48 matches
-
Mirați-vă!, De la întrebare la răspuns 303, Spune ce vezi!, Scrie propoziția! etc.; raporturile sintactice de inerență (concretizat în acordul predicat subiect), de coordonare și subordonare: Cine este? Cine sunt?, Cum este? Cum sunt?, Ce face? Ce fac? (raportul de inerență/interdependență), Legături de cuvinte, Legături de propoziții, De ce? (coordonarea și subordonarea la nivelul propoziției și, într-o formă simplificată, accesibilizată, la nivelul frazei); topica obiectivă și cea subiectivă prin Schimbă locul!, Ce s-a schimbat?, Cuvinte rătăcite, Cuvinte încurcate/amestecate
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
autoritate în relație de putere. Necesară uneori în educație (dar folosită în cunoștință de cauză și cu multe precauțiuni), relația de putere are consecințe negative în ceea ce privește dezvoltarea personalității elevului, de care ne vom ocupa mai târziu. Mulți profesori cred în inerența relației de autoritate (pe dimensiune epistemică și deontică); ei consideră că este de la sine înțeles să li se recunoască autoritatea de către elevi și nu cred că trebuie să facă anumite lucruri în acest sens. Numai că situația este mai complicată
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
hotărâtor al mediului social în provocarea și potențarea agresivității umane, deoarece adepții acestei teorii mizează pe educație, uitând însă că fondul genetic al individului îl pregătește pe acesta pentru competiție în lupta pentru supremație. Irenäus Eibl-Eibesfeldt consideră că a recunoaște inerența agresivității umane în raport cu individul nu înseamnă și a accepta ineducabilitatea acesteia. Pe de altă parte, aspecte ale agresivității se resimt în multe dintre cauzele unui comportament indezirabil, așa cum au fost ele amintite mai înainte. Dăm un citat mai lung din
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
acele situații care să le arate că este mult mai profitabil pentru ei să respecte standardele comportamentale acceptate de profesor, chiar și pentru că acestea sunt considerate dezirabile de către comunitatea în cadrul căreia trăiesc. Capitolul 7 Modele de prevenire a situațiilor conflictuale Inerența unor factori care determină comportamente indezirabile la elevi impune prezența unui mecanism managerial în doi timpi: prevenirea (ca proces continuu) și soluționarea pe diverse căi a conflictului care n-a putut fi prevenit. Acest mecanism se numește disciplină și nu
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
2008), proclamă nici mai mult nici mai puțin decît unificarea științei cu religia, făcînd din teologie o ramură a fizicii. Demonstrația este foarte serioasă, foarte științifică și conduce la ideea că "fizicienii pot deduce prin calcul existența lui Dumnezeu, precum și inerența învierii morților către o viață veșnică". Deci fizica, cu legile ei, așa cum sunt ele înțelese în prezent, vine să acrediteze adevărul teologiei iudeo-creștine. Cum universul vizibil și-a început existența cu 20 de miliarde de ani în urmă, înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
judecă tînărul plastician pornirile, raportîndu-le totuși la o metodă de abordare, de el numită „sculptura neurofiziologica”. Cărțile aruncate pe masă, formula aceasta, dezvăluită ca într-un gest de provocare, să nu ne dea iluzia unui jucător exasperat, care-și reneagă inerența și se blochează voluntar în imposibil. Mereu deschise unui impact senzorial, explorările mai înainte citate propun traiectoriei lor de analogii să integreze „imagini ale unor cîmpuri intra-neuronale”. Ceea ce promite constructivității, de totdeauna implicită în conștiința anatomică, să înscrie tensiuni
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
de altfel tot o adaptare și tot a unei piese: Compleat Female Stage Beauty de Jeffrey Hatcher. În rest, nu numai că e darul lui Dumnezeu pentru feministe, pentru că arată într-un mod constructivist constituirea identității de gen și nu inerența ei, dar ajunge la faza paradoxală în care bărbatul care devenise un star jucând femei (Billy Crudup în rolul lui Ned Kynaston) afirmă că arta e doar acolo, în timp ce interpretarea rolurilor masculine e atât de sinceră încât nu are nimic
Restanțe DVD plus festival by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11078_a_12403]
-
emploi wagnerian, ca o parafă, muzical-poematică, somație la o carieră înaltă... Nici un exercițiu de tipul beneficiului de inventar, al prudenței care calculează isteț, nu va da seamă de tăria cotidiană a miracolului. Și nu ne va despărți de trainica lui inerență, nici gafa poznașă a vreunui aiurit ca tenorul Leo Slezak, cu experiență la Opera din Viena și la Covent Garden, care, obișnuit să folosească aparatul de locomoție propriu ficțiunii din Lohengrin, se trezi odată lansînd pe scenă, ca pe un
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
pentru a ilustra opțiunea estetică (și nu numai) a poetului portughez, dar și propria sa viziune, despre poziția pictorului În celebra pânză a lui Velázquez LasMeninas. O magistrală demonstrație, făcând vizibil invizibilul, ascunsul, teritoriul Încă obscur, viețuind temporar În amnezică inerență. „Înțelegerea se produce abia când realizăm că privirii noastre i s-a răspuns, că ne-a fost returnată”, spunea Tabucchi. Reprezentarea depinde de autoreflecție și de relația pe care o stabilește cu „cealaltă față a psihicului”, cum afirmase Foucault. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Aristoteles categorii, de vreme ce intenția noastră primordială a fost analogă cu a sa, deși în execuțiune s-a depărtat foarte mult de aceasta. Tabla categoriilor 1. Ale cantității Unitate Multitudine Totalitate 2. Ale calității Realitate Negațiune Limitațiune 3. Ale relațiunei a inerenței și subzistenței (substantia et accidens) ale cauzalității și dependenței (cauză și efect) ale comunității (influința reciprocă între cele active și pasive) 4. Ale modalității Putință - neputință Ființă - neființă Necesitate - cazualitate Aceasta este lista tuturor noțiunilor primordial-pure ale sintezei pe care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și dacă îl raportăm cât se poate de explicit la dimensiunea ontologică ce este a sa, adică subiectivitatea absolută, ne vedem constrânși să răsturnăm relația dintre știință și cultură, care nu ni se mai dezvăluie sub forma excluderii, ci a inerenței lor reciproce. A opune științei, activității sale și producțiilor sale concrete condițiile transcendentale ale propriei sale posibilități, condiții pe care, absorbită de munca sa, nu are timp să le examineze, este o sarcină pe care și-a luat-o asupră
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Lucian Blaga, potrivit căruia „există două realități a căror imensă, zdrobitoare greutate nu o simțim, dar fără de care nu putem trăi: aerul și istoria”, adăugând însă relevant că e o observație prea adevărată, din care trebuie să deducem nu numai inerența istoriei în raport cu specia umană, dar și imperativul istoriografic de a face din ea un «aer» respirabil, tonifiant, dinamogen. De aceea, Alexandru Zub dorește în istoriografie o mișcare asemănătoare celei ecologice, prin care umanitatea țintește să-și asigure salubritatea mediului ambiant
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
un schelet al unei mări ce a fost asemeni pustiei. Pustia a cunoscut foarte multe interpretări în critica noastră literară. Simbolistica, sensul acestei metafore-simbol îl deschide însuși poetul spre înțelegerea noastră. Astfel pustia este drumul spre cunoaștere, așa se explică inerența în cuprinsul ei a sentimentului bucuriei: Din când în când din margini de Pustie/ Pornește un fel de imn de bucurie/ E un fel de sărbătoare sugrumată/ Ce vrea să-și rupă lațul de pe beregată." Încă prunc fiind, poetul s
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
poetul îi spune: "O lege ca un trup în care trupul ne este strâns/. Ducem războiul cerului cu lutul și ochii noștri răspund cu plâns." " Suntem ai pământului, dar de esență divină" ("Ai pământului"). O componentă a spiritului nostru este inerența zborului, în ea stă lumina, inima, nemurirea ("Într-o imensă pasăre suntem însămânțați"). Poemul configurează metamorfoze stranii, halucinante, pentru a ne convinge de necesitatea năzuinței în existența noastră: În nesfârșirea ei ambițioasă,/ În patosul cu care mai speră la urmași
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
la această întrebare ar expedia problema agresivității în spațiul extrașcolar, acasă sau în grupul de prieteni; o asemenea rezolvare înseamnă de fapt ignorarea problemei din mai multe motive: un prim motiv este reprezentat de componenta înnăscută a agresivității, care prin inerența ei trimite la nevoia de educație, de "îmblânzire", de cultivare a umanității din om, chiar dacă instinctele rămân (și trebuie să rămână) la locul lor; cu alte cuvinte, spațiul școlii nu poate fi izolat de manifestările agresivității (și nici nu ar
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
într-adevăr cel care face posibilă comunicarea, o transmitere a cunoașterii sau o cunoaștere în devenire, însă numele (care alcătuiește subiectul) este cunoașterea asumată (prin funcția denominativă), iar cunoașterea este etapa superioară transferului de informație. De aceea, în raportul de inerență subiect predicat, predicatul nu este decît o spunere despre nume, o determinare a lui, iar, prin acordul predicatului cu subiectul, limba transpune formal, în fenomen, ceea ce este esențial: preeminența subiectului în raport cu predicatul. Pe de altă parte, în condițiile comunicării, se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
fiind o trăsătură inerentă a discursului și a vorbitorului devine un garant al prezenței conștiinței și al permanenței ei. Această accepțiune acordată subiectivității de Benveniste nu exclude alte valori ale cuvîntului, ea fiind aici orientată spre a marca trăsătura de inerență intervenită prin poziția asumată în cazul cuplului eu tu, adică locutor interlocutor. În acest context, se relevă și un complementar al subiectivității, anume intersubiectivitatea, prin însușirea mesajului de către interlocutor și, ca atare, intersubiectivitatea este condiția care permite comunicarea cu ajutorul limbii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
adăugarea, în clasa unităților sintactice, a textului, a substitutului de propoziție/ frază etc.; * raporturile sintactice relații stabilite între unitățile enunțului; vezi, prin raportare la trimiterile prezentate supra la literatura de specialitate: raportul de coordonare, raportul de subordonare, raportul de interdependenă/ inerență, raportul de incidență, raportul de dublare, raportul mixt, raportul intermediar-explicativ, raportul apozitiv etc.; * funcțiile sintactice roluri asociate, la nivelul propoziției și la nivelul frazei, unităților sintactice; vezi, de exemplu, funcția sintactică de subiect în cadrul propoziției (funcție realizată printr-o "parte
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
până-n nori.), subordonare (acu om vedea/ cine-i mai tare!) și incidență (Ce faci, babă?/ strigă el.) și care sunt relaționate în plan semantic (aici, episodul luptei dintre Făt-Frumos și Mama-Pădurilor). IV.3. Raporturi sintactice 133 (a) Raportul de interdependență/ inerență se stabilește între subiectul și predicatul propoziției (în condițiile în care subiectul este definit prin raportare la predicat, iar predicatul este definit prin raportare la subiect) și este concretizat, în planul formei, în acordul dintre acestea, realizat din perspectiva categoriilor
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
propoziției și la nivelul frazei Funcții sintactice și criterii de prezentare Concretizarea funcțiilor sintactice la nivelul propoziției la nivelul frazei SUBIECT subiect propoziție subordonată subiectivă Termeni regenți Nu pot fi identificați termeni regenți, subiectul aflându-se în raport de interdependență/ inerență cu predicatul. * verbe impersonale: Nu s-ar fi cuvenit/ să procedezi astfel. * verbe personale: Cine se trezește de dimineață/ departe ajunge. * adverbe predicative: Poate/ că va reuși., Fără îndoială/ că va ajunge la timp. * expresii verbale impersonale: Ar fi fost
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
și dialectică (sau originea acestora), nu mai poate avea semnificație doar în orizontul cunoașterii constituite și acreditate; căci tocmai ea determină cunoașterea, fiindu-i acesteia condiție de posibilitate, fiindu-i "element" constitutiv, din lăuntru, ceea ce, în limbaj kantian, ar corespunde inerenței din însăși structura analiticii și dialecticii. Dar deja diferența fenomen aparență este înconjurată de anumite "anticipații" precomprehensiuni, prejudecăți, "reprezentări" pe care însuși discursul de până aici le-a îngăduit. Poate și din acest motiv, orizontul în care se va ivi
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de propoziție în cauză (eventual și al propozițiilor corespunzătoare, în frază). Majoritatea cercetătorilor văd în raportul sintactic dintre subiect și predicat o relație de interdependență, numită fie ca mai sus, fie relație de dependență (determinare sau subordonare) reciprocă, relație de inerență (sau de implicație), relație predicativă. Cei care consideră, explicit sau implicit, că în limba română se poate vorbi numai de 2 tipuri de relații sintactice (subordonarea și coordonarea) încadrează interdependența la subordonare, ca o specie a acesteia. Aceasta este interpretarea
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
două părți principale de propoziție se încadrează tot în categoria raporturilor de determinare sau de subordonare, deși acest raport se găsește într-o situație destul de deosebită: determinarea dintre subiect și predicat este oarecum reciprocă, ea are aspectul unei corelații de inerență, ceea ce se oglindește și în modul de definire a părților de propoziție respective”. De aceeași părere este și Ecaterina Teodorescu, care privește problema interdependenței dintre cele două părți principale de propoziție sub aspectul restricțiilor de ordin formal pe care și
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]