5,645 matches
-
Ariadnei, este vorba de un singur fir: de "firul". Or, în realitate autobiografia este doar unul din firele posibile... și încă unul rupt în fiecare clipă. R.B.: Dar... A.R.-G.: Ceea ce este deranjant, este că dumneavoastră încercați uneori să instaurați un sens, sensul. Nu există niciodată un singur sens al unei cărți... Există sensuri posibile. Ceea ce înseamnă că romanul ca și lumea reală are un fel de permeabilitate față de sensuri. Dar nu are niciodată un sens. Există semnificații multiple care
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
și unele; (rîde) dacă ați fi afirmat mai ales nu voi putea spune niciodată da, oricare ar fi acel fir, fiindcă nu poate exista unul care să prevaleze asupra celorlalte. Exceptînd faptul că cititorul - da, el are dreptul de a instaura un fir dominant... R.B.: La capătul interviului nostru, sau poate nu, fiindcă nu mai îndrăznesc să mai fac afirmații categorice, definitive... A.R.-G. (rîde): Vă va fi greu fiindcă aveți forța de a spune lucruri definitive, se poate că
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
Marx, Freud și Saussure...(rîde cu poftă). R.B.: Și credeți că lucrurile stau întocmai? A.R.-G.: Nu înțeleg... R.B.: Doar ați făcut afirmații în acest sens... A.R.-G.: Da, adică marxiștii, psihanaliștii sunt persoane care au încercat să instaureze un fel de ordine opresivă. Dar adevărații scriitori au luat totdeauna o anumită distanță față de această opresiune. R.B.: Să revenim la succesul ultimului dumneavoastră roman chiar în rîndul cititorilor tineri. Cum vi-l explicați?? A.R.-G.: Ei sunt copiii
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
să-mi testeze, cu dezinvoltură, „că așa merg lucrurile”, capacitatea de rezistență la tentație. În sinea mea, îmi spun că dacă astfel de lucruri sunt percepute ca normale, înseamnă că ele au pătruns demult în măduva sistemului universitar românesc. „Omerta” instaurată cu prilejul diverselor examene nu e chiar atât de compactă, și cine are interes să afle cum stau lucrurile cu adevărat o poate face foarte ușor. În clipa când pactul normal dintre profesor și student a fost scurtcircuitat de astfel
Vremea „colectorilor” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13408_a_14733]
-
oximoronice. Versul său curge în direcții neașteptate, cu binecunoscuta propensiune către comparația care pune în relație intimă imagini și registre disparate. Poemele cuprinse în volumul Natură moartă și vie au virtuți de haiku și sfidează prin formulări neobișnuite materialitatea lucrurilor, instaurând o ordine poetică în răspăr cu logica mundană. Privirea se focalizează adesea asupra amănuntului minimalist, pentru ca, în momentul următor, să se deschidă spre spații largi, necuprinse, cu un firesc aproape ludic: „Trebăluiește prin parc/ un copac cu șorț/ un trecător
De vorbă cu… by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13468_a_14793]
-
și rațional. Iraționale sunt criteriile după care unii ajung în fruntea piramidei iar alții sunt călcați în picioare fără milă. Deus ex machina, banda de aranjori versați ce-a confiscat sferele puterii a pătruns curajos și pe tărâmul promovărilor profesionale, instaurând regula de fier a contraselecției. În fruntea instituțiilor publice nu se vor afla niciodată cei mai buni și cei mai competenți — ba nici măcar cei mai norocoși. În fruntea trebilor sunt plasați, cu o rigoare demnă de rigla și compasul matematicianului
Pesedeus ex machina by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13465_a_14790]
-
în limbaj și maniere à la Vadim - că nu ne vom lăsa „fezandați” de străinătate, și că numai votându-l pe el vom rămâne imuni la aberantele cerințe „exterioare”. Ceea ce trăim în România de vreo treisprezece ani sunt reflexele „diplomației” instaurate de pactul dintre Iliescu și structurile ticăloșite ale comunismului. În urma acestei înțelegeri, România a ajuns la cheremul unor creaturi demne de manualele de zoologie. Văzând cine sunt personajele prospere ale tranziției, am o masochistă plăcere la gândul că toți oamenii
Schizofrenia militans by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13521_a_14846]
-
tradiții romanești de pînă la el. Admiratorul Astreei are profunde rezerve față de spiritul romanului contemporan și constată că, la scara istoriei, acesta își trădează vocația primordială. O anumită art du détachement, proprie lui Proust, Kafka, Joyce etc. nu s-a instaurat în secolul al XX-lea, crede Toma Pavel, fără riscuri majore pentru evoluția speciei. În ceea ce mă privește, sînt convins că cititorul volumului La pensée du roman poate discorda, în situații punctuale, cu aprecierile autorului; că acest cititor ar putea
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
ar cere mie o explicație pentru această situație, ți-aș răspunde prin recursul la o opinie a deja citatului Don de Lillo: un scriitor trebuie să fie un terorist.” La obiect: „Or, de la Eminescu încoace, în literatura română s-a instaurat tradiția deplângerii soartei scriitorului în cadrul societății lui inadecvate și deplângerea soartei proprii, a poporului și a țării de către scriitori nevolnici.” Am citit, pe gânduri am căzut, lovindu-mă destul de tare, într-un târziu m-am ridicat, pentru întâia oară fără
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
a stabili dacă și în ce măsură studiile de specialitate trebuie completate cu prelegeri de cultură generală în Universități. O dezbatere publică este absolut necesară. Guvernarea 1996-2000 nu a fost la înălțimea așteptărilor, deoarece n-a reușit să dea lovitura decisivă sistemului instaurat în România după al doilea război mondial. Dar, guvernarea a realizat reforme importante în multe domenii. Un asemenea domeniu a fost învățământul unde s-a înregistrat un progres important apreciat de instituțiile competente ale Uniunii Europene. Din nefericire, după alegerile
Disciplinele umaniste () [Corola-journal/Journalistic/13611_a_14936]
-
invers, nu e chiar atât de lipsită de meschine interese pe cât pare. Dacă pentru naționaliștii sălbatici și pentru xenofobii ce umplu foile destulor gazete românești nerecunoașterea participării la una din marile crime ale veacului trecut ține de irațional, pentru Puterea instaurată după 1990 motivația e cât se poate de precisă. Dac-am admite fără echivoc c-am greșit participând la o tragedie planetară, clasa politică dominantă n-ar mai avea aplombul să ducă cu preșul pe cei îndreptățiți să-și recupereze
Perimetru roșu cu antisemiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13634_a_14959]
-
aseamănă, se respinge, se știe, după legea naturii, care adoră contrariile, punându-le mereu să se bată între ele. Romanul atinge apogeul, când, ajungându-se la o mare ciocnire, cele trei termină cu orânduirea silnică a babei. În gospodărie se instaurează ordinea cea nouă a tinerelor interese. E ca la rubrica Fapte Diverse. Omor premeditat. Cum se întâmplă, în satul cutare, la ora cutare, numitele x,y,z, cunoscute în comună pentru certurile lor zilnice, au pus la cale uciderea soacrei
Romanul celor trei nurori - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13930_a_15255]
-
în lumea contemporană, ideea pragmatică după care lupta comună a societăților democratice împotriva "răului" văzut sub aspectele lui cele mai izbitoare, cele mai necontroversabile, ar avea mai mulți sorți de izbîndă decît vechea și falimentara ambiție de a propaga și instaura "binele" în casa vecinului, prietenul meu, un tip inteligent, s-a arătat cam sceptic; și pe bună dreptate, dat fiind dificultatea bine cunoscută de a defini binele și răul, caleidoscopice amîndouă. Eu, spuse el, pledez pentru un principiu de viață
Exagerare, pasiune, fanatism by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/14013_a_15338]
-
de tragică amintire; și nu știa potentatul regimului comunist că Octavian Goga, cel pe care-l aprecia ca fiind "cel mai de seamă poet al nostru după Eminescu" era, asemenea celor mai importante personalități ale culturii românești, interzis de regimul instaurat de tancurile sovietice? Nu se simte în paginile cărții nici un regret, nici o îndoială asupra căii pe care a apucat-o. Petru Groza s-a identificat definitiv și irevocabil cu cea mai neagră etapă din istoria României. Întâlnind vechi cunoscuți în
Memoriile unei marionete by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14002_a_15327]
-
suferințele, mizeria, moravurile, amprenta deprimantă a rusificării. La Chișinău, în 1905, "totul e ca la Petersburg și Moscova"(p. 126). Tribunalul, palatul guvernului, școlile sunt "clădiri publice mărețe", care înspăimântă în loc să încânte (p. 124). E uimitor cum s-a putut instaura și perpetua o mentalitate anti-românească, profund dezamăgitoare pentru Iorga, găsită la boierimea, intelectualii și negustorii rusificați (numai țăranii au păstrat filiația românească): "Aici să te ferești de a cerceta pe cineva acasă, nu numai pentru că prin aceasta poți să-l
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
culturii, cum văzusem până și în metrou; reproduc, deci, urmăresc literele scrise, hâțânat încoace și încolo de valurile mulțimii ce se rostogolesc peste mine - citez: ... Criticii secolului XIX subliniau că (Botticelli) a pus în Madonele sale o expresivitate particulară, care, instaurând cu spectatorul un raport în același timp intens și fuyant, (lunecos), a fost considerată o pioneră (expresivitatea)... și, îmbrâncit cu putere de mulțime, târât o dată cu ea, ratai, scăpai restul ideii. Dar pot să jur că era ce spusei și eu
Botticelli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13162_a_14487]
-
seama că Caesar pusese la punct o structură prin intermediul căreia el exercita actul de guvernare. Caesar a fost asasinat, dar structura a rămas intactă. Conjurații n-au pregătit o structură de putere care să contrabalanseze, dacă nu să înlocuiască, sistemul instaurat de Caesar. A crede că lucrurile decurg de la sine este o iluzie periculoasă. Talentul oratoric al lui Cicero nu era suficient pentru distrugerea sistemului pus la punct de dictator. Surpriza trebuie să fi fost mare pentru asasini când au realizat
Asasinarea lui Iulius Caesar by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13182_a_14507]
-
regulile estetice ale jocului în sine. Spicuim din Roger Caillois cîteva trăsături ale jocului ce pot fi proiectate nemijlocit asupra creației poetice: o activitate „liberă”, „imprecisă”, lăsînd „o anumită latitudine în necesitatea de-a inventa”, „neproductivă” în sens pragmatic, „reglementată, instaurînd pentru un timp limitat o legislație nouă”, „fictivă”, asociindu-se cu o „conștiință specifică a realității” sau cu una a „irealității asumate în raport cu viața curentă”... (va urma)
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
altă poveste și îl leagă pe ascultător, obligându-l să iasă din ritmul dement al nopților identice și să descopere o altă putere decât cea a ochiului. Cuvintele "văd" în timp și aduc pacea pe care ochiul n-o poate instaura. Cruzimea întâmplărilor văzute este alta decât a întâmplărilor spuse. Cele din urmă produc salvarea și pacea, în vreme ce primele aduc disperarea și moartea. Cultura arborescentă a auzului e suverană în povestirea-prolog. Spun auz, fiindcă Șeherazada, cunoscătoare desăvârșită a cărților, le transformă
Războiul din ochi și pacea din ureche by Șerban Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/12143_a_13468]
-
postbelică, vorbește despre curajul unuia dintre stîlpii de susținere ai poeziei proletcultiste, Dan Deșliu, de a demisiona în anii '80 din partidul comunist și de a se opune deschis politicii lui Nicolae Ceaușescu într-un moment în care dictatura personală instaurată de acesta atinsese apogeul, îi desfide, alături de C. Stănescu, pe "conformiștii schimbării" apăruți după decembrie 1989 în viața publică românească. Indiferent de subiectul abordat, scrisul lui Gabriel Dimisianu atinge, invariabil, zone de mare adîncime. De fiecare dată el produce revelații
Critica de acord fin by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12129_a_13454]
-
Barbu Cioculescu Dezastrele zilei se măsoară prin revanșa somnului, fiind dat sărmanului om să-și trăiască vârstele cu ceea ce fiecare dintre ele îi adaugă sau îi retrage. Cu misterul lui fiziologic, cu visele sale, somnul instaurează un armistițiu, îmbăindu-l pe cel cufundat în sinele lui permanent - adică cel mai ascuns și chiar lui însuși necunoscut - în ape reparatorii. Acel sine clamoros, pus pe aventuri în spații deschise sau claustrat, în timp suspendat sau tocmai bun
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
feerice, și încep o petrecere în stilul lor, îmbrăcând-o cu rochia de mireasă pe o babă slută și băgându-și mâinile cu mâneci cu tot în frișcă. Acesta este un posibil curs (scurt) de istoria comunismului (așa cum s-a instaurat în România, dar și în alte țări). Impostorii aduși la conducerea societății românești, cu sprijinul armatei sovietice, după cel de-al doilea război mondial, au transformat într-o caricatură viața din România. După ce au exterminat sau marginalizat elita, ei au
Din "realizările" regimului comunist - Cărți interzise by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12187_a_13512]
-
romanului va fi primit cu anumite ezitări, ceea ce s-a și adeverit în recenziile vremii. În martie 1939 se produce dezmembrarea Cehoslovaciei, teritoriul Cehiei ce rămăsese după alipirea Sudeților la Reich devenind Protektoratul Böhmen und Mähren, iar în Slovacia este instaurat un regim dependent de Germania nazistă. Statul slovac promovează oficial numai cultura germană și cea din țările aliate - Italia și România. În numai doi ani - 1943-1944 - apar patru titluri din literatura română, fapt inedit pînă atunci. Este vorba de romanele
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]
-
Othello - și spectacolul eliberat de responsabilitățile implicate de tratarea acestora. Textele vechi sau autorii cunoscuți presupun întotdeauna un prealabil admis căruia Zholdak îi contestă orice autoritate. El îl agresează, îl deturnează, îl face țăndări, dar, în același timp, pentru a instaura un climat de fricțiune care irită sau seduce are nevoie de un text. Altfel, s-ar vedea lipsit tocmai de acea necesară încărcătură explozivă ce reprezintă pentru el un punct de pornire. De aceea, Zholdak nu alege decât piese clasice
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
ar părea că astăzi regizorul șovăie între cele două căi. Pe care dintre ele o va urma? Totul ne lasă să credem că, o dată cu trecerea timpului, traumatismul istoric va ceda locul libertății onirice. Zholdak procedează ca un artist deplin. El instaurează pe scenă "haosul" unui baroc în care regnurile uman și animal comunică, în care granițele sunt desființate, în care ceea ce contează e doar efervescența poetică. Creează ceva misterios, ceva ilizibil, ceva ce pe unii îi revoltă tot atât de mult pe cât îi
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]