204 matches
-
de toate instinctual, inerțial adică, după datinile și obiceiurile tradiționale, după cum „a apucat din moși strămoși”, pentru care unii înțelepți de-ai noștri zic și azi: „suntem datori cu o moarte, dar mult mai datori suntem cu o viață!” Această inevitabilitate magnifică dă omului toate trăirile, toate stările care numai omului îi sunt hărăzite, fiindcă numai el are conștiința de sine și numai lui i s-a dat putința să exprime, prin cuvinte, ceea ce simte înălțător sau dureros, într-o nebună
ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Traian Bădulescu-Şuţanu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_108]
-
lor, o persoană misterioasă intră și își face drum prin fiecare dintre camere. Prospero moare după confruntarea cu acest străin, la fel pățind și oaspeții. Povestirea prezintă multe tradiții ale ficțiunii gotice și este adesea analizată ca o alegorie cu privire la inevitabilitatea morții, deși unii critici se opun considerării operei ca un text alegoric. Au fost realizate multe interpretări diferite, încercându-se să se identifice adevărata natură a bolii. Povestirea a fost publicată pentru prima dată în mai 1842 în revista "Graham
Masca Morții Roșii () [Corola-website/Science/325731_a_327060]
-
invitat la palat pe Gheorghe Brătianu, nepotul lui Vintilă Brătianu. Deși acesta s-a opus categoric unei asemenea vizite, Gheorghe Brătianu s-a întâlnit totuși cu Carol, fiind ulterior exclus din Partidul Național Liberal pentru atitudinea sa de frondă. Constatând inevitabilitatea proclamării lui Carol ca rege și invocând că, formal, aceasta ar însemna încălcarea jurământului de credință depus față de regele Mihai I, la 7 iunie Iuliu Maniu și-a dat demisia din funcția de prim-ministru, Regența încredințând această funcție lui
Criza dinastică din România () [Corola-website/Science/305792_a_307121]
-
epocii sale. Manualul a fost redactat de ofițerul cel mai bine pregătit profesional al epocii sale - locotenentul de stat-major Eustațiu Pencovici. Între 18 decembrie 1870 - 11 martie 1871 fost numit, ca independent, Ministru de Război în Guvernul Ion Ghica 3. Inevitabilitatea declanșării războiului (1877 n.n.), iminența pătrunderii trupelor ruse pe teritoriul țării noastre și a marșului lor strategic spre Dunăre au determinat guvernul de la București să adopte măsurile care se impuneau pentru mobilizarea imediată a armatei. La 6 aprilie 1877 (18
Eustațiu Pencovici () [Corola-website/Science/304971_a_306300]
-
a determinat suspendarea, în martie 1916, a ziarului "Românul" care va reapărea abia în preajma actului unirii de la Alba Iulia. La 1 decembrie 1918 Vasile Goldiș a rostit la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia un discurs în care a relevat inevitabilitatea dezmembrării monarhiei austro-ungare și necesitatea unirii Transilvaniei cu România. Începând cu 2 decembrie 1918 a fost ministru al Instrucțiunii Publice în Consiliul Dirigent de la Sibiu, funcție pe care a exercitat-o până pe 17 decembrie 1918, când a fost numit ministru
Vasile Goldiș () [Corola-website/Science/307229_a_308558]
-
capitole și „Cuvânt și pedeapsă de la tată la fiu”, toate grupate după următoarele clasificări: Este prescrisă credința în „Trinitatea indivizibilă” și întruparea lui Iisus Hristos. Este recomandată onorarea icoanelor cu Iisus Hristos, „Preacuratei sale Maici” și „tuturor sfinților”. Este descrisă inevitabilitatea rugăciunilor, semnului crucii, sărutării icoanelor și moaștelor, și împărtășaniilor. Este menționat, că în timpul împărtășaniei mestecarea prescurii și clefăirea sunt interzise. Țarul și cneazul trebuie considerați ca și reprezentanți ai lui Dumnezeu pe pământ. Înainte de a intra în casa gazdei, se
Domostroi () [Corola-website/Science/335849_a_337178]
-
politice. Astfel, la 20 august, la comitetul central al Partidului Constituțional-Democrat (KD), spunea: „pretextul va fi asigurat de revolte ale foamei, sau printr-o acțiune a bolșevicilor, în orice caz, viața va împinge societatea și publicul să ia în considerare inevitabilitatea unei intervenții chirurgicale.” Uniunea ofițerilor armatei și a flotei, organizație cu influență în corpul superior al armatei ruse și finanțat de către comunitatea de afaceri, a solicitat instituirea unei dictaturi militare. Pe front, căpitanul Muraviev, membru al Partidului Socialist-Revoluționar, a format
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
predeterminat romanii au atacat brusc cavaleria epuizată și surprinsă. Capcana a fost devastatoare și foarte puțini dintre cavaleriștii palmireni au supraviețuit. După ce a auzit de distrugere, Zabdas a realizat ca bătălie este pierdută, ordonând o retragere imediată la Antiohia. Înțelegând inevitabilitatea căderii Antiohiei, regina Zenobia și generalul Zabdas a ordonat mutarea efectivelor la Emesa la adăpostul nopții. În dimineața funcționarii superiori din Antiohia au considerat că au fost abandonați și reputația lui Aurelian pentru pedeapsa sălbatică i-a înfricoșat. Având nici o
Bătălia de la Immae () [Corola-website/Science/328958_a_330287]
-
„” (în ) este un poem al scriitorului american Edgar Allan Poe despre mortalitatea umană și inevitabilitatea morții. El a fost publicat pentru prima dată separat în "Graham's Magazine" în 1843, dar la scurtă vreme a devenit asociat cu povestirea „Ligeia” a lui Poe după ce scriitorul a adăugat poemul într-o ediție revizuită a povestirii din
Viermele biruitor () [Corola-website/Science/325773_a_327102]
-
an de vârf, atracția exercitată de produsele lui Poiret s-a diminuat treptat, dispărând complet la sfârșitul anilor anii 1920. În 1929, din păcate, artistul și "regele neîncoronat" al modei perioadei "La Belle Epoque", Paul Poiret, a trebuit să admită inevitabilitatea declinului succesului său, compania sa devenit falită. După durerosul proces de lichidare, Poiret a trăit următorii 15 ani în condiții de mari lipsuri financiare și a murit în 1944 aproape în mizerie și total ignorat. Poiret era celebru în epocă
Paul Poiret () [Corola-website/Science/301456_a_302785]
-
cu raporturile cu lumea din afara acestui sistem. O lume majoritară demografic în spațiul nord-atlantic, dar confruntată cu probleme sociale și umane fără soluții prea apropiate. Trăim altfel față de ceea ce s-a repetat în Est, ca o poezie spusă mecanic despre inevitabilitatea crizelor economice de supraproducție care ar decurge din însăși structura fundamentală a acestui "mod de producție" bazat pe "relațiile dintre capital și muncă". Atunci, în Vest s-a trecut la o nouă bunăstare prin consumuri mereu sporite la nivelul mulțimilor
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
lui Dumnezeu era posibilă descoperirea fundamentului certitudinii», dar adaugă că Descartes greșea atunci când credea că a ajuns să demonstreze existența lui Dumnezeu ca creator și garant. Aici nu ne interesează să-l interpretăm pe Descartes, ci să subliniem legitimitatea și inevitabilitatea problemei cunoașterii adevărului, o cunoaștere totală care să ne confere o certitudine totală. Concluziile lui Kolakowski conduc la afirmarea faptului că doar în «identitatea perfectă» dintre subiect și obiect, și deci pe planul unei riguroase imanențe, se poate ajunge la
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
pe raționalizarea economică a comportamentului individual sau social. În acest sens, Pareto s-a preocupat de conflictul dintre raționalitatea economică și iraționalitatea conduitei umane, care, oricât ar fi de irațională științific, se dovedește eficientă și utilă social. Weber a admis inevitabilitatea raționalizării birocratice a societăților moderne, dar „despotismului birocratic” i-a opus cu insistență căile și modurile de afirmare a libertăților individuale. 1.3. Succesiuni și distanțări pe traiectoria modernității „Proiectul iluminist” și cel postiluminist de știință socială se află uneori
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
după 1990. Cele de dinainte de 1990 fie se concentrau exclusiv pe propria societate, pe care însă o analizau dintr-o perspectivă universalistă, fie anticipau un gen de „convergență” economică sau chiar politică a țărilor comuniste cu cele capitaliste, fie demonstrau inevitabilitatea eșecului proiectului comunist de dezvoltare sau modernizare. Lucrările de după 1990 au urmărit numai rareori, și atunci episodic și cu titlu de „excepționalitate” (așa cum a făcut R. Inglehart în analiza sa consacrată schimbărilor intergeneraționale ale sistemelor de valori din 43 de
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
pe care apoi le-ar postula ca fiind necesități istorice de urmat (așa cum a făcut K. Marx atunci când s-a referit la trecerea de la capitalism la socialism și apoi la comunism, prezentându-le pe ultimele în construcții derivabile dintr-o inevitabilitate istorică). Analiza tranziției globale tendențiale și a celei societale de configurare consideră ca dată istoria transformărilor configurate sau în curs de configurare și urmărește să le descrie, să le înțeleagă și astfel să le explice în termeni teoretici corelați, fără
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
a specificității tranziției postcomuniste ține mai degrabă de o abordare marxistă a tranziției. Se știe că în analiza sa istoricistă, lineară și deterministă, K. Marx a vorbit despre tranziția de la capitalism la socialism și apoi la comunism în termeni de inevitabilitate istorică obiectivă, întrucât s-ar conforma legii concordanței dintre forțele și relațiile de producție. Capitalismul, spunea Marx, ajunge în dezvoltarea sa la stadiul de a substitui acestei necesare concordanțe o contradicție fundamentală, care nu poate fi rezolvată decât prin „revoluția
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
interveni pentru a-i infirma predicțiile, a făcut ca țările central și est-europene să se confrunte nu doar cu tranziția de la capitalism la socialism, ci și cu cea inversă, de la socialism la capitalism. În ce măsură această ultimă tranziție ține de o inevitabilitate istorică „legică” sau de „viclenia istoriei” sau pur și simplu de o traiectorie a dezvoltării pe care societățile însele o construiesc istoric? Nu cumva organizarea socială și politică specifică modelului comunist n-a fost decât o deviere (un ocol istoric
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
românească. Discuția angajează mai multe paliere și probleme, pe care încerc să le sistematizez și să le enunț doar: 1. Raportul dintre postmodernism (aflat în ofensivă creatoare, multiplicând deschiderile) și modernism (considerat epuizat, închis, aflat în defensivă și declin) evidențiază inevitabilitatea unei evoluții și ,imposibila întoarcere" (p. 55-64); 2. Raportul dintre postmodernismul românesc și cel occidental nu trebuie să obtureze specificul celui dintâi, nici să supraliciteze importul și sincronizarea mimetică, ci să privească din interior succesiunea firească a unor vârste culturale
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
1901 și 1907. Acest text era o condamnare fără drept de apel a micilor exploatări agricole familiale și un elogiu adus giganticelor ferme mecanizate ale agriculturii moderne. După părerea lui Lenin, nu era vorba de o chestiune estetică, ci de inevitabilitate istorică. Diferența dintre cele două tipuri de exploatări menționate era exact aceeași cu diferența dintre războaiele de țesut manuale folosite În industria bumbacului și cele mecanice, din marile fabrici de textile. Primul mod de producție era, pur și simplu, condamnat
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
ralia la disciplina centrală a partidului social-democrat rus. Chiar dacă punem În evidență diferențele dintre cei doi gânditori, nu trebuie să trecem cu vederea fondul ideologic comun de la care porneau. De pildă, ei acceptau premisele marxiste cu privire la contradicțiile dezvoltării capitaliste și inevitabilitatea revoluției, erau dușmani ai tranziției treptate și ai oricăror alte compromisuri decât cele tactice cu partidele nerevoluționare. Chiar și la nivel strategic, amândoi susțineau importanța partidului de avangardă pe motiv că acesta avea mai mari șanse să vadă situația de
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
de-a lungul a nu mai puțin de patru reincarnări, poate chiar mai mult. Nu găsești că e frumos? Oare, pentru noi, fiecare dintre individualitățile noastre nu începe din punctul în care recunoaștem strânsa legătură care ne unește și acceptăm inevitabilitatea de a împrumuta, unul de la celălalt, glumele, talentele, idioțeniile? Vezi, nu includ și cravatele. Cravatele lui Buddy sunt cravatele lui Buddy, dar e o plăcere să le împrumuți fără permisiune. Cred că e îngrozitor pentru tine să constați că, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
care mi se tot repetase cu o blândețe insistentă. Reacționasem bine, fapt care dăduse naștere la o stare de caldă recunoștință, palpabilă și permanentă, în care, fiind lipsit de orice altă mângâiere, eram invitat să mă bălăcesc în mod abject. Inevitabilitatea situației de a mă bălăci în această stare era exact lucrul de care încercam acum să fug. Ratasm momentul acțiunii; percepeam acest fapt uneori cu un regret crunt, îngrozitor, deși nu înțelegeam foarte clar ce formă ar fi putut îmbrăca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
observă tot R. Pipes, în anii ’60, N.S. Hrușciov renunță la confruntarea științifică cu Occidentul. Se căuta un consens: Uniunea Sovietică făcea concesii minore, de detaliu, iar Occidentul trebuia să accepte „principiul cardinal al dogmei comuniste și anume legitimitatea și inevitabilitatea Revoluției din Octombrie și a regimului rezultat din revoluție“28. Cercetătorilor ajunși la Moscova li se arătau doar documente privind istoria socială, evitându-se cele care contraziceau părerea sovietică oficială. Tot în această perioadă - și este deopotrivă de semnificativ - cercetătorii
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
începe cu „distilarea” valorilor-cheie și a scopurilor conținutului de studiat; aceste valori și scopuri trebuie să conțină o anumită flexibilitate care să includă atractorii la care face referire teoria haosului. Atractorii trebuie să structureze cadrul de proiectare a prezentării în virtutea inevitabilității apariției zonelor de turbulență/factori aleatori, pe care nu i-am putut cuprinde în proiectul nostru, astfel încât prezentarea să poată include incidența acestora în sensul optimizării și adaptării eficiente; 3) Un univers al informației cât mai larg posibil trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
cinci faze prin care trece “actorul”: refuzul de a înțelege: schimbarea este respinsă deoarece îi perturbă situația cu care este obișnuit; rezistența: actorul admite schimbarea, dar încearcă să o adapteze pentru ai afecta cât mai puțin obișnuințele; demobilizarea: actorul înțelege inevitabilitatea schimbării și aceasta îl deprimă; resemnarea: actorul acceptă schimbarea cu nostalgie, considerând că era mai bine înainte; integrarea: colectivitatea trebuie să-l ajute pe individ pentru a se integra complet schimbării și pentru a-i vedea aspectele pozitive ale acesteia
Impactul politicilor de tip anticriză asupra economiei reale by Picu Alina () [Corola-publishinghouse/Science/1127_a_2357]