173 matches
-
tineri prinși În razii masive și Incorporați cu forța În Armată Roșie. Asupra populației s-au dezl...nțuit detașamente trimise În expediții punitive, deseori formate din recidiviști și din unit...ți ale serviciilor de sigurant..., deghizate În combatanți ai Armatei Insurecționale” (B. Nahaylo, V. Swoboda). Continuarea luptei Opoziția antisovietic... nu a Încetat odat... cu lichidarea ultimelor grupuri de partizani. Ea a luat alte forme, măi atenuate. De exemplu, În Letonia s-a semnalat r...spîndirea unor cîntece „picante și satirice”, a
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
de structuri de acest tip. Unele mișc...ri au obiective mai ambițioase și dimensiuni transnaționale. Membrii „Uniunii democratice a libert...ții”, care sînt aduși la 19 martie 1952 În fața tribunalului militar din Odessa și condamnați pentru crearea unei „organizații teroriste insurecționale antisovietice”, erau ruși, ucraineni și români din Basarabia. Ei doreau s... uneasc... forțele antisovietice existente și s... instaureze o democrație rural... bazat... pe proprietatea privat.... În plus, dou... mari revolte din Gulag, izbucnite la Începutul anilor ’50 - cea din Vorkuta
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
Nordului, Facerea lumii, Războiul undelor (1974, în colaborare cu N. P. Mihail) ori Atac în cer (1966), reconstituie mediul grivițean, mutând accentul pe un moment istoric; ca romane ale rezistenței antifasciste, ele narează despre activitatea comuniștilor din ilegalitate, pregătind gestul insurecțional de la 23 august 1944. Pătrunse de un discret lirism și erodate, sensibil, de tezism, scrierile se salvează parțial prin culoare lingvistică. Facerea lumii duce mai departe cronografia, urmărind destinul unei familii muncitorești. Un tipograf (Filipache) devine director al unei întreprinderi
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
avantaj Și cauză Actul tău de credință este biblioteca Ai uitat că eliberatorul tău este cartea? Cartea este acolo sus; Strălucește și iluminează Distruge eșafodul, războiul și foametea Vorbind despre sclavi, vorbind despre paria"50. În versiunea sa cuceritoare, voios insurecțională cu Jules Vallès, care, anunțîndu-1 pe editorul său de existența unor- "texte la corectură în 15 zile și bun de tipar în 2 luni", exclama:- "Îmi umflu nările, îmi bombez pieptul. Bunul de tipar, asta echivalează cu comanda "foc"! Pe
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
supravegheată În mod eficient”. Asemenea foyers revoluționare existau chiar și În Parisul propriu-zis: cartierul Marais și, mai ales, Faubourg Saint-Antoine au fost centre de rezistență Înverșunată Împotriva loviturii de stat a lui Louis Napoleon. Controlul militar asupra acestor spații potențial insurecționale - ce nu fuseseră Încă bine cartografiate - a fost un considerent esențial În elaborarea proiectelor lui Haussmann. A fost proiectată o serie de noi bulevarde care să facă legătura Între cele interne și zidul vămilor, astfel Încât să se faciliteze deplasarea de la
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
exploatatoare, a însemnat simplu venirea lui Lenin la putere“22. Mai mult, el demonstrase într-o lucrare anterioară 23 că faptele nu sprijină legenda loviturii de stat din octombrie ca o operațiune planificată cu grijă și„un model“ de artă insurecțională. • Pentru aprecierea generală vezi și George F. Kennan, Russia and the West under Lenin and Stalin, Boston, Toronto, An Atlantic Press Book, Little Brown and Company, 1961, 411 p., passim. • Michel Heller, Aleksandr Nekrich, op. cit., p. 43. Lenin a înțeles
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
lui Marin Preda, F, 1990, 11; Lovinescu, Unde scurte, I, 257-262, 332-336, II, 17-20, 120-126, III, 131-141, VI, 316-321; Alexandru George, O mistificare și o iluzie posibilă, RL, 1991, 42; Petreu, Teze, 32-71; Steinhardt, Monologul, 281-285; Mihai Ungheanu, Un roman insurecțional: „Delirul”, L, 1992, 32; Octavian Paler, Digresiuni pe marginea cazului Marin Preda, VR, 1992, 8-9; Cristea, A scrie, 10-42; Savu I. Dumitrescu, Marin Preda - între viață și moarte, București, 1992; Nicolae Manolescu, „Viața ca o pradă”, RL, 1993, 8; Cornel
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
tatonărilor permanente, prin numeroase demersuri diplomatice, fapte ce au caracterizat perioada imediat următoare. De aceea, intervalul cuprins Între sfârșitul anului 1868 și debutul anului 1871 a marcat o nouă etapă În raporturile României cu puterile garante. Astfel, după trecerea pericolului insurecțional, se Înregistrează o revenire la o stare de acalmie În relațiile dintre puteri, caracterizată prin două mari elemente: dorința lor de a-și conserva pozițiile și alianțele, precum și evitarea redeschiderii „problemei orientale”, tocmai pentru a nu bulversa iarăși viața politică
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
Occident (august-noiembrie) - să sondeze atitudinea Cabinetelor europene față de cerințele românilor, fără a fi prea entuziasmat de rezultatul demersurilor sale. Situația internațională nu era nici pe departe favorabilă veleităților de independență ale românilor și cu atât mai puțin declanșării unei acțiuni insurecționale În Balcani <ref id="5"> 5 W. E. Mosse, The European Powers and the German Question (1848 1871), 1958, p. 291.</ref>. Izbucnirea războiului franco-prusian (iulie 1870), ipotetica generalizare a acestuia prin implicarea Rusiei și Austro-Ungariei avea să determine o
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
Afonso Costa e din nou la guvern, la 25 aprilie 1917, inaugurând a guvernare cu adevărat revoluționară. Grevele se țin lanț, atingând proporții catastrofale. În iulie, Lisabona trăiește starea de asediu. Încep lupte de stradă între muncitori, - crescuți la ideologia insurecțională a lui Afonso Costa, din tinerețe, - și armata republicană, care trage din ordinul lui Afonso Costa, șeful Guvernului. Cad morți și răniți și dintr-o parte și din alta. La 23 august izbucnește greva lucrătorilor de la Societatea de Apă lăsând
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
insurecției eșuate de la 18 aprilie, închisoarea devenise peste noapte centrul noii revoluții. Ofițeri de legătură între diferitele nuclee veneau și plecau cu ordine, fără ca totuși comandantul fortului Elvas să îndrăznească să se opună. După achitarea și eliberarea complotiștilor, centrul mișcării insurecționale se strămută la Lisabona. Aproape în toate garnizoanele ofițerii se angajează, prin declarații scrise, că se vor revolta îndată ce vor auzi semnalul. Șeful insurecției era generalul Alves Rocadas. Și când pretutindeni se aștepta, dintr-un moment în altul, izbucnirea revoluției
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de la crearea sistemului comunal, la izbucnirea Revoluției din 1789, sfidarea capitalei de către puterea politică nu s-a dezmințit niciodată. Revoluția, apoi Teroarea, revoluțiile de la 1830, 1848 și Comuna, fără a pune la socoteală toate celelalte zile de revolte revoluționare, mișcarea insurecțională de extremă dreaptă din 6 februarie 1934, manifestațiile împotriva războiului din Algeria și a celui din Vietnam, luna mai 1968 și luna decembrie 1995: Parisul a cunoscut un număr impresionant de zbateri și revolte. Oraș al puterii și luxului, capitala
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
al puterii și luxului, capitala este de asemenea un loc de acumulare a sărăciei. Sosirea masivă a țăranilor dezmoșteniți s-a aflat la originea cartierelor invadate de o mizerie cruntă, precum Goutte d'Or sau Saint-Victor, care au furnizat trupele insurecționale ale baricadelor. În această perioadă, în care orașul creștea atît de repede încît devenea imposibil de controlat, nu se punea nicidecum problema de a-i oferi pe deasupra o reprezentare aleasă legală pe bază municipală. Excepția pariziană constă de asemenea în
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
la comanda dictatorului Băsescu. Încă o pată neagră pe imaginea României de țară coruptă. P.S.D., P.N.L. și P.C., în pofida unor deosebiri de păreri doctrinare, sunt aliate și acționează unitar și vehement pentru obstrucționarea justiției și asaltul puterii, fie și pe cale insurecțională. Manifestând violent la procuratura din Argeș și încercând pichetarea și a altor procuraturi din țară, liderii acestei coaliții au trecut la amenințarea directă a procurorilor și judecătorilor în momentul când vor ajunge la putere. Nu e întâmplător faptul că televiziunile
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
parohiale reformate s-a preschimbat în revoltă, iar din momentul în care mulțimea a început marșul pe străzile Timișoarei, în 16 decembrie, cu puncte și spații de baricadă (în 17-18 decembrie), se poate vorbi, după cum consideră unii analiști, de „comună insurecțională” (Milin, 1990, p. 172) sau de o „stare de revoluție” (Timișoara 16-22 decembrie 1989) ce a durat câteva zile, timp în care principalele scandări au fost „Libertate!”, „Jos Ceaușescu!”, dar și „Vrem pâine!”, „Români, veniți cu noi!”, „Jos comunismul!” etc.
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Timișoara 16-22 decembrie 1989) ce a durat câteva zile, timp în care principalele scandări au fost „Libertate!”, „Jos Ceaușescu!”, dar și „Vrem pâine!”, „Români, veniți cu noi!”, „Jos comunismul!” etc. Se cuvine remarcat faptul că în decursul zilelor de „comună insurecțională” nu a existat un conducător al acțiunii stradale, ci revoluționari inspirați (cum îi numește Costel Balint), care au avut intuiția momentului pe care îl trăiau și curajul necesar; comitetul revoluționar de mai târziu din balconul Operei (19-20 decembrie) s-a
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
fi considerate ca fiind sub control, chiar dacă revolta nu se stinsese, iar timișorenii se încăpățânau să reziste. Baricadele și protestul mulțimilor decise să înfrunte forțele de ordine, în diferite puncte din Timișoara, au făcut destule victime de-a lungul zilelor insurecționale (câteva zeci de morți și sute de răniți). De altfel, cadavrele a patruzeci dintre victime au fost transportate într-un camion frigorific la București și arse la crematoriu, pentru a se șterge urmele represiunii; cel puțin așa își închipuia Puterea
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
politici; reforma economică; reforma în agricultură; reforma învățământului; libertatea tuturor cultelor religioase; satisfacerea necesităților alimentare ale întregului popor; asigurarea unei asistențe medicale adecvate; desființarea nomenclaturii și a privilegiilor acesteia - la care se adăugau mai apoi doleanțe legate strict de situația insurecțională din Timișoara (pedepsirea organelor de represiune care au deschis focul asupra populației, publicarea listei morților și răniților, eliberarea arestaților etc.). Nu în ultimul rând, Frontul Democratic Român solicita formarea în toate localitățile țării, în întreprinderi și instituții, a unor comitete
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
catalizator al unei posibile revoluții a întregii țări împotriva regimului Ceaușescu și, implicit, împotriva comunismului) a fost catalogat prin termeni precum manifestație, incidente, demonstrații, moment istoric, mișcare, explozie de mânie populară, tulburări, incidente, evenimente, protest, revoltă, răscoală, răzmeriță, insurecție (comună insurecțională), fenomen revoluționar, revoluție. Consider însă că important nu este unul sau altul dintre acești termeni, ci sensul insurecției timișorene (în ce mă privește, prefer această categorisire), care, dacă nu a fost foarte clar la început, s-a limpezit pe parcursul acelor
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
foarte clar la început, s-a limpezit pe parcursul acelor zile în care locuitorii orașului au rezistat singuri în fața dictaturii și forțelor de represiune; iar acest sens a fost acela de anticeaușism, dar care în subsidiar era anticomunism radical. În timpul zilelor insurecționale, timișorenii au conștientizat faptul că trebuie să fie mai bine organizați decât la Brașov în 1987, astfel încât să nu fie reprimați vertiginos. Ei și-au asumat inclusiv rolul unui posibil țap ispășitor, în cazul în care revolta lor ar fi
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
și-au asumat și rolul de prim spațiu și centru democratic, apt să propună o „schimbare la față” în afară, dar și în interiorul României, după noile orientări democratice ale anului 1989 în Europa. Atmosfera credibilă și deloc mitizată a zilelor insurecționale timișorene este sintetizată în prefața lui Radu Ciobotea la una din cărțile lui Titus Suciu (Lumea bună a balconului). Ciobotea creionează revolta timișoreană ca pe un „vast cenaclu politic” și un „maraton” în care revoluționarii spontani și profetici nu au
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
ori chiar au clacat parțial), un maraton epuizant în care lumile, cei buni și cei răi, s-au amestecat și în care, după cum recunoștea un protestatar din acele zile incendiare, „a fi victimă nu înseamnă neapărat a fi erou”. Maratonul insurecțional timișorean a constituit, din 20 decembrie, și o bătălie de orgolii între proaspeții lideri ai mulțimii care se suspectau între ei de colaboraționism cu fosta Putere politică sau de ambiția de a accede în vârful posibilei noi Puteri politice. Înainte de
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
pulverizat care, o dată cu spargerea mitingului și fuga participanților și coagularea lor în grupuri ce au ocupat mai ales Piața Universității, dar și alte locuri (Piața Romană), s-a preschimbat într-o revoltă și apoi, tot mai evident, într-o „comună insurecțională”. Etapizarea a fost aproape aceeași ca și la Timișoara, doar că mult mai concentrată temporal. Asemenea „comunei” din Timișoara, și cea de la București a fost una dominată de tineri (nu neapărat studenți), astfel încât, până la un punct, s-a și vorbit
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
unei atmosfere confuze, în care „terorist” putea fi oricine, erorile nu au lipsit, nici gloanțele rătăcite, deoarece armamentul a fost folosit și de către persoane neautorizate sau neantrenate, ori chiar de aventurieri. Dar toate acestea pledează tocmai pentru ideea de „comună insurecțională” și revoluție - că aceasta a fost ulterior (după instalarea noului organism politic) deturnată și uzurpată de un grup de restauratori ține deja de o primă etapă a postcomunismului românesc, care este altceva decât revoluția. Voi mai spune doar că multe
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
mod cert, ca revoluție prin mutațiile profunde declanșate în viața economică, socială, politică și spirituală” (Rusan, 1997, p. 10). Miodrag Milin, un consecvent biograf al revoltei timișorene, precizează cu aplomb: „Pentru evenimentele de la Timișoara, cu precădere pentru cele din săptămâna insurecțională anticomunistă 16-22 decembrie 1989, vom prefera (asemenea timișorenilor) termenul REVOLUȚIE, în accepțiunea de schimbare violentă a sistemului politic - ceea ce la Timișoara s-a și petrecut, spre deosebire de restul României” (Milin, 1997, p. 205). Un alt termen folosit destul de frecvent este acela
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]