3,001 matches
-
privită cu suspiciune și cu adversitate, mai ales în spațiile muzeale din provincie unde o sclerotică rezistență la nou este ridicată la rang de virtute. În ceea ce privește noile media, ele au stârnit interesul Muzeului Național de Artă Contemporană însă, și aici, inerții greu explicabile eludează zona importantă a artelor decorative. Este cu atât mai regretabilă această mentalitate a managerilor culturali cu cât, după 1990, odată cu "liberalizarea pieței", cea mai performantă deschidere spre Occident a fost în domeniul "artelor minore". Un singur exemplu
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
paradis a rebours al "biruinței ideilor primite". Între istorie și elită funcționează o antinomie irezolvabilă: "Elita încearcă să privească istoria altfel, împotriva biruinței ei, împotriva ei. Elita este antiistorică. Istoria este plebee, este politică, este masă cîștigată, este prejudecată, lanț, inerție. Elita luptă împotriva istoriei. Tot ce e biruință istorică e mediocritate". Discursul istoric, purtător de particular, n-ar putea fi decît vătămător pentru creatorul care, în nobilă tradiție aristotelică, e îndatorat a urmări generalul, paradigmaticul, arhetipalul. Istoria eclipsează chestiunile esențiale
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14108_a_15433]
-
ispitit să migălească "devotat" pentru a descifra și îngriji texte, pentru a explora vechi publicații, pentru a corobora surse și bibliografii...? E adevărat. Lumea de azi e obsedată de clipă, nu de durată. Totuși, pradă unei, cum să-i spun?, inerții a viziunii idealiste asupra intelectualului umanist, domnul Nicolae Manolescu uită că lumea de astăzi este, poate mai mult decât grăbită, pragmatică. Ceea ce s-a modificat esențial pentru tineri este sistemul de motivații, ierarhia lor (spre a vorbi solemn) axiologică. Un
Dispar editorii? by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Journalistic/14131_a_15456]
-
-i dea de urmă într-o arhivă. Poate chiar la Ministerul Învățământului de pe atunci.) Pentru școli ar trebui să fie ca secretul lui Polichinelle. Dar nu, e unul stupefiant de rezistent. Într-atât că devine un mic fapt simptomatic pentru inerția care încă ne domină.
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14186_a_15511]
-
peste capitalele de județ. Centrele tuturor seamănă între ele, stilul Coreei lui Kim Ir Sen a fost propagat în spirit și în arhitectură cu o generozitate fără margini, ca o isterie fără leac. Indiferența indecentă a rămas ca o cumplită inerție în gesturile și atitudinile de astăzi. Un alt fel de maltratare, o ședere cu brațele încrucișate față de kitsch-ul nou și agresiv, față de comportamentul de la "margini"adus pînă în buricul orașului, față de problema gravă a caselor și blocurilor care se
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
carență majoră". Personal, aș insista asupra unei judecăți de situare și de existență. Absolventă a UATC (unde D. Carabăț i-a fost profesor, ca și, pasager, Alex. Leo Șerban sau subsemnatul), Elena Dulgheru forțează o detașare atît de tradiția sau inerția scrierilor specializate pe compartimente prea puțin ori deloc comunicante între ele (cronica de premieră, cercetarea istoriografică, teoria universitară), cît și de ipostaza mai nouă a unei eseistici eterogene și prolifice, ca să nu mai vorbim de minimonografiile în serviciu comandat pro
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
hazardul geografic. Cei antologați aici sînt ieșeni și moldoveni atipici, sînt oameni care vor să spargă clișeele și prejudecățile care intervin cînd trebuie să definim Iașiul - un oraș calm, cuib al tradiționalismului aproape agresiv. Gestul antologatorului pare unul exasperat de inerțiile tîrgului de pe Bahlui, dar și de inerțiile celor care privesc acest tîrg într-un anume fel. Probabil cel mai bun text al antologiei este prefața lui Dan Lungu, în care este cuprins și manifestul unui grup de scriitori ieșeni, publicat
Iașiul subteran by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15241_a_16566]
-
și moldoveni atipici, sînt oameni care vor să spargă clișeele și prejudecățile care intervin cînd trebuie să definim Iașiul - un oraș calm, cuib al tradiționalismului aproape agresiv. Gestul antologatorului pare unul exasperat de inerțiile tîrgului de pe Bahlui, dar și de inerțiile celor care privesc acest tîrg într-un anume fel. Probabil cel mai bun text al antologiei este prefața lui Dan Lungu, în care este cuprins și manifestul unui grup de scriitori ieșeni, publicat în fostul supliment al Dilemei, Vineri, în
Iașiul subteran by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15241_a_16566]
-
poezia Lauda somnului, vol. O viziune a sentimentelor, este totuși relevant: „Contemplarea pietrei inerte ș...ț presupune acum un elan ascensiv ce împreunează teluricul cu uranicul pe fundalul dematerializării. Zenitul celest este înconjurat de epifanii ale formelor terestre lipsite de inerția gravitațională. Pătrunderea prin transparentizarea albastră ar fi contrapondere la ispita reiterării vechii strădanii sisifice. Din moment ce ființa este observată de un obiect subiectivat, înseamnă că ea mai depinde de încă o transcendență, aceea a obiectului. Dacă subiectivul obiectivat abstractizează realul până la
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
sau, cum ar spune Mateiu I. Caragiale, «lucie ca o baltă»... Orașul păstra amintirea portului levantin dintre cele două războaie; orașul vechi, lipsit de orice legătură cu noile cartiere stereotipe de blocuri. Patina provinciei se resimțea și aici, ca și inerția, însă marea te putea face să uiți de ele”. Sau, dimpotrivă, am putea adăogi, era în măsură a le aprofunda vizionar... Semnificativ, confortul scriitorului de stirpe meridională se exprimă uneori, ca la nenea Iancu cel paradigmatic, prin gestul de-a
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
orizont” incandescent, dornic a cuprinde nu numai fapte, ci și atitudini corective, nu numai analize, ci și o postură a adevărului ferm, lustral prin sine. Deși stringent necesare, atari cercetări se văd împiedicate din motive nu tocmai anevoie de înțeles. Inerția oarecum mecanică, dar și conservatorismul cinic-lucid sînt, firește, cele mai puternice dintre ele. Sîntem încă în bună măsură dominați de starea unui artificiu de conștiință, cu astuție indus de procedeele propagandei totalitare și, din păcate, trecut în zona reflexelor, stare
Studiul unui proces deschis (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13593_a_14918]
-
caietele lui Horia Bernea) este și acum, după zece ani, la fel de profitabilă. Și, totuși, ce făcea cu adevărat Andrei Pleșu la Tescani în lunile premergătoare revoluției? Cam ceea ce făceam fiecare dintre noi. O spune chiar Andrei Pleșu în cartea Transformări, inerții, dezordini. 22 de luni după 22 decembrie 1989 (Editura Polirom, Iași, 2002): „Eram la Tescani, ascultam ore întregi Europa Liberă. Mi-aduc aminte că urmăream buletinele de știri, sperînd de fiecare dată că voi auzi ceva nou. De fapt, emisiunea
Pitoresc și filozofie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13590_a_14915]
-
după cinzeacă... Pe-o față de masă de local, discuțiile se înnoadă spontan. Cum omul de cultură e din fire un tăcut, a cuvîntat individul afumat: - «Dom’le, îl știi pe tipul ăla ciufulit, în carouri, de la bar?» - «Nu», zise din inerție culturalul, deși recunoscuse în persoana indicată un actor foarte popular. - «Dom’le - continuă afumatul - tipul ăsta mi-a mîncat sufletul. M-a lăsat nevasta..., m-am îmbolnăvit de ficat... m-a adus în ultimul hal..., mi-am pus în cui
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13728_a_15053]
-
Liviu Dănceanu Marile pasiuni sunt rare, precum capodoperele. Și unele și altele purifică, emoționează, însuflețesc, aidoma forțelor ce se opun leneviei și inerției, fiind mereu actuale, întotdeauna ideale. Din păcate, mi-a fost dat să cunosc doar câțiva oameni cu adevărat pasionați, la cei mai mulți dintre noi pasiunea manifestându-se ca un erzat în căutarea exclusivă a plăcerii ce rezultă din satisfacerea unei nevoi
Meseriașul by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13776_a_15101]
-
cu o mulțime de admiratori în jur, gata să facă orice, gata să-l iubească pînă la capăt. Tot ce făcea Andrei era o provocare, un fel de spectacol fără de sfîrșit, o trepidație spirituală menită parcă să ne scoată din inerție, din frici, din prejudecăți. Avea alt ritm, alt mod de a privi lumea și timpul, avea un soi de teribilism, de plusare în gesturi și comentarii, un soi de revoltă continuă față de tot și de toate. Mai detașată, mi se
Zile de naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13775_a_15100]
-
plină glorie cu Levantul, respectiv Înnebunesc și-mi pare rău, Mariana Marin a mai dat Mutilarea artistului la tinerețe, iar Mușina, Stratan, Stoiciu și Coșovei (pentru a nu lua decât aceste exemple) au mai scris, cum s-ar zice, în virtutea inerției, cu succese parțiale, dar fără impactul și strălucirea de odinioară. Sigur, nu e vina lor că, sociologic vorbind, statutul literaturii (al poeziei în special) s-a deteriorat, dar nu e mai puțin adevărat că luminile rampei poetice au fost ușor
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
unele dintre aceste insule veritabile arsuri ale autenticului, gesturi mai puțin cunoscute și expuse privirii generale, dar pline de vitalitate. Găsim încercări îndrăznețe, rezultate în urma unor îndelungi perioade de reflecție, răspunsuri foarte personale, refuzuri clare de a mai fi victimele inerției. În acest context, merită menționată în mod special insula Manuel Pelmuș, relevantă pentru ceea ce am spus. Aceste insule independente nu pot, însă, să construiască infrastructura pentru întreg, nu pot să înlocuiască o strategie culturală, care să așeze lucrurile pe un
Mihai Mihalcea - Prietenul meu elefantul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13935_a_15260]
-
cenușă în cap pentru timpul pe care l-ai lăsat să treacă fără să scrii despre ele. Numai așa îți mai poți răscumpăra ceva din vina de a nu le fi semnalat apariția la momentul potrivit, molipsit parcă de o inerție generală a cărei întîrziere poate împinge atîtea lucrări de referință în conul de umbră al indiferenței noastre. Iar nevoia de a-ți răscumpăra întîrzierea ține exclusiv de gîndul că, nesemnalîndu-le atunci cînd trebuia, ai greșit de două ori: mai întîi
O lucrare de referință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10456_a_11781]
-
sîntem și cine sîntem, în urma unei istorii care nu ne-a dat prea multe prilejuri de bucurie, ne segmentăm această bucurie în proporții mici, încît n-o mai putem trăi cum se cuvine, atunci cînd ar fi cazul. Sărbătorim din inerție Unirea lui Cuza, ca și cum asta ar fi o mare zi din istoria națională, deși e vorba de o falsă unire. Cuza a fost, după ce a devenit domnitorul Moldovei și al Țării Românești, un voievod navetist. Am renunțat la 23 August
Demonetizarea sărbătorilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10503_a_11828]
-
școlit decât ea, darămite să sărute dreapta bătătorită a unui preot de țară. Ultima categorie este cea a „indiferentului“. Cel care o ilustrează nu este ateu, pentru că nici măcar nu se obosește să îl conteste pe Dumnezeu. Se declară creștin-ortodox din inerție, dar în realitate este anesteziat religios; pentru el, pur și simplu, problema nu există. Teologic vorbind, atitudinea este un păcat dintre cele mai grave: al nesimțirii, și a fost sancționat drastic de Sfinții Părinți. Categoria tinde să devină o ilustrare
Despre cine suntem noi astăzi, cum (mai) suntem noi astăzi ortodocşi şi în ce (mai) credem noi, românii de astăzi – din perspectiva şi în viziunea sociologului român Dan Dungaciu… [Corola-blog/BlogPost/94287_a_95579]
-
care nimeni nu m-a imaginat o catedrală cînd tu nu vii deși nu ne-am mai recunoaște în trupurile acestea cînd e joia unui mort care nu a vrut să aibă dreptate sau marțea unui bătrîn care iubește din inerție lupul melancolic e sfîșiat fără milă de ceilalți lupi.
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/4094_a_5419]
-
să ne raportăm la nesfârșit la trecut. - Ceva de genul: dorim Europa, deci trebuie să existe ! Numai că nu întotdeauna lucrurile ies așa cum ni le dorim. - Până la urmă, asta este istoria: un complex de condiții materiale, care reprezintă partea de inerție, iar pe de altă parte, tot ceea ce avem noi în cap și de unde rezultă voluntarismul istoric. Sigur că nu poți să faci chiar tot ce-ți trece prin cap și bineînțeles că multe lucruri se materializează deformat, chiar pervers (și
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
nu i-am auzit de atîtea ori pe guvernanți ori chiar pe Președinte luînd peste picior solicitarea de a respecta o lege sau alta?) și unde modalitățile de grevare a libertății presei sînt încă numeroase și eficiente. Există și o inerție a mentalității presei însăși, nu definitiv stăpînă pe sine și ușor de intimidat. Libertatea de după 1989 nu pare, vai, ireversibilă, cum ne-am închipuit la început. Exemple destule din lunile din urmă vin în sprijinul pesimismului nostru. N-am să
„Europa liberă“ nu mai este by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13308_a_14633]
-
plic parfumat?/ În nici un caz lirism pentru burțile care așteaptă la coadă/ cu o hazlie răbdare mioritică// Scriu numai pentru morți - ei sînt singurii/ care mai deslușesc ceva” (Numai pentru morți). Cu o indenegabilă justețe e indicată și cauza oneroaselor inerții, ale monstruoaselor cinisme ale realului care e blestemata moștenire a dictatorului. Din păcate respirăm încă o atmosferă insalubră, restauraționistă: „De atîta vreme deasupra orașului nostru/ plutește o duhoare pestilențială// greu se descompune duhul tiranului!” (Banală). Așadar „desuetudinea”, „demodarea”, „perimarea” pe
Poezia lui Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13322_a_14647]
-
dintre războaie, înfruntarea dintre bine și rău se petrece în genere în limitele normalității și, de cele mai multe ori, binele câștigă.” Dovadă că într-un timp infim (două decenii) „a luat naștere o lume nouă, temeinic construită, care a învins vechile inerții.” Și totul s-a petrecut pentru că era libertate. Ea a condus la ivirea unei țări de mici proprietari, unde individul, dacă muncea și era capabil, avea deschise toate posibilitățile. O spune explicit Ioana Pârvulescu în finalul cărții sale remarcabile, care
Călătorie în timp by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13383_a_14708]