67 matches
-
complexitatea de simțiri, caracteristice sensibilității moderne, duc în poezie la complicație artificială și la prețiozitate și recomandă apropierea de trecut, „de natural, de simplu, de clasic”. Este elogiat Paul Verlaine, poetul genial al nevrozei, care depășește orice catalogări: simbolist, decadent, instrumentalist. O prezentare interesantă, prin filiațiile parnasiene pe care le stabilește, face C. Cantilli la un volum al lui Al. Macedonski, Bronzes. Tot el ține cronica sportivă și publică un reportaj narând aventura „velocipedică” a sa și a lui Al. Macedonski
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289232_a_290561]
-
repetițiilor. 57 Alexandru Graur, Lucia Vald, "Scurtă istorie a lingvisticii", Editura Didactică și Pedagogica», București, 1977, p.5. 39 În lingvistica veche indiană, în cercetarea limbilor s-a pus accentul asupra raportului dintre limbă și realitate, afirmându-se rolul gnoseologic "instrumentalist" al cuvântului 58. Gramaticii din vechea Indie au dovedit un remarcabil simț al analizei, au folosit metode foarte precise de descriere, care au fost luate ca model de chinezi și arabi, iar la sfârșitul secolului al XVIII-lea și de
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
cum observăm natura? Etc. Actuala filosofie a economiei este, în bună parte, o reacție la ideile popperiene și ale pozitiviștilor. În legătură cu obiectivele științei eco-nomice, opiniile filosofilor sunt extrem de împărțite, dar aceștia pot fi grupați în două mari categorii: realiști și instrumentaliști. Primii consideră că știința economică nu trebuie să ne ofere doar formulări de predicții riguroase, ci și descoperirea noi adevăruri despre lume și viață și mai ales explicarea fenomenelor, iar rezultatele cercetărilor sunt mereu corijabile odată cu rafinările și perfecționările științei
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
știința economică nu trebuie să ne ofere doar formulări de predicții riguroase, ci și descoperirea noi adevăruri despre lume și viață și mai ales explicarea fenomenelor, iar rezultatele cercetărilor sunt mereu corijabile odată cu rafinările și perfecționările științei. La polul opus, instrumentaliștii (în frunte cu Milton Friedman) sunt mai relativiști și consideră că adevăratul scop al științei este elaborarea de instrumente care să facă posibile predicțiile și descoperirile. Ei pun un mai mare accent pe practică și sunt foarte neîncrezători în explicațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
satisfac criteriile mai rafinate sau mai relaxate, adică ar fi un fel copil răsfățat al științei. F. Machlup critică și el criticile lui Hutchison și consideră că practica științei economice poate testa teoriile sale dacă se iau în considerare rafinamentele instrumentaliste, sau interpretările parțiale ale teoriilor științifice. Același lucru îl susține și M. Friedman, în binecunoscuta sa Metodologie a științei eco-nomice pozitive (1953), care a constituit un răspuns la criticismul specific al școlii neoclasice și a dominat reflexia metodologică asupra științei
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
se mărginește să afirme că totul se petrece "astfel". Lucrurile sunt așa cum sunt pentru că sunt." Procesul selecției naturale ajută în a valida o teorie sau, mai curînd, teoria rezumă totul într-o manieră apropiată condițiilor de supraviețuire a între-prinderilor. Metodologia instrumentalistă a căzut sub loviturile lui Popper, care în esență a ridicat următoarele obiecțiuni: dacă, așa cum susține Friedman, singurul test de validitate al unei teorii îl constituie conformitatea previziunilor sale cu experiența, atunci teoria funcționează fără a furniza nici o explicație cauzală
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
echivalează, practic, cu dispariția din domeniul științific a principiului cauzalității. Dar aceasta face să dispară, totodată, referința la adevăr. Pe de altă parte, teoria nefiind considerată ca furnizînd o imagine aproximativ adevărată a fenomenelor analizate, succesul previziunilor rămîne inexplicabil. Metodologia instrumentalistă transformă teoriile în simple reguli de calcul și va fi neputincioasă în a lua în considerare testele veritabile care sunt tentativele de respingere, prin aceasta progresul teoriilor științifice devenind, la rîndul său, inexplicabil. Instrumentalismul apare, deci, ca o atitudine de
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
robustă a mediului va admite că anumite entități au însemnătate morală și de aici vor fi deduse anumite consecințe morale, în principal cu privire la atitudinea față de aceste entități. Dacă aceste entități (animale și ecosisteme) sunt privite ca resurse dintr-o perspectivă instrumentalistă, așa cum fac teoriile tradiționale, atunci perspectiva asupra mediului va căpăta un caracter antropocentric. Ideea de dezvoltare durabilă pare a fi, în acest sens, de sorginte antropocentrică atâta timp cât prin această teză încercăm să promovăm interesele generațiilor viitoare. În schimb, dacă vom
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
sălbatice, iar distrugerea unui ecosistem este un act de vandalism asemănător distrugerii unei biserici. Valoarea unui ecosistem constă în efectele pe care acesta le are asupra ființei umane. Această viziune pendulează între acceptarea valorii intrinseci a ecosistemelor și o perspectivă instrumentalistă. Pe de o parte, putem să admirăm natura pentru ea însăși, pe de altă parte, luăm în considerare avantajele pe care prezența ei i le aduce omului. 2) Viziunea "laborator". Ariile naturale protejate sunt un obiect de studiu al cercetării
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
alt fel. Așadar, un argument de tip instrumental revine în discuție. 4) Viziunea "sală de sport". Ariile naturale protejate sunt un spațiu adecvat pentru activități sportive și recreative și reprezintă în acest sens o componentă a civilizației umane. Acest argument instrumentalist propune conservarea naturii pentru asemenea scopuri recreaționale. Aceste patru viziuni asupra ecosistemelor cu statut de arii naturale protejate pot duce însă la conflicte de interese între susținătorii lor. Astfel, un adept al viziunii de tip "catedrală" poate intra în conflict
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
în acest caz putem susține că mediul restaurat are valoare superioară mediului deteriorat și că este mai bine să restaurăm decât să lăsăm lucrurile să își urmeze cursul. O justificare suplimentară a restaurării poate fi elaborată și dintr-o perspectivă instrumentalistă, în sensul că o natură restaurată poate servi mai bine scopurilor omului. Se poate obiecta că argumentele lui Elliot se bazează pe presupoziția că orice intervenție a omului în spațiul natural este dăunătoare, ceea ce nu este acceptabil. Omul este parte
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
în continuare numai de aspectele teoretice fundamentale ale unei asemenea situări teoretice și, urmând-o pe Val Plumwood 352, mă raportez cu precădere la "ecologia profundă". Ecofeminismul reia critica asupra distincției tranșante dintre om și natură, inclusiv a unei viziuni instrumentaliste în care omul este văzut asemenea unui stăpân care controlează natura din exterior. Întrucât distincția dintre om și natură se bazează pe criteriul raționalității, omul fiind unica ființă capabilă să raționeze, critica distincției și a dualismului om-natură duce și la
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
drepturi fundamentale au fost atinse au în prezent posibilitatea să-și apere drepturile în fața Curții Europene a Drepturilor Omului"375. Din perspectiva eticii mediului sunt necesare câteva scurte comentarii. Să ne situăm pentru început, de dragul argumentării, pe poziții antropocentrice și instrumentaliste, astfel încât să putem susține că natura trebuie să servească în mod necondiționat intereselor omului. În acest caz, răspunsul cel mai puternic pe care îl putem da este acela că este imposibil sau cel puțin foarte puțin probabil să identificăm o
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
în 1897). Frecventa clubul socialist de la „Lumea nouă”. În ziarul „Liga ortodoxă”, la 30 iulie 1896, Ion Theo (prescurtarea i-a fost sugerată de Al. Macedonski) debutează în poezie, tăios, cu acuzatoarele strofe din Tatălui meu; le urmează compuneri când instrumentaliste, când parnasiene, când purtând amprenta elegiei eminesciene. Macedonski elogiază cutezanța cu care tânărul „rupe” tehnica versificării, însă acesta nu suportă amestecul „peniței” patronului său literar și părăsește cenaclul macedonskian. Colaborează totuși la sateliți ai „Literatorului”: „Revista modernă” (1897) și „Viața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
sine stătătoare. Cultura conține un strat teoretic implicit, care poate fi de natură naratologică sau de altă natură. Iar această reflecție face parte din însăși esența culturii; într-adevăr, artefactele narative sînt pline de asemenea dovezi. Situarea pe o poziție instrumentalistă nu face decît să nege această viziune asupra culturii. Iar asta nu face decît să sporească iluzia, tipică pentru gîndirea iluministă, că subiectul poate sta în afara obiectului pe care îl critică, analizează sau înțelege. Și mai concret, ea presupune înțelegerea
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
și filozofant, iar altul mai reținut, pictural îndeosebi și exotic în felul lui Gautier, în sfârșit, un romantism aproape sintetic e silit să conviețuiască, în impresia cititorului, destul de contrazicător, cu formalismul parnasian al unui Hérédia și D’Annunzio, cu entuziasmul instrumentalist al lui Ghil, cu tendința modernilor la noutatea ostensibilă și în general cu mai toate caracterele istorice ale poeziei. Disensiunea vieții lui Macedonski este, pe alt plan, însăși disensiunea operei lui.” 1 După excursul biografic și după analiza operei, istoricul
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
repetițiilor. 57 Alexandru Graur, Lucia Vald, "Scurtă istorie a lingvisticii", Editura Didactică și Pedagogica», București, 1977, p.5. 39 În lingvistica veche indiană, în cercetarea limbilor s-a pus accentul asupra raportului dintre limbă și realitate, afirmându-se rolul gnoseologic "instrumentalist" al cuvântului 58. Gramaticii din vechea Indie au dovedit un remarcabil simț al analizei, au folosit metode foarte precise de descriere, care au fost luate ca model de chinezi și arabi, iar la sfârșitul secolului al XVIII-lea și de
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
a instantaneelor „impresioniste” (Pe balta clară), nostalgia plecărilor, atracția himericului (Tutunul, Castele-n Spania), anticipative tonalități bacoviene (Rondelul orașului mic) și voluptățile senzuale, de mare rafinament, mai ales olfactiv (Rondelul crinilor, Rondelurile rozelor). Utilizarea pe scară largă a refrenului, încercările instrumentaliste, sinesteziile, apelul incidental la versul alb (Hinov), revenirea la câteva simboluri dominante fac din mentorul „Literatorului” un precursor al simbolismului românesc și sub aspectul tehnicii poetice. Poetul este un plăsmuitor de viziuni. De o virtuozitate unică sunt însă micile cântece
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
primi) regionale și eliminarea celor deja prezente (consiliile judetene). Din punctul meu de vedere este practic imposibil o asemenea construcție a unei noi organizări adminstrativ-teritoriale. Privind spre viitor, organizarea administrativ-teritorială trebuie gândită mai puțin într-un mod rațional de tip instrumentalist. Așa cum arăta Michael Oakeshott, să nu fim niște "Raționaliști" care încearcă să impună o abordare tehnică, aplicată după niște reguli absolute ajungând la scopul propus, ci să pornim această construcție printr-o "cunoaștere" care presupune atât latura tehnică, cât și
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
op. cit., p. 12. Robert Alexy, în "A Theory of Constitutional Rights Revisided", în Agustin Jose Menendez, Erik Oddvar Eriksen (eds.), Arguing Fundamental Rights, Springer, Dordrecht, 2006, pp. 19-21, enumeră opt modele de întemeiere a discursului drepturilor: religios, intuiționist, consensual, biosocial, instrumentalist, cultural, "explicativ" și "existențial". 5 A. John Simmons, "Human Rights and World Citizenship: The Universality of Human Rights in Kant and Locke", în Justification and Legitimacy: Essays on Rights and Obligations, Cambridge University Press, Cambridge, 2001, p. 185. 6 Freeden
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
se mărginește să afirme că totul se petrece "astfel". Lucrurile sînt așa cum sînt pentru că sînt. Procesul selecției naturale ajută în a valida o teorie sau, mai curînd, teoria rezumă totul într-o manieră apropiată condițiilor de supraviețuire a întreprinderilor. Metodologia instrumentalistă a căzut sub loviturile lui Popper, care în esență a ridicat următoarele obiecțiuni: dacă, așa cum susține Friedman, singurul test de validitate al unei teorii îl constituie conformitatea previziunilor sale cu experiența, atunci teoria funcționează fără a furniza nici o explicație cauzală
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
echivalează, practic, cu dispariția din domeniul științific a principiului cauzalității. Dar aceasta face să dispară, totodată, referința la adevăr. Pe de altă parte, teoria nefiind considerată ca furnizînd o imagine aproximativ adevărată a fenomenelor analizate, succesul previziunilor rămîne inexplicabil. Metodologia instrumentalistă transformă teoriile în simple reguli de calcul și va fi neputincioasă în a lua în considerare testele veritabile care sînt tentativele de respingere, prin aceasta progresul teoriilor științifice devenind, la rîndul său, inexplicabil. Instrumentalismul apare deci ca o atitudine de
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
când și versul mai scurt. Foarte rar recurge la versul liber, toată iubirea sa fiind dăruită definitiv „sfintelor silabe cu rimă și cezură”. În două-trei rânduri ritmează în metru antic, construind hexametri și tetrametri amfibrahici și dactilici. Nu lipsesc procedările instrumentaliste. În cuprinsul lor, Visări păgâne (un fel de replică la Florile Bosforului de D. Bolintineanu), în parte și Eternități de-o clipă, mai puțin Amăgiri sunt piese arheologic-exotice, iar sub aspectul realizării le este proprie maniera estetizantă. Motivele sunt mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
Ellul, următoarele: artificialitatea, automatismul alegerii tehnice, autoaugmentarea, monismul, universalismul și autonomia. Raționalitatea tehnicii, de exemplu, împuternicește organizația logică și mecanică să opereze diviziunea muncii, să stabilească standardul producției și să creeze un sistem artificial care elimină sau subordonează lumea naturală. Instrumentaliștii (Hughes Rip și Kemp, Robinson) analizează tehnologia din punct de vedere utilitarist, funcționalist și neutral. Oricum, substantiviștii și instrumentaliștii sunt convinși că de înțelegerea raportului știință/tehnologie și societate, precum și a modului lor de intercondiționare depinde soluționarea problemelor legate de
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
mecanică să opereze diviziunea muncii, să stabilească standardul producției și să creeze un sistem artificial care elimină sau subordonează lumea naturală. Instrumentaliștii (Hughes Rip și Kemp, Robinson) analizează tehnologia din punct de vedere utilitarist, funcționalist și neutral. Oricum, substantiviștii și instrumentaliștii sunt convinși că de înțelegerea raportului știință/tehnologie și societate, precum și a modului lor de intercondiționare depinde soluționarea problemelor legate de sistemele de producție și consum care, în ultimă instanță, sunt responsabile pentru sustenabilitatea lumii. 5.2.1. Sustenabilitatea cunoașterii
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]