49 matches
-
spațiu suspect, care geme de trădători de țară, de vânduți agenturilor străine și de provocatori. Nu mai vorbesc de faptul că amenințările la adresa unora dintre intelectuali s-au întețit în ultima vreme, ca un scriitor precum Daniel Vighi a fost injuriat telefonic pentru îndrăzneala de a se fi numărat printre organizatorii manifestației împotriva violențelor minerești etc. Trist este că astfel de acțiuni, petrecute departe de centrul Bucureștilor, nu au nici un fel de ecou în presa noastră interesată exclusiv de picanterii politice
Cârnati pentru Europa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18130_a_19455]
-
e la pământ, iar ideea de școală a ajuns o sarcastică bătaie de joc. Modelele de azi sunt furnizate de comportamentul aberant al lui Gigi Becali și de bruta capabilă să dea simultan cu șișul, să scuipe și să te injurieze ca la ușa cortului. Cum se poate ieși din această situație îngrozitoare? Petrecându-mi mult timp printre studenți, observ că soluțiile gândite de ei sunt tot de tip... disoluție: fie escaladarea violenței, fie favorizarea unei politici bazate pe xenofobie. Iresponsabilitatea
Vandalii din Balcani by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9044_a_10369]
-
Mircea Mihăieș Ferice de jurnalistul român, ferice de țara în care cuvintele nu au nici o valoare! Poți scrie, ca ziarist, absolut orice, pentru că oricum nu te aude nimeni! Poți acuza, demasca, injuria cu deplin calm, pentru că nu te crede nimeni. Iar dacă te crede, uită până mâine, când o vei lua de la început cu grosolăniile, insinuările, potlogăriile, dezvăluirile care nu dezvăluie nimic - decât, eventual, trupul de cadână excitată al cutărei starlete care
Rița-veverița reporterița by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16977_a_18302]
-
pe toată durata lecturii și a comentariilor, a stat cuminte și oarecum absent, de parcă nu era vorba despre el. Atâția scriitori, tineri ori mai puțin tineri, fac valuri în viața noastră culturală printr-o strategie a scandalului aducător de imagine, injuriind în dreapta și-n stânga, atacând diferitele instituții și vituperând împotriva (încorsetării) moravurilor. E bine să se știe că exiști, e și mai bine să ți se știe de frică. Dar sunt, iată, și excepții demne de a fi semnalate. Când
Poezie timidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7992_a_9317]
-
democratice Adevărul și Dimineața. Stelian Popescu considera aceste ziare ca fiind evreiești și, din interes concurențial, (în 1930 Universul, mărturisește memorialistul, atinsese un tiraj de 150.000 exemplare, adică tirajul pe care îl avea mai demult Dimineața) le prigonea și injuria cu o ură constantă. În 1936 lucrurile au ajuns pînă acolo încît directorul Universului organiza bande bătăușe de cuziști și legionari care incendiau, pur și simplu, la chioșcuri, ziarele Dimineața și Adevărul. Era, desigur, un atentat la democrație (cele două
Patronul "Universului" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16524_a_17849]
-
Ruxandra Cesereanu Cine sîntem noi, românii, după cum scriem și vorbim, mai ales atunci cînd este vorba de pamflet vitriolant, atac la persoană, calomnie, injurie etc.? Voi inventaria și decoda, în cele ce urmează, nouă registre ale limbajului violent, specifice mentalului românesc, cu precădere în secolul XX. Cel dintîi este registrul subuman, prin care se urmărește declasarea celui incriminat prin raportarea sa la un statut
Imaginarul violent al românilor by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/15386_a_16711]
-
la Sorescu era bine: vocea lirică se străduia măcar "să pună întrebări"! Deschideți televizorul și urmăriți așa-numitele "dezbateri", "talk-show"-uri și veți vedea în ce măsură întrebarea a fost înlocuită de flegma violentă, de procesul de intenție, de răfuiala grosolană și injuria șfichiuitoare. Moderatorul, omul care, prin definiție, ar trebui, prin întrebări meșteșugite, să aducă toate vocile în spațiul dezbaterii, a fost înlocuit de măciucari primitivi, de grobieni însetați de sânge, de profesioniști ai păruielii. Întrebarea deschide porțile universului, răspunsul poate să
Care e cea mai stranie întrebare care vi s-a pus vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7309_a_8634]
-
sunt critici, iar atitudinea critică e o necesitate. Întotdeauna trebuie să existe cineva care să te admonesteze ca să îți dai seama că ești în eroare. Generalii romani aveau chiar oameni plătiți pentru așa ceva. După fiecare mare victorie, erau jigniți, erau injuriați în așa fel încât să nu devină prea plini de ei. Să-i curețe, să-i spele moral, da. E extraordinar exemplul acesta. Chiar pe Cezar îl criticau, făceau epigrame despre el, îi ironizau homosexualitatea. O spune Suetonius, cel mai
Gabriela Melinescu - „Vulnerabilitatea, asta e marca talentului“ by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7410_a_8735]
-
apreciate în mod cuvenit și nu exagerate. Fobia lui Eminescu față de străinism fanariot adresată liberalilor, considerați greci (inclusiv C.A. Rosetti) e cunoscută ca nedreaptă. A avut o adevărată obsesie împotriva lui Eugen Carada (a creat și substantivul colectiv "Caradale"), injuriat ca grec, deși, o recentă carte a d-lui M.S. Rădulescu despre elita liberală, demonstrează că n-avea, în arborele său genealogic, nimic grecesc. Și nici nu cred în precizarea d-lui N. Georgescu că Eminescu a înlocuit, în iulie
Tot despre senzațional în istoriografia literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17040_a_18365]
-
de comportament ale elevului se regăsesc în frecvență redusă la cursuri și rezultatele slabe la învățătură; atitudinea obraznica față de colegi și profesori, întregite cu acte prin care bravează, se „da mare” față de colegi și ceilalți copii, pe care ii jignește, injuriază și caută să-i supună și să-i „dijmuiască” sub amenințări și violențe fizice. Aliniatul 3 - Reeducarea elevilor ajunși în odioasele școli de reeducare de altă dată era departe de a-i putea reda familiei și societății. Dificultatea eradicării deprinderilor
Primul cod orientativ privind procedura medierii conflictelor de la A la Z by Mihaiu Șanța () [Corola-publishinghouse/Law/705_a_993]
-
ca ușor depreciativ (cf. nașpetă): "R. e o borfetă netalentată" (forum, libertatea.ro, 15.10.2008) și care are pluralul borfete ("cele ŤTrei suroriť au ajuns să fie Ťtrei borfeteť, în viziunea unor regizori neconvenționali", Evenimentul zilei, 10.04.2009). Injuria așadar are de unde alege: variantele boarfă, borfet, borfetă îi stau la dispoziție, toate trei aplicabile unui referent feminin. În strânsă legătură cu boarfă trebuie discutat și termenul ștoarfă sau știoalfă, tot cu origine necunoscută, dar, după toate aparențele, cu o
Metafora obiectului uzat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6739_a_8064]
-
literelor române postbelice), că cel dintîi scriitor pe care cu emoție l-am cunoscut în carne și oase a fost un evreu, Ury Benador. Înainte de plecarea definitivă în Occident a d-lui Norman Manea, i-am luat un sonor interviu, injuriat de condeiele cele mai aservite imundului naționalism oficial. Două din cărțile de căpătîi ale copilăriei mele au fost Dicționarul universal al limbii române al lui Lazăr Șăineanu și Dicționarul enciclopedic ilustrat Cartea Românească al lui I.-A. Candrea și Gh.
Cîteva precizări by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8184_a_9509]
-
de la dreptul comun. Presa poate comite tot soiul de delicte cari, daca nu s-ar fi făptuit pe hârtie și prin tipar, ar fi de competența tribunalelor ordinare. Calomnie și injurie prin viu grai se judecă de tribunal; calomnie și injurie prin presă - de jurați. Pagubele ce rezultă din delicte ordinare se judecă de tribunalele ordinare; pagubele de pe urma delictelor de presă - de jurați. Constituția franceză, care prescrie anume aceasta, nu e decât consecuentă cu sine însăși; ea trage numai în scris
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
oricât ar fi de dur un astfel de răspuns, el te ajută. Așadar, jignirea care ți s-a făcut cu bună știința se spală, așa cum se spală murdăria la baie. Dar jignirea neintenționată e înfricoșătoare pentru că, răspunzându-i prin ceartă, injurie sau, pur și simplu, arătând că ești jignit, nu numai că nu o slăbești, ci, mai mult, îți aduci ție însuți o jignire și mai mare. O jignire nepremeditată este deosebită nu numai pentru că nu poți să-i răspunzi, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Carpați și îndesîndu-le tutunul în pipă, mă uit la băscuța lui de papă în exil, la pantalonii foarte lucioși, mă gândesc la cărțile pe care și le-a scris cuminte ca o cârtiță încăpățînată, nerăsfățat de nimeni, nelaureat, ba pe deasupra injuriat de Ionesco și alții ca "vîndut" - și îmi vine în minte vorba lui Heraclit cum că "se află zei și aici", iar aceștia, care au crescut în pragul camerei lui, sânt mai frumoși și mai adevărați decât zeii care l-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sau Norvegia) și cele mai expuse, societățile sărace și "plebeiene", ca România etc. 5 iunie Vorbele teribile ale oamenilor mari unii despre alții, mai ales când sânt lansate "cu drag", de pe platforma unei prietenii consacrate de o viață. Numai așa injuria poate să devină cordială, pentru că se bucură de imunitatea iubirii care o precedă. Cioran despre felul în care Noica nu și-a "valorificat" experiența de viață: "a trecut prin comunism ca un turist prin Infern". Noica despre aforismele lui Cioran
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
numele acestor scriitori dintr-o elementară politețe și dintr-un scrupul moral. Poate că eu mă înșel, poate de fapt ei s-au purtat ireproșabil și eu mă aflu într-o gravă disfuncție perceptivă. Poate că ei nu m-au injuriat după o cronică negativă și nu m-au lăudat înainte de ea. Poate că totul este o iluzie. Lăsând gluma deoparte, a lucra cu identitățile reale ale unor personaje din lumea culturală presupune, precum în cazul jurnalelor, o distanță de cincizeci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
nu există nici o scuză subiectivă care să-l poată dispensa de la aceasta. Însă, care război declarat de autoritatea legitimă poate fi considerat drept cu adevărat? Episcopul răspunde la aceasta, invocând în două cazuri: Când se dorește răzbunarea unei injurii primite, injurie reală, nu fictivă ori imaginară, în așa fel încât cel care primește declarația de război, să o primească pentru vreo greșeală săvârșită; și atunci când din partea declarantului există dreapta intenție de a face să triumfe binele și de a învinge răul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
unui tânăr șofer care potolește gura rea a soacrei într-un mod ieșit din comun. În viața literară este stimat, criticii literari îl numesc „un clasic în viață”, scriitorii buni îi caută prietenia, unii confrați îl urăsc sincer și îl injuriază sistematic (în „Săptămâna”, de pildă), criticii tineri sunt, în majoritate, alături de el și îi susțin cărțile. Când nu e provocat, P. este un om fermecător, îi plac mesele bune la Capșa, spune istorii amuzante, savurează vorbele de spirit, ascultă cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
a cărui sorginte creștină o subliniază cu un har deosebit: „Faceți ca sufletele voastre să fie curate prin caritate, adică prin iubirea aproapelui’’; „Fiți toți uniți, iubindu-vă ca frații, compătimitori, miloși, modești, smeriți, neîntorcând nici rău pentru rău, nici injurie pentru injurie ci dimpotrivă binecuvântând, iar dacă cineva vrea să vază zile bune, să-și prezerve limba de clevetire și buzele sale să nu spună minciună. Să fugă de rău și să facă binele, să caute pacea și s-o
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
condamna (perfect legitim) o mie de vinovați, sacrificăm (cât de legitim?) o sută de nevinovați? Ce valabilitate supremă, definitivă, au normele generale, inflexibile, dure, în astfel de cazuri? Cine poate da un răspuns riguros și permanent valabil? Summum jus, summa injuria (Cicero, De off. I, 10, 33)? Așa se pare. Execuțiile capitale aparțin revoluțiilor. Condamnările strict legale doar ordinii democratice. O certitudine absolută există totuși în cazul acestor oficiali, chiar și al celor aparent convinși, inclusiv cei puri și duri: reaua
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
arată că: 1. Statul trebuie să promoveze toate măsurile necesare de natură legislativă, administrativă, socială și educațională pentru a proteja copilul aflat în grija părintelui, custodelui legal sau a oricărei alte persoane, de orice formă de violență fizică și mentală, injurie sau abuz (incluzând abuzul sexual), neglijare sau tratamente neglijente, maltratare sau exploatare. 2. Aceste măsuri de protecție trebuie să cuprindă metode eficiente de implementare a unor programe sociale menite să ofere sprijin copilului și celor care îl au în îngrijire
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
contrariat. Mde! zic eu. Și urmează, fără să-l provoc, istorioarele lui cu indivizi care apar în ușa camerei de hotel cu automatul, gata să tragă, cu partuze care, cînd le îmbrățișează, îl caută prin buzunare, cu șoferi care-l injuriază, provocator desigur, pe Iliescu. Și pe Coposu, zic. Nu, pe Coposu, nu, n-am auzit, dacă n-am auzit, ce să spun. Deci istorioare atroce cu chelneri care-i cer bacșis numai în valută, cu... ce mai, mi se face
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
folosești. 1 Mai mult decât atât, s-a spus de cele mai multe ori despre elementul de pe prima poziție că presupune o caracterizare subiectivă a referentului și că este purtătorul unei predicații de calificare depreciativă cel mai adesea (apreciere ironică, blamare, insultă, injurie). Observația nu este pe deplin motivată, pentru că există în cadrul realizărilor tiparului zona aprecierilor valorizante, sfera bogată a compasiunii (bietul/săracul/sărmanul/nenorocitul/nefericitul de el), precum și posibilitatea descrierii unei proprietăți evidente ale unui obiect, care sare în ochi emițătorului: o
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]