208 matches
-
mai cuprinde, printre alții, pe Dumitru-Cornel Vîlcu, Lucian Lazăr, Eugenia Bojoga, Oana Boc, Dina Vîlcu, Lolita Zagaevschi și alții. Dintre volumele mai importante ale Emmei Tămâianu amintim: Fundamentele tipologiei textuale. O abordare în lumina lingvisticii integrale, Editura Clusium, Cluj, 2001; Integralismul în lingvistică japoneză. Dimensiuni, impact, perspective, Editura Clusium, Cluj-Napoca, 2002; Limbaj primar vs metalimbaj. Structuri, funcții și utilizări ale limbii, Presa Universitară Clujeana, Cluj-Napoca, 2008 (coordonator, în colaborare cu Miorița Ulrich). 131 V. "Cîteva distincții conceptuale de bază într-o
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
istoric de semnificații și eliberarea sensului său este operă de interpretare. Principiul arbitrarietății semnului conduce însă la o semiologie radical diferită, a cărei schimbare poate fi măsurată punct cu punct prin comparație cu cealaltă, anterioară. Astfel "atomismul" este înlocuit de integralism - potrivit căruia semnul nu poate semnifica nimic singur și nici nu poate exista ca semn izolat, pentru că existența sa și capacitatea de a semnifica este determinată de existența sistemului semnificant; substanțialismul este înlocuit de relaționism - potrivit căruia semnificația este produsul
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
literar”, „Prepoem”, „Scânteia” (Gherla), „Statu Palmă Barbă Cot” ș.a. În volumele lui de versuri S. cultiva, în spirit modern, mai multe formule poetice, demonstrând un proteism stilistic pe care caută să îl disciplineze într-o „ordine-sinteză”, ordine constructivă, în sensul integralismului lui Ilarie Voronca, dar fără imagismul supraabundent și alchimia demonica a autorului Zodiacului. Se poate vedea la el o căutare ferventa a clasicismului, a durabilității acestuia în forme austere de miniatură, sonet și pastel modernizat. De aceea, critică l-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289887_a_291216]
-
contemporan autodenumit astfel „nu merită nici o atenție” din punct de vedere estetic. Tot Mihail Dragomirescu inaugurează rubrica „Un sfert de oră cu...”, în care, întrebat despre rolul tinerei generații, modernism, poezia viitorului, critica literară ca știință a literaturii și sistemul integralismului, contestă modernismul ca o pură imitație, recomandă o literatură a tinerilor respectând marea tradiție și își reafirmă tezele despre capodoperă. Eugen Ionescu comentează spectacolul Cruciada copiilor de Lucian Blaga, observând că „ideea tragică de o rară elevație poetică” a piesei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287801_a_289130]
-
e că prin intervenția rasei, sau prin cine știe ce fatalități ale destinului, acest iepure vrea să necheze și să muște, vrea să mugă și să sfîșie ca leii, acest contemplativ visător vrea să fie revoluționar. Voronca este, anume, unul din șefii integralismului, adică al unei arte complexe, energetice, cu imagini de 75 H.P. de care nu te poți apropia fără a fi electrocutat pe loc, cu pocnet de mitraliere și cu descărcări de artilerie grea... Voronca al nostru, păpădia risipită la vînt
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cuvînt”. E o idee pe care poetul o va relua În mai multe rînduri, la scurte intervale, În articole din revistele Punct și Integral, În termeni sensibil asemănători. „Mai presus de pulsul individual - se poate citi sub titlul Suprarealism și integralism - stăruie pulsul epocei. Există un fond social care fecundă stilul artistului În stilul vremei. Realizările de artă se proiectează pe un perete de contimporaneitate”. Sunt formulări ce participă la fondul comun de idei al tendințelor „moderniste” ale momentului, neavînd În
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
a se menține „În pas cu vremea”. Surprinderea „pulsului epocei” e urmărită Însă cu atîta Încordare, Încît secvențele de timp avute În vedere devin tot mai mici, iar procesul metamorfozelor artistice corespondente e tot mai accelerat. Astfel că, vorbind despre „integralism” ca mișcare de sinteză modernă În care se contopesc elemente de expresionism, futurism, dadaism și suprarealism, Voronca le Împinge de fapt pe toate acestea Într-un trecut, ca evenimente precursoare În raport cu mișcarea cu adevărat vie, care este și ultima, cea
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
urmează acest adaos: „Și apoi esențialul: Suprarealismul nu răspunde ritmului vremei. Acest caracter trebuie subliniat. E singurul care ne interesează”. Iar cîteva rînduri mai departe: „La glasul secolului integral, suprarealismul Însemna deci o absență. [...] Suprarealismul a ignorat glasul secolului strigînd: INTEGRALISM. După expresionism, futurism, cubism, suprarealismul era tardiv”. Un atare atașament față de realitatea imediată ca proces, dinamică transformatoare, supusă unui ritm al metamorfozării permanente, presupune În mod logic opoziția, pe de o parte, În raport cu achizițiile culturale ale timpului revolut, cu tradiția
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
a implicat la noi mai mult decît el În definirea (și asumarea) acestei „stări de spirit”, marcată În egală măsură de ceea ce am putea numi teroarea convenției, a formelor moștenite și stereotipizate, și patosul Înnoirii. În citatul articol Suprarealism și integralism, el evidențiază „efortul contimporan de neîncetată căutare de forme noi și lepădare a celor găsite” (s.n.) adăugînd că: „Vizionarii de azi ne conduc fiecare cu un pas mai aproape de India Sufletească actuală. Dintre premergătorii aceștia se va Înălța mîine Columbul
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
valabil, cum s-a observat, pentru Întreaga avangardă românească) unei deschideri plurale a sensibilității spre acea „sinteză modernă”, de natură să fructifice - acum, Într-o viziune predominant constructivistă - toate ideile novatoare difuzate În spațiul avangardist internațional. În cadrul grupării unu, unde „integralismul” inițial (vezi Manifestul semnat În primul număr al revistei de Sașa Pană) va ceda treptat locul unei tot mai evidente simpatii pentru programul suprarealist, Voronca va face și el uitată respingerea ideilor lui André Breton ca necorespunzînd „ritmului vremei” și
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
clasice, integrale”, Voronca rămîne În fond un dezordonat și un ne-clasic, o sensibilitate ardent pasională - și această „mișcare ce deplasează liniile” străbate pînă În miezul celor mai voit austere geometrii, proclamate (cu patos!) În scrierile sale „integraliste”. „Sintetismul” sau „integralismul” În care i se pare că aude, În acest moment, Împreună cu cei de la „Bauhaus”, „glasul secolului”, Îl și situează, de altfel, Într-un punct de răscruce al mai multor direcții avangardiste străbătute subteran de marea obsesie a dinamicii absolute a
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ca „aparat Înregistrator” (al „funcționării reale a gîndirii”) se va putea face fără mari dificultăți, deși cu oarecari contradicții. Fondul „romantic” al sensibilității lui Voronca, ce subminează proiectul acelei „ordini sinteză obiectivă, clasică, integrală”, pregătește o atare tranziție. În plin „integralism”, el reabilitează conceptul de inspirație, scriind, de exemplu, În Note despre poem și antologie, că: „Poetul comunică cu Dumnezeu; glasul lui are răsfrîngeri de dincolo” și că: „Asemeni Ioanei d’Arc, poetul aude voci”. Cu cît Înaintează În timp, această
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
e un indiciu Însemnat, ca și numeroasele apeluri, În definiția imaginii, la „hazard”, „neprevăzut”, „aventură totală”, „nedefinit”, „miracol”, „impalpabil”, „magie” etc. „Desenul naiv, dezorganizat, suprarealist, nu putea lupta cu desenul construit masiv și viril, constructivist” - scria autorul eseului Suprarealism și integralism, optînd pentru „ordinea abstractă, cu armonie de legi și linii echilibrate” a celui din urmă (pe care o va dori transmisă și creației sale poetice din anii Integralului). Tot el introducea Însă În „ordinea” și „echilibrul” constructiviste, În același moment
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
pentru ca Înseși „fundamentele constructiviste” ale sintezei operate să fie pe nesimțite deviate spre un avangardism oarecum mai atenuat, dacă nu În spiritul său programatic afișat, cel puțin În litera... poemului. Am avut ocazia, de altfel, să semnalăm că, În plin „integralism”, Voronca nu renunță la ipostaza romantică a „inspiratului” („Poetul comunică cu Dumnezeu; glasul lui are răsfrîngeri de dincolo”, „Asemeni Ioanei d’Arc, poetul aude voci”) și declară că „Între a trăi aventura și a o scrie prefer(ă) ipostaza din
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
v. Punct, 1924, nr. 6-7. . Gramatică, ibidem. Pe marginea unui festin, În Integral, 1927, nr. 10. . Între mine și mine, În unu, 1929, nr. 19. . Gramatică, loc. cit. . 1924, În 75 H.P. . Arhitectura, În Punct, 1925, nr. 9. . Suprarealism și integralism, În Integral, 1925, nr. 1. . v. unu, 1929, nr. 19. . Tudor Arghezi - fierar al cuvîntului, În Integral, 1925, nr. 3. . Gramatică, loc. cit. . Ibidem. . Gramatică, loc. cit. . Cicatrizări (Poezia nouă), În Integral, 1925, nr. 1. . Marin Mincu notează: „Numai procesul
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
contemporane, II, București, Ed. Meridiane, 1971, p. 102. . G.C. Argan, Walter Gropius și Bauhaus-ul, București, Ed. Meridiane, 1976, pp. 62-63. . Cicatrizări..., loc. cit. . St. Bann, Op. cit., p. 1011. . v. articole ca Glasuri (În Punct, 1925, nr. 8) sau Suprarealism și integralism (În Integral, 1925, nr. 1). . Ora 10 dimineața, În unu, 1928, nr. 6. . Cicatrizări (Poezia nouă), În Integral, 1925, nr. 1. . v. Integral, 1927, nr. 13-14. . v. unu, 1930, nr. 25. . „Poeme În aer liber” de Stephan Roll, În unu
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
doctorat, pleacă de la prezentarea unor concepte estetice de bază, spre a întocmi apoi, într-o primă secțiune, o succintă „biografie” a operei lui Mihail Dragomirescu, jalonată de lucrări ce prefigurează sistemul teoretico-literar cristalizat în Teoria poeziei, Știința literaturii și în Integralismul. Voința de sistem - se specifică în monografie - exprimă opțiunea pentru rigoare, oroarea de superficial și improvizație, refuzul de a formula judecăți pe temeiul simplei impresii. Aplicând principii în loc de a comunica doar reacții ale sensibilității, Dragomirescu opune impresionismului critic dogmatismul, căruia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290291_a_291620]
-
teocrației au reformulat acest principiu în termenii unei teologii integriste, care insistă asupra prezenței Bisericii în societate prin implicarea partinică a clerului în deciziile guvernamentale. Ca replică adusă acestei teologii de dreapta, mai mulți gânditori catolici au reformulat principiile unui integralism teologic. Ei au afirmat incapacitatea departajării analitice a domeniului „natural” de cel „supranatural” în descrierea unității dinamice a acțiunilor umane. John Milbank acceptă provocarea teologiei eliberării, care nu reprezintă însă decât o specie de integralism teologic, alături de teologia politică a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
catolici au reformulat principiile unui integralism teologic. Ei au afirmat incapacitatea departajării analitice a domeniului „natural” de cel „supranatural” în descrierea unității dinamice a acțiunilor umane. John Milbank acceptă provocarea teologiei eliberării, care nu reprezintă însă decât o specie de integralism teologic, alături de teologia politică a lui Karl Rahner (1904-1984) și mișcarea nouvelle théologie, articulată sub impulsul lui Henri de Lubac (1896-1991)3. Milbank oferă această tipologie a teologiei integraliste: „dacă versiunea franceză «supranaturalizează naturalul», versiunea germană «naturalizează supranaturalul»”4. Legătura
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
N. Davidescu, Luca I. Caragiale, Al. A. Phillippide, Demostene Botez, Lucian Blaga, Aron Cotruș, Ion Barbu, Camil Petrescu, Camil Baltazar, Simion Stolnicu, Emil Isac; în final trecea în revistă excesele „experimentale”, caracterizate drept „unde seismice” în m. - ca dadaismul, constructivismul, integralismul, suprarealismul, cu Tristan Tzara, Ion Vinea (considerat „principalul factor al extremismului român”), B. Fundoianu, Ilarie Voronca -, pe care declară că le acceptă numai principial, drept manifestări, prin insurgență, ale tendinței de diferențiere în raport cu datul tradițional. Pentru proză, m. -„ca principiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
frazeologice / 19 3. Abordări generativiste / 47 4. Abordări cognitiviste / 52 5. Abordări paremiologice / 68 6. Studii literare consacrate textemelor / 73 7. Contribuții românești la studierea textemelor / 78 Capitolul II: Textemele în cadrul teoretic al lingvisticii integrale / 91 1. Fundamentele epistemologice ale integralismului lingvistic / 91 2. Tripartiția planurilor vorbirii și problema "conținutului" lingvistic / 103 3. Lingvistica elocuțională / 108 4. Lingvistica "idiomatică" / 115 5. Lingvistica textului / 126 6. Poetica lingvistică / 136 7. Statutul "discursului repetat" din perspectivă integralistă / 141 Capitolul III: Textemele din perspectiva
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Concluzii / 311 Bibliografie / 315 Abstract / 339 Cuvânt-înainte Cartea de față se bazează pe o teză de doctorat susținută în anul 2011 la Universitatea "Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca. Scopul ei este acela de a realiza o investigare a textemelor românești din perspectiva integralismului lingvistic. Am ales ca obiect al studiului nostru textemele, deoarece aceste unități reprezintă unul dintre cele mai provocatoare câmpuri de reflecție ale lingvisticii contemporane, care, datorită diversității și complexității sale, a captat atenția majorității direcțiilor și perspectivelor existente în cercetarea
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
limbi "istorice", o abordare descriptivă sistematică din perspectivă comparată a textemelor limbii române rămâne, deocamdată, un deziderat, de care sperăm să ne apropiem în investigațiile noastre viitoare. Nu în ultimul rând, am ales drept ghid tutelar în explorarea noastră doctrina integralismului lingvistic, care unește lingvistica integrală fundamentată de către Eugeniu Coșeriu cu poetica dezvoltată pe baza metaforologiei blagiene de către Mircea Borcilă, întrucât am considerat că acest traseu investigațional ne poate oferi cea mai cuprinzătoare și mai adecvată modalitate pentru o înțelegere aprofundată
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
o impunem într-o manieră nereflexivă, ci o perspectivă de abordare pe care urmează să o testăm prin confruntarea cu realitatea faptelor lingvistice selectate și analizate în cadrul demersului nostru. În această ordine de idei, ținem să subliniem faptul că, deși integralismul lingvistic rămâne un fir călăuzitor pe tot parcursul cercetării de față, doctrina coșeriană nu constituie, în opinia noastră, un ansamblu închis de concepte și "soluții", ci o bază de principii și, ca atare, o work in progress, care suportă și
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
doctrina coșeriană nu constituie, în opinia noastră, un ansamblu închis de concepte și "soluții", ci o bază de principii și, ca atare, o work in progress, care suportă și chiar necesită completări, precizări și reformulări. Din acest motiv, am privit integralismul ca pe o opțiune primă, dar nu ca pe o orientare exclusivistă și am acceptat sugestii și din partea altor direcții și perspective de cercetare (cognitivism, "poetică antropologică" ș.a.), atunci când principiile și obiectivele demersului nostru legitimau asemenea alianțe. Afirmațiile anterioare se
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]