251 matches
-
Geniul acestui PP stătea în pălărie,Măceșul și cu mierla erau de acord cu această realitate,Laurul și mirtul de asemenea, castanul și smochinulErau de altă părere, au venit nucul, lumânarea,Nuca și zidul, erau neutri, maimuța a adăugat ceva inexprimabil aici,Salcia și dovleacul roșiră, ce vă mirați?Orice este posibil într-o lume mai bună.Nevăstuica, pisica erau consemnate la domiciliu,Păianjenul, strugurele scriau anonime,Enervat, omul cu pălărie și-a scos ... X. DACĂ POEȚII..., de Boris Mehr , publicat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
lui Joyce își trăiau viața înainte ca ea să fie numită, exprimată în roman, deci înainte ca ea să se întâmple. James Joyce înlocuia textul coerent cu tatonările preverbale, cu testarea puterilor limbajului de a comunica fluxul gândirii. El căuta inexprimabilul. De la inexprimabilul verbal la cel psihic e numai un pas. Joyce desființează ideea de sfială (comportament convențional) pentru eroii lui. Conrad descoperă ‘oroarea' pe care nici un cuvânt nu o poate conține (Heart of Darkness). Eroii lui D.H. Lawrence trăiesc într-
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
își trăiau viața înainte ca ea să fie numită, exprimată în roman, deci înainte ca ea să se întâmple. James Joyce înlocuia textul coerent cu tatonările preverbale, cu testarea puterilor limbajului de a comunica fluxul gândirii. El căuta inexprimabilul. De la inexprimabilul verbal la cel psihic e numai un pas. Joyce desființează ideea de sfială (comportament convențional) pentru eroii lui. Conrad descoperă ‘oroarea' pe care nici un cuvânt nu o poate conține (Heart of Darkness). Eroii lui D.H. Lawrence trăiesc într-un infern
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
ce organizează acest ritm cosmic provine din Teoria haosului.” Motto 6: ”Haosul este sincron. Deși pare „haotic”, în realitate are un comportament determinist. Deși sincron, comportamentul său nu se repetă niciodată: este determinist, dat indeterminabil (...), datorită complexității Realului. Universul este inexprimabil în plenitudinea sa din cauza subtilității conceperii sale (...): o enigmă gigantică (...)” Motto 7: „ ̶ (...) toate acestea ca să demonstrezi ce?” „ ̶ (...) ca să demonstrez că nu suntem altceva decât niște calculatoare foarte sofisticate (...)”. „ ̶ Calculatoarele vor ajunge să aibă suflet?” „ ̶ Din câte
Logica Lumilor Posibile by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Journalistic/84323_a_85648]
-
a păstrat totuși contururile tremurate ale realului, de un palpit lăuntric ce și-a diversificat intensitatea vibrației de la o replică la alta. Nu știu câți actori mari de astăzi ar fi putut realiza împreună performanța de a pătrunde în acele zone de inexprimabil unde personajul își pierde materialitatea. Ceea ce înțeleg abia acum e că lui Flonda și Chiriac li s-a făcut o mare nedreptate. Mă simt vinovat că nu am sugerat, chiar dacă pe atunci "degustam" alt soi de experiență teatrală decât a
Așteptare și limită existențială by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8102_a_9427]
-
acel impuls suitor care străbate prin moarte către o mai înaltă treaptă de ființare. Și astfel, purificați prin cânt, ne menținem pe orbita eternității. Terțina finală a sonetului rezumă ideea poetică a veșniciei umane: suiș sincopat, energizat de chemarea către inexprimabil; clipa ta, care este număr, fărâmă, adaug-o "totalității inefabile" a naturii, pentru a ne pierde, a ne absorbi în Unul universal, idee hindusă, idee goetheană și nietzscheană, idee din finalul operei Tristan și Isolda. Poeziile de mai sus sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
continuă a lui Dumnezeu din poezia creată de om. Poeții l-au descoperit pe Dumnezeu, iar Dumnezeu le scrie poemele. Un poem este autentic dacă este în stare să ne restituie nevinovăția, candoarea primei întâlniri mirate cu lumina. Să atingem inexprimabilul dintâi, înainte de a fi fost umilit să coboare și să se nască din nou din cuvinte. Reluarea eternă a creației poetice dă seama de faptul că zidirea lumii reîncepe mereu și nu sfârșește niciodată. Poezia este arta de a chema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
aude cu cea mai mare claritate și puritate de ton, neștiind de unde vine, dar despre care ai sentimentul că tu erai cel căutat, cel chemat să dai o nouă față lucrurilor, o nouă deschidere ontică. Este o transă, o bucurie inexprimabilă ce te vizitează, o stare de grație care te uimește prin lumina orbitoare și firescul, simplitatea cu care are loc miracolul. Este expresia supremă a justiției poetice care vine de undeva de dincolo de noi. Opera de artă autentică nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pătimești la înaltă temperatură spirituală. Poezia este autentică în măsura în care poate deveni o normă de viețuire ideală și o normă de înfăptuire. Poemul eliberarea prin imaginar din diversele forme de condiționare finitudine, zilnic, profan, nesemnificativ, eliberare mergând până la depășirea radicală în inexprimabil. Poezia are o singură definiție: aruncă în minți și inimi cuvântul care purifică și sămânța ce rodește aripi spre înălțare. Ca atare, poezia este suflu, fior și deschidere cosmică. Este vizionară. Aceasta este justiția ei. Restul e literatură. Poetul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nu este mulțumită cu nici un adevăr finit, ci tinde mereu către acel adevăr care nu este comprehensibil." A fost ziua celei de a doua nașteri: o transmutare fulgurantă într-un niciunde invadat de o lumină de o frumusețe și liniște inexprimabile. În acel moment de grație unic am trăit efectiv sentimentul desprinderii nelimitate, urmarea firească a acelei îndelungi perioade de meditație ce parcursese progresiv etapele eliberării ultime depășirea oricărei determinări, depășirea ideii de sine eliberat, și încheind cu depășirea conștiinței eliberării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pentru a recupera sîmburele de eternitate amorțit în culcușul efemer al aparențelor. Sub privirea sa iscoditoare și contemplativă, în primă instanță neutră și glacială, banalitatea s-a ridicat pînă la vibrația lirică, anodinul a căpătat măreție și indiferența un tragism inexprimabil. însă dincolo de prospecțiunile temporale și de permanenta codificare culturală, artistul a fost în permanență un voluptuos al materiei. De la instrumentele și de la tehnicile consacrate ale pictorului și ale graficianului, de la marile scenografii la focalizările microscopice, de la hîrtia obosită la metalele
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
din grava conștiință de sine a personajului, din demnitatea lui, un suport al stabilității și forței interioare". Nu am putut scrie atunci că, dincolo de ceea ce a oferit textul, printr-un joc sincer, cald, epurat de artificii, cu o aură de inexprimabil care a sporit credibilitatea și misterul existențial al personajului, s-a creat, cu intenție sau fără, o imagine de conducător în contrast evident cu aceea cunoscută spectatorilor din experiența de fiecare zi. Astfel că în mintea lor a apărut , inevitabil
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
existenței, refugiile de tot felul, de la orele închise în orologii antropofage, la spațiile securizante ale vagoanelor trase pe linie moartă, de la "romanul din spatele lucrurilor", la "cortinele de teatru care la un moment dat se pot ridica pentru a ne dezvălui inexprimabilul"). Naratorul-personaj pornește într-o adevărată odisee, rătăcind, asemenea lui Leopold Bloom, prin labirintul de străzi al unui oraș tentacular (nenumit, așa cum nenumit rămâne până la sfârșit și personajul), în căutarea unei realități "laterale", singura capabilă să facă față - pentru o vreme
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
memorabilă, impresia de conservare marsupială, dar nefuncțională a argumentelor, dau tonul acestui debut. Cum să tragi o concluzie dintr-o lume prozastică în care succesiunile logice și conexiunile de profunzime par încă necunoscute ? Sau, dacă nu complet necunoscute, cel puțin inexprimabile. În acest sens, titlul - frumos, neîndoielnic - se dovedește a fi și bine ales, ca metaforă extinsă și chiar contextuală a imposibilității nevinovate, a unui antipozitivism funciar, a unui relativism de cursă lungă. Într-un fel, depășind delimitarea impusă de copertele
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
Cișmigiu, stewardese, arbitri de fotbal ori comercianți ambulanți, toți, într-o devălmășie a spiritului iscoditor, se frâmântă, caută și uneori chiar formulează diagnostice privind destinul țării, acum. În absolutul ei o astfel de preocupare nu este nouă. Face parte din inexprimabilul nostru suflet, cu irizările lui între moft și dramă, între tragic și miticism, între patetism și nepăsare. Cadrul istoric, altul, oferă doar perspective noi, în care nebulosul proiecțiunilor se amestecă, învârtejit, cu realitatea clipei dure. Un tărâm sufletesc și uman
Două tablete by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/8175_a_9500]
-
de mormintele familiei Doboș. Trecerea în neființă a membrilor unei familii care nu are urmași duce inevitabil la pierderea onomasticii, fapt ce s-a întâmplat și cu numele „Doboș” pe care nu-l mai poartă astăzi nici una din rudele mele. * Inexprimabilă, dar explicabilă bucurie a cuprins întreaga familie când s-a născut sora Dorina Carmen, mai mică decât mine cu doi ani și jumătate, căci prea eram alintat de cei din jur și mi se îndeplineau toate poftele. Probabil pentru a
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
o căutam; am plonjat în tenebrele lor teribile și încântătoare. Mi se părea că ei fac să țâșnească din străfundurile ființei mele o vigoare imensă. Pământul îmi fremăta sub picioare și, chiar dacă aș fi căzut, aș fi încercat o plăcere inexprimabilă. Inima înceta să-mi mai bată; îmi ținui răsuflarea; îmi era teamă să respir și să O văd dispărând ca un nor sau ca un fum. Tăcerea Ei miraculoasă ridicase între noi un zid de cristal. Mă sufocam de această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
deoarece pot, de bine de rău (adică având sentimentul că nu-mi reușește), s-o rostesc, s-o frazez. Cultura mea, gustul meu pentru scriitură îmi dă această putere apotropaică, sau de integrare: eu integrez*, grație limbajului. Tristețea mea este inexprimabilă, dar în același timp rostibilă. Însuși faptul că limbajul îmi furnizează cuvântul "intolerabil" împlinește imediat o anumită toleranță. * a face să intre într-un ansamblu - a federa - a socializa, a comuniza, a se gregariza. 1 august 1978 Decepția cauzată de
Roland Barthes - Jurnal de doliu by Em. GALAICU-PĂUN () [Corola-journal/Journalistic/7304_a_8629]
-
ale lui, cum spunea Camus: „Uneori trebuie să ne închipuim că toți sisifii pot fi fericiți". Și noi, actorii, și publicul, căci vremurile sunt mereu grele, mereu sezonul e sărac și publicul nu trebuie înșelat. La Buzău, râsul publicului era inexprimabil. Râs copilăresc care uită de toate. Un râs frumos și dureros, pentru că amintea de lucruri adevărate. De la Buzău am plecat la Satu Mare. Acolo a fost și mai și. Succes mare. Aplauzele unui public elegant care a rămas în condiția lui
Cu Pyram în turneu by Rodica Mandache () [Corola-journal/Journalistic/6249_a_7574]
-
drumul meu erau niște lungani purtători de fustanele... Pasul lor era lent, măreț - aș zice - așa cum e totdeauna în Orient. Unii purtau pe cap fesuri albe, iar alții pălării femeiești mari de tragedie - cu aripi. Însă dintr-o dată o angoasă inexprimabilă mi-a copleșit inima. Acești oameni nu aveau ochi! Fusesem atent la ei: deja mă îngrijora privirea lor. [...] Am cugetat la amploarea întregii mele rătăciri, m-am așezat pe jos și am plâns amar...” (O călătorie în Elbasan). Alt poet
Călătoriile grecilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5140_a_6465]
-
colocviu dedicat împlinirii a o sută de ani de la nașterea lui Eugčne Ionesco, pe care organizatorii, Sapienza Universitŕ di Roma și Accademia di Romania, l-au pus sub semnul unei mărturisiri ionesciene: "Volevo dire l'indicibile" (Am vrut să exprim inexprimabilul). Pe parcursul a trei sesiuni, participanții - personalități ale lumii academice și literare din Italia, Franța și România - au susținut comunicări și au purtat dezbateri în jurul vieții și operei lui Eugčne Ionesco. Prima sesiune a avut loc în după-amiaza zilei de 4
Colocviu Eugène Ionesco la Roma by Vlad Russo () [Corola-journal/Journalistic/6611_a_7936]
-
de poezie, atunci când e sprijinită de cultură, competență, luciditate și ingeniozitate. În punctul de plecare, convingerea lui Mihai Dinu e aceeași cu a impresioniștilor. Anume că poezia se individualizează prin ireductibilitatea la concept. Că există întotdeauna, înlăuntrul poeziei, un adevăr inexprimabil (arreton), distribuit, în măsuri variabile, în toate reușitele, minore sau majore, ale genului. Și totuși, non idem est si duo dicunt idem. În Cuvântul înainte al cărții, Mihai Zamfir sesizează pericolul confuziei de perspective și separă, admirabil, apele: „lărgind importanța
Critica de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5556_a_6881]
-
Wait al Andei Pușcaș sau You Can’t Hide Love from Gipsies al Marei Trifu. O altă serie de scurtmetraje se pretează unui joc mai complicat al plonjeurilor psihanalitice, abisale, al dilatării senzațiilor, al captivităților obscure ale minții, a exprimării inexprimabilului precum în Jucăria Laurei Pünkösti, cu fixația enfantină pentru un radio vechi, în Balonul lui Stas Ciorescu cu o Lolită de provincie ale cărei vise zboară departe de bunicul paralitic care-i fixează prizonieratul, în Categoria grea al Oliviei Căciuleanu
Filmul de piatră (ediția a II-a, 6-9 ianuarie, Piatra Neamț) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5834_a_7159]
-
se manifestă mai întâi și mai ales față de noi, este curat masochistă. Mi-a fost dat să trăiesc un fenomen foarte rar și foarte fericit. Foarte rar, fiindcă era prima oară când îmi dădeam seama de el; foarte fericit, din cauza inexprimabilei stări de liniște sufletească în care m-a scufundat. Fenomenul acesta e cel al contopirii totale și conștiente dintre lumea din afară și cea lăuntrică, dintre vis și viață. Iată faptele: Visam că un mare și foarte important personaj tocmai
Claude Sernet – inedit – () [Corola-journal/Journalistic/3703_a_5028]
-
măduva nopții și în cutremurul somului ia-mă de mînă ascundemă-n răsuflerea ta uită-mă poate înduioșăm moartea cu această complicitate. Peisaj normand Ani în picaj păsări plonjînd în mare pliscurile lor se înfig adînc între omoplați stol la orizont inexprimabilul se deschide doar pentru sine vîntul ghemuit în spatele dunei pîndește valurile. Briză consolatoare cînd fruntea ademenește ultimul snop de raze de după nori ca pe o recompensă pescărușii manevrează refluxul sub imobilitatea aparentă a cerurilor. Pretutindeni găsesc urma absenței mele dau
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/15131_a_16456]