619 matches
-
la stînga jumătate este prăvălită la dreapta" (ibidem). Moartea însăși e transmutată într-o galanterie dură, într-un erotism paroxistic, absolvită printr-o senzualitate delirantă, la rîndu-i absolvită prin jocul de șah al metaforei: "moarte tu ești din viața mea infanta cu trupul cel mai frumos (...) și cînd ți-am sărutat gura cu buza de sus roșie și cu buza de jos neagră/ cu gura mea dulce șiroind de sînge și de vin din struguri albaștri crescuți/ pe coapse de sirene
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
Pedro al V-lea al Portugaliei, frate cu tatăl regelui Carlos. Augusta Victoria, soția lui Manuel al II-lea, ultimul rege al Portugaliei, provenea și ea din familia de Hohenzollern-Sigmaringen. Prea cunoscut este faptul că mama regelui Ferdinand al României, infanta Antonia, era fiica reginei Portugaliei, Maria a II-a da Gloria, și a soțului ei, regele Ferdinand (Fernando) de Saxa-Coburg-Gotha-Koháry, de la care nepotul său de fiică a moștenit atât prenumele, cât și asemănarea fizică. Personalitatea bunicilor materni ai regelui Ferdinand
Lisabona și Scarlat Lambrino by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7739_a_9064]
-
Tate Gallery, înghesuind pictura lui Turner, Furtuna de zăpadă: Armata lui Hannibal traversând Alpii, iat-o pe mama lui Terry, zâmbind. Își șterge mâinile cu un prosop de vase cu dungi albe și roșii. La muzeul Prado, sprijinită de portretul Infantei lui Velasquez, iat-o pe Rudy, prietena lui. Sau pe Boner, câinele lui. Sigur, ar fi opera lui, semnătura lui, dar ar face-o pentru a aduce glorie oamenilor pe care-i iubește. Păcat că majoritatea lucrărilor avea să sfârșească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cotea În unghi drept, pornea din strada Barquillo, de lângă palatul contelui de Guadalmedina și, după ce mergea paralel cu gardul de piatră al grădinii Mănăstirii Carmeliților Desculți, se sfârșea În fața Casei cu Șapte Hornuri, la Întretăierea străzii Torres cu cea a Infantelor. Locul ales pentru capcană era prima porțiune, cu cotul cel mai Întunecat, mai strâmt și mai singuratic, unde doi călăreți atacați prin surprindere puteau fi trași jos de pe cai cu ușurință. Era destul de răcoare, și căpitanul se Înfofoli mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Diego Alatriste ar fi putut să-l asasineze și n-a vrut. Arta de a-ți face dușmani A doua zi, Madridul se deșteptă cu incredibila știre. Charles Stuart, puiul leopardului englez, nerăbdător din pricina Încetinelii negocierilor matrimoniale privind-o pe infanta doña María, sora regelui nostru don Filip al IV-lea, concepuse cu prietenul său, Buckingham, acel proiect extraordinar și necugetat de a călători incognito la Madrid ca să-și cunoască viitoarea mireasă, transformând În roman de amor cavaleresc recea combinație diplomatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
tărăgănelile acelea, prințul de Wales, secondat de Buckingham, hotărâse să scurteze demersurile. Așadar, plănuiseră amândoi aventura aceea plină de neprevăzut și de primejdii, convinși că apariția ca prin minune a prințului În Spania, fără anunț prealabil, fără protocol, Însemna cucerirea infantei și aducerea ei În Anglia sub ochii stupefiați ai Întregii Europe și În aplauzele și binecuvântările celor două popoare, spaniol și englez. Cam ăsta era În linii mari nervul Întregii povești. După ce, cu eforturi susținute, rezistența inițială a regelui Iacob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
protestanților, a tuturor porcilor de câine și a piraților, mai cunoscută sub numele de Regina Fecioară, de să te crucești nu alta ce fel de fecioară o fi fost și aceea. Treaba e că o nuntă Între tinerelul eretic și infanta noastră - care n-o fi fost ea chiar Venus, dar tot arăta bine, dacă e să te iei și după tabloul pe care i l-a pictat ceva mai târziu don Diego Velázquez: tânără și blondă, o doamnă, ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
-l ovaționeze pe Îndrăznețul călător. Charles Stuart era tânăr, Înflăcărat și optimist; Împlinise douăzeci și doi de ani și, cu siguranța aceea Înnăscută a tinerilor, era tot atât de convins de puterea de seducție a gestului său, cât și de dragostea unei infante pe care n-o văzuse niciodată. Era absolut Încredințat că noi, spaniolii, nefăcând de rușine faima noastră cavalerească și ospitalieră, vom fi cuceriți, ca și doamna sa, de un gest atât de Îndrăzneț. Iar În asta avea dreptate băiatul. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
aducea știri nou-nouțe, deși nu foarte liniștitoare pentru căpitan. — În realitate treaba e simplă, rezuma contele. Anglia face tot ce poate pentru ca nunta să aibă loc, dar Olivares și Consiliul, care este sub influența lui, se grăbesc Încet. Măritișul unei infante de Castilla cu un principe anglican le pute a pucioasă infernală... La cei optsprezece ani ai lui, regele nostru e prea tânăr; și În asta, ca În toate celelalte, se lasă condus de Olivares. De fapt, cei din cercul intim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
improvizeze. Poate chiar să se răzgândească În privința asta, și regele odată cu el. Ce crezi că i-a spus azi-dimineață, cu mine de față, prințului de Wales?... Că dacă nu obțin dispensă de la Roma și nu i-o pot da pe infantă de nevastă, o să i-o dea ca amantă... E teribil Olivares ăsta! Un nemernic și jumătate, abil și periculos, isteț nevoie mare. Și Charles extrem de mulțumit, convins că o ține deja pe doña María În brațe. — Se știe cum vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ani, așa că Închipuie-ți singur. Se lasă iubită. Faptul că un eretic cu sânge regal, tânăr și frumos, este În stare să facă ce-a făcut acesta pentru ea o sperie și o fascinează În același timp. Dar e o infantă de Castilla, așa că protocolul veghează cu strășnicie asupra lor. Mă Îndoiesc că vor fi lăsați măcar o clipă singuri, nici ca să zică un „Ave Maria“, darămite să-și șoptească vorbe dulci... Întorcându-mă acasă, mi s-a năzărit Începutul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
veghează cu strășnicie asupra lor. Mă Îndoiesc că vor fi lăsați măcar o clipă singuri, nici ca să zică un „Ave Maria“, darămite să-și șoptească vorbe dulci... Întorcându-mă acasă, mi s-a năzărit Începutul unui sonet: Veni Wales, pe infantă s-o pețească, năzuind la mâna ei regească, biet leopard neștiind că pentru-acel odor nu Îndrăzneț se cade-a fi, ci răbdător. Cum ți se pare? Álvaro de la Marca Îl privi Întrebător pe Alatriste, care abia dacă zâmbea, amuzat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Buckingham. Și În felul acesta plin de Însuflețire, foarte spaniol, trecea dimineața. — Arată grozav! zicea Lebrijana, după ce amândoi l-am văzut pe presupusul principe apropiindu-se de fereastră. Talie subțire, finețe, farmec... Or să fie o pereche minunată, el cu infanta noastră! Și Își șterse lacrimile cu colțul broboadei. Ca majoritatea zdrobitoare a publicului feminin, era de partea amorezului; și asta pentru că Îndrăzneala gestului său Îi atrăsese simpatia, și toți considerau afacerea gata Încheiată. — Păcat că flăcăul ăsta chipeș e eretic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și fu cât pe ce să se termine cu o tragedie pentru Diego Alatriste și pentru mine. Dar să nu anticipăm. Partea festivă a zilei consta În așa-numita rúa pe care, În așteptarea prezentării oficiale În fața Curții și a infantei, regele, don Filip al IV-lea, a poruncit-o În onoarea iluștrilor săi oaspeți. Pe vremea aceea se numea hacer la rúa, plimbarea tradițională pe care tot Madridul o făcea În caleașcă, pe jos sau călare, fie doar pe parcursul Străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
sunt a iubirii recapitulare. Nu exista, prin urmare, loc mai potrivit ca acela, pentru ca monarhul nostru, al Patrulea Filip, galant cum era În anii tinereții, să hotărască a organiza acolo prima Întâlnire de la distanță, oficioasă, nu oficială, Între sora lui, infanta, și cutezătorul pretendent englez. Totul trebuia să decurgă, desigur, conform protocolului Curții spaniole, ale cărui reguli și tipicuri erau atât de stricte Încât Îi impuneau dinainte familiei regale tot ce avea de făcut În fiecare moment al zilei, anului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cu gravitate Înainte de a-i comunica Alteței Sale, cu multă dibăcie diplomatică și mari Întorsături de frază, că paște, murgule, iarbă verde! Nimeni, nici măcar un principe de Wales, care de altfel nu fusese Încă prezentat oficial, nu-i putea vorbi infantei doña María, nici nu se putea apropia de ea sau de oricare altă doamnă din familia regală. Cu toată deferența, se vor vedea doar În treacăt, și cu asta basta. Eu Însumi am căscat gura pe stradă cu liota nesfârșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de acolo Charles a văzut trecând prima dată caleștile care duceau la plimbare familia regală. Într-una din ele, alături de foarte frumoasa noastră regină de douăzeci de ani, doña Isabel de Bourbon, prințul a văzut-o pentru Întâia oară pe infanta doña María, care, În plină tinerețe, arăta superb, blondă, dulce și discretă, Într-o rochie de brocart sclipitor, legată la braț cu o panglică albastră, așa cum se convenise dinainte pentru a putea fi recunoscută de pretendentul ei. Parcurgând dus-Întors Strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de trei ori În seara aceea pe lângă cea a englezilor; și deși prințul n-a putut zări decât niște ochi albaștri și un păr auriu Împodobit cu pene și pietre scumpe, zice-se că s-ar fi Îndrăgostit lulea de infanta noastră. Și așa o fi fost, probabil, fiindcă În următoarele cinci luni a rămas la Madrid, pețind-o și răspețind-o, pe când regele Îl cinstea ca pe un frate, iar contele de Olivares Îl tot amâna și-l ducea cu zăhărelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Bocanegra, care asculta cu atenție schimbul de vorbe, să afli ce i-a Îndemnat pe câțiva oameni drepți să plănuiască morțile acelea?... Să-i Împiedice pe păcătoși să Înșele buna credință a regelui, stăpânul nostru, și să ducă zălog o infantă a Spaniei pe tărâmul ereticilor?... Alatriste negă Încet din cap. — Nu-s curios. Aflați domniile voastre că nu țin să știu nici măcar cine este cavalerul acesta mascat din fața mea. Îi privi cu o seriozitate batjocoritoare, insolentă. Nici celălalt, care, Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
era Încă departe de viitorul acela atât de funest, iar Madridul tot mai era capitala tuturor Spaniilor (a noastră și a celor de peste mări) și a Întregii lumi. Zilele acelea, ca și săptămânile următoare și lunile cât a durat logodna infantei noastre María cu principele de Wales s-au scurs pentru madrileni numai În serbări de tot felul, cu cele mai frumoase doamne și cei mai plăcuți cavaleri roind Împrejurul familiei regale și a ilustrului ei oaspete În rúas somptuoase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
unirii celor doi tineri, nobilimea și populația Madridului rivalizau În omagierea moștenitorului coroanei engleze și a alaiului de compatrioți de-ai săi care Încetul cu Încetul l-au Înconjurat la Curte. Se sporovăia În locurile de clacă din oraș că infanta Începuse să Învețe englezește și că Charles În persoană studia cu teologi Încercați doctrina catolică, Întrucât dorea să se convertească la credința cea adevărată. Nimic mai departe de realitate decât această ultimă pătăranie, după cum avea să se constate mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
vindecat tăieturile primite imparțial, s-au apucat de citit proză și n-au mai pus mâna pe un sonet În tot restul vieții lor. În dimineața aceea, pe treptele de la San Felipe, tema conversației generale era principele de Wales. Și infanta. Pălăvrăgeala curtenească era pigmentată cu știrile referitoare la războiul care reizbucnise În Flandra. Îmi amintesc că soarele strălucea pe un cer foarte albastru și foarte curat deasupra acoperișurilor caselor dimprejur, iar locul de taifas fremăta de mulțime. Căpitanul Alatriste, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
sus. în cele mai realizate piese din seria capodoperelor, simbolismului diafan i se asociază uneori elemente ornamentale - cultivarea obiectelor pitorești și rare, a pietrelor prețioase, exact ca la Th. De Banville (Les pierreries) sau Albert Samain (Au jardin de l'infante). în această serie, compuneri miniaturale cu adevărat inspirate (Niponul, Comori de aur) stau alături de altele mai ample, uneori sonete (vezi Avatar, sonetul-efigie care deschide volumul Flori sacre, apoi capodopera O umbră de dincolo de Styx), sau de peisajele grandioase din Lewki
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
Ana Chirițoiu „Un Ulise cubanez” - așa e descris cel mai frecvent romanul Trei tigri triști al lui Guillermo Cabrera Infante; o asociere poate puțin pretențioasă, dar nu lipsită de temei. Trei tigri triști e fără-ndoială un roman - deși „roman” nu e cea mai pertinentă descriere și ea nu primea, de altfel, nici girul scriitorului - la fel de bine realizat tehnic precum
Trei tigri (a)politici by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5732_a_7057]
-
traducerea extraordinară semnată de Dan Munteanu Colán, capabilă să redea într-o română nuanțată atît vorbirea de stradă cubaneză, cît și monoloage interioare destructurate, plus o întreagă atmosferă de oraș tropical și hedonist, cum pare să arate Havana lui Cabrera Infante, fără să exagereze în direcția autohtonizării prea apăsate dar reușind totuși să dea o reprezentare foarte bună în limba română a unei cărți care-mi închipui că sună teribil de polifonic în original. Plăcerea cu care se citește romanul lui
Trei tigri (a)politici by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5732_a_7057]