1,194 matches
-
viitoarele descoperiri ale omenirii. Poate că este mai puțin important pentru noi dacă timpul există sau nu, dacă există și este liniar sau sub forma unei sfere, dacă lumea în care trăim este singură și unidimensională sau dacă există o infinitate de dimensiuni paralele. Însă ceea ce ar putea fi important, mergând pe acest raționament, este faptul că fiecare individ, în funcție de nivelul personal de evolutie spirituală , dar și în functie de deciziile pe care le alege în fiecare moment perceput de MINTEA
CÂTEVA CIUDĂȚENII ALE TIMPULUI de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380690_a_382019]
-
prefer lucurile mai serioase. Așa cum spunea și vorba, să începem cu... punctul. Matematic vorbind, punctul este o entitate fara nicio dimensiune. Filosofic vorbind, este o entitate unidimensională. Deci am putea considera, eventual, că punctul poate reprezenta dimensiunea 1. Apoi, o infinitate de puncte poate genera o dimensiune cel puțin bidimensională, de exemplu pagina unei cărți, unde atât pagina, cât mai ales scrisul (în acest caz, informația din ea, căci la ea ne raportăm acum) este definită de o infinitate de puncte
TRĂIM ÎNTR-UN UNIVERS CU MAI MULTE DIMENSIUNI? de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380707_a_382036]
-
Apoi, o infinitate de puncte poate genera o dimensiune cel puțin bidimensională, de exemplu pagina unei cărți, unde atât pagina, cât mai ales scrisul (în acest caz, informația din ea, căci la ea ne raportăm acum) este definită de o infinitate de puncte, deci o putem numi dimensiunea 2. Dar informația provenită dintr-o pagină de carte (bidimensională) poate fi oricând interpretată și convertită sub forma a cel puțin trei tipuri de medii tridimensionale, dintre care, mai cunoscute nouă, următoarele: a
TRĂIM ÎNTR-UN UNIVERS CU MAI MULTE DIMENSIUNI? de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380707_a_382036]
-
să existe, ba mai mult, chiar consider faptul că ele există și sunt în strânsă legătură unele cu altele, pentru că toate aceste dimensiuni sunt în același timp și cauză și efect, unele pentru altele, înlănțuite. Și ar putea exista o infinitate de dimensiuni. De exemplu, existența punctelor care formează scrisul unei pagini (deci o informație în format bidimensional) reprezintă atât “cauza” delimitării scrisului de suprafața albă, goală, dar în același timp și efectul producerii de informație pentru cititor. Mergem mai departe
TRĂIM ÎNTR-UN UNIVERS CU MAI MULTE DIMENSIUNI? de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380707_a_382036]
-
viața noastră este scopul, ea este doar o cauză, dar și un efect. Ea este o frântură de informație, precum este punctul care nu poate raționa că există și nici faptul că acesta ar avea vreo menire în Multivers (cu infinitatea lui de dimensiuni cu tot). Lucrurile trebuiesc luate așa cum sunt, fără să ne gândim prea mult la menirea lor. Poate că altcineva/altceva a făcut acest lucru deja, iar acel cineva/ceva, sigur este mai inteligent decât toata omenirea și
TRĂIM ÎNTR-UN UNIVERS CU MAI MULTE DIMENSIUNI? de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380707_a_382036]
-
lecturării unui roman sau decât cea construită în mintea noastră atunci când vizionăm un film? Poate că realitatea noastră este tot la fel de falsă sau de adevarată precum realitățile de mai sus, precum informația conținută în scrisul bidimensional al unei cărți, precum infinitatea de puncte unidimensionale care alcătuiesc literele paginii unei cărți, etc. În concluzie, o asemenea teorie care ar putea demonstra existența unui Univers multidimensional, care ar conține un număr infinit de dimensiuni, printre care și cea în care trăim, ar putea
TRĂIM ÎNTR-UN UNIVERS CU MAI MULTE DIMENSIUNI? de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380707_a_382036]
-
neostoirea au transformat neșansele vieții lor într-un univers original, cu totul special, înnobilându-l cu virtuți artistice care respiră prospețime lirică. Referindu-ne la tematica acestui volum de poezii, remarcăm că Eul liric al poeților este încrustat într-o infinitate de idei, de visuri, de trăiri, de revelații care pun în mișcare energiile creatoare deschizătoare de ferestre, dar iubirea și bucuria de viață, aplecarea spre o lume mai bună sunt puncte cardinale înscrise în sufletul lor, învăluite în unduirea mătăsoasă
LUMINA SINELUI NOSTRU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380803_a_382132]
-
două vârste ale literaturii, două modalități de abordare a realității. George Steiner spune undeva că nimeni nu poate cuprinde toate gândurile celui cu care stă de vorbă, nici măcar intimii. În amintire și în "contextul carnal" al unui enunț există o infinitate de nuanțe. Atunci, spune George Steiner, oamenii descifrează pentru a încerca să înțeleagă. Altfel spus, comunicarea însăși devine un act de traducere. Iar bunicul din acest poem, cu întregul său imaginar candid-exploziv, este un personaj creat de imaginația autoarei. Așa cum
Caleidoscop de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10250_a_11575]
-
conflict cu intuiția. În toate trei, are loc un fel de îoptimizare semiotică': maximum de gând în minimum de cuprindere. Apare tendința spre o semnificație cât mai bogată, realizată cu mijloace cât mai economice. Regăsiți în această ordine de idei infinitatea la care v-ați referit ca la o trăsătură comună a semnificației poetice și a celei matematice? Infinitatea este esențială în toate cele trei tipuri de cultură, dar ca parte a unui principiu mai general. Am în vedere principiul holografic
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]
-
de cuprindere. Apare tendința spre o semnificație cât mai bogată, realizată cu mijloace cât mai economice. Regăsiți în această ordine de idei infinitatea la care v-ați referit ca la o trăsătură comună a semnificației poetice și a celei matematice? Infinitatea este esențială în toate cele trei tipuri de cultură, dar ca parte a unui principiu mai general. Am în vedere principiul holografic, fără de care miturile nu pot fi concepute. Într-adevăr, în mituri funcționează de obicei o corelație între cosmos
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]
-
sa temporală (clipa care exprimă eternitatea), cât și în aceea spațială (localul care exprimă globalul). Obișnuiesc să citez în această privință pe William Blake: "Să vezi lumea într-un grăunte de nisip/și cerul într-o floare sălbatică./ Să ții infinitatea în palma mâinii tale/și eternitatea într-o oră." Ludicul, numitor comun al miturilor, literaturii și matematicii Dar în filozofie și matematică? Monadele lui Leibniz sunt expresii ale principiului holografic. Focul poate fi recuperat de orice scânteie, iar funcțiile oglinzii
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]
-
și anume faptul că în In canticum ... stadiul al treilea are loc întru întuneric și se bazează pe Ieșirea 20, 21, pe când în De vita Moysis acest stadiu se petrece tot în întuneric, însă cu insistență mai degrabă pe ideea infinității, decât pe cea a incomprehensibilității lui Dumnezeu; iar autorul valorifică Ieșirea 33, 20-23 în sprijinul Comentariului său. Cu alte cuvinte, schema întreită a celor două ascensiuni este diferită. Pe de altă parte, este adevărat și faptul că în De vita
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
3, 13, în care Sfântul Apostol Pavel spune că se străduiește întotdeauna să ajungă la lucrurile aflate în fața sa. În interpretarea Sfântului Grigorie, acest verset indică faptul că dorința umană de a-L vedea pe Dumnezeu nu încetează niciodată, datorită infinității lui Dumnezeu. Ființele umane pot surprinde sau vedea numai lucrurile limitate, nu ceea ce nu are limite. Căutarea nesfârșită a lui Dumnezeu constituie miezul misticii Sfântului Grigorie, iar cuvintele Sfântului Pavel din Filip. 3, 13 joacă un rol cheie în De
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
percepută a fi în stadiile sale de început datorită creșterii sale perpetue spre ceea ce este cel mai mare bun”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Contra Eunomium, 8, P. G. XLV, col. 797A. footnote>. Motivul pentru această devenire infinită este chiar infinitatea sursei<footnote Hans Urs von Balthasar, Becoming and the Immanent Infinite of Gregory of Nyssa, From, Presence and Thought An Essay on the Religious Philosophy of Gregory of Nyssa, tr. Mark Sebanc, Ignatius Press, San Francisco, 1995, p. 37-39. footnote
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
înflăcărată dorință după Dumnezeu. Astfel avem definiția spiritului creat: „Dorința eternă de a poseda mai deplin frumusețea înseamnă poate perfecțiunea (τελειότης) naturii umane”<footnote Ibidem, col. 301C. footnote>. Aceasta este o definiție destul de dinamică. Deocamdată este suficient să înțelegem că infinitatea spiritului creat se opune inevitabil infinității materiei, care reprezintă infinitatea numărului, a goliciunii (κένωμα καὶ οὐδέν), a timpului și, prin acestea, a finitului însuși, așa cum se opune el infinitului necreat, „care este etern, întotdeauna egal cu el însuși, deasupra întregii
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
definiția spiritului creat: „Dorința eternă de a poseda mai deplin frumusețea înseamnă poate perfecțiunea (τελειότης) naturii umane”<footnote Ibidem, col. 301C. footnote>. Aceasta este o definiție destul de dinamică. Deocamdată este suficient să înțelegem că infinitatea spiritului creat se opune inevitabil infinității materiei, care reprezintă infinitatea numărului, a goliciunii (κένωμα καὶ οὐδέν), a timpului și, prin acestea, a finitului însuși, așa cum se opune el infinitului necreat, „care este etern, întotdeauna egal cu el însuși, deasupra întregii creșteri și întregului declin, incapabil de
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
eternă de a poseda mai deplin frumusețea înseamnă poate perfecțiunea (τελειότης) naturii umane”<footnote Ibidem, col. 301C. footnote>. Aceasta este o definiție destul de dinamică. Deocamdată este suficient să înțelegem că infinitatea spiritului creat se opune inevitabil infinității materiei, care reprezintă infinitatea numărului, a goliciunii (κένωμα καὶ οὐδέν), a timpului și, prin acestea, a finitului însuși, așa cum se opune el infinitului necreat, „care este etern, întotdeauna egal cu el însuși, deasupra întregii creșteri și întregului declin, incapabil de a primi o nouă
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
spre rău, a ființei umane este la fel de nelimitată precum ființa incomprehensibilă a lui Dumnezeu. Virtutea și cunoașterea umană vor fi întotdeauna, în toate circumstanțele, inferioare lui Dumnezeu, dar în iubire, în dorință, umanitatea are acel ceva care răspunde și corespunde Infinității divine. Ceea ce transformă ființele umane în monștri ai lăcomiei și ai ambiției, atunci când este orientată spre bunătățile finite - anume, dorința lor insațiabilă pentru mai mult din binele pe care îl caută - devine, atunci când este concentrat pe adevăr, pe Binele infinit
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
-se de ce este mai meritoriu, amintirea lor despre lucrurile inferioare este ștearsă<footnote Ibidem, 174.15. footnote>. Între dorința fără sațietate și posesiunea fără dorință, spiritul creat realizează sinteza paradoxală a unei dorințe care poate crește numai în bucurie, pentru că infinitatea obiectului iubit sporește și reîntinerește (ἀνανεάζουσα) în el pentru eternitate (εἰς τὸ ἀΐδιον)<footnote Idem, Contra Eunomium, 8, P. G. XLV, 792D. footnote> un dinamism care tinde (τόνος) spre un sfârșit care nu poate fi atins<footnote De vita Moysis
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
oricât ar părea că e de mare și de desăvârșit, e început al unuia de deasupra și mai mare”<footnote Ibidem, 6, P. G. XLIV, col. 885D. footnote>. Un paradox fundamental înconjoară noțiunea gregoriană despre epectază, participarea ființei create la infinitatea divină. Acesta este motivul pentru care, în omilia a IV-a, mireasa este, simultan, și la odihnă în brațele Preaiubitului, și înălțată ca o săgeată. Sau în omilia a V-a, acesta este motivul pentru care mireasa este denumită „porumbiță
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
cu atât sufletul, eliberat de aceste legături, se străduiește spre o ardoare crescândă, în profunzimile infinite ale divinității<footnote De vita Moysis, P. G. XLIV, col. 401AB. footnote>. Dorința umană de a-L vedea pe Dumnezeu nu încetează niciodată, datorită infinității lui Dumnezeu. Dorința poate fi infinită pentru că obiectul său este infinit. Dorința după Dumnezeu este permanent satisfăcută și totuși niciodată satisfăcută, căci „satisfacerea dorinței duce la o și mai mare dorință după Dumnezeu”<footnote Andrew Louth, Originile tradiției mistice creștine
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
Nu a permis niciodată binelui deja împlinit să-i limiteze dorința<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum canticorum, GNO, 245.16. footnote>. În capitolul al II-lea al cărții De vita Moysis, Sfântul Grigorie elaborează tema progresului perpetuu în raport cu infinitatea divină<footnote Everett Ferguson, „God’s infinity and man’s mutability”, în The Greek Theological Review, vol. XVIII, Nr. 1 & 2, 1973, p. 66. footnote>. O mențiune cheie este următoarea: „Nu putem acorda considerație ideii de graniță a naturii infinite
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
to stick sounds together to make a continuity, [they] felt the opposite necessity to get rid of the glue șo that sounds would be themselves" footnote> conceptual dogmatizant de substanță avangardist-experimentalistă, elementele ansamblului până atunci integru dispersându-se într-o infinitate de fragmente autonome, insă existând posibilitatea că acestea să poată fi reorganizate într-o multitudine incalculabila de configurații. 2. A doua ipoteza poate avea câștig de cauză atunci când încercăm să ne reprezentăm postmodernitatea drept consecință a dispersiei ultimei avangarde (anii
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
din textul citat - “DE MULTIPLES FACETTES”, idee pe care o implicăm în ecuația textului nostru. footnote> a postmodernismului muzical. Ochiul multi-fațetat de libelulă, spre deosebire de privirea pietrificatoare, în egală măsură ciclopica și medusiană, prezintă o realitate surprinzător de diversificata într-o infinitate de detalii, fiecare fiind important în felul său particular. Această idee a particularității importante multiple, una înspăimântătoare și nulă deopotrivă pentru mentalitatea de tip avangardist, reprezintă, surprinzător, o redefinire a aceleeași idei moderniste de totalitate, insă aplicând o inversare radicală
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
de a "decide" pe baza "experienței"), are toate șansele de a schimba datele problemei. Oricum, determinismul strict al operaționalității corpo-mecanice poate fi nuanțat, privindu-l, pe filiera Spinoza-Deleuze, ca rezultat al unei combinații de factori kinetici (corpul compus dintr-o infinitate de particole inter-relationate) și dinamici (corpul transformat, la rîndul lui, într-o componentă a unui corp mai larg - să zicem, cel social său politic -, care îl afectează și de care e afectat). În același timp, prin saltul auto-similar de la un
Corpuri dezarticulate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17699_a_19024]