81 matches
-
ușa era frumoasă", "peretele era verde"), sau funcțional (în raport cu funcția sau folosința lor: "camera era folosită numai în cazuri speciale"). O descriere poate fi mai mult sau mai puțin detaliată și precisă; obiectivă, sau subiectivă; tipică și stilizată sau, dimpotrivă, individualizatoare; decorativă sau explicativă/funcțională (stabilind tonalitatea unui pasaj, transmițînd informații relevante pentru intrigă, contribuind la caracterizare, introducînd sau întărind o temă, simbolizînd un conflict ulterior); ș.a.m.d. ¶Bal 1977, 1983, 1985; Bonheim 1982; Bourneuf, Ouellet 1975; Debray-Genette 1980, 1982
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
înseamnă a se condamna la a nu înțelege nimic din "trecerea la limită" ce caracterizează actul cauzal și obiectivitatea lui Imago Mundi..."22. Potrivit logicii formulate de Lupasco, energia, "...în constituenții săi fundamentali, posedă totodată proprietatea identității și proprietatea diferențierii individualizatoare..."23. Manifestarea unui fenomen oarecare este echivalentă cu o anume actualizare, cu o tendință spre identitate, dar această manifestare însăși implică o refulare, o potențializare a tot ceea ce nu este acest fenomen, altfel spus, al non-identității. Potențializarea nu e o
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Din nefericire, ultimele categorii din tipologia de mai sus nu respectă criteriile inițiale de clasificare: Anul Nou și carnavalurile sunt sărbători calendaristice, iar sărbătorile cu măști se disting de celelalte prin recuzită, și nu prin caracterul social, politic sau economic individualizator. Din perspectiva obiectului sărbătorii, G.W. Macrae (2003, vol. V, p. 655) distinge Între sărbătorile legate de viața individului și a familiei, cele asociate unor evenimente cosmice (Anul Nou, schimbarea anotimpurilor) și cele care onorează diferite divinități. În octombrie - noiembrie
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
der 7 Weltfestspiele, 1959). Poet „de șoaptă lirică”, înzestrat „cu instinctul cântecului” (Pompiliu Constantinescu), B. și-a vădit în Cabane albe, în Brume (1940) și Turnuri (1945) identitatea vocii lirice, dicțiunea originală, „cadența internă”, „metronomică” (M. Petroveanu) și aria tematică individualizatoare. După război, la începuturile proletcultismului însă, poetul „a rătăcit pe tărâmuri străine artei sale” (N. Steinhardt). Cărțile din intervalul 1949-1956 (Minerii din satul lui Crișan, 1949, Tulnice în munți, 1950, Cerbul roșu, 1956) intră în categoria reportajului versificat, abundând în
BARNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
tezei prin intonare. Propusăciunea lărgită are așadar înăuntrul primitivei sale relațiuni de arse și teze, care exprimă raportul logic al propusăciunei simple în genere, încă o a doua arse și teze, cari sulevează hervorheben (? ) un alt raport, acela al determinațiunilor individualizatoare puse în proporțiunea lor corectă. Acestea de-a doua arse și teze, cari pentru auditori apar ca mult mai tari, cari sulevează determințiunile laterale și le coordonează după valoarea lor, puse pe lângă cea dentăi, care nu arată decât întonarea reprezentantă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
alte vremi (1946). Bogăția datelor etnofolclorice, istorice și toponimice, conținute de povestirile scrise în savurosul grai gorjean (autorul adăuga și un „vocabular” dialectal explicativ), oferă în subsidiar o posibilă monografie a zonei dintre Jiu și Cerna. Onomastica bogată, cu accent individualizator, persiflant, colorează narațiunea. Mama este, ca și la Ion Creangă, adepta tradițiilor, a „rânduielilor” rurale. Pe alocuri, istoria familiei pare a se îmbina cu istoria provinciei și a țării. Povestitorul laudă calitățile consătenilor săi: mândria și vitejia ca daturi ancestrale
AL LUPULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285208_a_286537]
-
altfel copleșitoare. Cam aceleași trăsături divergente se manifestă și în celelalte scrieri cu subiecte din lumea satului. După 1960 prozatorul abandonează tematica rurală, dar nu regăsește în investigarea mediului urban și a vieții moderne formula epică proprie, într-o măsură individualizatoare, de până atunci. Proza din anii ’60-’70 indică o scădere a interesului scriitorului pentru domeniul social-politic și concentrarea atenției asupra relațiilor din cuplu, asupra erotismului, a vieții de familie și chestiunilor de morală din sfera cotidianului. Ilustrative pentru această
LUCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287861_a_289190]
-
sunt personaje anonime sau persoane publice, unele cu un statut cvasimitologic, cum este Regina Maria, de pildă, ele fug din istoria propriei lor clipei și migrează către lumea noastră nemijlocită asemenea unor actori în plin exercițiu scenic. Contextele specifice, recuzita individualizatoare și toate detaliile care construiesc și precizează o anumită identitate, încep să respire din nou, fie în registrul grav și melancolic, fie în celălalt, la fel de seducător, ironic și ludic. în al doilea rînd, este urmărită, cu o grijă de cercetător
O sculptură în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15005_a_16330]
-
diverselor grupări politice divizante; criza distribuirii, care apare când statul nu are puterea să susțină creșterea economică și să distribuie suficiente bunuri, servicii și valori pentru a satisface așteptările maselor” (apud So, 1990, p. 32). Să examinăm mai îndeaproape trăsăturile individualizatoare ale teoriiilor modernizării, trăsături care ne permit să vorbim despre o paradigmă, un mod de gândire larg împărășit de cei care devin, astfel, adepții acestei „teorii” și care sunt, totodată, „optimiștii” modernizării, adică cei ce cred că modernizare înseamnă putere
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
capitale și afini, prin exemplaritatea acestor tensiuni, cu eroii lui André Malraux, Antoine de Saint-Exupéry, Jean-Paul Sartre, Albert Camus ș.a. Deși intenționa să radiografieze mediul social, P. aduce în prim-plan investigarea vieții sufletești. Pe acest traseu, tipologia învinșilor - constantă individualizatoare a prozei sale, pornită de la tipare sămănătoriste, înnobilată cu tușe caracteristice venind dinspre Maurice Barrès și Paul Bourget, trecută prin liberalismul retoric al psihanalizei și contaminată de „catastrofismul” lui Nikolai Berdeaev - evoluează modern, către soluții existențialiste. Fundalul prozei românești de la
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
extrage și determina semnificații, carențe și date morale. Portretele, în special ale lui Hagienuș (vezi cap. XI, un capitol al relatării prin grotesc a cupidității și avariției), Andrei Gulimănescu și Dan Bogdan, nu evită parodierea și tratarea incisivă a datelor individualizatoare. Bietul Ioanide este romanul caracterelor clasice și al inteligenței parodiatoare. Un joc artistic admirabil se compune și de aici reflecția, adesea metamorfozată într-un paradox strălucitor, amintind dialogurile din cronicile "optimistului" și ale "mizantropului"; comentariul apare, în consecință, ca necesar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
traduce o limbă 322, ci un text cu folosirea individuală a limbii, iar această folosire nu preia în totalitate trăsăturile specifice ale limbii. Pot apărea, prin urmare, numai o parte, de obicei redusă, dintre aceste trăsături, dar apar alte însușiri individualizatoare ale textului, care decurg din modul de a folosi limba caracteristic autorului. Din acest motiv, atît textul original cît și textul tradus sînt unice în limbile în care sînt scrise, iar uneori intens individualizate. Ca atare, fiecare text filozofic original
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
altul al ei. Dar, dacă interpretările sînt multiple sub aspectul detalierii, al profunzimii, al orientării sau al destinației, ele totuși nu pot fi, în principiu, fundamental deosebite sau opuse, în măsura în care textul interpretat este înțeles corect. În acest mod, creația este individualizatoare la nivelul receptării și nu produce, ca în cazul folosirii obișnuite a limbii, omogenizarea, decît numai parțial, întrucît socializarea creației este, pe de o parte, numai parțială și, pe de altă parte, generatoare de posibilități de interpretare individuală. Din perspectiva
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
mod obișnuit însă, avînd în atenție exclusiv efortul cognitiv, omul de știință dorește o deplină încadrare în aspectele verificate ale cunoștințelor și ale limbii cu care se construiește discursul, încît textul său nu se remarcă în mod deosebit prin particularități individualizatoare. Prin aceasta, creația intelectuală poate fi considerată ca fiind una de grup, deosebită de cea individuală, specifică filozofiei și poeziei, care cunosc o dezvoltare zigzagată și discontinuă, deoarece realizările lor merg deseori în paralel, fiind diversificate și cu întreruperi și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
postulatele în perspectiva cărora sînt analizate aceste fapte. Orice limbă (și, firește, și limba română) are o sumă de elemente care o individualizează, dar aceasta nu înseamnă că i se poate atribui o superioritate (metafizică) în raport cu alte limbi. Există elemente individualizatoare, desigur, sub raportul conținuturilor limbii, corespunzătoare experienței istorice a vorbitorilor ei, care se pot însuma într-o ideologie abordabilă din perspectivă filozofică. Nu este însă normal să se pornească numai de la formele limbii, de la structurile de suprafață, și, pe baza
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
perspectivă filozofică. Nu este însă normal să se pornească numai de la formele limbii, de la structurile de suprafață, și, pe baza specificității lor, să se atribuie implicit o specificitate de conținut, în structurile de adîncime. În plus, atunci cînd aceste conținuturi individualizatoare sînt determinate, ele trebuie corelate într-o manieră sistematică pentru a putea desprinde într-adevăr perspectiva ontologică care se fundamentează în mod real prin ele, întrucît apropierile întîmplătoare sau relațiile atribuite nemotivat nu pot conduce decît la o perspectivă eronată
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
obiectivelor); - modelul evaluării responsive (care centrează procesul de evaluare pe realitatea din clasă, bazată pe interacțiune și negociere, punându-l pe baze preponderent calitative); - modelul evaluării iluminative (care întemeiază procesul de evaluare pe caracteristici exclusiv calitative, precum: naturalistică, euristică, interpretativă, individualizatoare etc.); - modelul evaluării naturalistice (ce oferă o abordare holistică a obiectivelor și subproceselor programului de evaluare și accentuează, explicându-le, efectele și semnificațiile procesului); - modelul evaluării calitative (care dezvoltă o cunoaștere reflexivă privind contextele situației educaționale, urmărind parcursul în patru
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
mai mare extensiunea sa”1. Cercetătorul din științele sociale poate urma o metodă generalizantă, tratând indivizii sau acțiunile lor ca fiind cazuri sau instanțe ale unor fenomene, care sunt descrise în termeni generali, abstracți. El poate urma și o metodă individualizatoare, care ignoră elementele de fundal și se concentrează asupra trăsăturilor particulare ale actorului sau ale acțiunii sale. Fiecare dintre aceste metode conduce la cunoștințe, nici una nu este capabilă să cuprindă realitatea socială în totalitatea sa. Cunoașterea legilor sociale nu este
Metode avansate în cercetarea socială. Analiza multivariată de interdependență by Irina Culic () [Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
la unison cu lumea, nu, e altceva, un venin nostalgic, pe care doar demonii, foști îngeri, îl pot presimți sau concepe” (I, 158). Fost înger, adică demon, Cioran apelează la soluția muncii fizice pentru a ucide în sine răul conștiinței individualizatoare. De fapt, pentru a regăsi extazul: „Extazul e lucrul pe care toți îl caută prin toate mijloacele Ă iar singurul extaz adevărat nu se obține decât prin renunțare. Renunțarea nu e un «mijloc»; renunțarea e «totul»” (II, 100). Mai mult
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
în realizarea unui portret. În realizarea unui portret, trebuie surprinsă această relație ascunsă dintre interior și exterior, iar detaliul formei exterioare trebuie redus, până la a reda doar esența persoanei, până la detaliul menit să individualizeze. A doua oră: Portretul expresie caracteriologică (individualizatoare) Este o oră consacrată realizării unui portret după un model ilustrat Ora consacrată studiului și redării particularităților modelului ilustrat. Se împarte clasa în grupuri de elevi care vor studia separat modalitățile de subliniere, prin formă și culoare, a expresivității portretului
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
Weltanschauung vezi supra nota 25). Dacă trimiterea la istorism este întru totul justificată: "Conștiința metodologică a științelor spiritului se articulează în cadrele istorismului, al cărui <<nucleu>> (după F. Meinecke) este <<înlocuirea unei perspective generalizatoare asupra forțelor istorico-umane cu o perspectivă individualizatoare>>"208, partea a doua a aserțiunii lui Riedel și mai ales explicația oferită de el ni se par însă cel puțin discutabile. Autorul susține că științele spiritului "își pierd legătura cu acțiunea" și că ele păstrează un caracter pur "contemplativ
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
37. Potrivit celor arătate anterior (vezi I, 2B), renunțarea la ideea unei conștiințe în genere în favoarea ideii de "conștiință istorică" a dus într-adevăr în istorism la "înlocuirea perspectivei generalizatoare" promovate de speculația metafizică tradițională. Totuși, utilizarea sintagmei de "perspectivă individualizatoare" ni se pare întrucâtva riscantă, pentru că poate induce ideea unei pure subiectivități de tip romantic, exces de care Dilthey s-a ferit întotdeauna (vezi infra și nota 214 din acest capitol). Ea este acceptabilă numai în măsura în care se referă la "perspectiva
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ni se pare întrucâtva riscantă, pentru că poate induce ideea unei pure subiectivități de tip romantic, exces de care Dilthey s-a ferit întotdeauna (vezi infra și nota 214 din acest capitol). Ea este acceptabilă numai în măsura în care se referă la "perspectiva individualizatoare" pe care o oferă "științele ideografice" (vezi supra nota 189). 209 Ibid. 210 Referindu-se la Dilthey, Andrei Marga subliniază "intervenția activă a subiectului în cunoașterea istorică" (s.n. op. cit., p. 54). 211 M. Riedel, op. cit., p. 39. 212 Am precizat
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
la materializarea vie în mintea cititorului, singurul martor ...nevizual din ansamblu. FUNCȚIA REPREZENTĂRII ÎN ORIZONTUL ROMANULUI Accentul pus pe actul și natura percepției conduce, în universul ficțiunii, la exprimarea unei viziuni insolitate, aceea care decupează în planul lumii o perspectivă individualizatoare. Narațiunea, efortul povestitor și interpretativ îmbracă forma unei aventuri / mărturii în lumea cunoașterii ...lumii, cu tendințe nu imediat perceptibile, imprevizibil individuale, cu efectele distanțării și ale deformării, sau ale contemplării contururilor sub lupă. Romancierul favorizează constant expresia unei atari "modificări
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
în scoică, ca și ea hrănită din cochilie, ca și ea aderentă!" În cazul ei, spirala "de var" a cochiliei ("Cercul de izolare, care o aureola în mod obicinuit, părea întunecat...") e o treaptă în structurarea imaginii aureolare (a nimbului), individualizatoare pentru "trupul sufletesc", o eterică "pavăză", ce a inversat sensul "locuirii", a răsturnat "spirala", interiorul devenind exterior, protector ("emanațiunea noastră spirituală în jurul formei materiale"; "dublă aureolă de cercuri îngemănate în jurul capului oval" etc.). De comparat, la distanță, cu domiciliile "aderente
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]