385 matches
-
o revistă care conținea bani sau instrucțiuni. Atât când omul înapoia revista, cât și la plecare, când o lua pe cealaltă, schimbul se făcea din mâna per soanei în mâna soției consulului și viceversa. Consulul era mai puțin angajat, fiind infirm, însă el conducea toată operația executată de soția lui, neștiind că ea fusese recrutată de Securitate și că lua toate notițele și le preda Securității. La rândul lor, agenții Securității îi dădeau notițe cu ce îi interesa să afle și
A VENIT STANLEY. In: Editura Destine Literare by George Sarry () [Corola-journal/Journalistic/90_a_414]
-
departe misiunea. Se adresează unor simțuri pe care poate nici nu le mai avem și unei experiențe pe care am uitat-o sau n-am avut-o niciodată. Îmi spun, atunci, că sunetele clopotelor se adresează și surzilor - acelor bieți infirmi a căror suferință nu e compensată de alte simțuri și care duce, după cum se știe, la izolare, non-comunicare și autism. Dar ce e mai autist decât sinistra lume în care trăim, condusă, parcă, după blestemățiile unui Falstaff, marcate de sunetul
De ce trag clopotele? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8486_a_9811]
-
nu și adevărul despre individ. Era oare un escroc? Căuta cineva să mă compromită? N-am exclus această ultimă variantă. Erau ani în care circulau fel de fel de zvonuri despre mine: că am fost arestat, bătut, că am ajuns infirm, că sunt plătit de străini să scriu ceea ce am scris... Ba, mai mult, că am scris cu aprobarea Securității pentru a arăta Occidentului că și la noi este libertate... - După 1989, cărțile dumneavoastră (traduse în mai multe limbi) au fost
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
rolul neantului. Singurătatea lui pare neajutorată - singurătatea ei mulțumită, hrănită de fru musețe, pare jignită. Și exclamația plină de sugestii a Annei de Noailles: „Singurătate, dubla singurătate în care ni se ascund amanții!“ * Poetul... Civilizația a creat acest tip de infirm împotriva ei însăși. Iluzia, naivitatea și disperarea trebuiau să își aibă profetul lor - dar ce profețesc ele, împotriva cărora omul și-a construit civilizația, ca o „manta azvârlită peste urât“ (Pascal Quignard)? Slăbiciunea istoriei este aceea de a-l fi
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Tarabas. Miracolele se succed în viața lui Kartak după ce un misterios domn în vîrstă îi împrumută două sute de franci. La Roth există loc pentru speranță - o formă de iluzionare, eventual, însă una productivă estetic. E de neuitat, în Iov, însănătoșirea infirmului Menuhim. Binefăcătorul lui Andreas a traversat și el, în mod evident, o criză existențială; mărturisește că s-a convertit după ce a citit povestea sfintei Tereza de Lisieux. La Roth, o posibilă salvare este adusă de o transformare radicală, o metanoia
Un scriitor de neimitat by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7720_a_9045]
-
adus în studio ca să-și povestească experiența. Limbajul băiatului, în chip evident, nu-i aparține nici pe departe lui, ci este rodul unui instructaj prealabil, al unei odioase "spălări a creierului", care i-a alterat personalitatea și-l va face infirm pe viață. Copilul, una-două, recită poezii pe care i le-ar fi dictat Cel-de-sus; dar puerilitatea compactă a stihurilor exclude hotărît o asemenea sursă. O telespectatoare intervine prin telefon, declarînd că a traversat ea însăși o experiență similară. Reîncarnarea și
Asaltul obscurantismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8201_a_9526]
-
aripile fragile. Privite Îndeaproape, aceste umbre par a fi, asemenea unor specii temute de prădători, prădători ceau luat În stăpânire cele două maluri și pândesc (pândă Îndelung exersată) cu ochi agil fundul prăpăstiei, prăpastie În care s-au prăvălit săracii, infirmii, visătorii și neobosiții căutători de adevăruri, ce-au lăsat pete de sânge pe florile miraculos răsărite pe câmpurile de luptă unde doar vântul mai geme ca o amintire. Primii căzuți nu mai au nici șansa, și nici speranța de a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
formă de solidaritate și compasiune reciprocă printre membrii săi, ceva foarte asemănător afecțiunii, cu diferența că, În afara cadrului organizat al ședințelor, acest sentiment se evapora ca prin farmec. Dacă, să presupunem, doamna Delilah ar fi zărit pe stradă căruțul de infirm În care se afla favoritul ei, ar fi făcut tot ce e posibil pentru a evita să-l Întîlnească, iar dacă totuși l-ar fi Întîlnit, s-ar fi uitat În altă parte, prefăcîndu se că nu-l vede. Cu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
În față cu doamna Delilah (și la fel cu oricare altă doamnă, membră a Cercului), iar dacă, din diverse motive, Întîlnirea n-ar mai fi putut fi evitată, ar fi Închis ochii și s-ar fi prefăcut că doarme. Deoarece infirmilor li se Întîmplă adesea să adoarmă În căruțul lor. Pe infirm Îl chema Maximov. Într-o zi, contrar obiceiului său, cînd a zărit-o pe doamna Delilah, Maximov nu s-a mai prefăcut că doarme, ci i-a făcut de la
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
doamnă, membră a Cercului), iar dacă, din diverse motive, Întîlnirea n-ar mai fi putut fi evitată, ar fi Închis ochii și s-ar fi prefăcut că doarme. Deoarece infirmilor li se Întîmplă adesea să adoarmă În căruțul lor. Pe infirm Îl chema Maximov. Într-o zi, contrar obiceiului său, cînd a zărit-o pe doamna Delilah, Maximov nu s-a mai prefăcut că doarme, ci i-a făcut de la distanță semne amicale cu mîna. Mai Întîi, dînsa preferă să se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
prefăcut că doarme, ci i-a făcut de la distanță semne amicale cu mîna. Mai Întîi, dînsa preferă să se uite În altă direcție și să traverseze strada. Dar Maximov traversă și el și o urmări Împingînd repede roțile căruțului de infirm, cu o Îndemînare de-a dreptul uimitoare. PÎnă să o ajungă, ea intră Într-un mic magazin de Îmbrăcăminte second hand. Mai precis, se ascunse, presimțind poate ceva neplăcut sau periculos În insistența lui, se băgă printre mormanele de haine
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Cât a șlepuit pe chestia aia! Cât s-a mai chinuit! — Aveam paișpe ani, mamă. — Ăhă, îi ține taică-meu isonul, și când ți-ai dat jos chestia aia, nu puteai să îndoi piciorul, de-am crezut c-o să rămâi infirm pe viață. Îi spuneam „Îndoaie-l! Îndoaie-l!“ Ajunsesem să-l implor dimineața, la prânz și seara, „Vrei să rămâi olog pe viață? Îndoaie genunchiul!“ — Ne-ai speriat de moarte cu genunchiul ăla! — Dar asta s-a întâmplat în 1947
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
șuierul unui proiectil, Îndreptat parcă anume asupra acestei clădiri neînsemnate. Bomba explodă, cu o jumătate de milă mai Încolo, făcînd să se cutremure pămîntul. — După cum Îți spuneam, reluă străinul, dar Își pierduse, o dată cu aplombul, șirul gîndurilor, părînd acum un biet infirm ce Încearcă să-și dea curaj În fața morții. Astă-seară o să fie lată! urmă el. Speram c-au să treacă mai departe... Huruitul se auzi din nou. — Nu dorești Încă o felie de cozonac? Îl Întrebă Rowe, căruia-i era, totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ar fi urmărit pe ei, dar păreau să se fi oprit. Nu, mulțumesc... adică da, aș mai vrea o felie. Individul avea un fel ciudat de a fărîmița bucata de cozonac, pesemne din pricina nervozității. „Trebuie să fie groaznic să fii infirm În timp de război“, Își spuse Rowe, simțindu-se răscolit pînă-n adîncul ființei de primejdioasa lui milă. — Spuneai că ați luat informații despre mine, dar cine sînteți voi? Tăie și pentru sine o felie de cozonac, dar se simți iscodit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
l-am cîștigat eu! Nu dumneata trebuia să-l cîștigi. Nici n-ai indicat greutatea exactă. — Acum e cam tîrziu să ne mai facem scrupule, nu crezi? Doar am mîncat aproape jumătate din el! Fără să ia În seamă argumentul, infirmul spuse: — Ei m-au trimis aici să-l iau Înapoi. Îți plătim un preț rezonabil. Cine sînt „ei“? Știa Însă foarte bine despre cine era vorba. Îi venea să rîdă gîndindu-se la grupul acela caraghios - parcă-i vedea cum vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
bombă mi-a distrus locuința Înainte de a putea să-mi dau seama ce anume voia de la mine omul acela... — Nimeni nu putea să vină din partea noastră, spuse fata. Cum arăta? — Un tip scund, negricios, cu niște umeri diformi - aproape un infirm. N-avem aici un asemenea individ. — Credeam că dac-aș găsi-o pe doamna Bellairs..., dar văzînd că numele rostit sună În gol, adăugă: Una dintre persoanele care au ajutat la tombolă. — Toate persoanele care-au lucrat acolo au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
că adunîndu-le anii, n-ar fi trecut de 50. Iar el se simțea mult mai bătrîn. — Am avut impresia că oamenii care voiau să pună mîna pe cozonac ar fi fost În stare de... orice violență. Le povesti despre vizita infirmului, despre insistența lui și gustul acela ciudat al ceaiului. Ochii de un albastru spălăcit al tînărului străluceau, plini de ațîțare. E o poveste pasionantă spuse el. Dar cine să fie la mijloc? Aveți vreo bănuială? Și ce rol joacă doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o gură ale căror contururi, cu doar câteva minute în urmă, mă trăseseră cu fermitate de penis. Acum că Vaughan a murit, vom trăi alături de ceilalți care s-au adunat în jurul lui, ca o mulțime de oameni atrasă de un infirm rănit ale cărui poziții deformate dau în vileag formulele secrete ale minților și vieților lor. Noi toți care l-am cunoscut pe Vaughan acceptăm erotismul pervers al accidentului de mașină, la fel de dureros ca și extragerea unui organ expus prin deschizătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
o nuanță de ruj demodată, lipit de-o bucată de gumă de mestecat pe partea de sus a scrumierei; un amestec complex de zgârieturi ciudate, ca o coregrafie a unei lupte frenetice, care acoperea un scaun de vinilin, de parcă doi infirmi s-ar fi violat reciproc. Apăsând cu piciorul pe pedale, eram conștient de existența tuturor acestor șoferi, de spațiile pe care le ocupaseră corpurile lor, misiunile, evadările, și plictiselile lor care-mi goleau de sens orice reacție proprie. Conștient de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
privi în jur. Deasupra lor auzi un vâjâit. Și chiar pe lângă el o altă lance cu încă zece trântori se înfipse zbârnâind în pământ. Gnomii dănțuiau de bucurie sfârtecându-le hulpavi trupurile tărcate. Moș Eveniment gândi: Ăștia au fost slabii, infirmii, bătrânii și nepoftiții. Au trebuit să moară! Regina Penelopa se ridică în zbor deasupra spațiului străbătut de păsări de parcă i-ar fi spus: Vino, nimeni nu trebuie să ne tulbure dragostea! Dar în clipa aceea Soarele ieșind din ghemul norilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
profesoară-profitoare, care spuse: S-a făcut târziu, o durat mult, știi cât de mult? ?! Cât ar trebui să dureze „de-adevărate-lea”! Va a Înțeles esențialul și adevărul dureros, convins fiind că el era nenorocit pe viață și că va rămâne un infirm neputincios, Îi dădea dreptate bunicii Ileana, Dumnezeu s-o ierte! când În urma plângerilor depuse de Maria, aceasta Îi spunea lui Victor: Numa’ tu cu bătăile tale ai nenorocit femeia și copchilu’ ista, pe care l-ai ologit pe viață! Și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ține-l-om și pă el oare cum și ni s-a mai ierta din păcate... Indignarea mă sufocase. Cum adică să vadă ei În mine o cruce de dus, o ispășire de Îndurat? Cum? Nu eram altceva decît un infirm pe care să-l suporte din milă?! Niște... niște... N-am zis nimic și multă vreme mi-a părut rău că n-am zis. Auzi, acolo! Să mă țină ei ca și cum ar fi știut de ce aveam eu nevoie și de ce
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lecuirea lor, însă în sine se va întreba: "Ce Dumnezeu mai vrea și asta cu sentimentele ei fleșcăite? Ale mele au dat ortul popii demult, tare demult, și n-am făcut o tragedie din asta. Slavă Domnului că nu sunt infirm, că mai pot mima zâmbetul și amorul înflăcărat, că... Doamne, ciudații de tipul ăsta sunt de pe o altă planetă a inimii. Chiar vor să fie bolnavi de romantism înflăcărat toată viața?..." Știi ce-i de poveste în toată întâmplarea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
deja și vrei să pleci?... Nu mai spune prostii, îl întrerupse Arm cu un glas plin de empatie. De ce să mă dezamăgești?... Păi fiindcă vezi ce ruină, ce epavă... ai în fața ta... Deabia mă pot mișca din scaunul acesta de infirm... Azi m-ai prins într-o formă puțin mai bună, dar sunt zile în care îmi simt corpul vlăguit de tot și n-am nici atâta energie încât să mă ridic și să fac câțiva pași prin casă... Eu nici
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
pronia cerească. Când ceasul cu pendulă antediluvian spânzurat lângă ușa de la intrare îi aminti printr-o bătaie prelungă și sonoră că timpul își urma imperturbabil curgerea grăbită și de neoprit, se ridică pentru a doua oară din scaunul său de infirm în devenire, ca să ia de pe raftul bibliotecii o sticlă și două pahare de plastic: Îți ofer un pahar cu apă minerală, îi propuse, vin și bere nu am... Poate asta te va dezamăgi puțin?... Nu-mi place vinul și berea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]