523 matches
-
Occidentului" și alte bazaconii m-au determinat, de altfel, să părăsesc amfiteatrul mult înainte ca dl. Barbăneagră să fi atins apogeul elucubrațiilor sale de extremă dreaptă. Iată, însă, că domnia sa continuă - de la Paris! -, să plângă de mila țărișoarei, inventând fapte infame și crime la fel de credibile ca și teoriile sale despre "sacru". Cred, chiar și acum, când fragmentele din jurnalul lui Cristian Bădiliță au fost renegate de către însuși autorul lor, că am făcut bine citându-le. A ignora o realitate nu înseamnă
Mâhniri de tânăr colportor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17050_a_18375]
-
Veșnic instabil și dizarmonic, Răul rezervă Binelui un regim de irealitate, destrămat în propriul suport. De aici sunetul aparte, zbuciumat-circumspect al romanului în discuție. Stațiunea poate fi înțeles ca roman premonitoriu. . Ca să întărească nota e des invocată titulatura de "Cronică infamă", acel tratat despre blestem, despre o atmosferă irespirabilă, impură, condamnată la nedreptate. Ultimele pagini, bântuite de focul purificator, dar și de inevitabila tragi-comedie a duplicității nu au final. Serii de asasinate dau senzația că vine, în sfârșit, modelarea constructivă a
Un roman despre suicid by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17145_a_18470]
-
autorul ei. Exemple precum cele ale lui Wagner, Céline, Ezra Pound, dar și Chopin (care se știe că acest suav, melancolic și ultra sensibil făuritor de armonii sublime a fost un ireductibil antisemit - chiar dacă de pe urma lui n-au rămas mărturiile infame, scrise sau orale, atribuite celorlalți sus citați) sînt extrem de elocvente. Una din cărțile la care mă refer aparține americanului Paul Johnson care operează pe tot parcursul volumului o feroce și nemiloasă disjuncție între aparențe și realități, între pretențiile legate de
Opere și biografii by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15838_a_17163]
-
exploziei, anihilând marcatorul ce clipocește roșu, sinistru. Scenariul suportă nu tocmai o infinitate de variante: există una încă neabordată de cineaști, în care avionul, racheta criminală nu se face țăndări deasupra oceanului, ci lovește chiar ținta, ducând la capăt planul infam, fără ca vizuina ticăloșilor să fie spulberată. Filmul de pe micul ecran înfățișa anume această cea mai fioroasă variantă, scenele de teroare, e mare întindere și cu mii de figuranți, zbucnind prin fum și printre grămezi de moloz, țineau de realitate, monstrul
O sfidare fără precedent by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15852_a_17177]
-
săraci sînt pensionari care nu își merită soarta, în nici un chip. De șapte, opt ani încoace, pensionarii sînt victimele guvernelor care s-au perindat prin Palatul Victoria. Unii au ajuns să cerșească, alții se vînd de vii, lăsîndu-se păcăliți de infami care le promit o viață senină în schimbul agoniselii lor. Aceștia din urmă cad pe mîinile unor torționari care îi înfometează sau îi țin sechestrați, batjocorindu-le sinistru bătrînețea. De conivență cu notari diabolici, cumpărătorii de bătrîni se văd stăpîni pe
Banii pentru săraci by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15975_a_17300]
-
neantul sunt cuvinte-cheie pentru tot atîtea teme care cristalizează o poetică îmbibată de metafore, abstractizări și viziuni bizare ("e după-amiază o femeie plutește cu trăsura prin/ burta unui pix de aluminiu"), în descendență stănesciană: "în fața ei zidul indică un complex infam/ zidul care poate fi și spus/ pentru cine îl curăță de pene și îl spune/ zidul care poate sta și între umeri pentru cine e foarte grăbit". În cîteva poezii autoarea realizează o arheologie citadină cenușie, care devine pretext pentru
Inovații formale by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16277_a_17602]
-
de către cititorii occidentali ai Jurnalului: grotesc antisemiți, lași, oportuniști, cruzi, complet lipsiți de loialitate față de un prieten aflat la nevoie. În cronica sa, Bailey prezintă cu oarece detalii "cazul" amiciției dintre Mihail Sebastian și Nae Ionescu, citînd din faimoasa (și infama) prefață la De două mii de ani. Cîteva paragrafe mai jos, cînd Bailey parafrazează o sintagmă adresată de Eugen Ionescu tizului său Nae - brută mediocră - ceva-ți spune că recenzentul însuși e total de acord cu caracterizarea. Și, iarăși, alte cîteva
Tragedia diferenței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16322_a_17647]
-
Franța, unde s-a refugiat, o viață aproape postumă. Și-a presimțit într-un mod demn de luciditatea lui artistică gloria de astăzi. Wright îi citează cîteva rînduri din corespondența cu Robert Ross. În 1898, Wilde scria": "Voi trăi ca infamul Sfînt Oscar din Oxford. Poet și martir". Și, cam tot atunci, îi mărturisea lui Frank Harris: "Cincizeci de ani...sau o sută, de aici încolo, comediile și povestirile mele...vor fi cunoscute și citite de milioane, și chiar soarta mea
Wilde și Morand by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16345_a_17670]
-
treilea, Coteanu. A urmat o mică încăierare. Veneam din țară, unde se produsese ultima dramă cumplită, izgonirea Regelui, dintr-o țară de unde toată lumea voia să fugă, și ne-am trezit față în față cu acești trei inși care apărau regimul infam, criminal, impostor de la București. Pentru noi a fost o surpriză revoltătoare. Mă simt dator să spun aceste nume. Ce s-a întîmplat cu Casa pînă la urmă? N-am putut să intrăm în Casă pentru că depindeam de voința portarului francez
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
Uniunea Sovietică. Și cum ați reușit să supraviețuiți în primii ani ai exilului? Am fost norocos, pentru că au existat niște burse. Dar înainte de a le primi, am fost obligat să lucrez într-o uzină. Pot spune că am cunoscut condiția infamă a muncitorului necalificat. Lucram în cadențe rapide la o fabrică de discuri, care era proprietatea unui francez căsătorit cu o româncă. Ea ne ajuta să devenim muncitori. Lucram, pentru cine a văzut filmul Timpuri moderne, ca Charlot, à la chaîne
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
să aibă multe calități ca să fie cu mine!”. Răutăcioșii ar putea să-i plaseze o directă la ficat, menționând o calitate care le eclipsează pe celelalte: să fie bărbat! Noi, cei care nu am crezut nicio clipă în aceste zvonuri infame, ne uităm și la știrea unde se spune că blonda care l-a sărutat pe Bote a pozat nud la 19 ani. Și ce dacă? Tare era să pozeze nud la 91 de primăveri și foarte tare să-l sărute
Ziare, la zi: Ghici la ce apă plată face reclamă Băsescu? () [Corola-journal/Journalistic/28045_a_29370]
-
mijloc, ca un gâde-asistat de ajutoare. Localnic al Cytherei, născut de cerul sfânt , Tu rabzi cu resemnare insultele murdare, Plătind în felu-acesta păgânele rituale, Păcatele, ce-ți luară și dreptul la mormânt. O spânzurat ridicol îți înțeleg durerea Și, cu infama-ți soartă fraternizând deplin, Îmi strevezește dinții, născut din vechiu-mi chin, Ca o vomitătură, un râu amar ca fierea. În fața ta biet diavol, care îmi ești emul, Simții din nou în mine iscându-se acele Pliscuri de corbi și boturi
Charles Baudelaire - Din Florile răului by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/2678_a_4003]
-
viața psihică a individului. Exemplul care-mi vine în minte e cel al lui John Cheever, al cărui Jurnal e o sursă de consternare privind comportamentul — cum să-i spun altfel? — descreierat al unui autor strălucit dublat de un individ infam. Cine-i citește cărțile din seria Wapshot, alegoria Bullet Park, mica bijuterie romanescă Oh What a Paradise It Seems va fi șocat să afle că delicatul, cerebralul filozof al naturii umane era, în realitate, o fire profund torturată, violentă, care
Clondirul și călimara by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2783_a_4108]
-
versus Legea” dar este mai atrăgător să încep cu ultima sintagmă Trăim în România anului Zero ziua a Șaptea. Președintele României este sabotat de Partide prin aceea că nimeni nu-și ia răspunderea personală pe care o transferă cu intenție infamă șefului. Președintele are atribuțiile sale în conducerea statului dar nu poate prelua răspunderea tuturor. Zeci de persoane accidentate la clubul Colectiv se află tot mai aproape de moarte datorită minciunilor spuse de ministrul sănătății. În plus acesta, cu puterea conferită de
SFINŢII INCINERAŢI PRIN NEPĂSARE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382216_a_383545]
-
Căci nu putem desconsidera inteligența filosofului ce țintea, în nefericirea sa, un scop la care ținea mai presus de orice, elaborarea și publicarea operei. Cum să nu-și fi dat seama că avea a face cu niște troglodiți, cu niște infami cu care era imposibilă realizarea vreunei tangențe? Cum să fi crezut că ar putea reorienta inchiziția într-una din variantele ei cele mai sordide? De asemenea, n-am putea subscrie o altă considerație a lui Sorin Lavric: Paradoxul este că
Noica între extreme (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8492_a_9817]
-
tortură"4. Visează o "realizare practică a neantului" prin care să fie "deșurubat totul". Utopia sa ar fi posibilă printr-o "revoluție adevărată", adică totală, nu doar limitată la lupta de clasă a comuniștilor. Aceștia sunt "dușmanii, cu optimismul lor infam, cu constructivismul lor grosolan și naiv"5. Adrian, acolit din greșeală, poet vag suprarealist, este îngrozit de ideea descompunerii "abisalității românismului" prin "călcarea în picioare" de către comuniști. "Huliganii" lui Dumitriu trec și la acțiune. Alertat de dispariția Lenei, Adrian face
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
ochiul incisiv, inclement, glacial, implacabil, care informează, nu se știe bine pe cine, despre ceea ce, în modestia noastră, facem. Mărunțișurile noastre cotidiene - contemplarea felului de a umbla al anumitor femei, privirile aruncate spre cărțile dintr'o vitrină, izbucnirile contra vieții infame - sunt descifrate ca subiect de intrigă și preocupare publică." Lirismul plimbărilor prin pitoreștile cartiere lisaboneze, deambulările nocturne, frenezia citadină... ajung să se transforme din poesie într'un "perpetuu omagiu adus imperiului neîncrederii." Concluziile sunt mai mult decât inchietante: Într'un
Idila pândită de suspiciuni by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8588_a_9913]
-
Un detectiv expert în crimele Spintecătorului afirmă că numele acestuia a fost Carl Feigenbaum și că era un negustor german executat pe scaunul electric în 1894, la închisoarea Sing Sing din New York. Avocatul negustorului credea de pe atunci că el este infamul Jack the Ripper. Expertul Trevor Marriott în crimele Spintecătorului, fost detectiv de Brigadă Omoruri, a ajuns la concluzia că Spintecătorul a fost cel mai probabil negustorul german după ce a luat la rând toate documentele vremii legate de lista celor 200
Prima fotografie cu Jack Spintecătorul, criminalul care a îngrozit Londra cu peste un secol în urmă () [Corola-journal/Journalistic/69081_a_70406]
-
albă? În numele a ce trebuie să ne înhămăm la amenințătorul jug al logicii care împreună cu timpul și spațiul sunt cei trei răi tirani ai spiritului nostru? În eternitate și infinitudine visăm la emanciparea noastră de timp și spațiu, despoți categorici, infamele forme sintetice a priori; dar față de logică, cum ne-am emancipa? Poate să însemne libertatea altceva decât servitutea noastră? Deja știu că eu însumi în alte ocazii și în alte scrieri am susținut și afirmat că libertatea este conștiința necesității
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
vor putea plânge și lacrimile le vor rămâne în inimă, înveninându-le-o. Vedeți numai că, bărbații gravi, cei care doar pe dinafară și cu mască râd, se sting în mândrie și în invidie și avansează anevoie uniți la jugul infam al sentimentului comun, laș menestrel și șef de echipă, tirana Logica. Aici se ridică, altă dată, vocea maestrului Pedro și-mi zice: "Simplitate, tinere, nu te înfierbânta, căci toată afectarea este rea". (Cap. XXVI din partea a II-a a Ingeniosului
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
decât propria nebunie. Ca și la noi în aceste zile, în Belgradul anilor '80 naționaliștii confiscaseră discursul public, proferând amenințări și eliminând posibilitatea dialogului. E binecunoscut gestul Academiei Sârbe de Știință care a emis, în 1986, unul din cele mai infame documente (cunoscut sub numele "SANU Memorandum") privitoare la albanezii din Kosovo. Academicienii de partid spuneau că populația kosovară s-a înmulțit precum "insectele" și că, prin urmare, trebuie exterminată. Astfel de monstruozități nu au rămas fără urmări. Amenințările de ambele
Profeții xenofobi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8720_a_10045]
-
pe cineva de la masa vecină să-i arate infractorul paralizat și fapta lui detestabilă și m-a scos de la suflet nu știu pentru câtă vreme. Îmi era, desigur, rușine, dar nu a așteptat și nu a acceptat nici o explicație. Textul infam a fost confiscat. Culpa era dovedită: port ilegal de texte pornografice! Degeaba am încercat să mă justific că în câteva clipe textul poate fi găsit pe internet, iar eu am ajuns în posesia lui cu totul întâmplător. De ce l-am
Topârceanu pornograf? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8841_a_10166]
-
direcția criticii aplicate sistematic actualității, G. Călinescu, în "sinteza epică și știința inefabilă" a istoriei literare. Indiferent de materia contribuției și de factorii diferențiali ai personalității, toți au urmărit "expresia justă în haina de sărbătoare a cuvîntului" (Șerban Cioculescu). După infamii ani ai proletcultismului, critica noastră renaște în spiritul celei mai prețioase dintre tradițiile sale, cea a promovării valorii estetice și a scriiturii corespunzătoare descripției și analizei acesteia. Deși o serie de tentații scientizante au intervenit într-un cîmp de conștiință
Despre "stilul critic" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9229_a_10554]
-
perfecțiune, orice scăpare i se reproșează ca un eșec. Un bilet la Pavarotti însemna să plătești pentru a deveni și tu martorul unui miracol, încît dacă miracolul nu era cel așteptat sau nu se producea, tenorul era taxat de mediocritatea infamă, dornică să aducă și valoarea unică la numitorul ei comun. Sînt oameni, din categoria nulităților, care își pot justifica eșecul de o viață prin "meritul" de a-l fi huiduit la un moment dat pe Pavarotti. Fiul brutarului cu ureche
Miracolul Pavarotti by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9282_a_10607]
-
puțin două mari idei. Una este deconspirată în "notele răzlețe" adăugate de autor la ediția a doua a romanului (cea după care voi cita în continuare și alte pasaje). "Reacționarul" Baudelaire nota despre Revoluția Franceză: "În orice schimbare există ceva infam și plăcut în același timp, ceva ce ține de infidelitate și de agitația unei mutări" (p. 523). Chiril Merișor verifică pe cont propriu acest adevăr, care ar fi putut figura în caietul său problematic. Exaltarea schimbării l-a cuprins și
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]