397 matches
-
și ea. Adeseori auzim spunându-se că, „dacă metodele nu sunt omnipotente, În schimb, posibilitățile lor sunt enorme În direcția cultivării darului și a facultății de a Învăța (Schwartz, 1976, p. 140). Or, dat fiind faptul că Într-un sistem instrucțional metodele Îi ajută pe elevi să Învețe a Învăța, pe bună dreptate se consideră astăzi că cine disprețuiește metodele de Învățare, disprețuiește Învățarea Însăși (Wesley, Cartwright, 1973, p. 146). e) Metodologia instrucției, ca și educația În general, constituie un permanent
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
acum la un sistem informațional și de comunicare de mare anvergură, cu „clase de curs virtuale”, cu „relații virtuale” și „comunități școlare virtuale”; - pe scurt, se creează situații inedite de instruire, ceea ce poate duce la un saltcalitativ la nivelul practicilor instrucționale (educaționale) (a se vedea ultimul capitol). Firește, ca orice noutate sau schimbare, și promovarea noilor metodologii generează atitudini diferite din partea personalului didactic. Trei curente se conturează În această privință: - majoritatea cadrelor didactice adoptă o atitudine favorabilă, de Încredere, față de rolul
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
Vom Întâlni, desigur, clasificări foarte diferite, mai mult sau mai puțin cuprinzătoare și suficient de convingătoare. Fără să Încercăm aici „o clasificare aclasificărilor”, vom remarca, totuși, că unele sunt Înclinate să adopte, de exemplu,criterii externe organizării intime a actului instrucțional (ca cele de ordin istoric, sferă de aplicabilitate, natură a mijloacelor de Învățământ, organizare a muncii etc.), dar cele mai multe recurg la criterii interne (natura obiectivelor, tipurile deînvățare, gradul de activizare a operațiilor mintale, gradul de control și de independență acordat
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
de realizare a unor obiective didactice diferite, desigur, nu În condiții de egală eficiență. Intervine aceeași polifuncționalitate a metodelor, despre care am amintit mai Înainte, care face ca o clasificare a metodelor să nu poată reproduce aidoma clasificarea scopurilor (obiectivelor) instrucționale. Unii autori, ca J. Piaget (1972), W. Okoñ (1974) și alții iau drept criteriu principal de ordonare, suportul purtător de informație sau mijlocul prin intermediul căruia elevii intră În posesia cunoștințelor, drept care vorbesc despre: - metode bazate pe cuvântul rostit și scris
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
Încurajării muncii independente. „Unde este acel manual - se Întreba cunoscutul sociolog G.N. Volkov - care să educe spiritul descoperirilor, al cercetărilor, al inovației, să descrie căutările, căile și metodele cu ajutorul cărora gândirea umană Își obține Împlinirile?” Din aceste motive, pe plan instrucțional, lupta Împotriva verbalismului se duce nu Împotriva utilizării cărții În școli; ea nu are În vedere suprimarea manualelor școlare, a metodelor livrești, În general, ci adoptarea unei alte concepții asupra cărții școlare și a Întrebuințării ei, În intenția de a
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
constă în ajustarea reciprocă a procesului de educație, pe de o parte, și a caracteristicilor de personalitate ale elevului, pe de altă parte. Vom spune, prin urmare, că un elev este adaptat atunci când realizează, în egală măsură, adaptarea pedagogică (sau instrucțională) și adaptarea relațională. Primul tip de adaptare desemnează răspunsul adecvat al elevului la exigențele de ordin instructiv, respectiv disponibilitatea acestuia de a-și însuși informațiile transmise și de a le operaționaliza într-un mod eficient, creativ. În evaluarea adaptării de
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
reprezenta și mărirea gradului de atractivitate al anumitor grupuri care să aibă ca obiectiv principal învățarea). În acest mod, din grupul de învățare pot să dorească să facă parte și alți elevi; aceștia vor îndeplini inițial acțiuni deviante de la latura instrucțională a grupului, dar, în timp, ei vor avea acțiuni de conformare - mai mult sau mai puțin evidente, mai profunde privind comportamentul lor general sau mai nuanțate de activitățile pe care le întreprind în afara grupului. Această aderare la valorile instructive ale
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
atare. În anii ’60, Treffinger a sumarizat peste 60 de studii care promovează creativitatea și rezolvarea de probleme, listând mai apoi un mare număr de tehnici și programe ce stimulează creativitatea. S.Parnes a definitivat prima versiune publicată a programelor instrucționale în rezolvarea creativă de probleme. Însă cel care a definit fundamentele importanței imaginației și creativității în rezolvarea de probleme a fost Alex. F. Osborn. Inițial, el a găsit două principii, principii care ulterior au căpătat o și mai mare putere
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
implicați în situațiile respective. Acest ultim tip de observare poate fi conceput drept un procedeu în cadrul altor metode (studiul de caz, simularea, experimentul etc.). 13.2.2.2. Metoda ancheteitc "13.2.2.2. Metoda anchetei" Ancheta reprezintă o metodă instrucțională care oferă cursantului posibilitatea obținerii unui bagaj informațional important asupra propriilor interese de învățare. Așa cum se observă în literatura de specialitate, ingredientele unei anchete de succes sunt: activitatea cursantului se desfășoară în baza propriilor motivații și curiozității epistemice; sunt dezvoltate
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
și despre un tip mixt de simulare (deoarece, atunci când participanții la o simulare reprezintă un colectiv, și nu o singură persoană, chiar dacă este simulat un proces chimic, spre exemplu, interacțiunile dintre participanți pot evidenția o a doua sferă a obiectivelor instrucționale - care aparțin, de data aceasta, dimensiunii psihosociale). Simulările sunt importante deoarece, așa cum observam, pun persoanele care învață în situația de a trăi o experiență de învățare similară celei reale, fără ca prin aceasta să se producă și consecințele negative pe care
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
această metodă de învățământ, criteriile sub care putem dezvolta tipologii ale exercițiului sunt multiple; considerăm că am putut evidenția prin cele prezentate mai devreme câteva arii de acțiune ce pot fi dezvoltate prin intersecțiile care se produc între ele. Simulările instrucționale implică, la diferite niveluri, cursanții. În literatura de specialitate sunt ilustrate mai multe funcții ale acestora: - stimulează interesul participanților; - oferă informații acestora; - intensifică dezvoltarea anumitor abilități; - produc schimbări în atitudini și comportamente; - pregătesc cursanții să-și asume noi roluri în
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
tuturor membrilor; și - sarcina de tip discreționar presupune că membrii grupului pot combina opțiunile individuale în orice manieră doresc, neexistând paternitatea soluției exprimate, aceasta din urmă fiind rezultatul contribuției tuturor participanților. Astfel, învățarea prin cooperare reprezintă mai degrabă o filosofie instrucțională decât o metodă aparte (putându-se regăsi, de altfel, în structura mai multor metode și tehnici de învățare). Utilizarea cooperării în învățare se bazează pe faptul că o instruire guvernată de competiție, așa cum de multe ori regăsim în învățământul tradițional
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
stabilește zece etape necesare: 1. împărțirea clasei în grupe de patru până la șase elevi/studenți; 2. selectarea câte unui subiect din fiecare microgrupă pentru rolul de profesor; 3. predarea pe care trebuie să o efectueze aceștia este călăuzită spre obiective instrucționale identice, dar cu utilizarea propriilor alegeri în ceea ce privește metodele pe care le vor folosi în grupuri; 4. desemnarea „elevilor-profesori” este simultană, iar pregătirea lor, care va necesita 15-20 de minute, se va face în colțuri diferite ale clasei; 5. „elevii-profesori” vor
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Handbook of Organizational Communication, Sage Publications, Inc., Thousand Oaks. Jinga I.; Negreț, I. (1999), Învățarea eficientă, Editura Aldin, București. Jinga, I. (2005), Educația și viața cotidiană, Editura Didactică și Pedagogică, București Jinga, I., Negreț-Dobridor, I. (2004), Inspecția școlară și designul instrucțional, Aramis, București. Jinga, I.; Istrate, E. (coord.) (2001), Manual de pedagogie, Editura All, București. Johns, G. (1998), Comportamentul organizațional, Editura Economică, București. Johnson, D.; Johnson, R. (1995), Creative Controversy: Intelectual Challenge in the Classroom, Interaction Book Company, Edina, Minnesota. Johnson
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
unei singure activități didactice (lecție sau grup de lecții), ea va avea ca rost să contribuie la evaluarea formativă a activității didactice. Atunci când măsurarea se face prin prisma unuia sau mai multor obiective terminale specifice (ale unui capitol sau unități instrucționale care cumulează mai multe activități didactice) ea va avea ca scop să contribuie la evaluarea sumativă a procesului instructiv-educativ. Noile programe școlare sunt organizate într-o structura care să permită centrarea pe competențele ce urmează a fi formate la elevi
PREDAREA ŞI ÎNVĂŢAREA DISCIPLINELOR TEHNICE DIN PERSPECTIVA PSIHO-PEDAGOGICĂ MODERNĂ. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Mihaela Moruzi, Doinita Isac () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_888]
-
și vehiculate corespunzător, a produselor informatice, integrate după criterii de eficiență metodică în activitățile de instruire. Modernizarea pedagogică implică deci, existentă echipamentelor hardware (calculator), a software-lui (programelor) și a capacității de adaptare a lor, de receptare și valorificare în mediul instrucțional. Tehnologia în procesul de învătămant Pe lângă hardware și software, tehnologia înseamnă și alte resurse de informare, în afara de profesor ca furnizor de cunoștințe. Comunicarea cu specialiști, acces la biblioteci virtuale, articole științifice sunt posibilități ce se oferă celui ce vrea
ERA COMPUTERULUI ŞI EDUCAŢIA DE CALITATE. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Vasiliu Violeta Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_904]
-
o altă secvență în funcție de răspunsul elevului. Materialul poate fi împărțit pe capitole care să nu solicite o concentrare mai mare de 10-15 minute. Prin diverse meniuri se pot furniza informații adiacente. Softul de investigare reprezintă o forma evoluată de interacțiune instrucțională, în care elevului nu i se oferă informațiile ca atare ci un mediu prin care elevul să poată extrage informațiile care îl interesează pentru rezolvarea unei anumite sarcini. Drumul parcurs este determinat și de gradul de inițiere al celui care
ERA COMPUTERULUI ŞI EDUCAŢIA DE CALITATE. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Vasiliu Violeta Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_904]
-
și originalitate, atunci când se respectă principiul flexibilității. Dezideratele de modernizare și de perfecționare a metodologiei didactice se înscriu pe direcțiile sporirii caracterului activ al metodelor de învățământ, în aplicarea unor metode cu un pronunțat caracter formativ, în valorificarea noilor tehnologii instrucționale (e-learning), în contaminarea și suprapunerea problematizării asupra fiecărei metode și tehnici de învățare, reușind astfel să se aducă o însemnată contribuție la dezvoltarea întregului potențial al elevului. Cerința primordială a educației progresiviste, cum spune Jean Piaget, este de a asigura
Învăţarea interactivă. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Mariana Comănici () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1140]
-
curriculumului 357 15.4.3.1. În secolul sintezei 357 15.4.3.2. Trei concepții despre lume și idealurile ei 358 15.4.3.3. Genunea culturală și nașterea postmodernismului 361 15.4.3.4. „Deconstrucția” modelelor de design instrucțional 362 15.4.3.5. Postmodernismul și constructivismul 364 15.4.3.6. Ghidul proiectării pedagogice postmoderne 365 Note și referințe bibliografice 371 În loc de încheiere. Gânduri despre designul curricular ultramodern și teoria generală a curriculumului 397 Note și referințe bibliografice
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
din Illinois, prin imitare directă a practicilor pe care Wilhelm Rein le demonstra la Jena. Nevoia de a forma institutori/învățători cât mai bine pregătiți, resimțită în toate statele din SUA, a contribuit decisiv la adaptarea unui model curricular și instrucțional care, prin rigoarea formală, părea să aibă o întemeiere științifică fără cusur. Organizațiile și asociațiile herbartiene s-au răspândit pe tot teritoriul Statelor Unite, în număr mare, dominând gândirea pedagogică și educația americană la sfârșitul secolului al XIX-lea. În această
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mai detaliată. Cum însă în capitolul următor propunem o sinteză a conceptelor și ideilor unitare care animă toate curricula moderne, renunțăm la acest excurs particular. 10.10. Curricula moderne la apogeutc "10.10. Curricula moderne la apogeu" Cercetările curriculare și instrucționale moderne au triumfat în perioada postbelică. Se poate considera că apogeul a fost atins odată cu identificarea mecanismelor de învățare solicitate în instruire de către Robert M. Gagné, construirea designului instrucțional și a tehnologiei educaționale. Acestea din urmă au permis conceperea curriculumului
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
la apogeutc "10.10. Curricula moderne la apogeu" Cercetările curriculare și instrucționale moderne au triumfat în perioada postbelică. Se poate considera că apogeul a fost atins odată cu identificarea mecanismelor de învățare solicitate în instruire de către Robert M. Gagné, construirea designului instrucțional și a tehnologiei educaționale. Acestea din urmă au permis conceperea curriculumului și a instruirii ca engineering de realizare a unor obiective predefinite și clasificate în taxonomii, precum cea a lui Benjamin Bloom. Raționalismul cuprins în acest mod de a gândi
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
1949, acesta a publicat lucrarea sa capitală: Basic Principles of Curriculum and Instruction. Modelul curricular propus de el (și prezentat de noi în capitolele anterioare) a fost apreciat, la apariție, ca „primul model științific” de concepere a planurilor și programelor instrucționale. Această apreciere era dată de impresia puternică pe care o avea așa-numitul Rațional al lui Tyler. Totuși, era un model care relua tradițiile eficientismului 17, fiind însă un curriculum eminamente modern datorită rigorii și coerenței interne. În 1947, Conferința
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a învățării a lui Bruner și posibilitatea accelerării învățării, instruirii și psihogenezei au acaparat interesul cercetătorilor și designerilor curriculari. Bruner însuși a pledat pentru o teorie a instruirii bazată pe accelerarea învățării și aptă să fundamenteze curricula de mare eficacitate instrucțională 24. În 1963, psiholingvistul John B. Carroll a anunțat o nouă descoperire epocală: posibilitatea de a realiza „visul lui Comenius”, „arta de a-i învăța pe toți totul”, pe care a botezat-o mastery learning 25. Principiile generale ale mastery
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pe toți totul”, pe care a botezat-o mastery learning 25. Principiile generale ale mastery learning descrise de Carroll au fost aplicate în anii următori la diferite niveluri ale învățământului, dând naștere la numeroase mastery learning; experimentate, acestea dovedeau eficacitate instrucțională maximă, mai ales după ce modelul inițial al lui Carroll (1963) s-a conectat în 1968 cu Taxonomia lui Bloom; s-a constituit, astfel, un mastery learning centrat pe obiective comportamentale, riguros, care permitea controlul permanent al progreselor instruirii și determinarea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]