269 matches
-
din urmă, în diverse arii ale vieții internaționale. În fine, al patrulea curent major este instituționalismul liberal, considerat, de regulă, matricea neoliberalismului contemporan în relațiile internaționale. Dacă replierea operată de neoliberali înspre teorii structurale îi distanțează de corpul clasic al instituționalismului liberal, prioritatea acordată instituțiilor și viziunea lor relativ optimistă asupra șanselor cooperării internaționale justifică, în bună măsură, tratarea neoliberalismului drept o variantă „mai nouă” de instituționalism liberal. Pe de altă parte, dezbaterea curentă în diverse arii de politici publice a
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Dacă replierea operată de neoliberali înspre teorii structurale îi distanțează de corpul clasic al instituționalismului liberal, prioritatea acordată instituțiilor și viziunea lor relativ optimistă asupra șanselor cooperării internaționale justifică, în bună măsură, tratarea neoliberalismului drept o variantă „mai nouă” de instituționalism liberal. Pe de altă parte, dezbaterea curentă în diverse arii de politici publice a făcut ca prescripțiile liberalismului republican și cele ale liberalismului comercial să fie adesea incluse în conceptul de „neoliberalism”. Din acest motiv, pentru a evita confuzia, nu
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
din anii 1990 au căutat o concepție mai simplă, precum și o nouă etichetă. Cuvântul instituție a înlocuit de acum, în bună măsură, termenul regim în literatura academică din domeniul relațiilor internaționale (Simmons și Martin, 2002, p. 194). Urmând tendința noului instituționalism în știința politică, neoliberalii analizează instituțiile nu doar ca variabile dependente (spre exemplu, explicându-le formarea sau declinul), ci le privesc și ca variabile independente, preocupându-se de efectele lor în raporturile internaționale. Teza lor centrală este aceea că instituțiile
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
condiții sunt valide propozițiile realiste (Keohane și Martin, 1995, p. 42). Însă Keohane a susținut în mod constant ideea complementarității celor două programe de cercetare, iar același lucru reiese și din observația lui Powell potrivit căreia multe aspecte importante ale instituționalismului neoliberal și ale realismului structural pot fi văzute drept cazuri speciale ale unui model mai general de sistem internațional (Powell, 1993, pp. 210-211). Referitor la metafora privind cele două lumi diferite pe care le studiază neorealismul și neoliberalismul, ea este
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
a răspunde și, cu atât mai mult, a nega principala critică realistă referitoare la posibilitatea unei asemenea instituționalizări într-un sistem politic dominat de principiul anarhiei. Aceasta este o dezbatere separată în care trebuie consemnate argumentele confruntării dintre neorealism și instituționalismul neoliberal, dar și analize ale conceptului de anarhie așa cum derivă din varianta structurală a constructivismului reprezentată de Alexander Wendt. În al doilea rând, dezbaterile în jurul propunerii unei Forțe Polițienești Internaționale evidențiază varietatea conceptuală a internaționalismului liberal în perioada interbelică: dacă
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
schimbare, au fost neglijate alte tipuri de relații și variabile - cooperare, putere, conflict, clase sociale, foarte importante în analiza relațiilor organizații-mediu. 10. 4. 2. 3. Teoria instituțională Această teorie include pe lângă ecologia populației și dependența de resurse, teoriile instituționale sau instituționalismul. Analiza instituțională se distinge prin două teme dominante și reprezentative, fiecare referindu-se la factorii care generează și mențin structura organizațională: structurile organizaționale sunt create pentru a răspunde presiunilor variabile ale mediilor diverse; mediile sunt sisteme culturale care definesc și
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
speculațiile sale intelectuale izvorăsc din cele două experiențe: Biblia și Filosofia. Ambele conduc către meditația care face ca Spiritul să transceandă. Purtător și emițător al perceptelor fundamentale ale gândirii universale, iudaismul a profitat de întâlnirile culturale, emancipat fiind de servitudinea instituționalismului administrativ și politic. Sensul său este acela de a fi făcut din Dumnezeu un fapt etic și social. Să amintim aici cugetarea lui Rabbi Simon ben Iohai: „Respectul față de tatăl și de mama ta e atât de important, încât Dumnezeu
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
și conflictele fac parte din peisajul internațional, indiferent de perioada istorică sau actorii implicați. Ideea că relațiile internaționale sunt caracterizate de conflicte este de regulă asociată curentelor realiste 1. Totuși, și abordările mai puțin pesimiste, ca, de pildă, neoliberalismul și instituționalismul, acceptă faptul că, deși nu sunt dezirabile, crizele și conflictele apar frecvent În interacțiunea internațională (Keohane și Nye, 1971; Keohane, 2002). Chiar și În discuțiile privind natura și caracteristicile unei posibile păci democratice 2, crizele nu sunt excluse (Russett, 1993
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
forței armate și bugetul pentru apărare). Dezbaterile teoretice privind Strategia Europeană de Securitate gravitează în jurul unei dinamici de dezvoltare a intereselor Uniunii Europene, acestea concentrându-se pe patru linii fundamentale: prevenirea, holismul, multilateralismul, teoriile integrării europene (federalism, funcționalism, neofuncționalism, interguvernamentalism, instituționalism, guvernare multinivel). Orientările Strategiei Europene de Securitate, în contextul internațional actual, se înscriu în procesul dinamic al schimbărilor strategice și geopolitice pe scena internațională. Aici este vorba, pe de o parte, despre o activitate de coordonare a actorilor internaționali din
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
vechile paradigme pentru a perfecționa, modifica și vorbi mai degrabă despre neo, decât despre revoluții care să distrugă total paradigmele. Pentru el, studiile de securitate sunt influențate de dezbateri teoretice în relațiile internaționale și marcate de dominațiile neorealismului structural și instituționalismului liberal. Conceptul de securitate este strâns legat de teoriile relațiilor internaționale. Referitor la acest subiect, Eric Remacle pune în discuție următoarele teme:30 obiectul de studiu al relațiilor internaționale este dat de politica puterilor și alianțelor (concepția realistă); istoria relațiilor
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
o constituție europeană etc. Teoriile integrării europene descriu evoluțiile Uniunii Europene, dinamica de continuare a acestui proces și implicarea statelor membre într-o dezvoltare echilibrată a extinderii U.E. Astfel, principalele teorii ale integrării europene sunt următoarele: federalism, funcționalism, neofuncționalism, interguvernamentalism, instituționalism, guvernare multinivel.23 Principala contribuție pozitivă a concepției federaliste este aceea că ea adaugă, la metoda de analiză a integrării europene, angajarea politică în favoarea constituirii unei entități federale europene: Statele Unite ale Europei. Acțiunile mișcărilor europene, începute după încheierea celui de-
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
instituțională contribuie la rezolvarea divergențelor între preferințele politice naționale și preferințele politice supranaționale (europene). Astfel, acțiunea instituțiilor europene poate fi determinată prin decizii fundamentale care să ducă la transformarea guvernelor naționale, până la dispariția lor. Una din variantele acestei teorii este instituționalismul alegerii raționale. Potrivit acestei variante, dacă guvernele creează instituții supranaționale, acestea trebuie să lucreze, în mod rațional, pentru statele de unde provin, iar atribuțiile trebuie concepute de această manieră. Potrivit acestei concepții, este vorba despre voința de control al instituțiilor europene
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
strategice de acțiune pe linie politică, economică, diplomatică, socială și militară. În acest context, dezbaterile teoretice privind Strategia Europeană de Securitate s-au organizat și desfășurat pe patru linii fundamentale: prevenirea, holismul, multilateralismul, teoriile integrării europene (federalism, funcționalism, neofuncționalism, interguvernamentalism, instituționalism, guvernare multinivel). Sistemul instituțional european al Politicii de Securitate și Apărare Comune (P.S.A.C.) a fost analizat, atât din punctul de vedere al relațiilor funcționale între Parlamentul European (funcții legislative și bugetare), Consiliul European (decizii ale șefilor de stat și
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
408 Europenizare, 126 Federalism, 25, 84, 116, 217, 409, 436 Funcționalism, 25, 217, 409 Geopolitică, 17, 68, 150, 334, 367, 381 Grupul politico-militar, 15, 26, 265, 271, 393, 410 Guvernul României, 350, 352, 364, 374, 388, 389, 425 Holism, 436 Instituționalism, 25, 217, 409 Integrare, 54, 88, 107, 111, 112, 116, 124, 132, 149, 150, 189, 217, 219, 223, 228, 307, 321, 333, 367, 372, 381 Interes, 40, 90, 109, 114, 142, 147, 161, 167, 168, 174, 206, 207, 208, 274
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
Coase introduce conceptul de costuri tranzacționale (costuri ale interacțiunilor sau schimburilor) prin care desemnează costurile de informare, monitorizare și impunere a contractelor, altefl spus costurile de realizare a schimburilor În cadre instituționalizate. Tranzacția presupune, conform lui J.R. Common, reprezentat al instituționalismului clasic În economie, realizarea „ordinii Într-o relație În care un conflict potențial amenință să zădărnicească oportunitățile de realizare a unor câștiguri mutuale”. Costurile tranzacționale reprezintă costurile „realizării ordinii sociale”, respectiv costurile de transfer al drepturilor de proprietate, altele decât
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
asumă faptul că funcția organizării economice este realizarea eficienței prin economisirea costurilor tranzacționale. El asociază, la nivel teoretic, tipuri de tranzacții cu structuri de guvernare (instituții), apoi urmărește suprapunerea dintre modelul teoretic și realitatea empirică a organizării economice. Continuator al instituționalismului clasic, Williamson consideră tranzacția drept unitatea primară de analiză. Factorii de mediu și, În special, factorii umani (raționalitatea limitată și oportunismul) determină existența costurilor tranzacționale. Variația acestor costuri, de la o tranzacție la alta, este explicată de către unul din factorii de
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
la Început au fost piețele” cum greșit afirma Williamson). Ulterior, North a lărgit analiza Întrebându-se mai degrabă cum au apărut instituțiile (piețe și organizații) răspunzătoare de succesul economic al Occidentului. Dacă avem În vedere impactul, mai degrabă limitat, al instituționalismului economic clasic al lui Th. Veblen și J.R. Commons, putem spune că terenul pe care instituțiile l-au câștigat În economie se datorează În mare parte teoriei organizaționale; domeniul organizațiilor s-a dovedit a fi cel mai vulnerabil pentru teoria
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
ceea ce l-a determinat pe sociologul Fligstein (2001) să vorbească de conturarea unei arhitecturi a piețelor. Piața concurențială „clasică” consideră schimburile economice impersonale, discrete, ghidate exclusiv de un calcul utilitarist și Într-o permanentă dinamică a cererii și ofertei. Atât instituționalismul lui Williamson, cât și studiile cele mai elaborate ale lui North sau instituționalismul sociologic, dar și sociologia economică a lui Granovetter Își propun să explice o problemă la care căută răspuns atât la nivelul teoriilor instituționaliste cât și În teoriile
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
arhitecturi a piețelor. Piața concurențială „clasică” consideră schimburile economice impersonale, discrete, ghidate exclusiv de un calcul utilitarist și Într-o permanentă dinamică a cererii și ofertei. Atât instituționalismul lui Williamson, cât și studiile cele mai elaborate ale lui North sau instituționalismul sociologic, dar și sociologia economică a lui Granovetter Își propun să explice o problemă la care căută răspuns atât la nivelul teoriilor instituționaliste cât și În teoriile ce țin de sociologia economică recentă. Această preocupare constă În eludarea cauzelor și
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
pentru sociologia economică (reprezentată, printre alții de Granovetter sau Fligstein), dar și pentru neo-instituționalism, atât În varianta lui economică, cât și sociologică. Dacă sociologia economică accentuează mai mult rolul rețelelor de relații sociale și al capitalului social În producerea cooperării, instituționalismul consideră că ordinea socială ce instituite relații de cooperare non-conflictuale este produsă de modul În care instituțiile structurează și constrâng acțiunea prin recompense și sancțiuni, dar și prin inculcarea anumitor modele mentale (ideologii). Acest ultim mecanism este Împărtășit și de
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
În condițiile de control și eliberare ale instituțiilor. Astfel de acțiuni individuale sunt transacțiuni (trans-actions) ce au conținut social, nefiind doar comportamente individuale sau schimburi de mărfuri. Commons a anticipat ceea ce mai târziu a devenit punctul de focalizare a noului instituționalism, tranzacția ca unitate primară de analiză, dar nu și metodologia economiei costurilor tranzacționale. Instituția, introdusă În modelele teoretice ulterioare ale costurilor tranzacționale ca variabilă fie dependentă, fie independentă, rămâne la un nivel de generalitate ridicat În lucrările lui Commons, fără
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
ajunge să caracterizeze la un moment dat societatea, nu poate fi explicată În cadrul modelului neoclasic al echilibrului economic, ci este o funcție a gradului de incertitudine și impredictibilitate a mediului. Pe de altă parte, o concepție avându-și originea În cadrul instituționalismului economic, consideră organizațiile doar ca agregare a unei coaliții bazată pe simple relații contractuale (nexus of contracts), aidoma celor Întâlnite pe piață (March și Simon 1958; Jensen și Meckling 1976; Demsetz 1997). Această abordare ne conduce către studierea relațiilor de
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
de la iminența falimentului. Pe linia economiei instituționale reprezentată de Thorstein Veblen și John Commons, curentul managerialist a fost conturat cu precădere În lucrarea deosebit de influentă a lui Adolf Berle și Gardiner Means, The Modern Corporation and Private Property (1932). Atât instituționalismul, cât și managerialismul au contrazis principiile economiei clasice și neoclasice În privința corporațiilor. Adam Smith de exemplu, În baza principiilor economice clasice, avertiza să nu se permită managerilor să exercite controlul și să asume responsabilitatea În locul proprietarilor companiei deoarece aceasta ar
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
având implicații normative și etice, iar cooperarea este un fenomen social având determinări culturale și istorice, nu doar economice. Prin aceasta, ne apropiem de cel de-al cincilea capitol În care ne propunem o analiză specific instituțională a cooperării social-economice. Instituționalismul ne depărtează Încet dar sigur de concepția acțională, intențională În privința actorului, identificându-l pe acesta cu interpretul care joacă Într-unul din scenariile social asumate. Cooperarea devine astfel o piesă pusă În scenă prin intermediul concepțiilor dominante ale societății. Suntem pe
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
definite cultural” (Scott, 1992:163). În continuare vom prezenta un model de emergență a unor Înțelegeri comune ale câmpului organizațional, de dezvoltare a unor reprezentări și concepții Împărtășite de către actori, odată cu stabilizarea relațiilor din interiorul câmpului. 1. Instituirea mediilor organizaționale Instituționalismul clasic În economie a modificat asumpția economiei neoclasice conform căreia agenții economici dețin informație completă și a arătat că actorii operează cu reprezentări ale mediului În deciziile pe care le adoptă. Aceste reprezentări sunt determinate de capacitatea cognitivă a indivizilor
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]