3,598 matches
-
forma orală a unei gîndiri spontane și intermitente, a cărei miză se consuma odată cu actul viu al desfășurării ei. Dragomir nu credea în virtuțile scrisului și în putința lui de a surprinde gîndirea unui om. Pentru el, scrisul era forma inertă de consemnare a unor idei regizate, niște idei care, așezate în rînduri și ordonate în alineate, căpătau izul îmbălsămat a unor litere moarte. O gîndire moare din clipa în care te îngrijești să o așterni estetic în pagină, aceasta era
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
pentru cei fără casă și făr’ de coltuc friguroasele străzi ale săracilor străzi așezate-n creierul ologilor lumii inefabile străzi ale memoriei străzi ale celor care-și scandează singurătatea străzi care duc în ceruri străzi care duc în pămînt străzi inerte și întrebătoare străzi cîntate de poeții romantici melancolice străzi străzi de pierdut coroana de spaimă străzi pentru cei fără de zbor străzi adormite străzi revoltate de orbitoarea lumină a zorilor. Atîtea zile și nopți în care mă dor străzile de mers
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/3736_a_5061]
-
Emil Brumaru Să te iubesc, să mă iubești, și să mă ierți, Îmi spui, și prin păduri să nu mă lași, Fiindcă mă pierd, mi-s sînii mici și lași, Oh, cracii șlefuiți devin inerți, Voința-mi se topește lîng-un șarpe, Mă scurg întreagă-n spume ca izvorul Ce-n treacăt îl atinge cu piciorul Vreun zmeu plin de blazoane și eșarfe Fin adiate-n limbile lui roșii, Zmulse-n amoruri fragede cu zîne; Din trupul
Să te iubesc, să mă iubești, și să mă ierți... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7640_a_8965]
-
cade retezat. La scara hotelului îl extragem cu greu din vehicul, toți trei, spre hazul nespus al nemților și altor gură-cască. Mersul pe coridoare a fost un adevărat supliciu. Îl trântim în pat cu hainele pe el, e o masă inertă devenită brusc extrem de grea. De sub pat cată gâturile câtorva sticle goale. Mă jenez să privesc în ochii însoțitorilor, dar băieții nu comentează în nici un fel. Ziua pare compromisă. Ne dăm întâlnire pentru "mańana". Mă mir că n-am înțeles de la
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
pacoste venită peste noapte lăbărțată ca un pat de rus ce n-a fost dereticat vreodată cu trei pleduri peste el zăcînd mirosind a vremuri de-altădată de mă sting în el și nu-mi pot crede trupul greu lăsat inert de tot și cu gîndul dus prin altă lume lenevind și-acolo - nu mai pot nici din gură să mai spun vreo vorbă apă să-mi aducă-ntr-un pahar cineva ce umblă prin odaie ca o umbră fără de habar
Alungînd tristețea, ca paganini. by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/7950_a_9275]
-
capul fetei este mânjit de sânge, iar Alex apropie cât se poate, până când prinde smocurile de păr năclăite. Pletosul e enervat. I se vede botul nemulțumit. I se văd palmele înfipte în umerii fetei. O secundă, două. Apoi trupul ei inert coboară moale pe asfalt. A omorât-o, se gândește și un fior de neliniște îi înflorește în suflet. Descarcă imediat filmul, până când să ajungă Maimuțu acasă, îl și bagă pe You Tube. Gil căuta apatic crimă, 20 octombrie, când a
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
a degradării stranii a gîndirii, a limbajului, a comportamentului. Imaginea dezvoltată de aici, în montarea sa, apropiindu-se de aceea dominată de instincte primare, oameni care se metamorfozează în animale, într-un spațiu parcă de după un bombardament atomic, nuclear, cenușiu, inert... Nimic din lectura solidă și coerentă a lui Tompa Gabor nu ar fi căpătat greutate, carnalitate, izbîndă fără performanța milimetrică a fiecărui actor din distribuție. Un singur lucru mă desparte de ei. Mie nu-mi plac cartofii cu slănină. Dar
Nu-mi plac cartofii cu slănină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13244_a_14569]
-
a Ninelor și a lui Treplev, în necuprinsul tristeților Mașei sfîșiată între acordurile desuete ale unei dramolete de operă prăfuită și automatismele gesturilor chapliniene, cabotine și tulburătoare din finalul spectacolului - corpul lui Treplev este băgat parcă în al ei, mort, inert, iubit la fel ca și cînd ar fi viu, ba mai mult, pentru că doar acum este al ei - în zbieretul neauzit al pescărușului, al lui Treplev, al nostru, al tuturor, al nefericirilor, ratărilor, vinovățiilor asumate. Sau mai degrabă nu...Mirosul
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
că o asemenea gîndire se face în mod oral, prin vorbire și ascultare, și nu prin scris. Ceea ce înseamnă că, pentru a-i scrie unui semen în suflet trebuie să-i vorbești, nu să-i scrii. Și atunci, scrisul, fixare inertă a unor imagini moarte, neputînd aprinde nici o flacără a gîndirii vii, trebuie să fie respins. Ceea ce Platon spune, în privința scrisului, despre imaginile vii și cele moarte poate fi păstrat întocmai în cazul universului mediatic în care trăim azi. Imaginația noastră
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
o tristețe nedefinită plutește printre rânduri: "Erau îmbrăcați în zdrențe decolorate... Aveau fețe supte, năuce, sălbăticite: obișnuiți să trăiască, să acționeze, să lupte după schemele rigide ale autorității, reazem și hrană pentru ei, se treziseră deodată neputincioși... Erau goliți și inerți, ca frunzele moarte, îngrămădite de vânt în unghere ferite...". Le refuză pâinea nu din orgoliu... ci din necesitate. Daniele, prietenul căruia nemții îi uciseseră nevasta, fratele, părinții, nu i-a refuzat. "...a scos o pâine, le-a arătat-o acelor
Despre lagăre și supraviețuitori by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/12221_a_13546]
-
Marin Preda ori a mai-știu-eu-cui - fac un deserviciu obiectului adorației lor. Zgomotul controverselor indică existența unui interes viu, Ťfierbinteť, pe cînd surdina elogiului pios nu face decît să mențină marile figuri ale trecutului în spațiul rece al convenționalismului, în imperiul inert al clișeelor". Regretabil că exegetul nu se ocupă decît fugitiv de prima parte a perioadei pe care o tratează, cea a anilor 1960-1965, înfeudată încă, în amplă măsură, proletcultismului. Consemnînd circumstanța că ,în acea primă fază a istoriei sale, regimul
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
în schimb, comunică, așa încît nici una, chiar sfîrșită fizic, nu se poate încheia pînă nu s-a spus în celelalte ultimul cuvînt. Așa apare, frumos reluat în carte, mitul păsării Phoenix, cea care, cît trăiește, își învie tatăl, purtîndu-i corpul inert spre soare. Chiar dacă trec printr-o răscolitoare agonie sau pur și simplu se șterg deodată, fără explicații, părinții și bunicii revin măcar în vis, păstrați într-o "arhivă" a corpului de copil îmbătrînit fără veste care, cumva, îi conține. Pînă
Camera păpușilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12276_a_13601]
-
Marin Preda ori a mai-știu-eu-cui - fac un deserviciu obiectului adorației lor. Zgomotul controverselor indică existența unui interes viu, Ťfierbinteť, pe cînd surdina elogiului pios nu face decît să mențină marile figuri ale trecutului în spațiul rece al convenționalismului, în imperiul inert al clișeelor". Regretabil că exegetul nu se ocupă decît fugitiv de prima parte a perioadei pe care o tratează, cea a anilor 1960-1965, înfeudată încă, în amplă măsură, proletcultismului. Consemnînd circumstanța că "în acea primă fază a istoriei sale, regimul
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
un negustor nepriceput așază într-un galantar mărfurile într-o perfectă indiferență față de conținut, culoare, preț sau utilitate. Că la originea acestei construcții mortuare stă sau nu "cultura generală", se poate discuta. Dar că majoritatea produselor culturale românești sunt marfă inertă, pare a fi, în această logică, o axiomă. Ceea ce contestă autorul nu este valoarea culturii de la noi, ci proasta ei plasare în raport cu marile curente de gândire contemporană. Cei proveniți din spațiul științelor pozitive nu scapă nici ei maladiilor naționale. Și
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
inteligență întunericului. Mai banale sînt comparațiile animaliere: etaloanele prostiei par a fi, în română, oaia, găina și gîsca. Motivate global, dar surprinzătare în fiecare caz în parte sînt comparațiile obiectuale: e ușor de înțeles că prostia este atribuită lucrurilor, materiei inerte, lipsită de sensibilitate și de reacție, dar nu e deloc clar de ce este ales pentru acest rol un obiect sau altul: de ce reperul e cizma (prost ca o cizmă), și nu pantoful, de pildă. De la formulele clișeizate pornesc destul de numeroase
Prostia Comparată by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12452_a_13777]
-
simțurilor trupului. Într-o asemenea stare numai mintea este trează, pe când trupul se află ca într-un somn. „Căci într adevăr, spune Sfântul Grigorie, în cel ce nu viețuiește decât mintea în ea însăși, netulburată de simțuri, firea trupului devine inertă ca într-o stare de somn și de letargie și se poate spune cu adevărat că văzul doarme, din pricina nelucrării, disprețuindu-se vederile acelea care obișnuiesc să uimească privirile copilărești ... Toate acestea sunt disprețuite, din pricina contemplării bunătăților adevărate, căci ochiul
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beţia trează, somnul treaz, rana şi zborul sufletului (III). In: Nr. 8/2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/140_a_94]
-
o stare de somn și de letargie și se poate spune cu adevărat că văzul doarme, din pricina nelucrării, disprețuindu-se vederile acelea care obișnuiesc să uimească privirile copilărești ... Toate acestea sunt disprețuite, din pricina contemplării bunătăților adevărate, căci ochiul trupului e inert, dat fiind că sufletul a devenit mai desăvârșit, nu e atras de nimic din cele arătate de el, ca unul ce privește prin cugetare numai spre cele ce sunt mai presus de cele văzute. Așa și auzul devine mort și
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beţia trează, somnul treaz, rana şi zborul sufletului (III). In: Nr. 8/2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/140_a_94]
-
și despre moarte? și, mai ales, de ce acum, cînd, așa cum singur recunoaște, "sentimentul iminenței e încă potolit"? La un prim nivel, pentru că, scriind despre bătrînețe, vîrsta îi conferă și detașarea necesară și credibilitate, formula lui literară rezonînd și cu "haosul inert și înăbușitor" care e moartea. Apoi, frica de a nu trăi prea mult și frica de a nu-i fi frică de moarte sînt două motive recurente. În ambele cazuri e vorba de teama de excepție, de integrarea în firesc
Un Sancho Panza al bătrîneții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11601_a_12926]
-
despre Camil Petrescu și Mihail Davidoglu. Procedează ca un chirurg, căruia îi e indiferent pacientul. Răceala de execuție a operațiunii descriptive de istorie literară ignoră diferențele și nivelează personalitățile. Operele analizate de Al. Piru nu sunt ființe vii, ci corpuri inerte sub anestezie. Cu una sau două excepții, Al. Piru desemnează bine capii de generație în "panorama" sa. Operațiunea e făcută tacit, fără nici un fel de comentariu, prin simpla plasare a numelor în fruntea listei la generațiile vârstnică, mijlocie sau tânără
Critica de dicționar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11630_a_12955]
-
Dacă nu va reuși acest lucru în cel mai scurt timp - să zicem, în cele două luni critice în care se stabilește direcția de acțiune a oricărei noi puteri -, el nu va fi decât un președinte de tranziție, o păpușă inertă din fotoliul puterii pentru care vor începe să se lupte adevărații grei ai partidului. A doua: să contribuie la lichidarea definitivă a lui Iliescu, aflat în clipa de față într-o situație extrem de delicată în legătură cu mineriadele și celelalte potlogării din
Un țar de tranziție by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11759_a_13084]
-
care astăzi o înțelegem mai bine, cunoscînd și experiența atîtor prieteni ai noștri care au pierdut devreme un copil. O sumă de umbre, fatalități întrețesute și moarte, alături de cei ce au fost și de lucrurile pe care le-au lăsat, inerte, într-o cutie, într-un dulap, într-un așternut pustiu sau o pagină nescrisă. Mai presus de toate luptăm pentru a păstra căldura acelor lucruri, forma cutei, urma călătorului... Cît de bucuroși am fost atunci cînd am aflat că, în
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
unde pusesem bazele unei trupe de teatru, Prospero. Urma să fie pusă În scenă piesa lui Gèrald Sibleyras, În drum spre Indochina, cu Cornel Popescu alături de Mihai Gingulescu și Aurel Ștefănescu. În foaierul Teatrului Național din Târgu-Mureș, pe buzele - acum - inerte ale Înzestratului actor Cornel Popescu se putea desluși veșnica Întrebare: A fi sau a nu fi... Încă pe scena târgumureșeană, căruia Îi fusese credincios timp de 38 de ani. Și-a Închinat Întreaga viață Teatrului. Teatrului cu T mare, Teatrului
Un ultim omagiu Omului, Actorului, Profesorului... Cornel Popescu (06.09.1944 – 10.03.2011). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1543]
-
țeapăn, întins de balene, al cămășii. Toți păreau că-și țin fără efort ochii goi pironiți pe masa, învelită în roșu, a prezidiului, doar ea, un biet animal sălbatic închis într-o cușcă, cu nerăbdarea zvîcnindu-i în glezne și palmele inerte cînd venea momentul aplauzelor, număra pînă la o mie, și iar o lua de la capăt, încordîndu-și și relaxîndu-și mușchii, ca la ora de aerobic. Zidurile încă mai vibrau de aplauzele prelungite care anunțau pauza cînd țîșnise, ca presată de o
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
de imagini, ce ar fi cu putință numai. De atâtea ori am vrut să sparg tot ce (PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRȚI) PERSONAJELE: Constantin Brâncuși Domnișoara Pogany Mama artistului Dumnezeu Vocea cioplisem, Însă ideea că și așa, din piatră inertă, bătrână de miliarde de ani, faci chip ce-ți dă ideea vieții, este prea mult ce faci, de aceea mi-am Înfrânt durerea și nu le-am spart. (este obosit, trist) Acum cu trecerea anilor m-am mai Împăcat cu
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
se reverse lumină. Câinele se repezi la ciudații vizitatori mârâind. Hamilcar ! striga Georgescu vrând să-l oprească. Dar era prea târziu. Un fascicol luminos țâșni dintr-una din razele coroanei, spre țeasta câinelui dezlănțuit. Un schelălăit și trupul Îi căzu inert pe pardoseala holului, alăturea de covorul lung ce traversa spațiul Încă de la intrare. Un firicel de sânge i se prelingea ușor, sub privirile bărbatului Încremenit la rându-i cu lumina În mână. Copilul ce privise uluit desfășurarea rapidă a celor
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]