115 matches
-
Și greierii-și fac locuință-n cortul meu, Cu o verandă care duce-n ochiul greu, Ce mă privește, ce priveste câte sunt... Tu lasă-mă să fiu drum de pământ. Poate liniștea este o taină-a firii, Ce se indura de absență omenirii, De la priveghiul păsării pe ram, Privind în ochii mei că printr-un geam. Am să iți cânt acest colaj înfrigurat, În timp ce pasărea din tine a zburat La mine-n piept iubirea ta - cămara -, La mine-n gând
PE ACORDURI RUGINITE DE CHITARĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383869_a_385198]
-
aprilie, era o zi cumplită de toamnă, cu cer negru, vânt puternic și frig năprasnic; am retrăit acolo, privind celălalt mal, dezastrul deportării din 1941, cuprins de o intensă oroare. „Cel care are un «de ce» pentru care să trăiască poate indura aproape orice”, spunea Friedrich Nietzsche. Care a fost „de ce-ul” dvs. în perioada petrecută în lagăr? Pe atunci aveam doar cinci ani, deci trăirile mele erau mai degrabă instinctive, legate de frică, foame și boală. Aveam obsesia supravieturii și depindeam
Norman Manea: ” Al doilea exil s-a petrecut când aveam 50 de ani, sub forma ieşirii de sub dictatura comunistă „ [Corola-blog/BlogPost/93321_a_94613]
-
o convingă că este plecată în State și că acolo îi merge foarte bine. Comisarul făcu o pauză și privi către cei prezenți. De fapt le urmărea reacțiile, conștient că le captivase atenția la maxim. - Dumnezeule, zise Mihai, câte ai indurat și tu, draga noastră! Și eu am fost nebun vreo câțiva ani după ce am suferit acel accident. - Nebun? Cum adică nebun? - Am supraviețuit printr-un miracol, nu-mi amintesc decât că aeronava pierdea din înălțime și nu o mai puteam
PROMISIUNEA DE JOI (XXI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364156_a_365485]
-
Viața fiecărui om atârnă de un fir de păr, o prăpastie fără fund i se poate cască la picioare în orice clipă, iar el își mai născocește și singur tot soiul de neplăceri și își otrăvește singur existența.” ,, Cum se indura un tată de copiii lui, așa se indura Domnul de ceice se tem de El. Căci El știe din ce suntem făcuți; își aduce aminte că suntem țărâna. Omul! zilele lui sunt că iarbă, si înflorește că floarea de pe câmp
FRAGILITATEA VIETII UMANE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363168_a_364497]
-
păr, o prăpastie fără fund i se poate cască la picioare în orice clipă, iar el își mai născocește și singur tot soiul de neplăceri și își otrăvește singur existența.” ,, Cum se indura un tată de copiii lui, așa se indura Domnul de ceice se tem de El. Căci El știe din ce suntem făcuți; își aduce aminte că suntem țărâna. Omul! zilele lui sunt că iarbă, si înflorește că floarea de pe câmp. Când trece un vânt peste ea, nu mai
FRAGILITATEA VIETII UMANE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363168_a_364497]
-
foame. Mai rău a fost de cei rămași în sat ca să-și păzească avutul pentru că nemții i-a închis în biserica din Joseni iar unii au murit de foame, așa s-a auzit de bogătașul satului Paraschiv Baștea. Foame am indurat mai mult după ce am revenit la Rucăr. Când eram de vreo 5 ani, plecam primăvara după frunză verde de fag, după lăpuș, măcriș și mălaiul cucului, iar mai târziu după fragi, zmeură, affine, mure, prăjituri și alte bunătățuri n-am
AMINTIRILE MAMEI, DE GHEORGHE PÂRNUŢĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367368_a_368697]
-
românilor, dar unul care, ca să nu se prăbușească, va trebui să nu își întindă aripile mai mult decat îngerul țării sale; un înger alb care să vestească la tot românul calea pe care trebuie s-o urmeze, Dumnezeu Se va indura de noi și va zice îngerului: „ Salveaza-l, ca să nu se coboare în groapă; am găsit un preț de răscumpărare pentru el !” ( Iov 33 ; 24 ) Răscumpărarea este singura noastră salvare acum și aceasta nu vine de la noi. Iată de ce consider
ROMANIA ETERNA, ISRAELUL SI GRADINA MAICII DOMNULUI de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364627_a_365956]
-
s-a spus că suferință trebuie să fie folosită pentru a deveni mai buni, pentru a se purifica spiritual, li s-a spus că suferință este bună și că ea aduce credite în mintea lui Dumnezeu, mai ales dacă este indurată în tăcere ori că suferință este o parte necesară a evoluției și învățăturii omenirii, că doar așa oamenii pot fi salvați în ochii lui Dumnezeu. Toate religiile sunt cosntruite pe astfel de credințe sau dogme, cu scopul de a manipula
ȘI TOTUȘI DOAMNE , DE CE EU? de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350275_a_351604]
-
păcatul Gustându-ți trup si sânge. Dar vai...Eu, păcătosul, Ți-am încălcat porunca, Nu ți-am făcut prinosul, Nu ți-am meritat munca! M-am depărtat de TINE Prin necurat și ură, Mă-ntorc din pribegie... Iartă-mă...Te indură! Îndepărteză timpul Trecut, din a mea viată, Când nu am fost ca Tine, Când nu mi-ai fost sperantă... Și iartă-mă, PĂRINTE, Când nu Te simt în mine... Îndepărteaza răul.... Întoarce-te,SUBLIME! foto sursa internet Mugurel Pușcaș ( Liga
ÎNTOARCERE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350322_a_351651]
-
se contopeau în ritmul muzicii. „Nu vezi că...”. „Că ce?... Te iubesc... Că ce?”. „Că sunt moartă deja?”, rosti, și din cicatricea de la gât începu să-i curgă sânge. „Oh, nu... NUUUUU! NU!!”, am răcnit, îngrozit. „Nu, orice, orice pot indura, numai asta nu!”.”NUUUUUUU Stăteam lângă mormântul ei de ore, zile, luni, murmurând continuu aceleași cuvinte: „Vreau să fie totul că la început”... „Vreau să fie totul că la început... Te iubesc”. Acest preț cumplit îl plătesc numai pentru că am
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
ingredientele corecte". "Bine, dar nu vezi că...". "Că ce?". "Te iubesc enorm. Că ce?". Că sunt mort deja?", am rostit, iar sângele a început să-mi țâșnească din piept, în valuri. "NUUU! Te rog, nuuuu!", strigă, îngrozită. "Orice aș putea indura, numai asta nu! Cum de nu mi-am dat seama...". * Replay. Știam că, fizic, sunt în dezavantaj, asa ca i-am aplicat repede una dintre puținele metode de imobilizare pe care le cunoșteam și i-am pus la gât lama
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
făcu la un moment dat să regrete că îl cărase pe Râul în tumultul rudelor înfierbântate, care strângeau mâini în toate părțile și răcneau de parca toată lumea era surda. O strângeau și pantofii cei noi! Îi ardeau tălpile și obrajii, dar indura cu stoicism, conștientă că Râul îi aruncă din când în când câte o privire cercetătoare. Cel putin toți aveau ținute selecte. Sau, mă rog, cei din familia ei. Îi făcu cunoștință lui Râul cu fratele ei, Tudor, cu soția lui
NUNTA PERFECTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350368_a_351697]
-
Versuri > Ipostaze > FOTOGRAFIA VIEȚII Autor: Coști Pop Publicat în: Ediția nr. 1192 din 06 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Deșert și ploaie, dragoste și ura... Mereu vom aștepta să fie, să nu fie Lacuri și râuri s-adape suflete care indura Rigori ale unor vremuri trecătoare cum se știe, Fotografia muta, uitată într-un colț umbros Arată surprinzător câte un zâmbet, sau uimire, Figuri de oameni așezați frumos În cadru, ca s-apară și să rămână-n amintire. În ziua aceea
FOTOGRAFIA VIEȚII de COSTI POP în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347760_a_349089]
-
a studia o limbă indiană în mijlocul Europei. Prin limba lor, Țiganii se cred mîndri, disprețuiesc pe celelalte popoare și trăesc în caste deosebite, păstrîndu-și obiceiurile și viața nomada.... Limba i-a făcut să respingă cultură și prin ea au putut indura la noi în țară viața de robie în timp de 400 de ani”(Pag. 30,Schița despre Țígani traducerea românească de la 1900 a lui Gh. Ghibănescu) Ronald Lee, rom din Canada, a conservat tradiția asta în scris în cartea Das
ȚIGĂNEASCĂ de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365191_a_366520]
-
o sa ma înțelegi. Când vine ea, Poezia, Întunericul Pleacă... LINIȘTE Calcați încet, Să nu-mi treziți Cuvântul, A adormit de fericire-acum, Precum Adoarme vântul În parfum. Se-aude Duhul cum suspina, Sfanțul, Calcați încet Cu liniște pe drum... NICIODATĂ Voi indura orice durere din chinul cel mai greu, până la trasul pe roata, până dincolo de tăcere, dar înjosirea neamului meu, nu, niciodată, nici odată, până la Dumnezeu... PRECUM CUVÂNTUL... Precum cuvântul nicio hrană nu-i, Fericit e cel care îl gusta! „Nu
LA MULTI ANI POETULUI NICOLAE NICOARA-HORIA ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350786_a_352115]
-
mari experiențe: o experiență la limita morții ( ELM ) ; o experiență în afara corpului ( EAC ) și o stare modificată a conștiinței ( SMC ) prin care trece omenirea de aproape șase mii de ani ? Dar câte resemnări, depresii, experiențe trăite și căi mai poate indura azi omul de la zeu, omul creștin, omul din om și omul fără destin ? Dar o familie, un popor, o națiune, un continent, o Planetă ? Cunoscând faptul că întreg Universul este Conștiința în expansiune infinită, iarăși mă simt obligat să pun
A SASEA RESEMNARE SAU ULTIMA CALATORIE GRATUITA IN JURUL SOARELUI, CU UN SINGUR BILET DE INTRARE IN STATIA FINALA [Corola-blog/BlogPost/354834_a_356163]
-
în pene; nu este necuviincioasa, nu umblă după ale sale, nu se supără, nu ține socoteală de rău; nu se bucură de nedreptate, ci se desfată de adevăr. Ea toate le acoperă, toate le crede; toate le nădăjduiește, toate le indura. Dragostea nicicînd nu încetează. Fie profețiile, se vor spulberă; fie limbile, vor amuți; fie știință, va dispărea. Țărmurita doar ne este știința și mărginita ne este profeția. Dar cînd va veni desăvîrșirea, ceea ce este nedesăvîrșit va dispărea. Pe cînd eram
IUBIREA ESTE SUFLUL VIETII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 525 din 08 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356217_a_357546]
-
bărbații și-ți devin sclavi Apoi ne-am întîlnit în livadă cu pere Și ți-am gustat sînii, i-am lins de miere Mai încolo m-am pierdut pe o alee Printre chiparoși și azalee Mirosea frumos și nu mă induram să plec Voiam în lacul tău să mă înec Și apoi te-am luat în brațe și te-am iubit Pînă la nesfîrșit... & }ÎN|NDU-TE DE M|N~, PARC~ |N ZBOR TRECEAM Ținîndu-te de mînă, parcă în zbor treceam
VOLUM POEZII 5 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370854_a_372183]
-
pâcla fumegândă, viața n-are Atâta loc de moarte adumbrit... Că a-nghețat lumina-n lumânare, Iar în clepsidră timpul s-a oprit. Se-adună suflete la închinare In cer și pe pământul înnegrit, Se roagă chiar și toamna-n calendare, Indură-Te, azi, Doamne - răstignit, Dezgheață-ne lumina-n lumânare! Dragi prieteni, am postat acest poem în semn de omagiu celor plecați și solidaritate cu cei rămași în suferință pentru care mă rog alături de voi toți, sunt sigură de acest lucru
ÎNDURĂ-TE, DOAMNE! de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353292_a_354621]
-
să emigrezi mereu și mereu pentru un trai mai bun. Și așa va fi mereu... Nicolae BĂCIUȚ: Care ar putea fi, pentru un exilat, înțelesurile dictonului latin „Ubi bene, ibi patria”? Simona PUȘCAS: Exilul este greu de îndurat, dar îl induri dacă vezi că viața ta este mai bună, mai prosperă. Dacă reușești să-ți realizezi unele idealurile, incet, incet vei accepta țara de adopție ca noua ta țară, vei înțelege că ai o șansă dacă vrei si cum... cu toții suntem
ANCHETĂ: DESPRE EXILUL ROMÂNESC CU SIMONA PUŞCAŞ (ROMA, ITALIA) de NICOLAE BĂCIUŢ în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353418_a_354747]
-
mireanul să grăiască: - Timp de douăzeci de ani, în afară de sâmbătă și duminică soarele nu m-a văzut mâncând. Sunt tocmai la moșia unui bogat nedrept și lacom. Muncesc la el zi și noapte, de aproape cinsprezece ani și nu se indura să-mi plătească simbria, ci dimpotrivă, în fiecare an mă supără mult. Dar eu mi-am spus în mine: Teodore, dacă vei rabdă pe acest om în locul simbriei pe care are să ți-o dea, vei câștiga Împărăția Cerurilor. Am păstrat
LIVADA DUHOVNICEASCA (50) de ION UNTARU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357526_a_358855]
-
cele din rafturile conaționalilor români pripășiți pe meleagurile australe. Aș fi vrut să concep un studiu mai vast, dar sărăcia surselor de informare mi-au limitat lucrarea. Păcat! Poate profesioniștii români, din domeniul istoriei și cel al arhitecturii, se vor indura să-l aprofundeze și să-l prezinte mai în detaliu celor însetați de cunoaștere. Spre bucuria mea, această lucrare, având denumirea de „Dezvoltarea arhitecturii în perioada de domnie a binecredinciosului voievod Ștefan cel mare și Sfânt”, a fost publicată pentru
DEZVOLTAREA ARHITECTURII ÎN PERIOADA DE DOMNIE A BINECREDINCIOSULUI VOIEVOD ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT de GEORGE ROCA în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357573_a_358902]
-
mă mai doare Încă mai simt aprinsă o flacăra arzătoare Flacăra aia ce cândva, ne era-nsotitoare Și simt cum zi de zi, ceva din mine moare Ceva din mine spune, că nu mai poate suporta Că nu mai poate indura și nu mai poate asista La încă o perioadă atât de grea așa cum a fost asta Si-as vrea să spun că pot trece mai departe Dar nu am cum când amintirea ta mă arde Când amintirea ta mă seaca
MA CERT CU AMINTIREA de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360578_a_361907]
-
au fost, fie-le numele amintit mereu, distinșii învățători, Toma Ștefănescu și Dan Rădescu. Atunci m-am împrietenit și cu preotul Ilie Băcioiu, fost orfan de război din Dragoslavele, un teolog de anvergură, cu studii în străinătate care, după suferințele indurate în temnițele comuniste, la Târgu Ocna și Sighet, și-a dat obștescul sfârșit - într-o Românie păstorită de comuniști și aflată la cheremul Moscovei. M-am socotit prieten și cu cumnatul acestuia, preotul Spiridon Nițescu, un om cu o vastă
CÂTE CEVA DESPRE ACTIVITATEA EXTRAŞCOLARĂ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360117_a_361446]
-
își făcu apariția și Karon ,nu cu o atitudine timidă în fața unui bărbat de douăzeci și cinci și a tatălui său cu rangul de conte ci mai degrabă cu o privire și cu un zâmbet falscare spunea : „nu va dura mult,măi indura puțin și o să se termine vizită” Karon avea obiceiul de a privi persoană cu care vorbea,analizând și cel mai mic detaliu.” Jonathan nu e un barbat urât,dar nici frumos”,gândi față nemaifiind atentă la ceea ce vorbea el.” Până la
KARON CAP 1 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359776_a_361105]