1,875 matches
-
realități inaccesibile, și cealaltă, mai aspră, deziluzionată, întoarsă spre ruinele (în spirit) pe care le-a adus "societatea literară de consum". Tocmai această nehotărîre (nici perspectiva neagră a pătrunderii "regulii pieței" în zona scrisului, nici numai căutarea transcendenței și a inefabilului) face ca cele două tonalități să-și dizolve diferențele. în lumea de sus manifestările divinului nu mai sînt sinonime cu binele, iar în lumea de jos salvarea înseamnă pierderea a ceva de neprețuit, pe cînd moartea este o patrie ca
Poezia și asfaltul by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15128_a_16453]
-
culturii, al reprezentării plastice, al limbajului propriu-zis. în mod cert, imaginile pe care artistul le propune sînt italiene, formele peisagistice și cele arhitecturale pot fi ușor citite și identificate ca atare, elementele, atmosfera și lumina poartă și ele un specific inefabil, însă dincolo de aceste date imediate totul se înscrie într-o civilizație specifică, pe care doar Ilie Boca o reprezintă și o ilustrează în spațiul artelor noastre vizuale de astăzi. De altminteri ca în tot ce face, indiferent de cadrul acțiunii
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
acele inițiate de Perpessicius. Este atentă la lecțiune, știind că orice oscilare poate avea repercusiuni asupra înțelesului; își pune problema ortografiei lucrării, în general, și a modului cum își ortografiază Eminescu unele cuvinte, pentru "frumusețea lui formală", este vorba de inefabilul stilului eminescian; consideră obligatorie "justificarea etimologică". Dar ea își depășește excelentul punct de pornire, cînd analizează judicios problema capitolului pierdut, cuprinzînd analiza poemelor Fata din grădina de aur și Luceafărul, cînd semnalează capitolul Teme romantice, ca un capitol nou, care
O carte rescrisă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15174_a_16499]
-
curcan sau de hiară"; sau reciclări: "oareșicare ar fi și oareșiunde/ voa ea să mă lepede de la ea// au prin miroasele floarei au/ cu femei tîmplătoriu din scăldătoare// cu dobîndă va să zică/ numai ruinuri în pîntece". Amorul se topește în sexual, inefabilul trece spre kitsch și carnaval: "la femei vițel vrednic în turmă/ vorbe de prunc bălegam după pohtă/ cu cine-o fi mă spălam/ că ospătasem înlăuntrul ei", "te respectă lumea/ te-ndrăgostești la fabrică/ la intrare/ e criminala prietenei lu
O carte care se vrea șocantă by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15166_a_16491]
-
în Invocatio, Deisis, Litanii). Modalitate de relaxare după tensionare și de relansare a fluxului muzical, unisonul nu poate fi despărțit de antipodul său, agregatul cromatic, care prezintă la Niculescu un al treilea element specific de vocabular. Rezultate ale unei "chimii" inefabile, agregatele cromatice posedă aici o expresie puternic individualizată. Nu se aseamănă cu armoniile mistice ale lui Messiaen, nici cu "brontozaurii" acordici ai lui Xenakis, ci duc cu gândul mai mult la coloanele de foc vulcanice, la incandescența lavei. O știință
Ștefan Niculescu sau unisonul ca soteriologie by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15228_a_16553]
-
onestitate ar fi avut un efect splendid, păcat că autoarea nu și-a dat seama!). De altfel, Ruxandra Cesereanu se situează cu această carte, măcar în intenție, undeva între Cărtărescu și autoarea Exuviilor. Deocamdată însă, nerelevant! Îi lipsește acel feeling inefabil care face pagina să vibreze. E mult artificial care sufocă senzualul. În câteva cuvinte, trei cărți distincte alipite forțat - având ca alibi imperfect principiul fragmentarismului postmodern -, cu o coerență doar stilistică, căci povestea liant lipsește nemotivat. Naratoarea părții finale pur
În cheia sexualității by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13467_a_14792]
-
am amintit de un alt text pe care l-am scris despre Șerban Foarță, publicat în catalogul expoziției, și care nu privește nemijlocit nici pictura și nici poezia, ci încearcă să se apropie, prin amîndouă, de o lume imponderabilă și inefabilă, aceea care se naște la interferența limbajelor precum se naște fulgerul la interferența norilor; o lume fascinantă și volatilă, năvalnică și îndepărtată, invizibilă și orbitoare. El se numește Geometrie și incantație , adică: Geometrie și incantație Adîncindu-se ca un sinucigaș în
Eu, despre pictorul Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13460_a_14785]
-
șorț/ un trecător se urcă-n ceruri/ contemplă acolo o singură clipă/ după care o uită/ în zare peste Jiu/ o coamă de lebede” (Trebăluiește prin parc). Ecouri pencilinsoniene răzbat din poeme precum Ars poetica, unde abstractul capătă concretețe și inefabilul devine o bucurie tactilă: „A locui în propria ta imagine/ a o deretica a o îngriji a o face vie/ cum o casă care altminteri se părăginește/ care altminteri se stinge cum o lumânare.” Mișcarea poeziei din acest volum este
De vorbă cu… by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13468_a_14793]
-
încă moale/ și transparent departe de a fi/ o lance e încă bont pe frunte. ea simte primejdia/ de altfel e timpul să se întoarcă. dincolo de ușă/ înaltă și bombată ușor o altă ușă: tapiseria” (Poveste cu licornă). Sub presiunea inefabilă a atîtor materialități străbătute de empatie, poetul ajunge a-și suspenda eul. Generos, acordă întîietate obiectelor precum și privirilor celuilalt, care se cuvine a contempla, prin transparența ființei auctoriale, spectacolul universal bizuit pe ideea de corrispondencia: „Pentru mine eu sunt demult
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
a fost aceea claustrofilă. I se poate spune și "psihologizantă". Focalizarea țintește personajul în serii de manifestări mai mult sau mai puțin analitice astfel dispuse încît spre final să se poată revela ceea ce ține de capacitățile lui invizibile de natură inefabilă: cu cît mai ascunse, cu atît mai puternice. "Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de rușine pe cele tari", proclama apostolul Pavel. Această literatură se vrea a fi o pneumatologie, o hagiografie, explicită sau implicită, a omului
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
conotația de modernitate revin constant pentru a caracteriza salariul: "salariu atractiv", "salariu atractiv și stimulativ" (EZ 3345), "salariu motivant" (RL 3875). În descrierea calităților cerute de profilul unor ocupații se manifestă o interesantă tendință de precizie și de categorizare a inefabilului: "prezență plăcută și de tip business" (RL 3875). Cea mai mare varietate de perifraze eufemistice se înregistrează, desigur, în câmpul prostituției ("masaj, companie", "companie discretă" etc.); anumite "prestări servicii" sînt în schimb incredibil de directe și ușor neliniștitoare: "Aveți de
"Hosteri" și "hostessuri" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13848_a_15173]
-
Gheorghiu a transformat handicapul imanent al muzicii acela de a fi o artă intermediată într-un copios avantaj, căci în orice compoziție există, în afara gândirii autorului, și spiritul executantului care, doar atunci când accesează sensul intrinsec al muzicii și dezvăluie zona inefabilului sonor, poate deveni un privilegiu de care se bucură această artă. Un privilegiu pe care pianistul Valentin Gheorghiu îl consacră compozitorului Valentin Gheorghiu atunci când îi cântă lucrările, dar nu-i mai puțin adevărat că pianistul își cultivă favorurile în baza
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13936_a_15261]
-
Mihaela Mudure Oricât ar părea de ciudat, poezia, cu toată aura ei de inefabil, are nevoie și de arida de muncă a documentaristului. O cercetare privind cunoașterea unui anume gen de poezie, sau poezia de o anume limbă are nevoie de bibliografii cât mai complete posibil. O astfel de sarcină, ingrată în demersul ei
Poezie românescă în engleză by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/14022_a_15347]
-
Eminescu, strada Gane înghite strada Pogor strada Bălcescu înghite strada Grigore Vieru strada Cimitirului strada Libertății... Străzi ce înghit visele trecătorilor străzi pentru cei fără casă și făr’ de coltuc friguroasele străzi ale săracilor străzi așezate-n creierul ologilor lumii inefabile străzi ale memoriei străzi ale celor care-și scandează singurătatea străzi care duc în ceruri străzi care duc în pămînt străzi inerte și întrebătoare străzi cîntate de poeții romantici melancolice străzi străzi de pierdut coroana de spaimă străzi pentru cei
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/3736_a_5061]
-
sunt singuri/ vreodată?// Imediat cum simte singurătatea,/ Iehova îl strigă pe Moise, să-i/ spună despre ce a tăcut.// Din cauza singurătății, omul/ înnebunește ori țipă, chiar și/ dacă este singur în întregul cosmos.// Am să țip și eu imediat." Bucurie inefabilă și datorie sacră, poeziile lui Adam Puslojio sunt tot atâtea arene agonistice unde se confruntă binele cu răul, mitologia cu desacralizarea, tradiția cu avangarda, fiorul existențial și scrutarea de sine cu ludicul expresionist și gratuitatea artelor, metafora suprarealistă cu dialogul
De la Adam citire by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8070_a_9395]
-
este totodată aceea care, în 1932, mi-a servit mie pentru a pătrunde în ea. Astrologii ar putea diserta îndelung asupra unei atari suprapuneri. Nu am, din păcate, priceperea necesară, dar faptul în sine mă tulbură, dîndu-mi senzația unei punți inefabile, unei tainice și subtile învecinări. S-a întîmplat apoi, ca student al Facultății de Filologie din București, să petrec ore numeroase și fertile pe băncile amfiteatrului "Alexandru Odobescu", ocrotit cu noblețe de un portret al domniei tale. Mai tîrziu, ca
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8123_a_9448]
-
pentru a rămîne tot în Italia, și tot sub imperiul luminii, iată-l pe Sorescu ,,Pe jos, pe drum de țară, spre mormîntul lui Cimabue. Inscripția de care vorbește Vasari e tot acolo, pe piatra rece, tălmăcind uimitor de concret inefabilul atîtor genii ale Italiei. Crezut-a Cimabue că stăpînește a picturii fortăreață; o stăpînea pe cînd trăia; acum stăpînește doar stelele cerului. Stelele cerului erau, în seara aceea, mai numeroase decît oricînd. M-am uitat. Inscripăția nu mințea: Cimabue stăpînea
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13145_a_14470]
-
Picioare gata să cedeze, rezistând spre mirarea tuturor, grație acelor încheieturi fragile, deosebit de mobile, numite amănunte. Pânze de păianjen, picioare fragile, asta era lumea.” (p. 53) Ochiul de sociolog nu dă greș și savoarea acestei literaturi vine exact din amestecul inefabil de umor, ironie, naivitate, candoare, cruzime, cinism, banal și miraculos al amănuntelor vieții de zi cu zi. Mediile surprinse de Dan Lungu sunt cele marginale, oamenii sunt simpli muncitori sau pensionari, scenele de viață cotidiană banale, iar semnificațiile multiple și
Viața cu amănuntul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13183_a_14508]
-
să fie un spirit creator, în stare să prindă „sufletul” operei într-o metaforă»”. Așadar, Nicolae Manolescu e pe o latură un „gînditor” asupra creației, iar pe de alta un creator grație verbului critic ce-și asumă opera în temeiul inefabil al „talentului”. În ambele ipostaze figurează abstragerea din real, în favoarea ficțiunii, a convenției. Atît ideea cît și imaginea artistică reprezintă spații ale autarhiei spiritului, disociat de existențial. Într-un eseu din șirul Temelor, criticul își mărturisește disprețul față de autorii ce
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
în discursul poetic, la un mod scrupulos, metodic. Considerat ca un întreg, volumul de care ne ocupăm aci, bastonul de orb, capătă aerul unui „tratat de descompunere”. Elementele anarhice, înfățișările haotice ale vieții ce se fărîmițează apar subordonate unei rigori inefabile. Aidoma unui anatomo-patolog, autorul urmărește descompunerea propriei făpturi psihofizice și de asemenea destrămarea lumii ce-l conține, implicînd transcendența. Textele nu fac excepție, intrînd și ele în malaxorul devalorizării. E un fenomen generalizat la toate nivelele trăirii și cunoașterii, obiect
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
pentru a aduce în discuție și conotațiile exploatate de marketingul comercial pentru cateva simboluri brîncușiene: "În anii din urmă, formele imaginate de artist s-au Ťreîncarnatť în obiecte de consum investite, în intenția creatorilor lor, cu o plus-valoare de ordinul inefabilului, grație referinței la universul Brâncuși: gentile de damă Nina Ricci, montate pe o pagină de publicitate că două elemente ale Coloanei fără sfârșit; Torsul de bărbat, ca flacon pentru parfumul NEMO de Cacharel; Pasărea în spațiu, convertita de Philippe Starck
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
Chivu Era întuneric, dar simțeam că ușa e mai aproape decât apreciam în acel moment. Am întins brațul și am pipăit-o. S-a deschis de la sine cu scârțăitul metalic binecunoscut. În bibliotecă, lumina roșiatică difuză amesteca fumul într-o inefabilă perdea. Un patefon îndepărtat răspândea întrerupt și cam hârâit ceva din Wagner, bineînțeles. - Pesemne e adevărat! exclamă dracul bibliotecar apărut instantaneu din perdeaua de fum, arătându-se preocupat să-și șteargă lentilele ochelarilor cu pămătuful de fire din capătul cozii
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]
-
temperez - nu totdeauna - pînă la insesizabil. Alte personaje ucid, poate pentru faptul că eu nu am fost capabil de așa ceva. Și personajele, la rîndul lor, îmi întorc, rafinată, o parte din substanța pe care le-am dat-o. Un semn, inefabil, al relației speciale dintre noi. Care îmi dă siguranță. C.M.: Este Saludos o pledoarie pentru libertatea individuală, pledoarie transpusă în fascinantele călătorii ale lui Sey Mondy? Dacă da, cum putem noi, oamenii reali, prinși în mecanismele sufocante ale societății actuale
Alexandru Ecovoiu "Fiecare personaj are ceva din mine" by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Journalistic/12113_a_13438]
-
Oarecare mirare, consideră Lucian Raicu, poate stîrni și faptul că, în scrisul lui E. Lovinescu, remarcabila claritate și rigoare a conceptelor se situează pe o bază irațională, atestată într-o manieră neechivocă de însuși autorul Memoriilor, a vagului muzical, a inefabilului unor dispoziții sufletești. Pe de-o parte expresia limpidă, de-o fermă tăietură a celui ce-a plăsmuit nu doar pagini de critică aplicată, ci și un sistem estetic de-o solidă articulație, de cealaltă parte un "subsol" decisiv, incontrolabil
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
prin regia unitară și prin viziunea integratoare, artista se mișcă imperturbabil, fără nici o umbră de sentimentalism, liberă cu desăvîrșire și iremediabil sceptică. În centrul acestor reprezentări, fără echivoc (prin medierea oglinzii ori prin imaginea fotografică), aluziv sau doar ca stare inefabilă, Claudia Todor se așază pe sine. Pe sine ca prezență determinată dar și ca posibilă metaforă a feminității însăși. Chiar și acolo unde chipul feminin nu apare explicit, el este subînțeles în chiar natura imaginii și a materialelor, în registrul
Claudia Todor și oglindirea în lume by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12192_a_13517]