212 matches
-
i (în sau "Opsci") erau un popor indoeuropean din vechea Italie, a cărui origine rămâne necunoscută și care a ocupat partea meridională a peninsulei. Numele lor de "Opsci" vine de la numele zeiței fertilității Ops. Se crede că popularea Peninsulei Italice de către indoeuropeni s-a făcut în două valuri
Osci () [Corola-website/Science/327339_a_328668]
-
Rhesus a fost conform Iliadei fiul lui Eioneus, un rege legendar trac care a participat la războiul troian de partea Ilionului. Numele este derivat din denumirea tracică dată "regelui", provenită din rădăcina indoeuropeană "*reg", care se regăsește atât în sanscritul "răj-" cât și în formele latine "rex", "regis", în irlandezul "ri" sau în galicul "-rix". Numele tatălui, Eioneus, provine probabil din toponimul Eion ("Coasta"), purtat de așezământul tracic care a devenit apoi polisul
Rhesus (mitologie) () [Corola-website/Science/304417_a_305746]
-
două secole o putere militară de temut între Imperiul Franc și Imperiul Bizantin. Izvoarele istorice fiind precare, este dificil de stabilit originea etnică a avarilor. Potrivit cronicilor chinezești, avarii ar fi fost o ramură a poporului vorbitor al unui idiom indoeuropean și având numele chinezești "Yüe-tschi" sau "Cücen" (柔然, 蠕蠕, 芮芮, 茹茹, 蝚蠕). Acesta a emigrat din bazinul Tarîm, care se întinde pe o suprafață de 530.000 km², vecin la sud cu Afganistanul. După un alt manuscris istoric chinez, "Liang-șu
Avari () [Corola-website/Science/297406_a_298735]
-
i, un popor de limbă ne-indoeuropeană, au locuit regiunea din Italia, numită Etruria (cuprinzând Toscana, regiunea de nord a Latiumului și părți din Umbria), incepand cu 1000-900 î.Hr. până în sec. I d.Hr., înaintea întemeierii Republicii Române. Originea etruscilor a stârnit numeroase controverse, cuvantul "etrusc" provenind din
Etrusci () [Corola-website/Science/298568_a_299897]
-
atenția lumii asupra acestei civilizații, au fost mormintele pictate din Tarquinia. În secolul al XIX-lea se declanșase chiar o mânie cu privire la etrusci, orice muzeu mândrindu-se cu obiecte etrusce, în defavoarea siturilor arheologice. Limba etrusca nu făcea parte din limbile indoeuropene, si nu s-a putut identifica o înrudire clară cu o altă limbă. În afară de scurtele texte epigrafice de pe diverse obiecte, ceramică, oglinzi, inscripțiile murale în necropole și pe sicrie, principalele texte cunoscute până în prezent sunt: Din punctul de vedere al
Etrusci () [Corola-website/Science/298568_a_299897]
-
și georgienii. Majoritatea azerilor sunt musulmani șiiți și vorbesc o limbă turcică, destul de apropiată de limba turcă modernă, iar armenii sunt creștini ortodocși de rit vechi (gregorieni) sau catolici și vorbesc o limbă ce aparține unei ramuri a grupului limbilor indoeuropene. Georgienii (gruzinii), în mare parte sunt creștini ortodocși, care vorbesc o limbă aparținând grupului subcaucazian al limbilor familiei caucaziene. Existența mai multor limbi, o parte a cărora ar fi mai degrabă graiuri, vorbite de un număr foarte restrâns de oameni
Transcaucazia () [Corola-website/Science/309186_a_310515]
-
pe un teritoriu turc). Ambele grupuri nordice, minore, cuprind multe popoare, printre cele mai mari numărându-se kabardienii, așezați de-a lungul bazinelor Guban, respectiv Terekul superior, și vainahii (cecenii, ingușii și bații), aflați în centrul Marelui Caucaz. Din popoarele indoeuropene, predecesorii armenilor au venit în Transcaucazia prin Anatolia, pe la începutul primului mileniu î.e.n. Un al doilea grup indo-european vechi este reprezentat de osetini, care s-au așezat pe partea centrală a Marelui Caucaz. Ei reprezintă rămășițele nomazilor iranieni estici care
Transcaucazia () [Corola-website/Science/309186_a_310515]
-
germană (patru cazuri în limba germană, cinci în limba română), care este o limbă germanică, sau extrem de sofisticat (16 cazuri), precum în limba finlandeză, limbă fino-ugrică. Limbile italice formau, alături de limbile celtice, germanice și elenice, o sub-familie "centum" a limbilor indoeuropene, care includea latina, vorbită de populația din Latium în Italia centrală (latinii), și alte limbi precum umbriana și osca, în vecinătatea imediată a etrusce, neindoeuropeană, însă de la care latina a suferit influență culturală. În zilele noastre limbile italice sunt reprezentate
Limba latină () [Corola-website/Science/296747_a_298076]
-
ar trebui să fie mai înțelepți decât muritorii". Miturile apar în societățile primitive când nu au nici un scop artistic în sine, fiind absorbite de cultură, ca o materie primă a ei, în etapele istorice ulterioare, de consolidare a civilizației. Ramura indoeuropeană, venind în sudul Europei, și-a adus propiile mituri arice (în primul rând cultul lui Dyaus Pitar, devenit "Zeus") și a absorbit mitologiile locale (egeeană, pelasgă), ca și miturile dispersate ale unor populații mărunte, despre care nu mai știm decât
Mitologia greacă () [Corola-website/Science/297482_a_298811]
-
centre universitare din zona de vest a țării. "Oradea" și "Orade" (în graiul bihorean) sunt variantele de rostire pe românește a toponimului maghiar "Várad" (mai târziu "Nagyvárad" „Oradea Mare”). "Várad" este, împreună cu "várda", o derivare și totodată variantă a cuvântului (indoeuropean, înrudit cu germanul "wehr-") "vár" (cetate, fortăreață), prin sufixarea cu sufixele circumstanțiale de loc (foarte productive la generarea toponimelor maghiare) "-ad" și "-da". (Város „oraș” este de asemeni derivat din "vár" prin sufixarea cu "-oș".) Denumirile "Várad", "Várda", "Varadia", însemnând
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
istorice. Unele triburi ilire (messapii, daunii, peuceții) ar fi trecut în Peninsula Italică, iar despre iapozi, o legendă reprodusă de Appian spune că au migrat spre răsărit, așezându-se în teritoriul tracic. Este cert că ilirii au avut o descendență indoeuropeană și au vorbit limbi înrudite, însă opiniile sunt împărțite în privința apartenenței unul din grupurile familiei de limbi indo-europene, kentum ori satem, opinile nu concordă, dar par să existe mai multe argumente în favoarea celui dintâi. Limbile ilirice sunt cunoscute numai prin
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
de dialectele ciuvaș și bașkir ale turcei) a dispărut foarte timpuriu, impunându-se limba uralică (ugrică) maghiara. Înrudirea dintre secui și uiguri este tot atât de mică/mare cum e și cu celelalte popoare de limbă turcă, dintre Turcia și Uiguria.. Dimensiunea indoeuropeană (scito-alană, deci iranică veche), atât la populația maghiarofonă, cât și la panturcime, nu e neglijabilă (un rest vădit îl reprezintă populația asimilată ce a lăsat în Câmpia Tisei, spre vest, toponimie cu componenta "Jász-" (etnonimul iașilor sau alanilor) sau cu
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
dacă era de tip [[satem]]. Materialul lingvistic constituit din denumiri și resturi lexicale este prea mic pentru a se trage o concluzie dacă era o limbă mai apropiată de limbile albaneze sau balto-slavice, ori dacă făcea parte dintr-o subfamilie indoeuropeană distinctă. Deși cea mai mare parte a gramaticii și morfologiei românești se bazează pe cea a [[limba latină vulgară|latinei vulgare]], limba română prezintă câteva trăsături specifice Balcanilor, care nu se găsesc în celelalte limbi romanice. Limbile din această [[uniune
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
o familie de iluștri savanți din Geneva. După încheierea cursurilor secundare pleacă să studieze la Leipzig, unde se găsea cea mai celebră universitate specializată în filologie din vremea să. Apoi a lucrat câțiva ani în Franța, unde a predat lingvistică indoeuropeană. Ulterior, s-a întors în Elveția. Aici a primit o catedră de lingvistică unde a predat, între altele, limba sanscrita, limba lituaniana și lingvistică generală. Este considerat drept fondatorul lingvisticii moderne. În Cursul de lingvistică generală "Cours de linguistique générale
Ferdinand de Saussure () [Corola-website/Science/299216_a_300545]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi " Am o colecție de titluri de recenzii, în toate limbile de origine indoeuropeană, care merg de la Ecoul lui Eco la O carte de Eco cu ecoul ". Cu riscul și plăcerea extravagantă de a întregi colecția lui Eco, am în vedere prin titlul meu tocmai scriitura sa inconfundabilă. Exemplar în acest sens este și
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
și sunt în continuare, de limbile caucaziene și în special de cecenă și limbile caucaziene din nord-est. În Caucaz sunt trei mari familii de limbi autohtone. Trei familii de limbi care nu sunt înrudite între ele, aici nu includ limbile indoeuropene cum ar fi rusa, armeana, oseta și nici limbile turce. Sunt trei grupuri, familii de limbi locale, cele din sud, georgiana și alte limbi înrudite; în nord-vest, cercheza, abhaza și altele, iar în nord-est, cecena și limbile din Daghestan. Ocupându
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
alb. albanez arom. aromînesc av., avest. avestic bg. bulgăresc ceh. cehoslovac cr. croat cum. cuman dac. dacic gr. grecesc GALR Gramatica limbii romîne, EA, 2005/2008 GBLR Gramatica de bază a limbii romîne, Univers Enciclopedic Gold, 2010. got. gotic i.e. indoeuropean ir., iran. iranian lat. latin lat. pop. latinesc popular magh. maghiar pol. polonez prus. prusian rom. romînesc rus. rusesc sanscr. sanscrit săs. săsesc sl. slav slov. slovac srb. sîrbesc tătăr. tătărăscul tc. turcesc osmanlîu trac. tracic turc. turcic (peceneg, cuman) ucr
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
plan mondial, cu lucrări importante, multe dintre ele publicate sau traduse în limbi de circulație internațională. Unele tratează probleme ale lingvisticii indo-europene, dintre care trebuie să amintim volumul lui Theofil Simenschy și al lui Gheorghe Ivănescu, Gramatică comparată a limbilor indoeuropene (1981) sau pe cel al Luciei Wald și al lui Dan Slușanschi, Introducere în studiul limbii și culturii indo-europene (1987). Școala românească de romanistica este considerată una dintre cele mai bune din lume, romaniștii români 13 publicînd lucrări considerate fundamentale
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Russu, Ion I., Limba traco-dacilor, Ediția a 2-a revăzuta și adăugita, Editura Științifică, București, 1967. Sihler, Andrew L., New Comparative Grammar of Greek and Latin, Oxford University Press, New-York/Oxford, 1995. Simenschy, Th.; Ivănescu, Gh., Gramatică comparată a limbilor indoeuropene, Editura Didactica și Pedagogica, București, 1981. Simenschy, Theofil, Gramatică limbii sanscrite, Editura Științifică, București, 1959 Simenschy, Theofil, Limba hitita și rolul ei în gramatică comparată, Imprimeria Națională, București, 1944. Skomal, S.N.; Polomé, E.C. (editori), Proto-Indo-European. The Archaeology of a Linguistic
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Marius, L'unité des langues romanes, București, 1996. Sală, Marius (coordonator), Vocabularul reprezentativ al limbilor romanice, Editura Științifică și Enciclopedica, București, 1988. Serbat, Guy, Linguistique latine et linguistique générale, Peeters, Louvain, 1988. Simenschy, Theofil; Ivănescu, Gheorghe, Gramatică comparată a limbilor indoeuropene, Editura Didactica și Pedagogica, București, 1981. Simenschy, Theofil, Gramatică limbii latine, Editura Viața Românească, București, 1924. Solodow, Joseph B., Latin Alive. The Survival of Latin în English and the Românce Languages, Cambridge University Press, Cambridge, 2010. Tagliavini, Carlo, Originile limbilor
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
observa că termenii arian, indo-german(ic) sau indo-european sînt folosiți în varieție liberă, cu referire atît la popor, rasa și națiune, cît și la familia de limbi. 237 Ibidem, p. 19. 238 Th. Simenschy; Gh. Ivănescu, Gramatică comparată a limbilor indoeuropene, Editura Didactica și Pedagogica, București, 1981, p. 18. 239 N.S. Trubetzkoy, "Gedanken über das Indogermanenproblem", în rev. Acta Linguistica, nr. 2, 1939, E. Munksgaard, Copenhagen, pp. 81-89. 240 N.I. Marr, Jafetičeskaja teorija, Moscova, 1924. În esență, teoria iafetică, reluată astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
können die romanischen Sprachen typologisch charakterisiert werden? ", în Vox Romanica, nr. 48, 1989, p. 2. 258 Cf. Werner König, Atlas zur deutschen Sprache, Libri, München, 1974, p. 53. 259 Cf. Lucia Wald, Dan Slușanschi, Introducere în studiul limbii și culturii indoeuropene, Editura Științifică și Enciclopedica, București, 1987, p. 43. 260 Că un compromis, Sorin Paliga utilizează sintagma limba sîrbă-croată în loc de sîrbo-croată, pentru a ține seama de realitățile lingviste și nu politice ale acestui areal (v. vol. Introducere în studiul comparativ al
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Bătutul din palme semnifică tunetele Întețite ce Însoțesc ropotul ploii mult așteptate. Interesantă este asemănarea Între această datină și una descrisă la indieni sub numele de „Regele ploii”. Se pare că această datină străveche a Paparudei coboară până la originile ei indoeuropene atât prin nume, „papa” - tată, moș și „rudă”, cât și prin asemănarea ritualică. Dimitrie Cantemir, descriind unele obiceiuri din vremea lui, consideră că Paparudele amintesc de cultul străvechi al Daciei. Caloianul este o altă datină referitoare la invocarea ploii, răspândită
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
China. Numai când privim îndeaproape China ne putem face o idee mai exactă despre propria noastră identitate și începem să înțelegem ce parte a moștenirii noastre ține de umanitatea universală și ce parte nu face decât să reflecte simple idiosincrazii indoeuropene. China este acel Celălalt fundamental fără de care Occidentul nu ar putea deveni cu adevărat conștient de contururile și limitele Eului său cultural."273 4. Piața internă, alternativa la piața mondială Modelul economiilor bazate pe export este confruntat cu dificultăți reale
by Paul Dobrescu [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
nainte de-a fi zeii.” (M. Eminescu) sau al relației de opoziție proprie categoriei gramaticale timp: „Era pe când nu s-a zărit, / Azi o vedem și nu e.” (M. Eminescu) Categoria gramaticală a timpului este, în structura și funcționarea limbilor indoeuropene, o categorie verbală prin excelență. Lingvistica (și limba) germană reflectă acest raport strâns, definitoriu pentru identitatea specifică a verbului, și prin termenul care denumește această parte de vorbire: Zeitwort (’cuvânt temporal’). Expresia lingvistică a protagoniștilor (locutorul: originea și interlocutorul: destinația
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]