411 matches
-
apreciem în celălalt ce este viabil și să respingem ceea ce împiedică acele lucruri de folos să se manifeste în plinătatea lor și cu toată încrederea în conviețuire. Ei avînd de partea lor cultul acțiunii și al existenței eficiente. Noi, subtilitățile ineluctabile ale veșniciei.
Prietenii unguri si transhumanta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17541_a_18866]
-
Stephen e cu „un proteu al intelectului” (Blamires, 1996: 14). Deplasându-se pe coasta mării, nu-l preocupă nici peisajul, nici frumusețea (sau ariditatea) peisajului, ci o chestiune intelectuală de-o maximă abstracțiune. Și anume, înțelegerea felului în care, deși ineluctabilă, realitatea ni se înfățișează sub o multitudine de înfățișări. Mai precis spus, tehnica prin care ochiul deslușește exterioritatea, în necontenită prefacere și evoluție, a formei, culorii și consistenței. Prima propoziție a dialogului are materialitatea unei inscripții dăltuite în bronz: „Ineluctabilă
Cam așa scriu despre Ulysses by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2482_a_3807]
-
ineluctabilă, realitatea ni se înfățișează sub o multitudine de înfățișări. Mai precis spus, tehnica prin care ochiul deslușește exterioritatea, în necontenită prefacere și evoluție, a formei, culorii și consistenței. Prima propoziție a dialogului are materialitatea unei inscripții dăltuite în bronz: „Ineluctabilă modalitate a vizibilului”. O afirmație tare, care deschide o discuție, dar limitează percepțiile. Semnificația e cât se poate de clară: realitatea e intuită de ființa umană prin văz; nu doar expresia materială, ci și aceea mentală sunt manifestări ale vizibilului
Cam așa scriu despre Ulysses by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2482_a_3807]
-
umanizează, transformândo într-un univers vulnerabil, al rănii și al suferinței. Sângele închegat, „hrănit de foșnetul sălciilor” (îmbinare de regnuri, dar și de palpabil și impalpabil) „orbecăie”, într-o mișcare, așadar, hazardată, fără direcție, însă, nu mai puțin, stringentă, perseverentă, ineluctabilă („acut conștiincios”), căutând o finalitate. Aceasta ar fi convertirea „într-un defect de vorbire în stare să ierte”. Bineînțeles că acest „defect de vorbire”, abatere cu o conotație negativă de la norma standard (nu e vorba aici de o calitate, ci
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
carnasierul o are când prada i se zbate în gură în timp ce sângele i se scurge printre maxilare. Celelalte «victime» erau de duzină, consumabile, inatacabile în fond, păpuși cu reacție întârziată. Acum Bartolo descoperă că jocul său superficial a declanșat intensități ineluctabile, gravități nebănuite, posibilități ignorate în scenariul său repetitiv. Pe terasa blocului, într-o dimineață înnorată, are loc ultimul act, și într-o perfectă simetrie a rolurilor inversate, acum fata este cea care trebuie să-și «dovedească» iubirea. Sunt cele mai
Ultima noapte de dragoste… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2396_a_3721]
-
prin liniștea pe care o aduce. Herr ist der uns Ruhe schafft (Faust, partea II, scena 4). Seria "iertătoare" a puterii bazate pe forță încearcă să găsească pentru ea un loc de mijloc. Pe de o parte afirmă necesitatea ei, ineluctabilă: Forma cea mai insuportabilă de Stat este lipsa Statului" (Ihering), iar pe de alta stabilește exigența ca Statul însuși să se autolimiteze (G. Jellinek). Indulgența față de puterea prin forță se manifestă și azi, mai ales în condiții de criză sau
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
de idei a epocii, dar nu cuprind o evaluare realistă a forțelor aflate în concurență în perioada contemporană lor. Istoria este cîmp de preocupare pentru poeți, căci ei se cufundă în visări pe tema creșterii și descreșterii popoarelor, al scurgerii ineluctabile a timpului, în fond al destinului omenirii. Meditații mai mult sau mai puțin adînci, mai mult sau mai puțin sugestiv exprimate, în funcție de personalitatea fiecăruia, meditații care nu conțin, în general, analize lucide asupra sensului unor acțiuni politice. Verbul poetic poate
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
a accepta Adevărul cu majusculă reamintește ironic declinul "marilor povești". Îi urmează cel al dialogului a cărui eficacitate postulată este contrazisă. O agonistică sui-generis se petrece pe covorașul pentru șters picioarele din fața ușii. Zgomotul sec al servietei diplomat marchează sfîrșitul ineluctabil, pierderea definitivă a mîntuirii. Un eșec nu doar al ideologiilor centralizatoare, ci și al încrederii în valențele consensuale pe care le presupunea dialogul. Ceea ce rămîne este o afirmare a micului adevăr individual, politețea rece și respectul conveniențelor bine codificate pentru
Clipa cea repede și alte plăceri minuscule by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15973_a_17298]
-
răcoroasă și senină senzație de a fi degajat de prejudecăți, încăpățînări, sistematizări virulente, simplisme trufașe ori alte calamități ale gîndirii și ale scrisului". Pentru că: Surîde adesea, se ferește a spune chiar totul, își află plăcerea în relativizări, recunoașteri ale unor ineluctabile zone de mister, în stabilirea unor subtile și manierate relații discursiv-conceptuale cu cititorii săi". O carte a lui Alexandru George e felicitată întrucît nu are orînduire și plan: "De unde și imensul farmec al unui text atît de felurit și surprinzător
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
la noi, iar traducerea cărții e în curs de apariție în aceeași valoroasă colecție "Biblioteca Polirom", coordonată de Denisa Comănescu. Dacă Orele s-au depănat în jurul iremediabilei singurătăți a trei femei de factură Doamna Dalloway, în romanul de față singurătatea, ineluctabila singurătate, e întruchipată de doi tineri, prieteni intimi din copilărie, și o femeie insinuată între ei, toți trei integrați, asimilați, deși inadaptabili, într-o lume de convulsii psihice, droguri, sexualitate, homosexualitate, descompunere spirituală de tip boema din Greenwich Village. Romanul
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
trebuie un dram de nebunie/ ca să nu refuzi lucrurile devalorizate, ca bătrînele LPuri sau grațioasele gramofoane;// peste spații altădată clare,/ o semantică imprecisă își întinde umbra/ - crește și tinde/ să cuprindă în noaptea ei/ nostalgiile, solilocvii lăuntrice/ care se repetă ineluctabil ca atacurile de epilepsie// Despre acest superb refugiu vorbim în poemul de față,/ fără de care zilnic în registrele ființei/ am consemna un deficit capital/ de ardere de sine și regăsire în toate zilele de pradă” (Călătorie în imagini). Se ivește
Invers decît Dorian Gray by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2803_a_4128]
-
18 și 20° C. Totuși, iarna are splendorile și momentele ei de biruință, pentru că în ramurile desfrunzite ale copacilor pulsează via-ța care se va trezi curând, sub stratul de zăpadă se zămislește un nou ciclu vital. Și în acest mers ineluctabil al timpului ne va părea rău de iarna care trece și poate ne vom întreba - a câta oară? - o dată cu François Villon: „Dar unde sunt zăpezile de altădată?“ Timpul care vine Alternanța unor intervale geroase cu intervale mai calde va caracteriza
Agenda2003-3-03-d () [Corola-journal/Journalistic/280603_a_281932]
-
rămân dinainea porții zăvorâte // umbrele castanilor / din fața casei sunt de mult / suspine amuțite”. Lumea cu care poetul intră în contact după evaziune îl face pe lesne credulul est-european să-și simtă condiția inferioară, până când își ia îndrăzneala să renunțe la „ineluctabila supușenie”: „după ce / n-am mai fost silit / de circumstanțe / și de ineluctabila supușenie / să-mi mușc zilnic limba / de teama individului / cocoțat / pe eșafodul / din curtea curatoriumului / am simțit nevoia / dar și datoria / să dau de pământ / cu mentalitatea / și
VIUL ŞI APROAPELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380062_a_381391]
-
amuțite”. Lumea cu care poetul intră în contact după evaziune îl face pe lesne credulul est-european să-și simtă condiția inferioară, până când își ia îndrăzneala să renunțe la „ineluctabila supușenie”: „după ce / n-am mai fost silit / de circumstanțe / și de ineluctabila supușenie / să-mi mușc zilnic limba / de teama individului / cocoțat / pe eșafodul / din curtea curatoriumului / am simțit nevoia / dar și datoria / să dau de pământ / cu mentalitatea / și naivitatea mea / de est european...” Remarcăm un alt motiv romantic în creația
VIUL ŞI APROAPELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380062_a_381391]
-
conducător al Catedrei de Fiziologie din cadrul Universității de Medicină din București Din punct de vedere al aportului teoretic la știință, argumentele cu care Paulescu combate materialismul științific și ipotezele biologice ale evoluției darwiniste și ale generației spontanee sunt și astăzi ineluctabile, fiind în stare să convingă orice rațiune care caută adevărul cu onestitate (vezi culegerea cursurilor de fiziologie în volumul „Noțiunile de suflet și Dumnezeu în fiziologie”). Ideologia materialismului, care nu are nici o tangență cu știința propriu-zisă, pălește în fața observației că
MEDICUL TREBUIE SA FIE UN APOSTOL AL MORALEI de MIRON IOAN în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380141_a_381470]
-
Ťla gâtul Nu-știu-cuiť. Disponibilitatea eului de a se travesti într-o multitudine de înfățișări este o caracteristică a universului autofictiv pe care îl pune în lumină creația lui Gabriel Chifu." (p. 224). La Mariana Marin: "Scrutarea intimității revelează deopotrivă caracterul ineluctabil al acesteia, dar și dedublarea, multiplicarea eului" (p. 254). La un moment dat, Dan Cristea amendează "monotonia hermeneutică" a lui Freud, contrapunând-o "oneirologiei" lui Jung. Se întâmplă să fiu de aceeași părere. Dar previzibile, monotone hermeneutic sunt și multe
Eul care tot scrie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8575_a_9900]
-
operat cu modelul „dinspre institute spre centrală”. Efectele au fost, între altele, nerelevanta unor acțiuni din institute și absența unei coordonări. Am înlocuit acest model cu interacțiunea centrala-institute, care permite sporirea impactului acțiunilor. Cei care atacă nu fac distincție între ineluctabila nevoie de coordonare în serviciul eficacității, si centralism, pe care nimeni nu-l îmbrățișează. Vechea strategie a lucrat cu personal desemnat discreționar în funcții. Consecințele nu au fost pozitive. Am înlocuit desemnarea discreționara, pe care legea o permite încă, cu
Marga, bilanț la șase luni de ICR: am stopat excesele, clientelismul, partizanatul by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/80139_a_81464]
-
sunet distinct. Vaga melancolie decadentistă cu care Traian T. Coșovei ne obișnuise se transformă aici într-o vibrație cutremurătoare. Nu pentru că exprimă, în clar, spaima, ci pentru că metaforele, cărora poetul le-a rămas fidel până în ultima clipă, capătă o concretețe ineluctabilă: „Ce înseamnă o frânghie: / pâinea caldă a milei, ori a judecății?/ O lună plină moartă de mică/ pe care nimeni nu o plânge niciodată.// E lumea plină de profeți și de acrobați/ dansând sub sfoara tot mai subțire./ Liniștea este
I did it my way by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2852_a_4177]
-
stat din viața regelui, cea urzită și executată de comuniști împotriva sa, la porunca Moscovei la 30 decembrie 1947, cea care avea să schimbe pentru totdeauna cursul istoriei României. Odată cu abdicarea forțată a tânărului suveran, acea cumpănă a istoriei împinge ineluctabil fosta monarhie constituțională a României de model european în orbita totalitară a imperiului sovietic, făcând din țara natală a regelui Mihai un satelit al Moscovei, laolaltă cu celelalte națiuni captive, în-lăn-țui-te în sfera de influență a Rusiei staliniste. Cât despre
Regele și lecția de istorie by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Memoirs/9453_a_10778]
-
o desăvârșită unitate, o coerență subtilă care știe să creeze și să inducă înțelesul urmărit: în Luceafărul drama antinomiilor noroc/nenoroc, teluric/uranic, în Povestea magului incompatibilitatea dintre geniu și lumea străină unde a fost aruncat, în Panorama deșertăciunilor evoluția ineluctabilă a civilizațiilor de la mărire la dispariție, consecutiv decăderii morale. Aceste poeme sunt alcătuite din numeroase nervuri tensionale care înscriu sintetic ideea metafizică, și din care iradiază concluziv înțelesuri perene: "Ce-ți pasă, ție chip de lut/ Dac'oi fi eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
moarte. O mutație morală nu pare posibilă. Atunci, ce îi rămâne omului pentru "salvare", și anume, de ce formă de "salvare" dispune ? Ființa umană are conștiință. Conștiința de sine: conștiința destinului său în lume viață amenințată de suferință și rău, și ineluctabil aruncat în neant. Or, dându-și seama de injustețea acestei sortiri față de Ființa ca atare, conștiința omului este axiologică. Pentru conștiința umană există vreo ieșire, măcar iluzorie din acest destin ? Da, există un dar excepțional imaginația, "regina facultăților". Este conștiința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
dragostea și, mai presus de toate, viziunea prieteniei care înfruntă destinul fatal al omului trecând peste pragul morții, de unde Enkidu vorbește cu Ghilgamesh, despre oroarea lumii de dincolo. Unind astfel, pe de o parte, eroarea umană și moartea ca destin ineluctabil, cu răutatea cerului, cu intervenția nefastă a șarpelui, iar pe de altă parte, sacralitatea prieteniei și catharsisul cântului epopeea sumero-babiloniană dezvoltă parametrii esențiali ai răspunsului omului de a fi destinat morții Sein zum Tode, cum se va exprima după șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nu, nu e rău, dar eu... și are unele idei... ce idee, ce idee este de a mă pretinde, a mă pretinde așa..." Și acum, câtă păsărime a cerului așezată pe firele de telegraf, departe de stânjenii câmpului, își zice: ineluctabile nevoi organice... și se înroșește geniu al speciei... lege a lui Malthus... matriarhat... matriarhat?... matriarhat! Tendință socială spre monogamie... căsătorie și patrimoniu 9... geniu al viitorului... pedagogia sociologică... dar cum să-i spun nu? Cu care față să-i spun
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
pulpa solidă, măcar cumpără-i pantofi care să-i facă gleznele elegante.“ „Glezna, a continuat ea, nu numai că arată caracterul, ci concentrează energiile spirituale Îbașca celelalte) și promisiunea că, atunci când aroganta te va lepăda Îceea ce se va întâmpla ineluctabil, boulean cum te-am adus pe lume), o va face totuși elegant, pentru că ai știut să-i apreciezi glezna.“ Unii cititori obișnuiți cu sofisticărelile gratuite vor crede că ce scriu eu aici e una din astea... Dumnealor să facă bine
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
cu tot vicleșugul meu ieftin care o făcuse să râdă? Pentru că lăbărțarea Îsau, alternativ, crăcirea) și râsul ei erau disociate. Când râdea voluptuos nu pricepea că ar fi semn de crăcire. Când se crăcea nu mai hohotea. Or, asta duce ineluctabil la dislocare afectivă. Seriozitatea în lăbărțare e reaua vestire a reproșului: EA: De ce nu vii odată cu mine? EU: Pentru că, deși suntem la circ, prefer să nu fi citit programul dinainte. Apoi, trebuie acolo și ceva exhibiționism neautentic. S-o faci
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]