72 matches
-
industriale, ce corespunde unui mod patriarhal de poziționare a familiei în organizarea socială. Logica acestui conflict de gen se constituie astfel la intersecția modernității societății industriale cu tradiția societății ce a precedat-o. Tradiției în recesiune i-a corespuns ascensiunea industrialismului și a corporatizării continue și extinse a societății. Dintr-o astfel de dinamică a rezultat explozia conflictelor de gen abia în stadiile avansate ale modernității. Altfel spus, schimbările din structura socială ce corespund modernității târzii nu se mai opresc în
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
materialiste la cele postmaterialiste. Totuși, așa cum vom vedea, el consideră că valorile postmaterialiste corespund postmodernității, pe când cele materialiste sunt tipice modernității. De aceea, cuplul materialist-postmaterialist este sinonim cu modernitate-postmodernitate. Pentru alții, cum ar fi D. Bell, esențială este trecerea de la industrialism la acel postindustrialism în care cunoașterea și informația sunt factori importanți ai producției. Pe când Inglehart accentua transformările culturale, Bell consideră că cele economice, din factorii de producție, sunt esențiale. Totuși, Bell a caracterizat societatea postindustrială nu doar în termeni economici
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
factorii de producție, sunt esențiale. Totuși, Bell a caracterizat societatea postindustrială nu doar în termeni economici, ci și culturali sau politici, astfel că expresia societatea postindustrială este tacit sinonimă cu cea de societate postmodernă. În orice caz, tranziția de la modernitate (industrialism, materialism) la postmodernitate (postindustrialism, postmaterialism) nu presupune excluderea primeia de către a doua. Mai degrabă, este vorba doar despre o tranziție istorică, în care coexistența și confruntarea au propria dinamică. Mai mult, se poate chiar admite filosofic că postmodernitatea nu este
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Un articol al lui Vinea din 1916 („Anticipări“) prefigura deja acest text programatic. În opoziție ca prima parte a manifestului, cel de-al doilea palier al său, „afirmativ”, indică intențiile grupării. Ieri - întuneric, azi - și mai ales, mîine - lumină... Citadinism, industrialism, non-figurativism, abstracționism purist și esențialist (ca expresie a unui „nou clasicism”), neo-primitivism, activism antipoliticianist, vitalism antiromantic și antisentimental, artă colectivă — sînt deziderate constructiviste, din care nu lipsesc însă (a observat în studiul său și Ov. S. Crohmălniceanu...) ingredientele expresioniste („economia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dinamismul său, decât ethosul comunitar. Nu e mare lucru să trăiești în comunitate; căci nu te trăiește ea îndeajuns, nu te scutește ea de riscul propriei individualități? Grandorii naive a comunității i se opune monumentalul dramatic al societății moderne (oraș, industrialism, proletariat, mase). De modul în care România va ști să se descurce în aceste probleme depinde viitorul ei. Dacă le va refuza de dragul perfecțiunii mediocrității sale, atunci înseamnă că n-are nici o chemare printre națiunile moderne. Este un semn de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ca modelele economice clasice și neoclasice, dar și cele marxiste, să nu mai fie adecvate actualei realități sociale. Transformările sociale, În concepția acestor autori (P. Drucker (1985), H. Mintzberg (1993), W.R. Scott (1998)) sunt desemnate prin termenii de „managerialism”, „industrialism” sau „post-industrialism”. Toate presupun depărtarea de principiile economice clasice sau neoclasice și recunoașterea importanței organizării sociale și a actorilor colectivi În societate (Rowlinson, 1997). Dezvoltarea corporației moderne este paralelă procesului de separare a proprietății de control; funcțiile sociale Îndeplinite de
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
În fapt, Lenski argumentează că nivelul inegalității va scădea în societățile industriale avansate ca Statele Unite și țările din Europa Occidentală deoarece noile locuri de muncă creează posibilitatea ca oamenii să-și îmbunătățească nivelul de viață, iar bogăția mai mare a industrialismului asigură mai multe resurse disponibile pentru oameni. În plus, intervin politicile de redistribuire a veniturilor: sume de bani pentru neangajați și taxe fiscale progresive. Abordările teoretice majore arată suficient de clar că stratificarea este un fenomen complex care poate fi
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
se realizeze pe două direcții corelate: a) În extensiune și b) În intensiune. Procesul de „extindere” a sensului activității economice are loc prin tot mai larga transformare a „economiei” de către noi și noi tipuri de activități societale. Dacă În epoca „industrialismului clasic”, producția și, În general, economia (serviciile legate de producție sau din afara acesteia) erau slab corelate de cercetarea și creația științifico-tehnologică, prin trecerea spre modelele economice de tip „postindustrial”, știința și tehnologia științifică devin elementele centrale, modelatoare ale economiei. „Produsul
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
Verzilor francezi, în ciuda unei conjuncturi favorabile. II. Spre o reacție productivistă? Corespondentul laturii "urbane" a clivajului sector primar / sector secundar și terțiar a rămas mult timp neocupat. Totuși, teoria productivistă există; ea are și un tată: Saint-Simon, și numeroase prenume: industrialism, tehnocrație etc. Pe deasupra, mai putem adăuga faptul că, fără concursul oamenilor de stat de talia lui Jean Monnet sau George Pompidou, acestea ar fi rămas inclasabile. Configurația istorică a vrut ca proprietarii productivismului să fie întotdeauna recrutați fie de partidele
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
clară de unde încep să se înfiripe sistemele economice se leagă nu de un eveniment sau spațiu, ci de încheierea unui ciclu foarte lung de evoluție simbolizat de mecanism și mecanică, adică de imaginea paradigmei iluministe a progresului material sub formula industrialismului. Am putea să spunem că în definitiv ideea de sistem economic se leagă de o schimbare revoluționară în ponderile resurselor implicate în procesul de creare a avuției, adică marchează finalul unei epoci în care creșterea avuției înseamnă cucerirea (distrugerea) naturii
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
identificată drept ceea ce este, adică societate globală. Deja nu mai este vorba despre ceva luat drept altceva, cu miza de a clasiciza politica struțului, ci de a marca o falie în evoluție, o discontinuitate în care se originează sinteza de după industrialism, mecanicism, materialism și universul-ceasornic. Această adevărată întârziere cognitivă se produce prin efortul de a suprapune peste realitate sensurile resuscitate ale postvalorilor sintezei reprezentate de modernitatea randamentală născută din industrialism. La drept vorbind, nu este ceva ce contrazice definitiv atitudinea umanității
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
falie în evoluție, o discontinuitate în care se originează sinteza de după industrialism, mecanicism, materialism și universul-ceasornic. Această adevărată întârziere cognitivă se produce prin efortul de a suprapune peste realitate sensurile resuscitate ale postvalorilor sintezei reprezentate de modernitatea randamentală născută din industrialism. La drept vorbind, nu este ceva ce contrazice definitiv atitudinea umanității în fața habitudinilor. Omul a avut dintotdeauna propensiunea spre fidelitate. Nu din alt motiv se spune că obișnuința este a doua natură a omului. Reperele cognitive și axiologice sunt inerțiale
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
în locul celor de postcapitalism sau postindustrialism nu este urmată pe o cale regală a cunoașterii. Distorsiunile și ambuscadele ideologice amprentează orizonturile acestor concepte cu grile interpretative preglobale. Semnalele societății globale - prin inițializarea societății cunoașterii - sunt anihilante pentru valorile consensuale ale industrialismului, în toată pletora lor alimentată de masificare și colectivizare. De aici încercările de confiscare sau deturnare a sensului lor de către modelul explicativ al realității fondat de Descartes. În această manieră a confuzionării se susține că globalizarea este un proces ce
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
se luptă pentru a obține condiții cât mai favorabile pentru dezvoltarea economică și bunăstarea cetățenilor lor în plan material și cultural. Trăim într-o lume în care revoluția tehnologică modernă, în particular globalizarea comunicațiilor, transporturile supersonice și interdependența crescândă a industrialismului, impulsionează statele naționale spre uniuni mai largi, reflectând stadii diferite de integrare supranațională. România postdecembristă, ca stat european, a desfășurat o politică externă menită să-i înlesnească o integrare cât mai rapidă în NATO și în Uniunea Europeană. Idealismul acestei politici
Secolul XXI. Viitorul Uniunii Europene. Războaiele în secolul XXI by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
gestiunii publice din România este o realitate locală cu reverberații globale și multidimensionale; ea este o configurare specifică, dar în același timp se înscrie în tranziția tendențială (Vlăsceanu, 2007, p. 80), caracteristică democrațiilor occidentale, trecerea de la modernitate la postmodernitate, de la industrialism la postindustrialism. Caracterizând întreaga societate, astfel de transformări implică, firește, și statul și mai ales guvernarea, tipurile de gestiune a afacerilor publice. Administrație și managementtc "Administrație Și management" Administrația caracterizează nivelul macrosocial: ea aparține statului; este administrarea bunurilor și treburilor
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
modernității", iar concepția asupra simbolului i se pare că trădează respingerea corpusului social în ansamblu. Pentru alți critici, teoria schimbului simbolic reprezintă o concepție radicală asupra modernității sau se integrează în categoria "modernist-postmodernistă", arătând cum "marile povestiri" ale economiei politice, industrialismului și progresului pot fi deconstruite. Unul dintre aspectele interesante în legătură cu tema schimbului simbolic este faptul că aceasta revine și în textele mai târzii 414 ale lui Baudrillard și el însuși își privește lucrările prin raportare la această problematică, furnizând cel
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
analitice britanice și americane. Întrucât adesea și ele merg la obârșiile antice, se va concede că nici lor nu le este total străină tradiția. Chiar dacă, tot mai frecvent, azi se spune că omul a intrat într-o fază nouă de industrialism prin "societatea cunoașterii-comunicării", tradițiile sunt prezente și aici. Uneori, ele sunt descalificate prin epitetul de "nostalgici" acordat celor ce își exprimă regrete față de demolări și distrugeri ale unor construcții costisitoare nu numai la vremea lor, dar și după ce au fost
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
mișcărilor fascisto-naziste (4a, pp. 107-109), prelungite până spre zilele noastre. Pe urmele lui Russell (din literatura autohtonă sinteza lui P. Dobrescu despre tehnocrație (29)), I. Berlin a explicat cum s-a trecut de la ideile lui Saint-Simon și A. Comte despre industrialism la un cult al experților. Așa s-a ajuns să se considere (și la noi, de prin anii 1960, odată cu explozia învățământului tehnic superior) că "disciplinele tehnice care direcționează forțele naturii și adaptează oamenii la noua ordine trebuie să capete
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
perspective, cît se poate de improbabile în urmă cu doi ani, rămîn încă improbabile, dar par astăzi posibile. Europa a împins la extrem și a răspîndit în întreaga lume căutarea deznădăjduită și dementă a Mîntuirii, intoleranța religioasă, capitalismul, naționalismul, totalitarismul, industrialismul, tehnocrația, voința neînfrînată de putere și voința neînfrînată de profit, mitul frenetic al Dezvoltării, distrugerea culturilor umane și a mediilor naturale. Europa a răspîndit în lume flageluri care provin din simplificarea forțată, din unilateralitate, din exacerbarea tuturor tendințelor sale și
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
sub nici o formă de despotism statal sau într-o comunitate cu tendințe tradiționale. Această dorință este o manifestare, complexă, a apariției capitalismului industrial. "Societatea civilă.... pare legată de destinul nostru" scrie Gellner. "Întoarcerea la societatea tradițional-agrară stagnantă nu este posibilă; industrialismul fiind destinul nostru manifest, acceptăm și corolariile sale sociale". Ideea lui Gellner, exprimată în acest pasaj, este că societatea civilă poate fi cel mai bine considerată ca un produs funcțional al economiilor în curs de modernizare. De aceea, autorul preferă
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
acestui gen de abordare, Lazăr Vlăsceanu, consideră că: "Iluminismul și întreg proiectul social și cultural pe care acesta l-a conturat în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea au inițiat modernitatea, iar ceea ce s-a produs în economie (industrialismul), în organizarea socială (birocrația raționalizării), în politică (statul național, partidele politice etc.) sau în cultură (individualizarea și identitatea cetățenească), de fapt în toate sectoarele societății, au consacrat în secolele al XIX-lea și XX acea modernitate al cărei țel central
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
Roland Robertson punctează alți factori importanți care ar determina evoluția procesului globalizării. Globalizarea, ca proces socio-istoric, urmează o logică multicauzală. În acest sens, pentru Giddens, factorii care intersectează și converg, în final, spre globalizare sunt capitalismul, sistemul interstatal, militarismul și industrialismul 502. De aceea, globalizarea înseamnă "intensificarea relațiilor sociale la nivel mondial, intensificare ce leagă localități îndepărtate într-un asemenea mod încât evenimentele locale sunt modelate de evenimente care se petrec la mare distanță și invers. Acesta este un proces dialectic
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
acolo încât să-și recunoască public greșeala, deplasându-se la Belgrad, în 26 mai 1955. De atunci, Tito revine în mișcarea comunistă și va subscrie, de pildă, intervenției sovietice în Ungaria, în noiembrie 1956. TOTALITARISM ALIANȚA MONSTRUOASĂ îNTRE IDEOLOGIE șI INDUSTRIALISM Totalitarism! Rare sunt conceptele mai parazitate de ideologie și care, în consecință, să pătimească mai mult în a-și proba prolixitatea de explicații. Trebuie, în primul rând, să respingem fără ocolișuri ipoteza larg-agreată, conform căreia noțiunea de „totalitarism” s-ar
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Stalin, cu „deschiaburirea”, odată cu colectivizarea*, Marea Foamete*, Marea Teroare* și deportările în masă sau, în Cambodgia khmerilor roșii*, exterminarea progresivă a „poporului nou”. Se mai poate întrezări aici ceea ce distinge totalitarismele moderne de dictaturile clasice: alianța monstruoasă între ideologie și industrialism, mobilizarea unei rațiuni strict instrumentale în scopul fabricării masive și demențiale de cadavre, birocratizarea Terorii. Un proiect care va repurta cu atât mai mult succes, cu cât va fi precedat de un efort fantastic de înjosire prealabilă a viitoarelor victime
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
că atunci când Fiul ajunge pe cruce, Tatăl pare să nu mai aibă timp pentru El"121. Aparenta retragere a lui Dumnezeu din lume nu se datorează dezamăgirii Lui, ci învârtoșării inimilor oamenilor. Dar chiar și sub ofensiva marxismului, ateismului și industrialismului, Europa își are "profeții" ei Baudelaire și Heine, B. Bauer și Burckhardt, Dostoievski și Nietzsche. În loc să fie guvernată de providență și rațiune, istoria sfârșitului de secol XIX pare să fie la cheremul șansei și sorții 122. În Nietzsche, care este
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]