54 matches
-
într-o privință pentru a câștiga timp liber în alta. A câștiga timp nu-i doar o obligație determinată din afară: poate fi și o strategie destinată să te facă să profiți mai bine de alte momente ale vieții. Timpul instantaneității se extinde, dar „despotismul” său e departe de a fi total, hiperconsumatorul fiind în măsură să-și amenajeze programul, să adopte ritmuri diferențiate după situații și momente. Pe de o parte, sentimentul aservirii față de timp se generalizează, iar pe de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
o hipermodernizare a confortului dominat de supralicitarea timpului și a vitezei, de dezvoltarea exorbitantă a pieței și a ofertei. Ironia timpului: cu cât valorile sensibile sunt mai preamărite, cu atât suntem martorii unui dezmăț al digitalului, al vitezei și al instantaneității. În faza III, bunăstarea se edifică sub semnul sintezei hipermoderne a logicilor cantitative și a logicilor hiperbolice triumfătoare. Designul polisenzorialtc " Designul polisenzorial" Universul obiectelor și al formelor ilustrează, la rându-i, aceeași nouă vârstă a bunăstării. A trecut vremea când
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
o valoare relativă și secundă, este schela ce trebuie dărâmată odată ce a permis ajungerea la punctul din care este cu putință de făcut experiența lui „și acum”. Toate ale tale trebuie neîncetat să se concentreze într-un acum care prin instantaneitatea sa trece dincolo de timp, deși pornește mereu din temporalitate. Este descris aici efortul neîntre¬rupt de reluare a unei atitudini ce de fapt este întotdeauna cu desăvârșire irepetabilă, nu poate fi niciodată duplicată. Ea pur și simplu este sau nu
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
notat” exclusiv oral, în memoria colectivă. Dorim să spunem că, ab initio, autorul nu pornește de la un pre-format sonor. Dimpotrivă, el se inspiră din atmosfera unei viziuni propagate pe un fond de inefabilitate, ca nimic material sau chiar neant. În instantaneitatea sa, respectiva viziune a autorului nu este un „cum” al sonorității ci o idee. Abia după această incidență autorul se orientează terestru, către concretitudinea sonoră din a cărei vastitate va alege. De aceea, la nivelul denumirii generice, opera sa trebuie
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
de început și/sau de sfârșit, dar nici nu corespunde unei stări de acum, neavând un impuls (accent) de referință. Astfel, TA este innominal ca moment, indeterminabil ca loc ori inimaginabil ca profil și acardinal ca orientare. Conform expresiei de instantaneitate, durabilitatea formală poate fi analogată sintactic prin conceptul de textură albă. Deși nu avem o materialitate sonoră decât ca iluzie, în presupusa ei estetică o putem imagina ca pe un câmp radiind în neant o indefinibilă mulțime de șoapte ininteligibile
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
de responsabilitatea proprie conștiinței, aducător-dătătoare de sens). Din perspectivă rațională, imaginea viziunii pare ca o rețea împrăștiată (fără noduri și sens), ceea ce, pe plan emoțional, ar corespunde unui fior indefinit și totuși inspirant (înfiorător). Oricum, caracterul ludic-aleatoriu și atemporalitatea prin instantaneitate rămân proprii acestui stadiu. În relația cu OS, conștiința se simte menită să iasă din staticitatea de ne-sine (principiu pasiv), spre a se putea afla ca timp în extensie sau devenire. În cele din urmă, rostul viziunii corespunde tocmai
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
un lucru să se poată extrage (releva) sensul, trebuie ca acel lucru să fie reperat ca simbol și petrecut apoi prin gândire, care, la rândul ei, este condiționată de limbaj<footnote Expresia „repede ca gândul”, indicând un aspect de aproape instantaneitate și anulare a distanței discursiv-parcusive, ține de posibilitatea conotării gândului printr-o imagine de stare, care ar putea fi transmisă și telepatic (independent de simțuri). Totuși, acest fapt se poate produce doar în condițiile unor legături (acordări) naturale, organice, ținând
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
în istoria jurnalului personal. O altă noutate, în sfârșit: retrocronologia, faptul că trecutul survine după prezent, se afundă dedesubtul lui, în loc să-l preceadă, așa cum se întâmplă în jurnalele tipărite; el e repede exilat în stadiul de arhivă, descurajând relectura. Ubicuitate, instantaneitate, concizie: e tirania prezentului. Așadar, triumful jurnalului și eclipsa autobiografiei. Desigur, poate să existe un site personal unde se afișează interesele și realizările autorului. Dar se va pune, oare, o autobiografie de trei sute de pagini online, pe internet? Hârtia are
Philippe Lejeune: „Neliniștea pe care cititorul o încearcă față de istoria sa personală...“ by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4441_a_5766]
-
grijă, nici tu cerneală de-o anumită culoare, nici tu timbru sugestiv, nici tu parfum discret picurat în plic înainte de a-l depune în cutia poștală. Totul impersonalizat, adus la "basic instinct"-ul comunicării eficiente și instantanee. Sunt sigur că "instantaneitatea" funcționează. În ce privește "eficiența", m-am cam lămurit privind vidul comunicațional coborât ca o păcură neagră deasupra unei întregi generații. Există speranța că dacă partea "scripturistică" e la pământ, rămâne șansa comunicării directe. Or, constat că lucrurile merg mână în mână
Când ați scris ultima oară o scrisoare de dragoste? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8595_a_9920]
-
sensul realizării translației între stimuli, percepție și reacție (socială, verbală, culturală), modificînd sistemul de relații și conexiuni dintre exterioritate și interioritate: de la reacția monologica, univoca a poetului modernist la una dialogica și plurivoca; de la perspectiva unică, atemporala la poliperspectivă, simultaneitate, instantaneitate". Sau următoarea, supremă, imagine, de aleph: "Poezia trebuie să fie o globalitate, integralista, cuprinzînd deodată, din toate părțile, realitățile de orice fel, adunîndu-le, sintetizîndu-le". Și ceea ce socotim a fi cheia acestor considerații analitice: "Visul (structura visului) poate intra și el
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
sus converg în noțiunea visului, cum izvoare ce se adună într-o albie cuprinzătoare. Și "vîrstele comportamentale" și "diacronia devenită sincronie" și "muzeul viu" al formelor și "translația între stimuli" și modificarea relației dintre exterioritate și interioritate și "poliperspectiva", "simultaneitatea", "instantaneitatea" și sinteză feluritelor (i)realități nu sînt decît trăsături ale fenomenologiei onirice. Visul, acea cale regală pentru cunoașterea sufletului, după spusele lui Freud e resimțit (intuit) că arhetip al poeziei. Ni s-ar putea obiectă: visul e absolut spontan, ergo
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
fost nevoit chiar să aștepte îndelung verdictul tribunalului pentru a-și putea scrie finalul cărții. Rezultatul a fost un roman jurnalistic, ce recurgea la tehnica reportajului, ridicând jurnalismul la statutul de artă și promitea un melanj generos între „credibilitatea faptelor, instantaneitatea filmului, profunzimea și libertatea prozei și precizia poeziei". În timp ce din structura romanului prezența explicită a autorului era exclusă, narațiunea făcându-se la persoana a treia, Muzică pentru cameleoni aduce ca element nou transformarea scriitorului în personaj și plasarea acestuia în
Fabuloasa realitate by Dana Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/6489_a_7814]
-
înțelegeam în melancolia mea și pentru acest rol mă vedeam ales"). K. - "spion în slujba divinului". Deformarea pe care o aduce cu sine reflexivitatea: lipsa de acces la imediat, deci la vârsta copilăriei și a tinereții, la timpul simțit în instantaneitatea lui. În schimb, reflexivitatea are avantajul de a fi o propedeutică la eternitate, pentru că spiritul pe care-l trezește nu se recunoaște în elementul timp ca în propriul său mediu ("fericirea mea crește cu fiecare zi cu care îmbătrînesc..., căci
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
din priviri. Asupra lor impactul inițial al feminității e vizual și, de multe ori, pur vizual ră mîne el pînă la capăt. Sintagma coup de foudre e de o mare forță plastică nu numai pentru că asimilează Îndrăgostirea la prima vedere instantaneității fulgerului, ci și deoa rece indică o descărcare fulminantă de energie vizua lă. Așadar, aici, pentru ca imaginea femeii să devină memo rabilă, nu e nevoie de timp, ci doar de viteza luminii. De parte de mine intenția de a lăsa
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
E DECÂT O NENOROCITĂ DE ACTRIȚĂ DE TELEVIZIUNE! O SĂ-I SMULG NENOROCITELE ALEA DE HAINE DE PE EA! Am ținut telefonul cât mai departe de ureche și m-am holbat la el. Cred că m-a impresionat cel mai mult autentica instantaneitate cu care Lorne își iese din pepeni. Brusc, dintr-o dată: nici urmă de temperament - dus, dispărut cu totul. Și eu sunt un artist iute din fire, dar până și mie îmi trebuie ceva mai mult timp. Am nevoie de cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
odată, fără ajutorul vechilor mijloace de transport”. Se vede foarte bine din asemenea propoziții care sînt punctele de întîlnire ale lui Ion Vinea cu principiile constructiviste, expresioniste sau futuriste. De fapt, poetul are permanent în vedere o „revoluție a sensibilității”. Instantaneitatea, percepția fulgurantă, irațională, sustrasă oricărei retorici explicative, țin de revelație, de o mistică poetică. Deloc întîmplător, partea a doua a Principiilor... trimite abundent la noțiuni din sfera sacrului: invizibil, virtualitate, extaz, secret interior, ubicuitate inefabilă. Ele nu au însă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sugera apariția sistemelor on-line, anunțînd, prin multimedia, acea "nouă galaxie" întrezărită prin TV tematică, rețelele cablate sau "buchetele numerice". De fapt mass-media nu impresionează cantitativ (deși, am văzut, cuprinderea e planetară acum) ci, îndeosebi, prin simultaneism, instaurînd dictatura instantaneului. "Era instantaneității" înseamnă sincronizarea lumii la pulsul evenimențial al Planetei, posibilitatea desfășurării Istoriei "în direct", pătrunderea informației în "timpul real" (inaugurată de CNN la mijlocul anilor ´80). Altfel spus, asistăm la accelerarea timpului mediatic. Privind contextual, vom observa că discursul mediatic a cotropit
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
rezistența bine sponsorizată a valorilor primei modernități, iar dislocarea lor presupune un interval mai mare de timp, greu de precizat, dar la capătul căruia modul orizontal de gestiune a puterilor va fi prevalent. Schimbarea radicală nu este una care vizează instantaneitatea timpului, ci are structura de frontieră între ere de civilizație, în cazul acesta marcând sui-generis frontiera dintre Era Preglobală și Era Globală, adică segmentarea pe motive de conținut a termenului cel mai lung raportat la istoria hominizării. Marea Trecere de la
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
globale pornind de la premisa prevalenței imaginii asupra obiectului și a timpului real asupra spațiului fizic. „Mașina viziunii” reliefează tehnocultura vizualului în capacitatea sa de extindere virtuală, reiterând principiul „vitezei luminii” care modifică percepția realității înseși și instituie „eternitatea intensivă” sau instantaneitatea percepției infinitezimale. În locul realității fizice, observă filosoful, ni se propune problematica traiectului intervalului luminii, astfel încât se poate vorbi despre „mașina viziunii” ca despre „mașina vitezei absolute” prin extrapolarea tematicii preferate de filosof: În mod efectiv, dacă foto-cinematografia se înscrie încă
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
numește, referitor la arta lui Delacroix, l’intime du cerveau 5, adică inexprimabilul din artele scripturale. Explicația nu e dificil de dat, ea trebuie căutată În viteza de decodare a unui mesaj care, În cazul unui tablou, se prezintă În instantaneitatea sa, iar În textul literar e o expunere sinuoasă, lacunară și nesistematică. În mod curent, se vorbește de o „intimitate subiectivă”, iscată de radiațiile eului creator. Numai acesta poate pretinde că ține seama atât de personalitatea autorului, cât și de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
le decupăm cu atâta febrilitate s-ar putea să se situeze exact la antipodul intențiilor - declarate sau subînțelese - ale scriitorului. Autoportretul pictorului (ca și al fotografului ori al cineastului, pentru a ne referi la două exemple clasice) surprinde prin directețe, instantaneitate și chiar o anumită violență: e brutalitatea perceperii finitului, a presimțirii acumulării (aproape pe neobservate) a tensiunii creatoare. Autoportretul decupat În adâncimea paginii de jurnal e receptat În trepte, cu o anumită lentoare, cu diminuarea șocului imaginii-simbol constituită din aglomerările
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
el Însuși, ca o Încercare disperată de a transcende limitele umanului? Nu doar pentru că ambiționează să eternizeze ceea ce este trecător și schimbător, ci și pentru că el se opune evidenței, incompatibilității și tensiunii dintre două lumi. În viziune augustiniană, conflictul dintre instantaneitate și eternitate se rezolvă În stabilirea unui punct de vedere ce aparține divinității. Nu e singura similitudine prin care autoportretul se revendică unei realități metafizice. Vorbeam În altă parte de caracterul funerar al jurnalului intim În Întregul său. E cazul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
descoperirii de sine a autorului prin confruntarea cu propriile bovarisme. El este obligat să se recunoască dacă nu În ceea ce a spus despre sine, cel puțin În ceea ce citește (și felul În care citește) aventurile conștiinței dornice să se mărturisească. Instantaneității și solidității autoportretului din artele plastice, jurnalul le opune consistența moale, suavă, a unei țesături dintr-un material vaporos. O țesătură-capcană, În care autorul de jurnale intime se proiectează ca vânător, dar În care sfârșește ca vânat. Aceasta e probabil
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
dublu sens. Rescriind, din perspectiva prezentului, evenimentele, el le și manipulează, sub presiunea unui viitor incert, dar presimțit. A unui viitor pentru care, În fond, scrie. Legând trecutul de viitor, jurnalul intim tinde să fie, asemenea autobiografiei, o sinteză, sacrificând instantaneitatea ambiției de a instaura o permanență. Un modus vivendi care să Împace fragmentarismul și discontinuitatea cu vocația Întregului și a necontenitului. A concluziei extrase din premise fragile, completând prin imaginație figura retorică a elipsei. Extensiuni temporale Nefiind, În cele din
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
postmodernitate unei noi crize care s-ar fi petrecut în modalitatea noastră de a experimenta cuplul spațiu timp, dar în care acum prevalează categoriile spațiale, în timp ce alți teoreticieni ai postmodernității discută despre dispariția spațiului și timpului cauzată de creșterea valorii instantaneității, a efemerității, a unicei folosințe, a perisabilității, a bombardamentului mediatic etc. În acest context, Baudrillard discută despre hiperrealitate și simulacru drept caracteristici ale lumii postmoderne, astfel încât lumi diferite pot fi regăsite în același spațiu sau timp, introducând ambiguitatea, lipsa reperelor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]