KorAP: Find »[drukola/base=indo-iranian & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 2 3 ...10 >

229 matches

Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657

inițiatic-funerară a originilor jocului de șotron 2. Când Stig Wikander este recuperat din vecinătatea operei lui Dumézil, acest lucru se petrece în virtutea continuității pe care savantul suedez a propus-o între eposul medieval indian și iranian și vechea literatură religioasă indo-iraniană, vedică și avestică. Personajele principale din Mah³bh³rata și Sh³hn³meh reproduc în manieră personificată și context dramatic structura vechilor divinități indo-iraniene, repartizate trifuncțional de Dumézil. Cei cinci frați PañĂava, YuddhiÌÚira, Bhima, Arjuna, Nakula și Sahadeva, de o parte, și cei cinci

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
petrece în virtutea continuității pe care savantul suedez a propus-o între eposul medieval indian și iranian și vechea literatură religioasă indo-iraniană, vedică și avestică. Personajele principale din Mah³bh³rata și Sh³hn³meh reproduc în manieră personificată și context dramatic structura vechilor divinități indo-iraniene, repartizate trifuncțional de Dumézil. Cei cinci frați PañĂava, YuddhiÌÚira, Bhima, Arjuna, Nakula și Sahadeva, de o parte, și cei cinci persani Rustam, Z³l, Afrasyab, Goshtasp și Lohrasp, se înrudesc prin această recurență comună la o structură tripartită, căreia îi corespund

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
pe care istoria n-a făcut decât s-o adultereze. Acesta fiind fenomenul spiritual care se preconizează în Europa, trebuie să mărturisim că el se potrivește de minune condiției României șs.m.ț”1. Pentru Wikander, ipoteza unui fond comun indo-iranian corespunde unei sobre, ne-ideologizate partiții a cronologiei religiilor Iranului antic, impusă de fondatorul școlii uppsaliene, H.S. Nyberg. Dar, în egală măsură, în anii premergători războiului, ea se intersectează, destul de nefast, cu deutsche Glaubensbewegung axată pe revivificarea unui fond arhaic

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
sau germani, provocate de revelarea comunităților primitive îndeobște africane, L. Bittremieux, L. Frobenius, E. Hildebrand, H. Schurtz sau H. Webster 3, va servi însă ca model și suport analogiilor profitabile pentru reconstituirea tipologiei unor comunități corespondente, dar arhaice, indo-europene (germanice, indo-iraniene). Bunii filologi ai surselor greco-latine, sanscrite sau iraniene cunoșteau mai bine un alt motiv războinic - dioscurii în serviciul unei zeițe. Îl întâlnim frugal utilizat și de Pârvan, chiar în varianta sa iraniană, ca model de descripție a unui grup statuar

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
dezvoltat independent de orice ideologie imperială germanică. Faptul că nu l-a întâlnit pe Wikander mai devreme (deși ar fi fost posibil, chiar în Germania anilor ’35-’37), nici nu a găsit demnă de interes teza sa despre comunitățile războinice indo-iraniene în acei ani este o absență sigură. Nu existau rațiuni presante 2. 5. Când Germania era Mecca lor...tc "5. Când Germania era Mecca lor..." În 1973 apare în Statele Unite Journal of Indo-European Studies, sub conducerea lui Roger Pearson (n.

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
Höfler, datate între 1935 și 1940 (în plus, una singură din 1945, frugală propunere a unui eventual demers editorial), predominant profesionale, în marginea unei prietenii cu atât mai simpatetice cu cât teza de doctorat a lui Wikander despre societățile secrete indo-iraniene s-ar fi născut dintr-o dorință aprinsă de a „plagia”2 cartea lui Höfler, Kultische Geheimbünde der Germanen (Frankfurt am Main, 1934). Sunt fante prin care răzbat deja virulente fixații „indo-germanice” - necesitatea epurării sau discreditării elementelor semite din contextul

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
al acestor cercetări („Ursprung, Urheimat und Wanderungen der Indogermanen” sau „Über den gegenwärtigen Stand der Indogermanensfrage”)3. În anul rezidenței la München, Wikander frecventează cursurile lui Wüst, căruia îi va mulțumi foarte călduros în prefața celei de-a doua monografii indo-iraniene, V³yu1. „Înainte de război, Wikander,ca întreaga școală de orientalistică de la Uppsala, se interesa de un zeu, V³yu, propriu-zis Vântul, căruia eu îi acordasem puțină atenție; iar el pusese în valoare aspectul combativ, dar brutal, al acestui zeu: de fapt, în

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
care se revendică de la el sunt «eroii cu bâtă»”, spunea Dumézil2. Premisele generale ale acestei lucrări, ca și ale tezei despre comunitățile războinice, sunt înrădăcinate în intuiția, precizată deja de Nyberg, a existenței unui fond religios pre-zoroastrian, un fond comun indo-iranian. Cele două lucrări complementare ale lui Wikander sunt o încercare de dezvoltare și organizare a acestui fond, cu mijloace dificile, en creux, prin care filologia furnizează contur impalpabil unor credințe și instituții despre care nu există mărturii explicite. Ipoteza unui

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
lucrări complementare ale lui Wikander sunt o încercare de dezvoltare și organizare a acestui fond, cu mijloace dificile, en creux, prin care filologia furnizează contur impalpabil unor credințe și instituții despre care nu există mărturii explicite. Ipoteza unui fond comun indo-iranian, care rezistă și azi ca operator eficient în manipularea elementelor uneori insuficiente pentru trasarea unor coerențe 3, se putea bucura însă de o apreciere considerabilă în mediile universitare germane. E foarte plauzibil ca, mai mult sau mai puțin conștient, fără

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
1967; „From Myth to History”, lecture no. 5, 20 November 1967; „Indo-European Eschatology”, lecture no. 6, 27 November 1967. Siglele periodicelor citatetc " Siglele periodicelor citate" ARW Archiv für Religionswissenschaft (Bonn) BI Bibliothèque iranienne (Teheran) HR History of Religions (Chicago) IIJ Indo-Iranian Journal (Dordrecht) IT Indologica Taurinensia (Torino) JA Journal Asiatique (Paris) JSAS Journal of the Society for Armenian Studies (Los Angeles) MO Le Monde Oriental (Copenhaga) RFR Revista Fundațiilor Regale (București) RHR Revue de l’histoire des religions (Paris) SA Stvdia

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
important lucru pentru mine acum este o călătorie în Orientul Apropiat, mai ales în Siria, pentru a studia și armeana, și kurda (cea din urmă are o epopee populară dintre cele mai interesante și trebuie să conțină vestigiile unei tradiții indo-iraniene foarte vechi). În plus, este necesar să ajungi în Orient dacă vrei să te bucuri de stimă, ca un adevărat savant, printre compatrioții mei... În suedeză pregătesc, așa cum v-am zis, un volum De la mit la epopee și un manual

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
importante într-o carte totuși maniabilă și lizibilă. Tema fierarului a fost prost tratată de Edsman, care nu bănuia problemele pe care le ascunde. Atât Zarathustra, cât și Ashvinii erau fierari, iar acesta este un aspect esențial al mitologiei comune indo-iraniene, al celei de-a treia funcțiuni 5. Evident, nu uit ale mele „Männerbunde”. În două articole, dl Kaj Barr a adus confirmări frapante tezei mele principale, aceea a unei desfigurări a termenilor societăților de bărbați din partea zoroastrismului ortodox, care le

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
de seminar pe trimestru, fiecare sesiune de 1 oră și 30 de minute. Marțea și joia, de la 10.30 la 12 și de la 14.30 la 16. Veți avea grupe mici de 10-12 studenți. Chiar mi-am imaginat cursurile dvs.: Indo-Iranian mythology; Zarathustra; Vedic religion; și seminariile dvs.: „Some modern trends in Hșistoryț of Rșeligionsț” (unul sau două trimestre); „Vedic & brahmanic texts” (readings... deh!... în engleză). Dacă sunteți de acord în principiu, informați-mă pentru ca decanul să vă transmită indicațiile suplimentare

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
visiting professors), dar serioasă, distinsă. (Profesorii de la Universitatea din Mexico - 70.000 de studenți - consideră Colegio superior... Prin urmare, vedeți și dvs.) Vi s-a scris? Voiau să vă invite pentru un curs de sanscrită și conferințe de istoria religiilor indo-iraniene - dar pentru cel puțin 6 luni, dacă nu mai mult. În orice caz, Mexicul este pasionant, deși destul de obositor din cauza altitudinii (Mexico-City la 2.500 de metri!); dar Daxaca, Yucatán etc. sunt foarte frumoase și odihnitoare. Intenționăm să ne întoarcem

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
etc.) aveam să mă împrietenesc”, va nota Eliade în Memorii II, p. 97. 2. Wikander cunoștea de multă vreme teza de doctorat a lui Eliade, Yoga (1936), de care se și folosise la redactarea propriei sale disertații despre societățile războinice indo-iraniene, Der arische Männerbund, Lund, 1938. Pe exemplarul de lucru care i-a aparținut lui Wikander se găsesc subliniate sau marcate numeroase pasaje, între care și cel ce-i prilejuiește savantului suedez referința (singura) la teza lui Eliade chiar în introducere

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
s-au transformat în anumite regiuni în veritabile hoarde care luau satele cu asalt” - cf. Yoga, p. 304, pasaj însemnat de Wikander), indicii însă probabil prea tardive pentru a-i putea fi de folos în întreprinderea sa despre comunitățile războinice indo-iraniene, unde elementul indo-european are o miză mult mai mare. 3. Într-o notă din Comentarii la legenda Meșterului Manole, scriind că „labirintele catedralelor trebuiau urmărite ca o penitență sau ca un «drum spre centru», întocmai cum pelerinajul la Barabudur, cu

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
derutantei căsătorii poliandrice a lui Draupadș în Mah³bh³rata, și în general modului de configurare și generare a personajelor principale din epopei - ele sunt, în fond, transpunerea personificată, dramatizată, a unor divinități și concepte mitologice, vedice sau avestice, mai mult, arhaic indo-iraniene. Dumézil a fructificat acest principiu din punct de vedere trifuncțional - vezi și Mythe et épopée I. Pentru o critică a dificultăților lui Dumézil de a explica decalajul dintre partiția diferită a funcțiunilor la nivelul mitologiei, pe de o parte (i.e.

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
a fructificat acest principiu din punct de vedere trifuncțional - vezi și Mythe et épopée I. Pentru o critică a dificultăților lui Dumézil de a explica decalajul dintre partiția diferită a funcțiunilor la nivelul mitologiei, pe de o parte (i.e. divinitatea indo-iraniană trivalentă, de a treia funcțiune: An³hit³, Ârmaiti, Sarasvatș), pe de altă parte la nivelul epic (i.e. Draupadș, rezultat al transpozitiei, dar cu afinități pentru funcțiunea a treia), vezi J.W. de Jong, „The Study of Mah³bh³rata. A Brief Survey (Part

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
viitoarele titluri ale lucrărilor lui Dumézil, Mythe et épopée și Du mythe au roman, în care clasicizatele referințe la Wikander își găsesc locul cuvenit. Dincolo de această facilă asemănare a titlurilor, problema influenței reciproce dintre Dumézil și Wikander, în chestiunile epopeii indo-iraniene și scandinave, rămâne parțial delicată. Uneori o recunoaște Dumézil însuși: „Trebuie să-i recunoaștem lui Stig Wikander, și doar lui, meritul de a fi descoperit jocul celor trei funcțiuni în Mah³bh³rata” - „Dar, cum spuneați - intervine Eribon -, a făcut-o exploatând

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
Kir³ta”, MO 30 (1936); „Ved. krivi”, AO 16 (1936); „Jarl Charpentier (Obituary notice)”, IHQ 12 (1936); „Ved. barháñ³-”, BSOS 9 (1937); „Zagreus och Dionysos”, Religion och Bibel 2 (1943). În anii ’40, Wikander plănuia împreună cu el o colecție de studii indo-iraniene, Quæstiones indo-iranicæ, din care nu a apărut decât primul volum, V³yu, Lund, 1941. Al doilea ar fi trebuit să poarte semnătura lui Rönnow, dar nu a mai fost publicat. În Arhiva SW există câteva manuscrise ale prietenului său. Stig Wikander

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
a fenomenelor religioase arhaice iraniene. Într-un travaliu eminamente filologic, Wikander face apel la informațiile furnizate de Leo Frobenius privind comunitățile secrete și de tip războinic africane pentru confirmarea ipotezelor sale, inclusiv sociologice, despre structura, morfologia și semantica societăților arhaice indo-iraniene. Într-un cadru vădit mult mai organizat din punct de vedere teoretic, Widengren vede în complementaritatea celor două tipuri de studii, antice (Iranul antic în cazul său), respectiv etnografice, un câștig pentru cele dintâi (în cazul cărora expertiza directă, „pozitivă

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
monografie dedicată ierarhiei divine în Iranul pre-islamic și „credinței în marii zei” privește analiza credinței în marii zei la câteva populații africane, tocmai pentru o îmbogățire și limpezire a datelor iraniene. 3. Cercetările lui Wikander asupra tradițiilor orale în raport cu eposul indo-iranian ar merita un studiu particular. El și-a îndreptat atenția cu precădere asupra tradițiilor folclorice ale kurzilor și afganilor, moștenitoare ale vechilor credințe (nu întotdeauna canonizate) iraniene. Ca și Dumézil în cazul populațiilor caucaziene, a făcut cercetări de teren, în

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
bei den Kurden und im Avesta”, OS IX (1960), pp. 7-10. În Arhiva SW se mai află manuscrise nepublicate, conținând asemenea texte transcrise. Pentru cea bună orientare în câmpul larg al cercetărilor asupra dialectelor și folclorului iraniene, vezi Georg Morgenstierne, Indo-Iranian Frontier Languages, Oslo, 1929-1956 (4 vol.). Vezi și Introducerea în volumul de față. 4. Vezi articolul lui Wikander, „Histoire des Ouranides”, Cahiers du Sud XXXVI (1952), nr. 134, pp. 9-17, o încercare de sinteză a corespondențelor structurale (omogenități și discontinuități

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
de detaliu, ci identitatea secvențelor întregi ale temei organizate și utilizate paralel, în cadrul mitului celor trei zei-regi ai lumii. Aceste coincidențe nu ar fi fortuite și faptul că cele mai multe dintre ele se întâlnesc în miturile antice grecești și în tradițiile indo-iraniene nu mai puțin antice exclude orice șansă de împrumut în timpurile istorice” - cf. Stig Wikander, op. cit., p. 17. 5. Arne Furumark (1903-1982): arheolog și istoric al religiei grecești. Vezi The Mycenian Pottery, 1941; The Chronology of the Mycenian Pottery, 1941

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
isteria arctică”. Vezi și „Arktischer Schamanismus und altnordischer Seidr”, ARW 36 (1939), pp. 171-180. Concepția sa despre șamanism a contaminat, în epocă, exegeza religiilor Iranului antic, deturnate parțial, cel puținprin persoana iranistului Walther Wüst, către mize politice ale tratamentului Antichității indo-iraniene, i.e. indo-germanice. În Die Religionen Irans, H.S. Nyberg propusese, prin comparație cu dimensiunea extatică a ritualurilor șamanice sau ale dervișilor persani, interpretarea șamanică a figurii fondatorului zoroastrismului, Zarathustra. Curând după apariția lucrării lui Nyberg (1936 în suedeză și 1938 în

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]