576 matches
-
asemenea delațiuni, redate în limbajul de lemn al turnătorilor, dar care corespund în esență adevărului, materialul conține, cum e și de așteptat, numeroase născociri, unele cu parfum antisemit. Ceea ce se urmărește este, evident, să fiu "demascat" și țintuit la stîlpul infamiei. Încît, judecînd retrospectiv, mă consider norocos că am scăpat doar cu o expulzare fără tam-tam din sistemul aparatului de stat. În 1958, cu un cazier mai puțin încărcat de păcate (principala mea incriminare atunci era de "liberalism"), mă alesesem cu
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
rău a celor două totalitarisme ale secolului XX, comunismul și fascismul. În subsidiar, susținătorii din țară ai ideii că atât crimele fascismului cât și ale comunismului trebuie judecate cu aceeași măsură sunt acuzați de antisemitism. Printre cei puși la stâlpul infamiei în mod nedrept se află intelectuali ale căror convingeri democratice nu pot fi puse la îndoială: Nicolae Manolescu, Gabriel Liiceanu și Dorin Tudoran. Și pentru ca tacâmul să fie complet, cu trei zile înainte de alegerile generale izbucnește un nou scandal, cel
Sfârșit de mileniu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10095_a_11420]
-
de securiști și de informatorii lor, e imediat înconjurat cu acuzația că ar fi fost kaghebist și că ar fi fost disident cu voie de la putere. Dacă Andrei Pleșu publică o carte, apar imediat acuzatori care îl pun la stîlpul infamiei, fiindcă și-ar fi pus pe copertă o poză care îl înfățișează dezbrăcat pînă la brîu, adică "nud", deși se vede că albul misterios al acelei fotografii e al unei cămăși, nu al vreunui exhibiționism al autorului. O confuzie sau
Atacul securistilor orfani by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10126_a_11451]
-
Ideea Europeană, 185 300 lei); Panait Istrati - Trei decenii de publicistică, vol. I - Scăpare de condei 1906-1916 (Ed. Humanitas, 230 000 lei); Valentina Marinescu - Mass-media și schimbarea politică în România (Ed. Tritonic, 180 000 lei). *** „Dosarul Eliade”, vol. IX (1972-1977) Infamie morală (Ed. Curtea Veche, 130 000 lei); Mircea Eliade - Noaptea de Sînziene, vol. I-II (Ed. Humanitas, 460 000 lei); Russell Gould - Crime nerezolvate (Ed. Semne, 49 900 lei); Mircea Vulcănescu - Bunul Dumnezeu cotidian: studii despre religie (Ed. Humanitas, 360
Agenda2004-40-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282954_a_284283]
-
Erevan la Cabo da Roca: două decenii de călătorii (Ed. Paralela 45, 80 000 lei); Vera Călin - Post-scriptum. Însemnări 1997-2002 (Ed. Institutul Cultural Român, 147 150 lei); Mihaela Frunză - Ideologie și feminism (Ed. Limes, 109 000 lei); Carmen Posadas - Mici infamii (Ed. Fabulator, 195 000 lei); Georges Simenon - Maigret și mortul (Ed. Polirom, 149 000 lei); Edward Behr - O Americă înfricoșătoare (Ed. Humanitas, 270 000 lei); Radu Ionescu - Printre artiști plastici contemporani (Ed. Maiko, 229 990 lei); Demetrio Marian - Eminescu și
Agenda2004-30-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282697_a_284026]
-
doar dintr-o abilitate a frazării, ci interferează organic cu primul mod prin care cartea devine spectacol estetic, cel al jocului ideii. Să le analizăm pe rând. Ipoteza cărții e, într-adevăr, seducătoare. E tangenta ideii lui Borges (din Istoria infamiei) și celei a lui Baltrusaitis din celebrele studii de catoptrologie. Evoluția oglinzii, recuperată de către literatura ca simplu obiect real, reflectant, dar și ca metaforă, poate depune mărturie despre o altă evoluție, mai cuprinzătoare: a literaturii înseși, ba chiar a spiritului
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
a literaturii înseși, ba chiar a spiritului uman. Corina Ciocârlie își asumă din start această premisa, dar merge mai departe. Pariul cărții ar fi următorul: ain paginile de față vom încerca să vedem în ce măsură deteriorarea progresivă a oglinzii - altfel spus, infamia ei crescândă - e emblematica pentru criza modernă a eului, precum și pentru "criză" românului romanesca (p. 5). Iar cele 250 de pagini nu fac decât să argumenteze această ipoteză. Transformată în personaj românesc, depăsindu-si statutul de simplu obiect de recuzita, oglindă
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
tematism temperat și naratologie, ambele subordonate unui proiect hermeneutic mai vast, care poate fi corelat și cărților sale anterioare). Cu acest ascendent de invidiat, Corina Ciocârlie parcurge cele 12 "trepte" ale prozei românești; în fapt, chintesența a doua vârste ale "infamiei oglinzii" și nu mai puțin ale "crizei" românului: ăîncepând cu vârsta falsei inocențe (anii ^20), și terminând cu vârsta falsei resemnări (anii ^90)a. Sau, translând efectul de oglindă la ceea ce s-ar putea numi "vârstele românului", de la modernism la
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
puțin mai lustruită decît cea de huligani, pentru care Ceaușescu a plătit finalmente cu viața. E incredibil ce ușor se uită și ce puțin se spune că, de fapt, în Piața Universității, cei ce urmau să fie puși la stîlpul infamiei și zdrobiți de mineri nu erau un club de intelectuali aleși pe sprînceană. Seară după seară, am văzut adunîndu-se acolo elevi și pensionari, gospodine și mici meseriași, liberi profesioniști sau funcționari de toate tipurile, muncitori, ba chiar și țărani (unii
Sechele ale unui trecut bolnav by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/17293_a_18618]
-
ce e mai josnic în viață animalica a rasei, cum i se pare autorului că a văzut în cine știe ce colț blăstămat de Ardeal, se expune aici că un testimoniu de iremediabila inferioritate, într-un rece stil de jandarm care constată infamiile petrecute în raionul sau". Nimic n-a putut împiedica însă noul proces, care a dus la crearea românului românesc, ce, apărînd din 1920 încoace, nu putea fi decît modern. Lovinescu, apoi, de prin 1928, noua generație de mari critici interbelici
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
etc. ăntr-adevăr, tristă speță, artiștii, fie ei și mari bieți bufoni. an ziua alegerii lui la Academie (an vederea căreia făcuse vizitele de rigoare), Ionesco exclama patetic: ăE pentru totdeauna...a (787). Mai poate să scape, dacă va comite vreo infamie, că generalul Pétain, al consolează Cioran. Ionesco:ăMai șanț speranțe, deciă. Doi români cu umor. Profund neserioși. Ionesco, regretând că a acceptat să fie academician (905). Avea și de ce, dar numai după primul Ionescu, din Nu, din Cântăreața cheala. După cum
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
abateri de la morală. Este oare moral să publici un text simultan în mai multe reviste (așa cum s-a întâmplat cu pamfletul despre George Pruteanu, reprodus cel puțin în revistele Timpul și Jurnalul literar)? Este moral să îl pui la stâlpul infamiei pe un critic literar (este vorba de Ioan Buduca) abia după ce a scris nefavorabil despre propria ta carte? Este moral să etichetezi numele unei respectabile scriitoare, Bianca Balotă, drept "pseudonim"? Este moral să-l denigrezi pe președintele comisiei de examinare
VIERMELE DIN MăR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17548_a_18873]
-
analizează urgia declanșată de naziști. Anul 1933, al venirii la putere a lui Hitler, este evocat de un galerist de artă care-și salvează tablourile (între altele semnate de Nolde, Pechstein, Kirchner, adică exact de artiștii "degenerați" puși la stîlpul infamiei de naziști), expediindu-le la Amsterdam. Anul 1938, cînd la 9 noiembrie a avut loc așa-zisa "noapte de cristal" este conținut în monologul unui profesor de istorie care le explica azi părinților necesitatea rememorării. Iar istoricul eveniment al căderii
Günter Grass si "Secolul său" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17616_a_18941]
-
pot aduce deserviciul umorului involuntar. Pufnesc de rîs din proprie inițiativă. Așa cum era de așteptat, D.R. Popescu se manifestă drept un vajnic adversar al criticii. Primejduindu-i încrederea în sine megalomană, aceasta e contestată sub diverse unghiuri, țintuită la stîlpul infamiei, ori de cîte ori prozatorul în chestiune are (ori își produce) prilejuri. În felul d-sale greoi, împiedicat, asudat, D.R. Popescu execută, în variantă personală, aria "mîncătorilor de morți", conform căreia critica (și, în consecință, nici istoria literară, pentru a
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
de fișer, ceea ce nu înseamnă că, parvenind aleatoriu în alte atribuții, e în stare să riște din stipendii, pentru soarta instituției de baștină și cu atît mai puțin a vreunui coleg care o depășește prea mult). Ca atare, în fața noii infamii (Irina Coroiu fiind de fapt al treilea filmolog expulzat de la Cinematecă în acest an), nu m-am mai adresat ,,Biroului" cufundat el însuși în mizerie (din care Alex. Leo Șerban s-a recuzat, demisionînd din Asociație și din Uniune). De
Somnul insulei filmice by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15683_a_17008]
-
Aur? De ce nu și "domnule contabil de la CAP", "domnule administrator de bloc", "domnule profesor ratat" sau chiar "domnule securist" și "domnule turnător"?" Pamfletarul are atitudinea unui adolescent intransigent, însetat de absolut și dezamăgit de toată lumea. El îi pune la zidul infamiei și pe pedeseriști și pe cederiști, fără să țină seama de deosebirea de situare istorică dintre ei. Cu aceeași furie oarbă îi aneantizează pe intelectualii care îi vin întâmplător în minte, în momentele lui de negativism dezlănțuit. Riscul acestei asprimi
PUBLICISTICĂ DE CINCI STELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16171_a_17496]
-
simți suspectat, măsurat fără rușine cu măsurile duplicității, ca și cum ai fi de-o teapă cu interlocutorul tău. * Paradisul gîndurilor care nu s-au născut sau al celor ce-au fost uitate. * Vîrstele: forme ale inadaptării funciare la tiparul ființei noastre. * Infamia are și ea un mister al ei, un mister lumesc de vreme ce se-ascunde cu voință. Misterul său e de ordinul poliției, al detectivilor și justiției. Dar morala o poate raporta și la abisurile care-i par refuzate. * "Consider că suferința
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
dovedi utilitatea morală, ce face CNSAS? Publică doar parțial lista de colaboratori: despre cele ale parlamentarilor PRM și PD nu se mai aude nimic, deși alegerile au trecut și deja o gravă discriminare a avut loc. Sînt țintuiți la stîlpul infamiei oameni care au semnat angajamente, fără a le fi pus în practică, dar ofițeri de securitate cu angajament în bună regulă, ca Ristea Priboi, își văd în continuare de treabă, controlînd din Parlament serviciile de informații. Și declarînd sfidător că
Profesorul și CNSAS by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16384_a_17709]
-
bisericii ocrotitoare (partidul), cultul omului nou mîntuit prin dreapta credință ș.a.m.d. De asemenea, Eugen Negrici insistă asupra viziunii maniheiste, asupra sentimentelor contradictorii care produceau un efect puternic: dragostea pentru steagul roșu și ura față de vrăjmași (imperialiștii anglo- americani, infamii capitaliști, Tito-ereticul etc.), asupra jocului, pentru mulți paradoxal, dintre adoratio și imprecatio, prezente uneori în cadrul aceleiași bucăți. Trebuie să spunem că, pentru cunoscători, aceste lucruri nu sînt cu totul noi; ele amintesc mai vechile preocupări ale criticului, care, propunea în loc de
Literatura în totalitarism by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16426_a_17751]
-
sistemul socio-politic alienant, nu poate fi distrusă, discreditată decât prin supralicitarea, prin exagerarea tuturor viciilor și anomaliilor sale. Sunt denunțate astfel, într-un pamflet care își epuizează complet obiectul, aberațiile partidului, securității, școlii, bisericii, pervertirea relațiilor interumane, duplicitatea, minciuna, lașitatea, infamia, teroarea, frica etc. Romanul debutează în nota preponderent hazlie a meditațiilor "drolatice" ale naratorului despre prostie, râs, "sexul dracilor" etc.; orice eveniment, oricât de mărunt, îi prilejuiește autorului revelarea unor inepuizabile surse de comic (vizita protocolară la Nașul Tutilă II
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
lucruri este că revizuirea n-a contat aproape deloc pe o reevaluare estetică. Din contra, încrîncenarea judecății morale a lăsat să se înțeleagă că valoarea literară ca atare nu mai intră în discuție. Mari scriitori au fost țintuiți la stîlpul infamiei. Reacțiile s-au produs tocmai în acest punct. S-a protestat contra tratării nediferențiate, iar justițialismului arătat de unii cenzori morali i s-a replicat că un mare scriitor, chiar dacă a colaborat cu oficialitatea comunistă, nu trebuie tratat ca un
Despre revizuiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16568_a_17893]
-
în loc să-i elibereze, doar deveniserăm aliații lor în Ungaria, în Cehoslovacia, pînă în Munții Tatra. Ba chiar în Cehoslovacia ne puneau pe noi înainte. Și cum ați trăit momentul de la 23 august? O mîrșăvie, trebuie făcut un studiu despre minciună, infamie, mîrșăvie. În general, în România oamenii știu ce s-a întîmplat. Toți vorbesc scîrbiți de invazia "eliberatoare" sovietică. Poate. Dar trebuie să faci parte din generația '43. Conștiința istorică se formează cînd evenimentul se trăiește, cînd ești contemporan cu el
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
care a atacat a fost Pamfil Șeicaru, spunînd că actul de la 23 august e o trădare. A urmat o dezbatere pe chestia acestui 23 august. Care-i adevărul? Personal am recunoscut actul de la 23 august ca pe o necesitate dureroasă. Infamia începe de la Groza și Gheorghiu-Dej, cînd actul de la 23 august, care amintește totuși o înfrîngere, devine sărbătoare națională. Românii s-au comportat totuși prea josnic. Actul însuși a fost confiscat de comuniști și de propaganda comunistă, cu sens complet schimbat
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
întreb cum s-a întâmplat că o atare impostură, o ajustare de citate deprimante, un delir de locuri comune au fost lăsate să oficieze atât de aproape de altarele Patriei". Fostul simpatizant legionar vrea să-l pună pe Blaga la stâlpul infamiei pentru caracterul antipatriotic al filosofiei sale. Dar asta nu e totul. Dacă în ceea ce are personal Blaga e ridicol, în ceea ce are mai interesant ar fi în întregime tributar lui Dan Botta. Acuzatorul pătimaș crede că numai ideile sale au
Lucian Blaga provocat la duel de Dan Botta by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11906_a_13231]
-
doi se intensifică, situația era alta: mișcarea legionară, la care aderase Dan Botta, eșuase, iar Blaga nu mai era în diplomație. Era chiar obligat, ca profesor universitar la o catedră special înființată pentru el, să-și apere onoarea intelectuală de infamia unei acuze (nemotivate) de furt al unei idei. Lucian Blaga va reacționa abia în 1941, când Dan Botta va recidiva în acuze. La finele unui articol despre tracismul românesc (una din obsesiile lui), publicat în primul număr al proaspăt apărutei
Dan Botta și Lucian Blaga - idei în litigiu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11931_a_13256]