212 matches
-
puteau să dureze prea mult. S-a început prin a se recunoaște că sanscrita nu era limba-mamă a limbilor lumii, mai mult, că nu era nici cea mai veche atestată din acest grup de limbi, mai precis, din familia limbilor indoeuropene, în măsura în care o limbă europeană, descoperită după sanscrită, adică hitita, fusese evidențiată de glotologi ca datînd dintr-o perioadă și mai îndepărtată (1800 î.Hr.) față de cele mai străvechi limbi vedice (1500 î.Hr.). În consecință, și "învățătura" indiană, exprimată în sanscrită, și-
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
exacte, pe cei din urmă la constituirea psihologiei și metapsihologiei (cf. A. FRENKIAN, Etudes de philosophie présocratique. II. La philosophie comparée, p. 17, care reia termenul de la P. MOUSSON-OURSEL). După perioada așa-numită vedică, în care, întocmai ca celelalte popoare indoeuropene, indienii acordau valoare deosebită lumii materiale, încetul cu încetul, dar destul de timpuriu, își face loc o concepție de viață aproape cu totul opusă, oricum profund pesimistă, care pleacă de la negarea oricărei valori lumii externe, considerată un fel de "iluzie cosmică
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Iași, A.A. Terek, 1943, p. 76), ceea ce ne-ar îndritui în bănuiala că în respectiva maximă se reflectă concepția aristocratică ce domina atît la greci, cît și la indienii din timpurile primitive, îndată după emigrarea lor din patria comună indoeuropeană. 6) Rudele Am văzut mai înainte că se recomandă "unirea", relații strînse între rude. Dar adevărata rudenie nu este constituită de ascendența sau descendența genealogică, de înrudirea prin sînge, ci îndeosebi de completa comuniune sufletească: Vecin ți-e la noroc
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
a fost însă nu numai un om de carte, ci și un om de caracter care a purtat în suflet, ca pe o icoană, patria sa. În corespondența cu Th. Simenschi, magistrul său de limbă sanscrită și de filologie comparată indoeuropeană, sau cu Gheorghe Ivănescu, distins coleg al său și mare lingvist român, precum și prin scrisorile cu care m-au onorat pe mine, Demetrio Marin și-a dezvăluit interesul constant pentru mediul universitar ieșean în care s-a format și pentru
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
o precizare, deși nu dorim să ne erijăm în teolog. Anume, India a cunoscut numeroase religii rezultate (una din alta) în special prin evoluție, nu prin adoptare. Spre deosebire de cazul Europei care, la creștinare de exemplu, a renunțat la vechile religii indoeuropene, în India vechile religii coexistă cu cele rezultate din “reforme”. Nu ne propunem să hotărâm asupra ortodoxiei sau gradului de ortodoxie a uneia sau alteia dintre aceste religii, ori a istoriei lor, ci doar să căutăm, în toate, elementele ce
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
China. Numai când privim îndeaproape China ne putem face o idee mai exactă despre propria noastră identitate și începem să înțelegem ce parte a moștenirii noastre ține de umanitatea universală și ce parte nu face decât să reflecte simple idiosincrazii indoeuropene. China este acel Celălalt fundamental fără de care Occidentul nu ar putea deveni cu adevărat conștient de contururile și limitele Eului său cultural."273 4. Piața internă, alternativa la piața mondială Modelul economiilor bazate pe export este confruntat cu dificultăți reale
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
istorică, H. va proceda la individualizarea filologiei și a lingvisticii ca științe, fiind din nou deschizător de drumuri și creator de școală. Când încearcă să restabilească în articulațiile ei adevărate configurația istorică a limbii, el situează limba română în context indoeuropean și în relații cu limbile popoarelor învecinate. De un studiu comparativ au parte toate compartimentele limbii, de la lexic la fonetică, morfologie și sintaxă. Filologul aduce contribuții în istoria limbii, îndeosebi în luminarea unei zone puțin cunoscute, privind elementele autohtone, dacice
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
al școlilor particulare din Basarabia (1927-1928), va ocupa funcția de conferențiar de limbi clasice la Facultatea de Teologie din Chișinău, iar din 1926 va fi asistent, conferențiar și din 1942 profesor de limba greacă și de gramatică comparată a limbilor indoeuropene la Universitatea din Iași. În urma epurărilor din 1948 este retrogradat ca asistent, apoi înlăturat din învățământ (1950), fiind repus în drepturi în 1955. Este membru al unor societăți științifice românești (Societatea Română de Lingvistică, Societatea de Studii Clasice) și străine
SIMENSCHY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289677_a_291006]
-
un episod din Mahabharata tradus din sanscrită, a fost distins în 1937 cu un premiu al Academiei Române. Multe lucrări i-au rămas în manuscris. După Iuliu Valaori, S. este al doilea lingvist român care se dedică studiului comparativ al limbilor indoeuropene, dintre lucrările sale reținându-se îndeosebi La Construction du verbe dans les langues indo-européennes (1949). Scrie câteva gramatici ale limbilor clasice: Gramatica limbii latine (1924), Gramatica limbii grecești (1935), Gramatica limbii sanscrite (1959), ultima fiind unica de acest gen elaborată în
SIMENSCHY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289677_a_291006]
-
1949). Scrie câteva gramatici ale limbilor clasice: Gramatica limbii latine (1924), Gramatica limbii grecești (1935), Gramatica limbii sanscrite (1959), ultima fiind unica de acest gen elaborată în limba română. În 1981 Gh. Ivănescu publică, sub titlul Gramatica comparată a limbilor indoeuropene, cursul ținut de S. între 1939 și 1949. Cu destinație didactică, editează la Chișinău, frecvent în colaborare cu preotul Cicerone Iordăchescu, câteva „texte mici pentru prelegeri și exerciții de seminar” din scrieri ale lui Lactantius și Grigore din Nyssa. Traduce
SIMENSCHY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289677_a_291006]
-
traco-dacic. În terminologia legată de ape se mai poate atribui substratului traco-dacic cuvântul pârâu, provenind din indoeuropeanul pora = râu, care s-a materializat pe un plan superior în hidronime ca Pyretos, Porata; și pentru izvor s-a găsit o rădăcină indoeuropeană în gheu = a vărsa. Tot din acest substrat trebuie să ne vină și cuvântul tău, desemnând cel mai adesea un lac de munte, foarte răspândit în Carpații Transilvaniei, de unde trebuie să fi luat și ungurii cuvântul lor tó. Mal este
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
pe cercetările unor specialiști în materie 23. Putem porni de la constatarea lui Ariton Vraciu, după care, de obicei, în denumirea râurilor se ascunde un apelativ cu sensul de "apă", "rîu = curs" etc. Astfel, dacă pentru "apă" am consemnat mai înainte indoeuropeanul ap, pentru "umezeală", "umed", "ud" avem snap, peled, ued. Pentru "a curge" și "cel ce curge", originarele indoeuropene sunt sar, ser, sru, erd sau eis. Pentru "a izvorî" avem indoeuropeanul guel. "Mare", "apă stătătoare", "mlaștină" au corespondenți în mari, meu
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
în denumirea râurilor se ascunde un apelativ cu sensul de "apă", "rîu = curs" etc. Astfel, dacă pentru "apă" am consemnat mai înainte indoeuropeanul ap, pentru "umezeală", "umed", "ud" avem snap, peled, ued. Pentru "a curge" și "cel ce curge", originarele indoeuropene sunt sar, ser, sru, erd sau eis. Pentru "a izvorî" avem indoeuropeanul guel. "Mare", "apă stătătoare", "mlaștină" au corespondenți în mari, meu. Pentru mlaștină este și indoeuropeanul tibh, trecut în slavă de asemena, de unde l-am luat ca "tină". Pentru
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
trecut în slavă de asemena, de unde l-am luat ca "tină". Pentru "a se mișca energic", "a se juca", corespondentul primar este rebh. "Viu", "vioi" se regăsește din sanscritul jĭvas. Pentru "a se umfla" avem teu. Pentru "a cufunda" avem indoeuropeanul guebh. Culoarea "închisă", "negru", "întunecat" are corespondent indoeuropean în mel și kers (riksei). Pentru "tulbure" avem dher. Salm înseamnă "sărat", iar snad "dulce". Corespondentul pentru "cald" este guherm (gherm). Acești radicali originari se găsesc în numele apelor Spațiului Carpato-Dunăreano-Pontic, așa cum vom
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
luat ca "tină". Pentru "a se mișca energic", "a se juca", corespondentul primar este rebh. "Viu", "vioi" se regăsește din sanscritul jĭvas. Pentru "a se umfla" avem teu. Pentru "a cufunda" avem indoeuropeanul guebh. Culoarea "închisă", "negru", "întunecat" are corespondent indoeuropean în mel și kers (riksei). Pentru "tulbure" avem dher. Salm înseamnă "sărat", iar snad "dulce". Corespondentul pentru "cald" este guherm (gherm). Acești radicali originari se găsesc în numele apelor Spațiului Carpato-Dunăreano-Pontic, așa cum vom vedea mai departe. Este de observat că unii
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
întocmit de Marin Popescu-Spineni24. Iar lingviștii, începînd cu Hașdeu și continuând cu I. I. Russu, C. Poghirc, A. Vraciu, Lucia Wald și Dan Slușanschi au căutat în hidronimele consemnate de aceste vechi scrieri, ca și în limba vorbită astăzi, rădăcinile indoeuropene și sensurile lor primare. Pornind în ordinea numerotării bazinelor hidrografice din cadastrul apelor României (vezi cap. II), vom reține pentru fiecare din importantele cursuri de apă, unele dintre acestea afluenți direcți ai Dunării, mențiunile antice și medievale semnificative și apoi
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
apare și el la Herodot ca Tibisis, la Ptolemeu ca Tibiscos, la Priscus Panites, în secolul V e.n., ca Tipnisas, în Tabula Peutingeriană (sec. II sau III e.n.) Tibiscus, iar la Constantin Porfirogenetul, secolul X, Timeses, aproape de numele actual. Rădăcina indoeuropeană este, după I. I. Russu, tibh, înseamnă mlaștină, preluat mult mai târziu de limba română din slavă sub forma "tină". Este cunoscut faptul că în câmpia comună a Begăi, Timișului și Bîrzavei au existat până în secolul XVIII imensele mlaștini ale
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
iar până la invazia slavă XI secole, latina și slava veche fiind sursele celor două influențe majore suprapuse la formarea vocabularului limbii române. Tot de la Herodot, specialiștii au identificat și râul Ialomița, ca Naparis, "rîu în Scythia" (Istorii, IV.48). Cuvântul indoeuropean de origine este snap, după I. I. Russu. Referințele vechi, antice sau medievale, cu privire la acest râu sunt extrem de sărace, probabil și pentru faptul că străbătea în marea parte a cursului său o regiune nepopulată, fără așezări stabile din cauza aridității sale
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
De Ptolemeu este numit Hierasus (Îndreptar Geografic, III.10.8), iar la istoricul Ammianus Marcellinus, Gerasus, pentru ca în Evul mediu, în secolul IX, să-l regăsim la istoricul Constantin Porfirogenetul, într-o formă foarte apropiată de cea actuală, Seretos. Rădăcina indoeuropeană pare a fi și în acest caz ser sau sru = a curge. Este interesant de notat o vale cu pârâu ce coboară din Podișul Covurluiului paralel cu Siretul, sub numele de Valea Gerului. Numele pe care îl reproduce Herodot pentru
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
colonia milesiană de la gura sa (Cetatea Albă de astăzi). În secolul IV e.n., Ammianus Marcellinus îl numește Danastium, pentru ca în Evul mediu, Antonio Bonfini (sec. XV) să-i reia numirea antică. I. I. Russu face legătura între numele său și indoeuropeanul teu = a se umfla, rădăcină ce ar descrie caracterul apelor mari, adică viiturile periodice de pe acest important curs de apă. Și, în fine, între corpurile mari de apă să menționăm, în sudul Deltei, marele lac Razelm, cunoscut sub numele de
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
și apoi la Polybiu (IV.41), care explică și mecanismul formării sale, în secolele III-II î.e.n., prin închiderea cu un lung cordon de nisip, datorat curentului litoral nord-sud, a golfului marin inițial de sub promontoriul din sudul Deltei Dunării. Rădăcina originară indoeuropeană este salm = sărat, sare. De observat legătura cu toponimele antice de pe brațul sudic al Deltei, Salsovia, la Mahmudia, și Halmyris, la Murighiol. Este evidentă deci conservarea și transmiterea până în zilele noastre a străvechii hidronimii traco-dacice, pentru corpurile mari de apă
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
era încă suficient de puternic pentru a oferi o apărare naturală unor fortificații de pe înălțimile malului drept. În același timp, în acest punct de trecere de la cursul inferior cu pantă mică, adâncimi și lățimi mai mari și luncă mlăștinoasă (rădăcina indoeuropeană peled = umed, după I. I. Russu), la cursul mijlociu, cu adâncimi mai mici și albie mai îngustă datorită pantei mai accentuate și cursului mai rapid, se aflau și condiții mai lesnicioase pentru o trecere prin vad vara, sau pentru edificarea
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
în cauză este un curs de apă important, care nu-și poate pierde numele originar, geto-dac, decât prin traducere, există două soluții posibile pentru a explica evoluția numelui său; se poate considera Rabon ca nume geto-dac originar, pornind de la rădăcina indoeuropeană rebh, cu înțelesul "a se mișca", după I. I. Russu (1967). În acest caz, după ce Ptolemeu înregistrase numele originar, geto-dac, acesta este tradus mai târziu, începînd din secolul al VI-lea, în forme ce fac trecerea la Jiul de astăzi
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
aci pe daci înaintea romanilor, care numeau fluviul Donaris; o formă tracă după Ioannes Iydos (490-565 e.n., în "De Magistratibus", III.32), însemnînd "cel ce dă nori". Și într-adevăr, do = dă și nebh = nori sunt două cuvinte din substratul indoeuropean, care se regăsesc mai clar în Danubius (lat. do = a da și nubes = nor) și apoi chiar în românescul Dunăre (rom. vechi nuăr). Este sensul pe care îl admite și Hasdeu 53 precum și A. Papadopol-Calimach, în 188454 într-o comunicare
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
unei ambasade din sec. V p. Cr., la curtea lui Attila, întocmit de Priscus Panites, pentru împăratul Theodosios al II-lea, ce indică un afluent al Tisei între Timiș și Mureș, cu numele de Drekon, Drencova de astăzi, din radicalul indoeuropean dher care înseamnă tulbure. În același raport (Excerpta de legationibus) apare și numele dat de către huni Begăi, și anume Tigas, destul de deformat și acesta - după A. Vraciu, hidronim traco-dacic. Și pentru a completa lista microhidronimiei traco-dacice a Banatului, să menționăm
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]