979 matches
-
Maya Belciu Părăsesc Geneva așa cum părăsesc mereu tot ce iubesc. Vevey, terase cu vii peste tot. De pe ziduri, din balcoane curg inflorescențe bogate în culori calde, glicine și clematite, azalee roz, lila, mov, sfidând cerul cenușiu. Dincolo de câmpurile galbene de kholza, vacile șvițoaze indigo pleznesc de atâta bien ętre. "Fir ar!", mă trezesc eu bombănind. Noroc că la Montreux compartimentul e invadat
Fata de la Triest by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10623_a_11948]
-
tău stelar Și te transform din lan de maci, Iubite, În diamantul unui inelar. Știu, nu am voie să te port la mână, Priviri străine, dur m-ar exila! Stigmatizata lumii, pentru tine, Iubitul meu..., eu totuși,...te-aș purta: Inflorescența de trăiri și raze, Să te topești, în sânge să-mi pătrunzi- Ireversibil drum de kamikaze, De îngeri și de ochii tăi, profunzi! Și ca să saturi cerul gol de mine Când de senzații trupurile mor, Eu- să arunc cu porumbei
IREVERSIBIL DRUM DE KAMIKAZE... de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384626_a_385955]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > POVESTEA BRADULUI Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Sub copacii înalți cresc arbuști pitici cu inflorescențe albe. Verdele crud și gânguritul păsărilor sunt o permanență aici... M-am apropiat și am aflat povestea pârâiașului de alături care numai dacă îți reduci ritmul interior îl poți auzi foarte clar. Evident că bradul falnic mi-a vorbit cu
POVESTEA BRADULUI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383975_a_385304]
-
în: Ediția nr. 1383 din 14 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Transpiră încă noaptea îmbrățișând ziua de octombrie cu sărutări prelungi în ierburile trezirii. Iar soarele alintă amiaza cu dezmierdări-raze într-o călduroasă detașare. Se simte seva încolțirii în întârziate inflorescențe liliachii speriate de arămiul nostalgiei frunzelor căzătoare. Așa cum îi mai las loc gândului tău în prezentul clipei sub răscolitoare aduceri-aminte! Referință Bibliografică: Tomnatică respirare / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1383, Anul IV, 14 octombrie 2014. Drepturi de
TOMNATICĂ RESPIRARE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383559_a_384888]
-
de dincoace de gard, și asta rar, rar de tot, îi plăcea să ude cu furtunul, uneori, iarba din jurul casei, nu are trei sute de ani, dar e bine s-o faci să ajungă la tot atâția!, îmi place pătlagina cu inflorescențele ei falice, s-o udăm și pe ea, cum o fi răsărit aici, dincoace de gard? Uneori, cânta încet, dar ierburile îl auzeau bine și înfloreau, parcă le fermeca cineva sau ceva, el înțelegea graiul lor, câtă apă le trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
80?, aduce noutăți Evanghelium Judas?, eu nu vreau să mă îngrijesc de Împărăție, s-o facă alții, Neli, spre exemplu, că ea e cu cele sfinte, să bată ea mătăniile. Ne iluzionam că trăim într-o societate masculină, falică precum inflorescențele pătlaginei din curtea mea, de fapt, femeile au condus totdeauna, ele au rămas lângă Iisus până la sfârșit, ele au fost puternice, chiar dacă le este închisă poarta altarului, le e deschisă poarta raiului. Raiul? E tot ce creierul meu transmite dincolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
toate, le rabdă și le judecă, spre pământul care își trage viața din moarte. Mirosurile se amestecă aspru și crud. Are în față atâta frumusețe - gazonul, copacii, cuptorul țărănesc, pergola pe care atârnă iedera ca o femeie îndrăgostită, pătlagina cu inflorescențe falice, tot pământul și tot cerul -, are în față atâta frumusețe și în minte atâta durere și atâta moarte, că nu știe nici el ce să facă. E roșu în obraji, ca atunci când ai tensiunea mare și stă să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
-mi strânsă ca frageda-ți tulpină durere să nu simtă când eu te smulg sa nu rămână plânsă... Te-aș mirosi prelung în palma mea și te-aș privi intens să-ți simt chemarea din intime sepale și din adâncul inflorescenței atât de fragedă ce-ți dă culoarea... Te-aș așeza duios în vas cu apa vieții ca lungă viață tu să ai să-mi dai parfum să-ți simt savoarea și toată dragostea să-mi dai... Te-aș săruta cu
DE DRAGOSTE, DIN DRAGOSTE... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363808_a_365137]
-
tulpinii odată cu îndepărtarea stratului de pământ acoperitor. Crinii săi imperiali ca și cei albi sau portocalii, aveau din toamnă răsărite primele frunze, urmând ca acum primăvara să se dezvolte adevăratele tulpini, ce vor purta mai târziu în vârful tijelor, încântătoarele inflorescențe albe sau colorate, care îl vor desfăta și îmbăta prin iunie - iulie cu mirosul lor puternic. Din grădinărit își constituise o adevărată religie. Cunoștea la fel de bine ca și matematica, care plantă se cultivă primăvara sau în celelalte anotimpuri și dădea
HORTICULTORUL AMATOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362514_a_363843]
-
-și amintească - mereu - că numai prețuindu-se și iubindu-se pe sine, ar avea puterea de a iubi sau accepta și pe alții. Fără a cunoaște acea iubire narcisită, egoistă, distructivă, ci dobândind înțelepciunea acelei iubiri care dăruiește florilor deșertului inflorescența, iubirea aceea care aduce oamenilor lumina măruntă a îndepărtatelor stele, ca să le lumineze nopțile. Iubirea aceea care face ca soarele să răsară, în fiecare dimineață și peste cei răi, și peste cei buni. Din nefericire am uitat! Am uitat să
SINGURA CERTITUDINE ... SĂ FIE, OARE, O INCERTITUDINE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367314_a_368643]
-
ingeniozitate... te afli în fața minunii în act, ce stă la temelia unei foarte afective impresii. Nu poți nutri doar o simpatie explozivă pentru astfel de copii, ci și un cert și infinit respect. Un astfel de copil, dintr-o necuprinsă inflorescență a precocității umane este Loren, mlădiță a galeriei universale a circului. Frumos, adorabil copil, la cumpăna vârstelor, deși niciodată nu a fost copil în deplinul sens al cuvântului, pentru că de când era cât o buburuză a zburat sub cupolele chapiteau-urilor alături de
LOREN CRISTEA, SENZAŢIONALISMUL POZITIV ÎN ARTA CIRCULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368704_a_370033]
-
pe aleile care se uneau radial în centru. Teatrul exista încă, dar părea nefolosit de ani de zile. Chioșcul pentru fanfară era și el, refăcut. În jurul parcului felinarele erau cele dinainte de război, vopsite de curând, cu becuri așezate ca o inflorescență. Se vedea că edilii orașului au încercat să mențină cât mai mult din farmecul vechiului oraș. Lipsea în schimb Tudorică dorobanțul. În locul lui era un grup statuar modern, impozant, tot despre Războiul de Independență. Numai că părerea de rău a
ÎNTOARCERE ÎN TIMP de DAN NOREA în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349277_a_350606]
-
mâna să-i prind umbrami-a înfășurat sufletulîn ritual cerescacum o am aproapesimt cum batecântășopteștetresarepentru minede ieriși aziși mâine...învelită în strai de îngeridimineațava fi rod de soarecu mugurivei trăi... XXIII. GHEORGHE A. STROIA: ANA MARIA GÎBU SAU MĂRTURII DESPRE NUANȚELE INFLORESCENȚEI POETICE, de Ana Maria Gîbu , publicat în Ediția nr. 824 din 03 aprilie 2013. Dacă ar fi să aruncăm fugitiv - fie și retrospectiv - privirea spre cotidian, vom descoperi situații ori cazuri - adeseori clinice, prin care se vestește, din ce în ce mai des, insuccesul
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > LEANDRUL Autor: Cârdei Mariana Publicat în: Ediția nr. 194 din 13 iulie 2011 Toate Articolele Autorului LEANDRUL Văzut-ai oare vreodată, un arbust ornamental cu frunze lanceolate, și multe inflorescențe presărate pe un ram? L-am văzut, este fantastic, Leandru-i senzațional... Frumusețe ireală, un buchet imens el pare, cu florile parfumate și mirosul fin, dulceag, este-n sine-o provocare. Crezut-ai oare, vreodată că a lui splendidă floare
LEANDRUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 194 din 13 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366673_a_368002]
-
dar mai mult lui însuși, de a întreprinde cu maturitate și responsabilitate acest lucru, Mihai Leonte include, în această ediție a deja cunoscutului Volum antologic ale poeților de pe NET, 23 de poeți, lăudabilă fiind inițiativa de a contrasemna și noile inflorescențe lirice. Cu simplitate și foarte mult bun simț, creatorul născut în Buneștii Sucevei revine - de fiecare dată - în forță, face lucruri admirabile, răsplata nu întârzie să apară, iar valoarea efortului său este pe măsură: Mihai LEONTE este cetățean de onoare
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 12 MARTIE 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365643_a_366972]
-
-mi strânsă ca frageda-ți tulpină durere să nu simtă când eu te smulg sa nu rămână plânsă... Te-aș mirosi prelung în palma mea și te-aș privi intens să-ți simt chemarea din intime sepale și din adâncul inflorescenței atât de fragedă ce-ți dă culoarea... Te-aș așeza duios în vas cu apa vieții ca lungă viață tu să ai să-mi dai parfum să-ți simt savoarea și toată dragostea să-mi dai... Te-aș săruta cu
DE-AI FI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356940_a_358269]
-
în: Ediția nr. 294 din 21 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului amurg hiacint Sub brazi albiți, albastrele jivine Rodeau adânc amurgul ce cădea Rotund peste redutele de piatră Cu păr de hiacint și peruzea. Lângă zidirea mea cea îniernată Jelind inflorescențe din grădini, Răsună molcom cânt de altădată, O zbatere trecând prin rădăcini. Colinele-mi tot pleacă-ncet spre tine În sclipitoare fluvii de argint, Jivinele tot rod amurg din mine Remodelând statui de hiacint. Te văd acum scăldată-n praf
AMURG HIACINT de LEONID IACOB în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356577_a_357906]
-
Publicat în: Ediția nr. 1904 din 18 martie 2016 Toate Articolele Autorului Văzut-am o mlădiță într-o vie, Cum se-ntindea sub razele de soare. Călătorea prin ea cu frenezie, Esența ce-o făcea să crească mare. Ciorchinele, acum inflorescență, Stătea buimac, privind a lumii taină. Își ascundea fragila inocență, Sub frunza ce fusese Evei haină. O rază de lumină îl dezmiardă, Căldură aducându-i de la soare, Printre povești ce vrea să nu se piardă Și-apoi să le preschimbe
MIRACOLUL DIN VIE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368983_a_370312]
-
cu un lirism cuceritor. Îngerul de piatră este de fapt... semnătura olografă a lui Lucian Dumbravă! (Referință critică Gheorghe A. STROIA) ***2. DORINA OMOTA (Arad) - DINCOLO DE TĂCERE (versuri) Iubirea, ca temă primordială, predilectă poeților tuturor timpurilor, descrisă la începuturi ca inflorescență de sentimente și trăiri speciale, în versuri cu adevărat tulburătoare, tinde, în literatura contemporană, să devină ”desuetă”, dar opinăm că numai în sufletele celor în care nu există decât desuetudine. În ultimă instanță, cel mai frumos sentiment din toate câte
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – DECEMBRIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370739_a_372068]
-
tulpinii odată cu îndepărtarea stratului de pământ protector. Crinii săi imperiali ca și cei albi sau portocalii, aveau din toamnă răsărite primele frunze, urmând ca acum primăvara să se dezvolte adevăratele tulpini ce vor purta mai târziu în vârful tijelor, încântătoarele inflorescențe albe sau colorate, care îl vor desfăta și îmbăta prin iunie - iulie cu mirosul lor puternic. Din grădinărit își constituise o adevărată religie. Cunoștea la fel de bine ca și matematica, care plantă se cultivă primăvara sau în celelalte anotimpuri și dădea
ROMAN , CAP. CINCISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370109_a_371438]
-
Publicat în: Ediția nr. 1565 din 14 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Văzut-am o mlădiță într-o vie, Cum se-ntindea sub razele de soare. Călătorea prin ea cu frenezie, Esența ce-o făcea să crească mare. Ciorchinele, acum inflorescență, Stătea buimac, privind a lumii taină. Își ascundea fragila inocență, Sub frunza ce fusese Evei haină. O rază de lumină îl dezmiardă, Căldură aducându-i de la soare, Printre povești ce vrea să nu se piardă Și-apoi să le preschimbe
MIRACOLUL DIN VIE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353748_a_355077]
-
în diametru -Duelli and Wermelinger, 2005. Adulții pot fi găsiți în păduri pe trunchiurile și ramurile groase, dar vor coloniza și arbori tineri în lipsa arboretelor seculare. Adulții se găsesc pe trunchiurile și ramurile groase ale plantei gazdă, sau pe inflorescențe ale speciilor ierboase, în special umbelifere, unde se hrănesc cu polen, Goriup, 2008. Femelele depun ouă în trunchiul arborilor bătrâni sau al celor tăiați. Adultul poate fi întâlnit din mai, până în septembrie. 8 Fotografii Anexa 2 - Foto 8a - 8g
PLAN din 27 martie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/296878]
-
Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1550 din 30 martie 2015 Toate Articolele Autorului Vei schimba numele lucrurilor de mine puse și nu te vor asculta. Se vor prelinge din ochii tăi cuvinte de ceară peste venele deschise cu inflorescențe în buchetul sângelui cât flacăra lemnului. Nu vor mai fi ploi de stele false. Se vor săpa fântâni în gradinile cântecului, copacii ascultă-n urechile frunzelor cum vântu-și răcorește oasele ascuțite printre florile îmbrăcate-n mirese. Te vei încununa cu
AURE DE NICHEL de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340985_a_342314]
-
le miroseam, le gustam, apoi căutam locul acela dulce de unde albinele culegeau nectarul. Era o plantă care mă preocupa în fiecare an și anume cucuta căreia i se mai spunea prin acele locuri rușinea fetelor. Se numea așa deoarece în mijlocul inflorescenței albe erau câteva flori mici fosrte roșii. Îmi explicase bunica despre aceasta în vara când am stat pentru prima oară cu ea la fâneață: - Puțină rușine au fetele din ziua de azi, nu ca pe vremea mea. - Dar de ce spui
FÂNEAŢA ( DIN RAIUL ÎN CARE AM FOST-POVESTIRI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340582_a_341911]
-
deodată astrul dătător de viață, ca și gămălia unui chibrit cosmic enorm, a scăpărat magnific pe fosforul de peruzea al cerului dimineții;” (Numai Nisipul, pag. 19). Se transformă astfel, petele de culoare (sentimentele) - ca îngemănări ale petalelor vieții, prinse în inflorescența firii - în sublime acte de creație. Fiecare gest, pe care autorul îl face, îi trădează modul profund și original de a vedea dincolo de aparențe, de a reda totul într-o manieră apoteotică. Drumul pe care autorul îl parcurge în deslușirea
“CÂINE ÎN RUGĂCIUNE” SAU “UN UNIVERS FILOSOFIC CU VALENŢE EPOPEICE” de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 125 din 05 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344252_a_345581]