56 matches
-
dar nu intimidată.” (M. Preda, M. Sg., I, 182) Uneori coordonarea adversativă se exprimă prin conjuncția și: „Era pe când nu s-a zărit, Azi o vedem și nu e.” (M. Eminescu, I, 234) iar alteori poate fi mascată prin construcții infinitivale: „Vei vedea cum ne se minte în școală, în biserică, în sfat, că intrăm într-o lume de dreptate, de iubire, de sfințenie, pentru a vedea, când murim, c-a fost o lume de nedreptate, de ură.” (M. Eminescu, P.L.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
el", în mod normal, nu are loc atunci cînd un eu narator reproduce gîndurile eului care trăiește, prin intermediul stilului indirect liber. Dacă nu apare nici o transpunere a formelor verbale, de exemplu, într-o formă contrară faptelor sau într-o expresie infinitivală, atunci stilul indirect liber dintr-o situație narativă la persoana întîi se poate distinge de vorbirea directă. "Stilul indirect liber la persoana întîi se suprapune [într-o narațiune la persoana întîi...] mai frecvent vorbirii directe decît stilul indirect liber dintr-
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
devenit nemarcată în zona tranziției dintre situația narativă la persoana întîi și situația narativă personală de pe cercul tipologic. Această schimbare este vizibilă, de asemenea, în frecvența formei impersonale, care este non-distinctivă în relație cu opoziția persoană, și în predominanța construcțiilor infinitivale și participiale și a fragmentelor de propoziții care nu au un verb cu formă finită. Astfel de practici nu permit nici o concluzie despre categoria persoanei. Dorrit Cohn a pus la îndoială presupozițiile mele potrivit cărora tranziția de la referința pronominală la
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
lui Joyce. Prin urmare, în primul paragraf din episodul Lestrygonii, problema referinței la persoana întîi sau a treia rămîne nerezolvată, deoarece nici o referință substantivală sau pronominală explicită nu este făcută de posesorul conștiinței, Leopold Bloom; verbele apar doar la forma infinitivală, astfel încît ambele persoane (întîi și a treia) și timpurile (prezent sau trecut) rămîn nedeterminate: Bomboane cu ananas, geleuri de lămîie, caramele moi. O vînzătoare lipicioasă toată de zahăr, împingînd cu lopățica bomboane cu cremă pentru un profesor de la școala
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
105 4.4.1. PS realizat ca GN...................................................................... 106 4.4.2. PS realizat ca GAdj................................................................... 106 4.4.3. PS realizat ca GPrep.................................................................. 108 4.4.4. PS realizat ca GAdv................................................................... 108 4.4.5. PS realizat ca Propoziție Infinitivală....................................... 108 4.4.6. PS realizat ca Propoziție Gerunzială....................................... 108 4.4.6.1. Interpretări ale construcției................. 110 4.4.6.2. Ambiguitatea gerunziului.................... 112 4.4.7. Realizarea PS prin propoziție finită.................... 113 4.4.7.1. PS realizat
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
grup adjectival GAdv = grup adverbial GAsp = grup de aspect GCompl = grup complementizator Gconj = grup conjuncțional GN = grup nominal GPrep = grup prepozițional GV = grup verbal inf. = infinitiv intranz. = intranzitiv it. = italiană OD = obiect direct PGer = propoziție non-finită gerunzială PInf = propoziție non-finită infinitivală P-R = pseudo-relative (engl.) PS = predicat secundar ptg. = portugheză S = subiect S-C = small clause (engl.) tranz. = tranzitiv VP = verb phrase (engl.) CAPITOLUL 1 DELIMITAREA CLASEI LEXICO-SEMANTICE A VERBELOR DE PERCEPȚIE 1. Introducere Limbile lumii diferă prin capacitatea de lexicalizare
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
A uitat că fusese acolo în urmă cu două săptămâni.' (9) He forgot to water the flowers. ' A uitat să ude florile.' În primul exemplu, structura subordonată, propoziția finită, primește o interpretare factivă, în timp ce în al doilea exemplu propoziția non-finită infinitivală are lectură non-factivă. Deși semantica construcțiilor la care participă verbul diferă, sensul rămâne același, "a pierde din memorie". În lexiconul generativ, sensul unui lexem nu poate fi determinat independent, ci printr-o corelație între structura sa argumentală (numărul și natura
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
Perfectiv] [+Afirmativ]: (63) *A văzut dacă era cineva acasă. vs (63') Nu a văzut dacă era cineva acasă. 4.2.3. A vedea, cu obiect direct realizat ca propoziții non-finite Verbul a vedea admite, restrâns, realizarea obiectului direct ca propoziție infinitivală cu marca analitică a (a-inf.). Tiparul [a vedea + a-inf.] 101 se limitează, în limba actuală, la două contexte mai frecvente, când verbul la infinitiv este a fi predicativ sau copulativ (ori sinonime ale acestuia) sau a avea (ori perifraze care
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
ei sunt împreună"), cât și o percepție imaginară ("Mi-i închipui împreună"), dezambiguirea făcându-se contextual, în funcție și de contextul pragmatic. 4.4.5. În poziția de PS al unui verb de percepție sunt admise și propozițiile non-finite. Propoziția infinitivală este admisă doar în prezența verbului a vedea "a considera". Utilizările din limba actuală arată că în această ipostază sintactică apare doar verbul a fi copulativ: (125) Am încredere că va crește în valoare, dar pentru moment nu-l văd
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
vois que les dames se lèvent de table ' Văd [că doamnele se ridică de la masă]'- constatare directă - vs Je vois qu'il este rentré tard hier soir - 'Văd [că s-a întors târziu ieri-seară]' - constatare indirectă -, în opoziție cu structurile infinitivale, care exprimă neechivoc doar percepții directe. 84 Vezi schema din Enghels (2007: 19). 85 Relevantă în acest sens este tipologia stabilită de Dixon (1995: 176), unde verbele de percepție sunt denumite "verbe B-primare"85, exprimând stări sau acțiuni care se
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
tiparele din limbile romanice prin care se poate exprima percepția fizică directă a unei acțiuni sau a unui eveniment: (a) acuzativul cu infinitivul (ACI), în italiană și franceză; (b) construcția completivă pseudo-relativă (PRC), în italiană și franceză; (c) construcția prepozițională infinitivală (PIC), în portugheză. Cele trei configurații sunt ilustrate cu următoarele exemple preluate de la Guasti (1993: 53): (a) it. Ho visto Maria partire ' Am văzut-o pe Maria plecând' (ACI); (b) it. Vedo Maria che bacia Luca 'Am văzut-o pe
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
Vom arăta (vezi infra, 4.4.7.3) că există situații în care, în contextul verbelor de percepție, se stabilește echivalența tiparelor [verb de percepție + GComplcă] = [verb de percepție + cum] = [verb de percepție + gerunziu]. Gawełko (2003: 53-67), urmărind vitalitatea propoziției infinitivale după verbele de percepție în contextul limbilor romanice și tiparele echivalente acesteia, observă în cercetarea sa de corpus că: (a) româna actuală nu folosește infinitivul în contextul verbelor de percepție cu sens primar/senzorial; (b) verbul a vedea preferă construcția
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
zic, dar mașina nu. (IVLRA: 58). De asemenea, ce este preferat lui care în unele grupări cu caracter fix sau în curs de fixare: în cele ce urmează, ce-i drept, anul ce vine, luna ce vine ori în relative infinitivale: N-am ce face, N-are ce zice. 2.4.2. Relativul invariabil de De funcționează ca relativ invariabil în limbajul popular, fiind substituibil prin care. Antecedentul lui este [+Personal], de cele mai multe ori pronumele semiindependent ăl sau demonstrativul popular ăla
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
de a susține această ipoteză de a analiză a adverbelor preverbale: a este un complementizator prepozițional care amalgamează proiecțiile de complementizator FORCE 0 și FIN0 în proiecția sincretică C0, astfel că generarea unei periferii stângi nu este posibilă în propoziția infinitivală. În aceste condiții, singura poziție disponibilă pentru adverbul des este poziția postverbală; plasarea adverbului între complementizatorul a și verb indică deplasare joasă / lipsa deplasării verbului la flexiune, opțiune exclusă; plasarea adverbului des la stânga complementizatorului a nu este posibilă, întrucât statutul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
limbi romanice, româna nu a evoluat spre o topică gramaticalizată SVO; diagnosticele sintactice prezentate în capitolul anterior (§III) au arătat că atribuirea nominativului în română este postverbală, iar subiectele preverbale sunt periferice (NB. cel mai bun argument vine dinspre propoziția infinitivală; întrucât complementizatorul infinitival amalgamează proiecțiile FORCE și FIN, nu poate genera o periferie stângă, subiectul propoziției infinitivale fiind sistematic postverbal). În §3.3 infra, unde discutăm importanța moștenirii latine pentru gramatica V2 a românei vechi, vom discuta pe scurt și
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
nu a evoluat spre o topică gramaticalizată SVO; diagnosticele sintactice prezentate în capitolul anterior (§III) au arătat că atribuirea nominativului în română este postverbală, iar subiectele preverbale sunt periferice (NB. cel mai bun argument vine dinspre propoziția infinitivală; întrucât complementizatorul infinitival amalgamează proiecțiile FORCE și FIN, nu poate genera o periferie stângă, subiectul propoziției infinitivale fiind sistematic postverbal). În §3.3 infra, unde discutăm importanța moștenirii latine pentru gramatica V2 a românei vechi, vom discuta pe scurt și sursele apariției gramaticii
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
III) au arătat că atribuirea nominativului în română este postverbală, iar subiectele preverbale sunt periferice (NB. cel mai bun argument vine dinspre propoziția infinitivală; întrucât complementizatorul infinitival amalgamează proiecțiile FORCE și FIN, nu poate genera o periferie stângă, subiectul propoziției infinitivale fiind sistematic postverbal). În §3.3 infra, unde discutăm importanța moștenirii latine pentru gramatica V2 a românei vechi, vom discuta pe scurt și sursele apariției gramaticii tranziționale V2 în sintaxa limbilor romanice vechi. 3.1.2 Asimetria propoziție principală / propoziție
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
i.e. [a scorni]ia îndrăzni ti), iar putea este, la rândul său, precedat de complementul său (i.e. [[a scorni]i a îndrăzni]j putea tj), se exploatează procedeul de topicalizare a propoziției subordonate (CP-topicalization) - în această situație, a propozițiilor nonfinite infinitivale -, procedeu disponibil inclusiv în gramatica limbii moderne, în alte condiții discursive ([ Că a venit de ieri]i, mi-ai spus(-o) ti). Vom reveni asupra efectelor discursive asociate cu topicalizarea propoziției subordonate în §5.2 infra. În această secțiune, am
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Exemple ca (178) sau (179) ilustrează fenomenul de topicalizare a complementului verbului modal, cunoscut ca topicalizare a CP-ului (engl. CP-topicalization); în ambele exemple avem a face cu un infinitiv scurt verbal precedat de complementizatorul nonfinit a, ceea ce califică structura infinitivală ca având natură propozițională (CP)). După cum arată derivarea schematică a exemplului (179), complementul infinitival al verbului putea este deplasat în periferia stângă a regentului său. (179) Mai cu de-adins [CP1 [CP2pre Dumnădzău de bine făcătoriul de pre ale sale
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
ca topicalizare a CP-ului (engl. CP-topicalization); în ambele exemple avem a face cu un infinitiv scurt verbal precedat de complementizatorul nonfinit a, ceea ce califică structura infinitivală ca având natură propozițională (CP)). După cum arată derivarea schematică a exemplului (179), complementul infinitival al verbului putea este deplasat în periferia stângă a regentului său. (179) Mai cu de-adins [CP1 [CP2pre Dumnădzău de bine făcătoriul de pre ale sale minunate fapte a-l cunoaște][IPvii putea tCP2]](CD.1698: 51v) Fenomenul de topicalizare
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
formele nonfinite trăsătura [nonfinit] trebuie obligatoriu satisfăcută printr-un exponent propriu (este o trăsătură "tare" în terminologia din Chomsky 1995) - gerunziul propozițional satisface această trăsătură prin deplasare V-la-C - infinitivul propozițional satisface această trăsătură prin intermediul complementizatorului (cu origine prepozițională) a - complementizatorul infinitival a amalgamează centrele FIN0și FORCE0și nu permite generarea unei periferii stângi • poziția constituenților atribuirea nominativului în poziție postverbală este liberă în română; subiectele preverbale sunt deplasate în periferia stângă propozițională de altfel, distribuția constituenților preverbali prin raportare la elementele funcționale
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Kasus", tradus ca "General Meanings of the Russian Cases", Russian and Slavic grammar: Studies 1931-1981. Berlin: Mouton de Gruyter, 59-104. Jelinek, E. 1984. "Empty Categories, Case, and Configurationality", Natural Language & Linguistic Theory 2, 1, 39-76. Jordan, M. 2009. Loss of Infinitival Complementation in Romanian Diachronic Syntax. Teză de doctorat, University of Florida. Julien, M. 2005. Nominal Phrases from a Scandinavian Perspective. Amsterdam: John Benjamins. Kaiser, G. A. 2002. Verbstellung Und Verbstellungswandel in Den Romanischen Sprachen. Tübingen: Max Niemeyer Verlag. Kayne, R.
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
din structura infinitivului verbal a fost supus aceluiași dublu tratament (marcă flexionară / complementizator) ca să (v. Nedelcu 2013: 36-41; Pană Dindelegan 2013: 212-214 și referințele). 78 În lumina distribuției din (138), în structuri de tipul (i), în care constituenții interni propoziției infinitivale pot fi extrași, cel mai probabil proiecția în care se deplasează este una dintre periferiile propoziției regente (periferia vP pentru (iia) (cf. focalizarea OD) sau periferia CP pentru (iib)). (i) Ion dorește [CP a-l vedea pe președinte] (ii) a
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
ii) a. Sper ca TREABA ASTA mâine să i-o spunem lui Ion. (focus > topic) b. Sper ca mâine TREABA ASTAsă i-o spunem lui Ion. (topic > focus) 37Am insistat asupra faptului că unele elemente completive, cum ar fi a infinitival, amalgamează proiecțiile de complementizator FORCE 0 și FIN0 în proiecția sincretică C0, ceea ce explică și de ce generarea unei periferii stângi nu este posibilă în propoziția infinitivală (v. §III.3.1.1); a infinitival nu poate fi luat deci în mod
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
topic > focus) 37Am insistat asupra faptului că unele elemente completive, cum ar fi a infinitival, amalgamează proiecțiile de complementizator FORCE 0 și FIN0 în proiecția sincretică C0, ceea ce explică și de ce generarea unei periferii stângi nu este posibilă în propoziția infinitivală (v. §III.3.1.1); a infinitival nu poate fi luat deci în mod direct ca diagnostic pentru proiecția FINP. 38Un exemplu explicat doar parțial prin influență străină este următorul (pronumele encliticizat nu este reflexiv): Nu pomeni fă<ră>delegile
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]