56 matches
-
au exercitat în roman sau memorialistică în sensul imortalizării unor personalități accentuate, destine, tipologii, contemporane sau aparținând deja istoriei. Adesea, polemice și vindicative, portretele cu cheie sau fără perdea sunt reglări de conturi sau tardive puneri la punct ale unor inimiciții. Ceea ce se practică și în proza noastră din ultimii douazeci de ani, să zicem, în care amicii sau inamicii creatori apar în cele mai inedite posturi, de la etilism și gură slobodă până·la delir deambulator și colportaj. Pitorești, generoși, imprevizibili
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ambițiuni, un spirit bănuitor, tenebros și extrem de combinativ, cu o lamentabilă instabilitate de caracter...") sunt calificate de curată delațiune. De o ghilotină are parte Perpessicius, tratat ca denigrator al Enigmei Otiliei, când îl refuzase, ca personaj verosimil, pe Stănică Rațiu. Inimiciția avea să-l coste scump pe eminescolog, peste ani, la mâna directorului Institutului. Aici, remarcabil final de pamflet: "Dimpotrivă, unii așa-ziși critici, când li se vorbește de un lucru de mâncare oval, alb pe dinafară și galben înăuntru, se
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
unul dintre membrii CNSAS (poetul Mircea Dinescu). Va fi contribuit la asta, de bună seamă, și personalitatea deloc îngăduitoare a teoreticianului clujean, care și-a atras, în timpul vieții, dar și postum (prin memorialistica vitriolantă din Viața unui om singur) destule inimiciții durabile. Cert e că, atâtea câte au fost și așa cum le documentează Gabriel Andreescu, contactele lui Marino cu Securitatea comunistă nu oferă destule probe pentru o etichetă ca aceea de colaborator. Și mai nejustificată, și mai insidioasă se dovedește campania
Cum se dezbate o carte ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3942_a_5267]
-
care, în privința "ideologiilor", nu lasă la cîntar, în paginile despre Gala Galaction, despre Gherea, Brătescu-Voinești, Delavrancea sau Goga. Îi vor întoarce plata, cei "loviți" dintre ei, prin lipsurile pe care le vor găsi Istoriei civilizației române moderne. Dar nu simplele inimiciții și "așezări" periodice de tabere literare trebuie, în primul rînd căutate în revizuirile lovinesciene. Se conturează acolo, mai curînd, o efigie de critic responsabil, în felul în care a fost Maiorescu. Un critic - curator, pus să "îngrijească", în cunoștință de
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
legi din 1938", puterea de "a eluda toate lucrăturile, de a suporta toate intrigile" din partea "celor care nu credeau" în noua lege - de fapt își "trădau propriile complexe" și care "îmi puseseră nenumărate bețe în roate": "mă știam înconjurat de inimiciții și aveam la orizont nenumărate semne de întrebare". Ș.a.m.d. După un hiatus istoric care explică numai în parte amneziile și inerția reflexelor obscure, exersate suveran în răstimp - la exact 50 de ani de la desființarea în 1948 a O.
Fatalitatea falimentului by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16599_a_17924]
-
într-un minuscul partid alcătuit, în marea lui majoritate, din oameni simpli sau sfertodocși. Nu pregeta să le arate adevărata identitate și, cu timpul, era făcut să înțeleagă că intrusul, într-un partid al clasei muncitoare, era el, Pătrășcanu. Zorile inimiciției care avea să-l piardă, se desenau încă din anii douăzeci și treizeci ai secolului, azi, trecut. A fost declarat fracționist, în 1938 fiind scos din CC al PCR și pînă în 1944 n-a mai desfășurat activitate de partid
Procesul Pătrășcanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15765_a_17090]
-
iar "Lupu și Mihalache se angajează să semnaleze lui Antonescu toată anarhia provocată în țară de legionari". Antonescu o știa prea bine, fiind depășit de situație, exponenții S.S. în București sprijinindu-i pe legionari pe față, ațîțîndu-i. Știindu-se de inimiciția dintre cei doi parteneri la guvernare, Mihalache propune o atitudine mai binevoitoare față de Antonescu care voiește să scape țara de legionari. Maniu nu e de acord, motivînd că generalul a promis alianța țării cu Axa și el (Maniu) e convins
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
Cosașu ? În al treilea rând, și aici ating un punct nevralgic, problema Angelei Marinescu, marea problemă personală a Angelei Marinescu e aceea că nu a fost și nu e contestată. Că tocmai ea, turbulenta, nu stârnește furii, ci numai, eventual, inimiciții. E de-a dreptul amuzant, apropo de asta, felul cum apar relatate, într-un interviu, un episod de frondă și consecințele lui. Întrebată care au fost reacțiile lumii literare atunci când, dintr-o dată, poeta a apărut rasă în cap (fiind „prima
Probleme personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4352_a_5677]
-
fie repuse în circulație, dar în mod selectiv și unilateral interpretate. Rațiunile pentru care atît dreapta militantă, cît și comuniștii l-au detestat pe Maiorescu rămîn aceleași: opiniile politice ale criticului și privilegierea de către el a criteriului estetic în artă. Inimiciției adversarilor i-a corespuns însă fervoarea neobosită a admiratorilor. Adepții estetismului au analizat opera maioresciană pînă în cele mai ascunse cute, identifîcîndu-i sursele teoretice, descifrînd semnificațiile fiecărui studiu important. Astăzi știm cu certitudine care filozofi și esteticieni au hrănit gîndirea
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
afle în fruntea statului în calitate de locotenent domnesc. Dar, Lascăr Catargi a gândit în termenii imperativului național și a asigurat prin gestul său stabilitatea internă și continuarea procesului de "integrare europeană" a țării. ăuritorii unirii de la 1919 au acționat în convergență; inimicițiile politice și personale au dispărut atunci când țara s-a aflat în primejdie: Regele Ferdinand, Ionel Brătianu, Alexandru Marghiloman și generalul Alexandru Averescu, ultimii trei adversari politici ireductibili, dar personalități politice responsabile cu anvergură de oameni de stat, au încheiat în
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
a însărcinat iar pe Gh. Tătărescu cu formarea guvernului. Dar, de astă dată, avînd grijă să-l numească, la Interne, pe Franasovici cu indicația expresă de a face alegeri libere care, știa bine, nu vor da nici un rezultat dată fiind inimiciția cruntă dintre liberali și național-țărăniști, plus poziția în creștere a partidelor de extremă dreaptă (cu deosebire legionarii) care, nici ei, nu vor opta pentru un guvern de uniune națională. (În paranteză fie spus, pe legionari i-a favorizat politic constant
Un rege aventurier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15815_a_17140]
-
sclavie, care va să zică, din punctul său de vedere, acțiunea care conduce la condamnarea la moarte a unui senator este moral identică cu apatia manifestată de senat; iar, pentru el, Eprius Marcellus, prietenia cu Nero a fost la fel de periculoasă ca pentru alții inimiciția principelui, adică se poate spune că a fost victimă. Tensiunile erau mari în senatul roman după revoluția care l-a răsturnat pe Nero. O serie de delatori erau cunoscuți, dar nu toți. în această situație se decide conceperea "unei formule
Epoca delatorilor by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10285_a_11610]
-
de �atentat" la �cauza națională grecească" nu au mai putut avea efect: comunitățile românofone erau legate, prin ereditatea latino-romanică, cu un stat numit România, aflat la nordul Dunării. Integrarea în romanitatea românească se împlinise! Este drept, prima consecință a fost... inimiciția Grecilor: Aromânii, în special, altădată beneficiari ai culturii grecești, se orientau, acum, spre latinitate! Rezultatul: cei care rămâneau în Peninsula Balcanică erau constrânși să se grecizeze, iar alții, nu puțini, își căutau refugiu în nordul Dunării, (daco)românizându-se. începea
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
și statul) se angajează în susținerea morală și culturală a �elementului românesc" din Balcani, pentru... a-l �salva din ghearele grecismului" (!). Statele sud-dunărene reacționează împotriva acestei �propagande românești", iar conflictul balcanic din 1913 nu face decât să intensifice contrarietăți și inimiciții subterane... Acuzațiile la adresa unui �naționalism românesc", expansiv, în Balcani, nu li psesc. XIII. Problema comunităților romanofone - românofone - constituie din ce în ce mai mult un element important - sine qua non - al întregii românități românești. De la conștiința identitară, etnolingvistică, până la imaginea istorică a originilor latino-romanice
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
mai grei. Dar tu de atunci și până azi ai reușit, curată și iluminată de Sus, să dai României o operă literară care a intrat în patrimoniul culturii noastre. Ai reușit - contre vents et marées - să înfrângi obstacole, adversități și inimiciții nemeritate. Ai dat, prin munca ta și a lui Romulus Rusan, României noastre eterne marele, unicul Memorial de la Sighet al victimelor terorii comunismului. Ai salvat Adevărul, Memoria și istoria României. Fie-ți - precum poeților antici - fruntea încoronată de lauri! Fie
Ana Blandiana - Omagiu by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4795_a_6120]
-
oprea asupra nuanțelor, căuta cuvîntul just, preciza amănuntul". Poate nu chiar în 1945, poate peste un an sau doi, poate prin intermedierea lui Eugen Ionescu, care îl iertase pe Eliade curînd după ce-i scrisese lui Tudor Vianu despre o eternă inimiciție cu foștii legionari, e de presupus că Sebastian și Eliade s-ar fi întîlnit și-ar fi putut avea o lungă discuție, în care Sebastian să-i arunce în față lui Eliade toate reproșurile sale (cu prisosință justificate de istorie
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
încât făcea de prisos orice revenire. În disciplina strictă a unui astfel de maestru s-a format talentul matematic al lui Weiss. Din păcate, însă, odată cu taina practicelor de atelier, Study a lăsat moștenire discipolului preferat și însemnata sumă de inimiciții ce, prin dogmatismul spiritului, cât și prin îmbelșugata-i vână polemică, știuse să-și creeze în cursul unei vieți întregi. Așa se explică greutățile întâmpinate de Weiss în cariera universitară, agravate nu cu puțin de aderarea sa neprecupețită și timpurie
O colaborare necunoscută a lui Ion Barbu by Dan Barbilian () [Corola-journal/Journalistic/3374_a_4699]
-
pe listele electorale. Toți câți îl cunosc sunt de acord asupra dezinteresului său pentru viața politică, încît numitul intră în categoria apoliticilor. 2. Din ce cauză a părăsit partidul? N-a părăsit nici un partid. Vezi mai sus. 3. Nemulțumiri sau inimiciții personale ce pot fi utilizate. N-are nici o inimiciție personală din cauze politice, ca unul ce se dezinteresează complet de acest capitol. Cu toate astea, arhitectul nu e lipsit de ideologie, s-ar putea chiar afirma că disprețul lui de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
acord asupra dezinteresului său pentru viața politică, încît numitul intră în categoria apoliticilor. 2. Din ce cauză a părăsit partidul? N-a părăsit nici un partid. Vezi mai sus. 3. Nemulțumiri sau inimiciții personale ce pot fi utilizate. N-are nici o inimiciție personală din cauze politice, ca unul ce se dezinteresează complet de acest capitol. Cu toate astea, arhitectul nu e lipsit de ideologie, s-ar putea chiar afirma că disprețul lui de partide reprezintă o politică a sa sui generis. Filozofia
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o funcțiune politică și înlesnea celorlalți accesul la autoritatea publică. Printre cei mai tineri ai familiei se găseau membri ai Mișcării. Familia nici nu-i aproba, nici nu-i dezaproba, precum, pe de altă parte, acești tineri n-arătau nici o inimiciție, nici o diminuare de respect pentru rudele lor de alte concepții. Se părea că tinerii fuseseră dezlegați de familie (ceea ce, firește, nu era adevărat decât doar în mod figurat, în sensul unui instinct) de a miza și pe posibilitatea victoriei mișcării
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pères, et dont toute la vie ne semble occupée qu'à préparer a leurs enfants des raisons de se consoler de teur mort"1. Ioanide se miră de acest citat. Pentru ce îl scrisese? Trecuse atunci printr-o criză de inimiciție împotriva tatălui său? Posibil. Ioanide semăna cu mamă-sa. Pica scrisese cu câteva decenii mai încoace aceste rînduri: "Moi, au contraire, j'aime mon père, qui se sacrifie a tout le monde"2. Și aceasta era o observație ce-și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
figură meditativă și îngrijorată. " Pentru ce te posomorăști așa, Botticelli? Îi zise Ioanide în intenție, fără a scoate realmente un cuvânt. Crezi că o să ne dărâme biserica? E un lucru imposibil. Noi nu dărâmăm nimic, fiindcă n-avem nici curajul inimiciției. Nu vezi că Pomponescu nu îndrăznește să mă lovească pe față, se teme să-mi pronunțe chiar numele? Mi-e frică nu de ostilitate, ci de oboseală. Noi n-ajungem niciodată cu marile proiecte până la acoperiș. Le abandonăm. De aceea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lui Pascalopol. Zărind pe Felix, Otilia îl chemă în șoaptă. - Ce faci? Vino aici! Când Felix se rezemă de canatul ferestrei, Otilia îi spuse tot încet: - Nu știi ce viperă este tanti Aglae asta! Uf! Ca și când ar fi bănuit o inimiciție, Aglae, care-i zărise în treacăt sub sclipirile lunii, zise tare de jos: - Otilio, să-l aduci mâine pe dumnealui la noi!- Da, tanti, răspunse cu o miere teatrală Otilia, făcând o strâmbătură cu înțeles lui Felix, are să-i pară
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mai sănătos om. Eu sunt Omul și nu voi muri în vecii vecilor. Cel ce se-nchină mie și tatălui meu, acela se va mântui. - Papa, găsi cu cale Olimpia să intervină, domnul îți vreabinele, de ce să nu mergi? Toată inimiciția irațională a lui Simion pentru Olimpia se redeșteptă: - Nu vorbesc cu dumneata! Să nu-mi zici papa, că nu tecunosc. Nu ești fata mea! Copiii mei sunt cei ce mă urmează și se închină mie. - Eu îți sunt fiu adevărat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Se învinovăți de răutate, de lipsă de respect față de Pascalopol, de gelozie neîndreptățită. În planul de dezvoltare a personalității lui, pe care-l alcătuise în minte, sta acest principiu: de a nu jigni pe nimeni și de a reacționa împotriva inimiciției prin rezervă. Purtarea lui față de Pascalopol era vulgară, prin prea marea exteriorizare a temerilor sale. Jignindu-l pe Pascalopol, o supărase, fără îndoială, pe Otilia. În orice caz, dăduse semne de nestăpânire de sine. Se plimba prin întunericul profund din preajma
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]