42 matches
-
o "diferențială totală": ea diferă de diferențiala totală a unei funcții F printr-o funcție N de parametrii sistemului, numită "factor integrand" al lui dQ:<br>formula 4Pentru un număr de parametri geometrici mai mare sau egal cu doi, proprietatea de integrabilitate implică restricții mari asupra dependențelor posibile ale „forțelor“ (analoagele lui p(U,V)) de parametrii geometrici. Pentru un singur parametru geometric, ca în cazul prezent, se pot găsi astfel de perechi "(N(U,V),F(U,V))" în condiții foarte
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
geometrici și unul negeometric: cele două volume și temperatura empirică comună. Un astfel de sistem este ""simplu"" în sensul lui Carathéodory și prin urmare, forma diferențială a cantității de căldură este integrabilă, drept consecință a principiului (PC), prin intermediul lemei sale: integrabilitatea este acum o afirmație "netrivială": nu orice formă diferențială cu trei variabile independente este integrabilă. Argumentația lui Carathéodory este mai departe următoarea: dacă drept variabile geometrice independente alegem entropiile empirice S, S ale celor două sisteme și ca parametru negeometric
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
incât:<br>formula 17 S difera de suma S+S cu cel mult o constantă. Această constantă nu poate fi determinată numai folosind principiul al doilea În concluzie, putem aprecia cât de mult se poate deduce din afirmația lui Carathéodory despre integrabilitatea lui dQ atunci când adăugăm noțiunea de echilibru termic. Critica principală a prezentării lui Carathéodory este că trecerea de la afirmația inițială (PC) la integrabilitatea lui dQ se face prin ocolul aparent dificil al lemei sale. Pentru sisteme cu doi parametri, aceasta
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
al doilea În concluzie, putem aprecia cât de mult se poate deduce din afirmația lui Carathéodory despre integrabilitatea lui dQ atunci când adăugăm noțiunea de echilibru termic. Critica principală a prezentării lui Carathéodory este că trecerea de la afirmația inițială (PC) la integrabilitatea lui dQ se face prin ocolul aparent dificil al lemei sale. Pentru sisteme cu doi parametri, aceasta pare prea complicat. În prezentarea lui Planck (1926) astfel de dificultăți nu apar. Arătăm acum cum Max Planck, folosind formularea (PP) a principiului
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
al lemei sale. Pentru sisteme cu doi parametri, aceasta pare prea complicat. În prezentarea lui Planck (1926) astfel de dificultăți nu apar. Arătăm acum cum Max Planck, folosind formularea (PP) a principiului al doilea, demonstrează direct - prin argumente pur fizice - integrabilitatea cantității de căldură schimbată de sistemul compus cu exteriorul și justifică astfel procedura ulterioară a lui Carathéodory de introducere a temperaturii absolute. Considerăm pentru aceasta un sistem, izolat adiabatic de exterior, de două corpuri K, K în contact termic unul
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
θ)" este factorul integrand , iar entropia standard a sistemului, definită natural de (4.2.3) satisface:<br>formula 21 Deducția lui Planck are o simplitate incontestabilă. În manualele „clasice“ (de exemplu Ș. Țițeica ) , urmărind dezvoltarea istorică a subiectului, (pornind de la Clausius) integrabilitatea formei diferențiale dQ (și deci existența entropiei) este demonstrată pornind de la formularea "Kelvin-Planck" a principiului al doilea (nu trebuie confundată cu formularea (PP)din §2) după care nici un sistem nu poate parcurge un proces ciclic al cărui singur rezultat să
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
PP)din §2) după care nici un sistem nu poate parcurge un proces ciclic al cărui singur rezultat să fie un lucru mecanic efectuat asupra exteriorului (ΔL<0) luând căldură de la un singur rezervor (ΔQ>0). Drept o completare naturală, arătăm integrabilitatea formei dQ în același cadru al celor două corpuri K și K în contact termic din paragrafele precedente, folosind principiul al doilea in forma Kelvin-Planck. De data aceasta luăm drept parametri volumele V si V și temperatura de echilibru (empirică
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
Numărul ridicat al sectoarelor industriale care au adoptat marcarea cu laser reprezintă dovada clară a avantajelor pe care această tehnologie le oferă. Soluțiile „la cheie” de marcare cu laser asigură costuri de operare reduse, având în vedere consumul energetic redus, integrabilitatea facilă și mentenanța redusă. Un echipament de marcare cu laser de tip comercial dispune de următoarele caracteristici: lungime de undă 1064 nm, putere medie 12W, putere maximă >25kW, durata pulsului 10 ns, energie 0.3 mJ. În prezent, există laseri
MARCAREA PRIN MICROPERCUŢIE ŞI CU FASCICUL LASER A UNOR MATERIALE by ŞTEFAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1607_a_2906]
-
2" funcțiile "Y ... Y" trebuie să îndeplinească anumite condiții pentru ca forma să fie integrabilă (corespunzând cerinței ca derivatele față de x, x ale lui "(1/μ)Y", respectiv "(1/μ)Y" să fie egale). Aceste condiții sunt exprimate de Teorema de integrabilitate a lui Frobenius, care se scrie elegant în limbajul formelor diferențiale: formula 8 Pentru "n=2" aceasta înseamnă:<br>formula 9 În limbajul analizei vectoriale, câmpul de vectori cu componente "Y,Y,Y" este ortogonal în fiecare punct "(x,x,x)" pe
Entropia termodinamică (după Carathéodory) () [Corola-website/Science/311117_a_312446]
-
restricție cu privire la numărul de parametri "geometrici" ai sistemului. Pentru cititorii articolului original, demonstrația Lemei lui Carathéodory poate părea dificilă. Aceasta a dus la o serie de articole în anii 1950 - 1966 conținând demonstrații alternative; dintre acestea, folosește direct condiția de integrabilitate a lui Frobenius (F). Lucrările propun un mod de a evita complet Lema lui Carathéodory, definind suprafețele de entropie constantă "y = y(y, y ... y)" prin condiția de lucru mecanic adiabatic minimal pentru a atinge deformația descrisă de "(y, y
Entropia termodinamică (după Carathéodory) () [Corola-website/Science/311117_a_312446]
-
în cazul nostru a speciei umaneă, deci și la adaptabilitatea, eficiența și creativitatea individuală în rolurile vieții. Faptul că unele dintre aceste trăsături - mai mult sau mai puțin dezvoltate - devin maladaptative și perturbatoare ale integrității structurale a persoanei și ale integrabilității sale comunitare pledează pentru apartenența lor la natura umană, precum și pentru complexitatea și unicitatea acesteia. Caracteristica generică a personalității normale - de a se constitui într-o structură integrată și integrativă a secvențelor transversale și sincrone individuale - se regăsește și la
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
cartea de față e o mărturie ! Ce se va reproșa ... "după" ? Probabil, că n-am scris alte 20 de cărți despre GENERAȚIA ACTIV| ! Reamintim criteriile adoptate de noi (pag.23) pentru a determina plusul de merit pentru publicistica locală și integrabilitate în Curentul cultural - informațional. 1.Să fi fost ziarist sau să fi publicat și în ziare. 2.Suprafață socială, prin funcție sau activitate. 3.Operă tipărită, indiferent de temă sau specialitate, beletristică sau nu. 4.Impactul social al contribuției sale
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
investigației; - capacitatea de reacție, operativitatea cu care este capabil să prelucreze și să transmită informațiile și datele cerute de anumite situații decizionale sau nu; - selectivitatea, capacitatea de a colecta, prelucra, stoca și transmite numai datele și informațiile necesare funcționarii organizaționale; - integrabilitatea, capacitatea de a combina si exploata, prin diverse proceduri, substanța informațională a circuitelor și fluxurilor constituie, în mod secvențial, pe diferite activități. La nivelul sistemului informațional pot apărea o serie de disfuncționalități cum ar fi : dezinformarea și suprainformarea Dezinformarea se
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92270]
-
investigației; - capacitatea de reacție, operativitatea cu care este capabil să prelucreze și să transmită informațiile și datele cerute de anumite situații decizionale sau nu; - selectivitatea, capacitatea de a colecta, prelucra, stoca și transmite numai datele și informațiile necesare funcționarii organizaționale; - integrabilitatea, capacitatea de a combina si exploata, prin diverse proceduri, substanța informațională a circuitelor și fluxurilor constituie, în mod secvențial, pe diferite activități. La nivelul sistemului informațional pot apărea o serie de disfuncționalități cum ar fi : dezinformarea și suprainformarea Dezinformarea se
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92279]
-
foarte mică în comparație cu dimensiunile problemelor a căror soluționare ar fi cerută de un comportament rațional obiectiv în lumea reală sau chiar de o aproximare rezonabilă a unei asemenea raționalități obiective”. O a doua limită: modelul analitic se fundează pe presupoziția integrabilității logice a cunoștințelor. Conform acestei presupoziții, cunoștințele, așa cum există ele la un moment dat, indiferent de completitudinea și de gradul lor de incertitudine, sunt integrabile într-un calcul rațional riguros. În termeni mai generali, se presupune caracterul cumulativ neproblematic al
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
aplicabile la o imagine cognitivă care, deși incompletă și incertă, este coerentă logic. Altfel, ele sunt inoperante. Dificultatea care apare în aceste condiții nu stă în calculul propriu-zis, ci în configurația cunoștințelor care urmează să fie luate în calcul. Presupoziția integrabilității logice a cunoștințelor actuale și potențiale stă la baza unui postulat fundamental al modelului clasic al raționalității: decidentul are capacitatea să identifice deciziile cele mai bune la nivelul cunoștințelor de care dispune la un moment dat. În finalul fiecărei secvențe
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de integrală │ │2. Integrala nedefinită a unei funcții, 3. ● Diviziuni ale unui interval [a, b], norma unei │ │5. Folosirea proprietăților unei funcții continue, │diviziuni, sistem de puncte intermediare, │ │pentru calcularea integralei acesteia pe un │sume Riemann, interpretare geometrică. │ │interval Definiția integrabilității unei funcții pe un │ │6.1.Utilizarea proprietăților de monotonie a │interval [a, b] │ │integralei în estimarea valorii unei integrale ● Proprietăți ale integralei definite: │ │definite și în probleme cu conținut practic │liniaritate, monotonie, aditivitate în raport 6.2. Modelarea comportării
EUR-Lex () [Corola-website/Law/265833_a_267162]