269 matches
-
La originea argumentației lui Powell stă bine-cunoscutul echilibru ofensiv-defensiv, devenit renumit datorită lucrărilor lui Robert Jervis, George Quester, Jack Snyder și Stephen Van Evera 38. Powell susține că preocuparea pentru câștigurile relative contează prea mult și că statele acționează în conformitate cu instituționalismul liberal atunci când amenințarea unui război este redusă și „recurgerea la forță nu mai este o problemă”39. Se ajunge la această situație atunci când costul agresiunii este mare, ceea ce este, la rândul său, o funcție a „constrângerilor impuse de tehnologia războiului
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
doar câteva mari puteri - de obicei, cinci sau șase - și deseori cu importante asimetrii între ele. Snidal nu prezintă nici un exemplu istoric de sisteme multipolare în care marile puteri au ignorat considerațiile privind câștigurile relative 46. În al doilea rând, instituționalismul liberal are puține de spus în legătură cu rațiunile pentru care statele se preocupă de câștigurile relative. Adepții teoriei au ales în schimb să se bazeze pe două explicații realiste: echilibrul ofensiv-defensiv și distribuția puterii în sistem. În consecință, instituționalismul liberal nu
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
doilea rând, instituționalismul liberal are puține de spus în legătură cu rațiunile pentru care statele se preocupă de câștigurile relative. Adepții teoriei au ales în schimb să se bazeze pe două explicații realiste: echilibrul ofensiv-defensiv și distribuția puterii în sistem. În consecință, instituționalismul liberal nu prea poate fi numit o alternativă teoretică la realism; ar trebui în schimb să fie considerat ca fiind subordonat acestuia 47. În al treilea rând, chiar și în circumstanțele în care logica realistă legată de câștigurile relative nu
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
acestuia 47. În al treilea rând, chiar și în circumstanțele în care logica realistă legată de câștigurile relative nu se aplică, o logică nonmilitară, precum teoria comerțului strategic, ar putea determina statele să gândească în termenii câștigurilor relative comparative. Teoria instituționalismului liberal ar trebui să confrunte direct aceste tipuri de logică. Erori ale logicii cauzale Întâlnim două erori majore în teoria securității colective, ambele referindu-se la componenta majoră a încrederii. Securitatea colectivă este o teorie incompletă, deoarece nu oferă o
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
marca teoriei constructiviste, implică examinarea căilor prin care fiecare dintre aceste două fenomene face lumea mai bună. O altă evaluare recentă a constructivismului de către unii dintre creatorii săi, Nicholas Onuf (2001), îl identifică limpede din punct de vedere politic cu instituționalismul liberal (vezi și Sterling-Folker, 2000). Criticii constructivismului, din perspectivă neorealistă și postmodernistă, asociază curentul și cu un idealism liberal care nu cunoaște prea bine rolul puterii în relațiile internaționale. De pildă, într-un studiu recent al relației dintre postmodernism și
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ne imaginăm că democrația s-ar putea rezuma la o seric de alegeri individuale sau că dispunem de mijloacele intelectuale pen-tru a evalua alegerile unui subiect colectiv, care este totodată perfect ireal si mai eficient decît realitatea însăși. 5.5. INSTITUȚIONALISM VERSUS NEOCLASICISM Faptele sunt premerse de teorii. De aceea preconcepțiile (și uneori prejudecățile) autorilor sunt foarte importante. Astăzi, majoritatea autorilor tind să se grupeze în jurul a două preconcepții semnificative : este vorba despre instituționalism și despre neoclasicism. Aceste preconcepții nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
mai eficient decît realitatea însăși. 5.5. INSTITUȚIONALISM VERSUS NEOCLASICISM Faptele sunt premerse de teorii. De aceea preconcepțiile (și uneori prejudecățile) autorilor sunt foarte importante. Astăzi, majoritatea autorilor tind să se grupeze în jurul a două preconcepții semnificative : este vorba despre instituționalism și despre neoclasicism. Aceste preconcepții nu sunt etanșe, există și dese suprapuneri, dar ele se dovedesc construc-te utile pentru o mai bună înțelegere a lucrurilor . Dacă instituționaliștii încearcă să construiască modele structurale, neoclasicii realizează mai curînd modele predictive. Modelele structurale
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Instituționaliștii fac studii de caz, studii istorice, sociologice etc., pentru a vedea dacă normele modelului structural construit corespund cu realitatea. În lucrările sale Teoria clasei neproductive și Teoria întreprinderii, Th. Veblen a construit un model structural de bază al canoanelor instituționalismului. Astfel de modele însă, spre deosebire de cele deductive neoclasice, te ajută să înțelegi dar nu și să generezi predicții. Cele logice neoclasice utilizează prețuri și cantități pentru a studia cererea și oferta și a face astfel predicții privind comportamentele consumatorului și
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
la rîndul lor, un număr nedeterminat de postulate subsidiare. Adevărul concluziilor deduse din tot acet edificiu depinde de consistența logică a postulatelor în cauză și de întinderea domeniului lor de aplicabilitate. Orice cunoaștere științifică este istoricește relativă. Istoricismul seamănă cu instituționalismul, dar e mult mai interesant, ori-cum amîndouă combat ortodoxia, care susținea că analiza economică ar consta în elucidarea implicațiilor necesității de a alege în diferite împrejurări presupuse. Evaluarea relativă a mijloacelor și scopurilor depinde de anumite doctrine psihologice. Acest lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
produs o reînnoire semnificativă în analiza firmelor și piețelor, a instituțiilor și organizațiilor, precum și a relațiilor dintre acestea, creînd breșe adînci în fortăreața ortodoxiei neoclasice, prin reintegrarea studiului organizațiilor în teoria econo-mică. Această mișcare de idei nu se confundă cu instituționalismul american, deși seamănă în multe privințe, ca și cu școala istorică germană. Revin în atenție fundamentele instituționale ale dezvoltării economice, firma nu mai este privită doar ca o entitate singulară, maxi-mizatoare de rezultate prin propriile eforturi, iar piața nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
universală, guvernată de reguli general-valabile, ce validează sau nu planurile agenților. Este vorba de mai mult decît de o școală, este vorba de un întreg program de cercetări, care a căpătat pînă acum diferite titulaturi, nici una însă satisfăcătoare: "economie comportamentalistă", "instituționalism modern", "noua econo-mie comportamentalistă, "economie neoinsti-tuțională", "economic industrială" și altele. Convergențe există și cu post-keynesismul. Mai mult, există autori precum J. Lesourne 52 care ambiționează să realizeze o sin-teză mult mai vastă, integrînd teoriei economi-ce mai multe curente științifice, cum
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
industrială" și altele. Convergențe există și cu post-keynesismul. Mai mult, există autori precum J. Lesourne 52 care ambiționează să realizeze o sin-teză mult mai vastă, integrînd teoriei economi-ce mai multe curente științifice, cum ar fi teoria generală a sistemelor, evoluționismul, instituționalismul, comportamentalismul și altele. Alții încearcă o sinteză între economia neoclasică și cea comportamentalistă. Este cazul lui K. Arrow cu lucrările sale privind limitele organizației, privind alegerile și deciziile indivizilor și cele sociale 53. În paralel, se întîmplă un lucru "straniu
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
decît să le colecționeze și să clădească pe baza lor o întreagă și inutilă suprastructură. Raționalitatea agenților economiei apare deci între determinantele de bază ale fenomenului econo-mic, entitățile colective suprastructurale putînd fi reduse la relațiile interindividualc care le structurează. Astfel, instituționalismul nu ne mai a-pare ca o doctrină de mare consistență și pro-funzime, ci ca una mai puțin coerentă, dezvoltată doar ca o replică la teoria neoclasică dominantă, o încercare de reînnoire a acesteia, nu singura de altfel. Multe alte
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Economia de piață 178 5.3. Cultură și subiectivitate 180 5.4. Liberalism versus comunitarianism 184 5.4.1. Capitalul virtute 184 5.4.2. Individ și comunitate 188 5.4.3. Subiect colectiv sau unu -multiplu 194 5.5. Instituționalism versus neoclasicism 204 5.6. Știința economică și acțiunea umană 207 6. ZBORUL FRÎNT AL GÎNDIRII ECONOMICE 212 6.1. Ritmuri economice 224 6.2. Arheologia ciclurilor economice 228 7. NOUL HERMETISM NOUA GNOZĂ, ÎN ȘTIINȚĂ 240 BIBLIOGRAFIE 274 Redactor
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
economice, dar și a celor non economice, care condiționează viața economică. Acum, siste-mele sunt interpretate, în general, ca mari configurații instituționale sau structurale, istorice, evolutive. Analiza sistemică este centrată mai curînd pe megainstituții decît pe microinstituțiile de care se ocupă instituționalismul contemporan. De asemenea, sunt privilegiate aranjamentele interdependente ale instituțiilor sociale, mai curînd decît regulile singulare considerate în mod izolat. Analiza sistemică în general e mai mult centrată pe temele complexității, ale interdependenței și reglării, insistînd asupra unei dimensiuni de "sistem
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
forței armate și bugetul pentru apărare). Dezbaterile teoretice privind Strategia Europeană de Securitate gravitează în jurul unei dinamici de dezvoltare a intereselor Uniunii Europene, acestea concentrându-se pe patru linii fundamentale: prevenirea, holismul, multilateralismul, teoriile integrării europene (federalism, funcționalism, neofuncționalism, interguvernamentalism, instituționalism, guvernare multinivel). Orientările Strategiei Europene de Securitate, în contextul internațional actual, se înscriu în procesul dinamic al schimbărilor strategice și geopolitice pe scena internațională. Aici este vorba, pe de o parte, despre o activitate de coordonare a actorilor internaționali din
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
vechile paradigme pentru a perfecționa, modifica și vorbi mai degrabă despre neo, decât despre revoluții care să distrugă total paradigmele. Pentru el, studiile de securitate sunt influențate de dezbateri teoretice în relațiile internaționale și marcate de dominațiile neorealismului structural și instituționalismului liberal. Conceptul de securitate este strâns legat de teoriile relațiilor internaționale. Referitor la acest subiect, Eric Remacle pune în discuție următoarele teme:30 obiectul de studiu al relațiilor internaționale este dat de politica puterilor și alianțelor (concepția realistă); istoria relațiilor
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
o constituție europeană etc. Teoriile integrării europene descriu evoluțiile Uniunii Europene, dinamica de continuare a acestui proces și implicarea statelor membre într-o dezvoltare echilibrată a extinderii U.E. Astfel, principalele teorii ale integrării europene sunt următoarele: federalism, funcționalism, neofuncționalism, interguvernamentalism, instituționalism, guvernare multinivel.23 Principala contribuție pozitivă a concepției federaliste este aceea că ea adaugă, la metoda de analiză a integrării europene, angajarea politică în favoarea constituirii unei entități federale europene: Statele Unite ale Europei. Acțiunile mișcărilor europene, începute după încheierea celui de-
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
instituțională contribuie la rezolvarea divergențelor între preferințele politice naționale și preferințele politice supranaționale (europene). Astfel, acțiunea instituțiilor europene poate fi determinată prin decizii fundamentale care să ducă la transformarea guvernelor naționale, până la dispariția lor. Una din variantele acestei teorii este instituționalismul alegerii raționale. Potrivit acestei variante, dacă guvernele creează instituții supranaționale, acestea trebuie să lucreze, în mod rațional, pentru statele de unde provin, iar atribuțiile trebuie concepute de această manieră. Potrivit acestei concepții, este vorba despre voința de control al instituțiilor europene
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
strategice de acțiune pe linie politică, economică, diplomatică, socială și militară. În acest context, dezbaterile teoretice privind Strategia Europeană de Securitate s-au organizat și desfășurat pe patru linii fundamentale: prevenirea, holismul, multilateralismul, teoriile integrării europene (federalism, funcționalism, neofuncționalism, interguvernamentalism, instituționalism, guvernare multinivel). Sistemul instituțional european al Politicii de Securitate și Apărare Comune (P.S.A.C.) a fost analizat, atât din punctul de vedere al relațiilor funcționale între Parlamentul European (funcții legislative și bugetare), Consiliul European (decizii ale șefilor de stat și
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
408 Europenizare, 126 Federalism, 25, 84, 116, 217, 409, 436 Funcționalism, 25, 217, 409 Geopolitică, 17, 68, 150, 334, 367, 381 Grupul politico-militar, 15, 26, 265, 271, 393, 410 Guvernul României, 350, 352, 364, 374, 388, 389, 425 Holism, 436 Instituționalism, 25, 217, 409 Integrare, 54, 88, 107, 111, 112, 116, 124, 132, 149, 150, 189, 217, 219, 223, 228, 307, 321, 333, 367, 372, 381 Interes, 40, 90, 109, 114, 142, 147, 161, 167, 168, 174, 206, 207, 208, 274
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
recunoașterii potențialului ideilor și interacțiunilor transnaționale. Raționalismul se distinge în acea perioadă prin importanța acordată instituțiilor internaționale, valorilor, normelor și regulilor, al căror rol în formarea, păstrarea și schimbarea societății internaționale constituie preocuparea primordială a tuturor autorilor acestui curent. Ulterior, instituționalismul neoliberal, ca un curent de gândire predominant american, va regăsi o parte dintre aceste idei și interese de cercetare, adoptând însă un traseu diferit de interogare și cercetare, fără a putea valorifica tradiția Școlii engleze, pe care nu a (re
RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean, Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1511]
-
mai mult în temeiul unor forme incomplete, nesau parțial exprimate de ideologii sistematice. Diferitele variante de populism sau comunitarism sunt frecvent trama unor astfel de ideologii implicite în proiectele DEVCOM. Practicile de DEVCOM ajung să aibă conexiuni cu ideologiile modernizării, instituționalismului, tradiționalismului, reformelor religioase sau marxismului (Midgley, Livermore, 2005, p. 159). Este corectă, cred, premisa că practica DEVCOM e condiționată semnificativ de ideologii care, la rândul lor, sunt determinate de „filtre” (Kim, 2004) date de către organizațiile de finanțare, activiștii comunitari și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
Spania, Maroc). A urmat stagii de cercetare și documentare externe la London School of Economics and Political Science din Marea Britanie și la Universitatea Utrecht din Olanda, pentru aprofundarea domeniilor de interes precum creștere economică, religie, istoria economică, doctrine economice și instituționalism. Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu, Economie politică (c) 2012 Institutul European, Iași Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României BRĂILEAN, TIBERIU Economie politică / Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu. Iași : Institutul European, 2012 Bibliogr. ISBN 978-973-611-851-7 I. Plopeanu, Aurelian P. 33
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
și un concept populist de sferă publică, care ar presupune recunoașterea unei sfere publice fragmentate, accesibilă într-un mod specific diferitelor segmente de public. În aceste condiții e necesară formularea angajată a unui tip de critică a acestei forme de instituționalism corporativ globalizat, pe baza unei înțelegeri radical diferite a sferei publice și a structurii spațiilor publice. Încă de la punerea ei în discuție, într-o primă fază în 1970 și într-o a doua fază în 1990, critica instituțională s-a
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]