie, praxem. BENVENISTE 1966; DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de tipuri umane medicamentoase, proprii nu unui singur individ ci unei întregi categorii de indivizi? Această obiecție ar putea fi întemeiată, dacă noțiunea de individualizare ar avea în homeopatie un înțeles absolut. În realitate nu există nici o contraindicație între tendința individualizantă a homeopatiei și stabilirea de prototipuri medicamentoase, tocmai pentru că noțiunea de individualizare nu poate avea în biologie decât un înțeles cu totul relativ. Într-adevăr, deși se vorbește mereu în homeopatie despre individualizare, și deși în principal, există tot atâtea
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
unul din cele mai importante testamente ale culturii noastre, preluat și îmbogățit de generațiile postmaioresciene. În binecunoscutul studiu T. Maiorescu și posteritatea lui critică 2 , E. Lovinescu fixează de altfel cu rigoarea cunoscută reprezentanții celor trei generații postmaioresciene și caracteristicile individualizante ale fiecăruia. Din prima generație fac parte: Mihail Dragomirescu, S. Mehedinți, P. P. Negulescu, C. Rădulescu-Motru, D. Evolceanu, I. A. Rădulescu-Pogoneanu, G. Bogdan-Duică, Duiliu Zamfirescu, N. Petrașcu, Anghel Demetriescu. Sunt analizate la acest capitol, prin contrast, reacțiunea sămănătoristă (N. Iorgaă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
această întreagă 1 Pagini de critică literară, vol. III, p. 249 2 loc. cit. 3 Const. Ciopraga - Propilee, Iași, Editura Junimea, 1984, p. 268 13 generație o pavăză a esteticului, Vladimir Streinu aduce cu sine și o serie de trăsături individualizante. Nota dominantă a personalității sale nu e dată nici de strategia eufemismului (Perpessiciusă, nici de rigoare academică (Tudor Vianuă, nici de proteismul baroc (G. Călinescuă, nici de fixația și exactitatea demersului foiletonistic (Pompiliu Constantinescuă și nici de erudiția, maliția, perspectiva
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
lui Calistrat Hogaș în conștiința critică românească și în conștiința cititorilor de toate vârstele sunt 1 op. cit., p. 208 2 op. cit., p. 217 3 op. cit., p. 223 4 op. cit., p. 229 41 incontestabile. Micromonografia din 1968 1 are toate caracteristicile individualizante ale acestui gen de lucrări istorico-literare de tip didactic ce se adresează cu precădere profesorilor de specialitate și tineretului: compartimentarea clasică biografie-operă, excurs biografic documentat și fluent, cu fixarea reperelor esențiale, analiza atentă a operei, integrarea acesteia într-o filiație
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]