208 matches
-
scrie articole de direcție și de estetică generală, Lucian Blaga oferă un fragment din volumul sub tipar Despre gândirea magică, iar Gh. Tulbure publică scrisorile literare ale lui Ioan Bogdan, Vasile Coman dă studii de estetică dogmatică, Al. Dima discută „integralismul estetic”, Ștefan Muscalu face un portret lui Aldous Huxley. Cronica literară e susținută de Mihail Chirnoagă, iar cronica străină de Nicolae Enescu. Se traduce din François Villon, José-Maria de Hérédia, Arthur Rimbaud, Maurice Maeterlinck, Rafael Alberti, A. P. Cehov, Leopold von
TRIBUNA LITERARA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290253_a_291582]
-
doctorat, pleacă de la prezentarea unor concepte estetice de bază, spre a întocmi apoi, într-o primă secțiune, o succintă „biografie” a operei lui Mihail Dragomirescu, jalonată de lucrări ce prefigurează sistemul teoretico-literar cristalizat în Teoria poeziei, Știința literaturii și în Integralismul. Voința de sistem - se specifică în monografie - exprimă opțiunea pentru rigoare, oroarea de superficial și improvizație, refuzul de a formula judecăți pe temeiul simplei impresii. Aplicând principii în loc de a comunica doar reacții ale sensibilității, Dragomirescu opune impresionismului critic dogmatismul, căruia
TUDORICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290291_a_291620]
-
a pus capăt disparității între arte. Sub impulsul lui, „poezia, plastica, drama, muzica și mai ales arhitectura, toate converg într-un acord abstract pe același drum arcuit ca o coardă: sinteza”. Sinteza ar fi expresia clasicizării avangardismului prin constructivism și integralism. Clasicizarea implicând obiectivitatea, urmează că „artistul adevărat creează direct, fără simbol, în pământ, lemn sau verb [...]; cuvântul trăiește indiferent de sens, precum fierul, piatra sau plumbul”. Codul creației literare va trebui să cuprindă un articol prevăzând suprimarea adjectivelor. În toate
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
proprie. Fondul său prim, elegiac, e luat în stăpânire autoritar, adeseori chiar strangulat (în Invitație la bal, spre exemplu) de inteligența estetică. Poetul se autoconstruiește în limbaj prin destructurarea discursului. În izbitoare contradicție cu propriile pledoarii patetice pentru constructivism și integralism, pentru „ordinea sinteză, ordinea esență constructivă, clasică, integrală”, el sfidează orice construcție, cedând inițiativa nu cuvintelor, ca dadaiștii, ci fanteziei, unei frenezii nesupravegheate cel puțin la prima vedere. De aici rezultă erupții de imagini analoage focurilor de artificii, fenomen similar
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
prin cerebralitate, V., deși de regulă nu înlănțuie reprezentările coerent și, în consecință, nu realizează acea „armonie abstractă cu legi fixe” pe care a salutat-o, poetizează în spiritul curentelor impulsionate de ideea „creației pure”, „impersonale”, „obiective”, „clasice”: cubism, constructivism, integralism. Prezență modelatoare constantă, artisticul nu se realizează deloc sau se realizează prea rar în planul compoziției. Niciunde nu e vizibilă o preocupare de selecție, de concentrare, de reliefare imprevizibilă a sensului, de sugerare a lui, subtilă, de gradare a efectelor
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
încă sărbătoarea unei răni.” O abordare mai sistematică - și, fatalmente, mai didactică - se întâlnește în Avangarda în literatura română (1990). Teza rămânând aceeași, accentul cade acum pe radiografia limbajelor și nu a autorilor. Odată delimitate compartimentele (precursorii, dadaismul, constructivismul, futurismul, integralismul, suprarealismul, „marginalii”), comentariul se desfășoară pe trei niveluri: discutarea manifestelor (de unde se deduce o posibilă suprastructură retorică ce urmează a fi verificată prin confruntarea cu textul literar), descrierea poeticilor individuale și o foarte aplicată analiză de text. Fără a fetișiza
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
socială amplă de reformare social-economică, culturală, administrativă, juridică a vieții sociale rurale pe baza cunoașterii sale științifice; b) sistemul psihosociologiei focalizat pe rolul individului În determinismul social, formulat de D. Drăghicescu, printr-o tratare inedită a premiselor sociologice franceze; c) integralismul sociologic, elaborat de P. Andrei, ca sinteză a orientărilor teoretice din sociologia europeană și nord-americană; d) sociologia comparată (N. Petrescu), concepută ca o sinteză originală a aserțiunilor Școlii evoluționiste și ale Școlii istorice din antropologia americană și cea europeană; e
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
N. Davidescu, Luca I. Caragiale, Al. A. Phillippide, Demostene Botez, Lucian Blaga, Aron Cotruș, Ion Barbu, Camil Petrescu, Camil Baltazar, Simion Stolnicu, Emil Isac; în final trecea în revistă excesele „experimentale”, caracterizate drept „unde seismice” în m. - ca dadaismul, constructivismul, integralismul, suprarealismul, cu Tristan Tzara, Ion Vinea (considerat „principalul factor al extremismului român”), B. Fundoianu, Ilarie Voronca -, pe care declară că le acceptă numai principial, drept manifestări, prin insurgență, ale tendinței de diferențiere în raport cu datul tradițional. Pentru proză, m. -„ca principiu
MODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
spectaculoase, a. românească se racordează mai bine la tendințele momentului, excepție făcând futurismul și dadaismul, receptate cu oarecare întârziere. În a. de la noi pot fi identificate mai multe „vârste” poetice, chiar dacă suprapunerile, interferențele și discontinuitățile nu ocolesc acest traseu: constructivismul, integralismul și suprarealismul. Prima și cea mai importantă tribună a constructivismului este „Contimporanul” (1922-1932), publicație condusă de Ion Vinea. Inițial revista își propunea, urmând o sugestie a lui Marcel Iancu, să dea corp unui „dadaism constructiv”, dar, în fapt, constructivismul, care
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
literar al momentului. Interesul publicației pentru mai toate domeniile artistice este notabil, ca și voința de a ține pasul cu mișcarea europeană, după cum atestă manifestul, fără titlu și nesemnat, scris de Ion Călugăru. Din acest orgoliu al reprezentativității se naște integralismul, variantă autohtonă a constructivismului. Poziția specială a revistei „Integral” se explică și prin relația cu suprarealismul: mai întâi dezavuată din cauza rămânerii ei în afara „ritmului epocei” (Ilarie Voronca, Suprarealism și integralism), orientarea inițiată de André Breton va fi acceptată și asimilată
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
de Ion Călugăru. Din acest orgoliu al reprezentativității se naște integralismul, variantă autohtonă a constructivismului. Poziția specială a revistei „Integral” se explică și prin relația cu suprarealismul: mai întâi dezavuată din cauza rămânerii ei în afara „ritmului epocei” (Ilarie Voronca, Suprarealism și integralism), orientarea inițiată de André Breton va fi acceptată și asimilată drept componentă importantă a integralismului; un număr dublu (13-14/1927) consfințește schimbarea atitudinii, alături de Ilarie Voronca, Mihai Cosma, Sașa Pană și St. Roll aflându-se numele lui Tristan Tzara (convertit
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
Poziția specială a revistei „Integral” se explică și prin relația cu suprarealismul: mai întâi dezavuată din cauza rămânerii ei în afara „ritmului epocei” (Ilarie Voronca, Suprarealism și integralism), orientarea inițiată de André Breton va fi acceptată și asimilată drept componentă importantă a integralismului; un număr dublu (13-14/1927) consfințește schimbarea atitudinii, alături de Ilarie Voronca, Mihai Cosma, Sașa Pană și St. Roll aflându-se numele lui Tristan Tzara (convertit la suprarealism), Max Jacob, Pierre Reverdy, Blaise Cendrars sau G. Ribemont-Dessaignes. Oricum, creația poetică de
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
s-o cucerească treptat. Minoritatea conservatoare nu putea fi dată decât de monarhiști. Dar monarhismul din 1918 nu mai semăna cu vechile partide de guvernământ din vremea lui Don Carlos. Două noi mișcări politice și spirituale luaseră ființă între timp: integralismul lusitan și Centrul Catolic. Mișcări de o considerabilă importanță, nu numai pentru înțelegerea momentului istoric al lui Sidonio Paes, dar chiar pentru identificarea fenomenului salazarian. Integralismul lusitan e opera unui grup de tineri cărturari în fruntea cărora strălucește Antonio Sardinha
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
vremea lui Don Carlos. Două noi mișcări politice și spirituale luaseră ființă între timp: integralismul lusitan și Centrul Catolic. Mișcări de o considerabilă importanță, nu numai pentru înțelegerea momentului istoric al lui Sidonio Paes, dar chiar pentru identificarea fenomenului salazarian. Integralismul lusitan e opera unui grup de tineri cărturari în fruntea cărora strălucește Antonio Sardinha. Strălucește e un fel de a vorbi. Pentru că Antonio Sardinha (n. 1888) este în același timp creatorul, doctrinarul și cel mai însuflețit apostol al noii mișcări
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
fi un prodigios istoric, critic literar și filosof al culturii. În 1914 începe publicarea revistei "Naçao Portuguesa", iar în 1917 editează ziarul "Monarquia". În aceste două publicații Sardinha desfășoară o extraordinară și multilaterală activitate critică, polemică și teoretică, punând temeliile integralismului lusitan. Axa noii mișcări era revoluția monarhică și restaurarea tradiționalelor instituții corporative portugheze. Se deosebea de vechile partide monarhiste, pentru că nu milita pentru o monarhie constituțională și liberală, ci pentru o revoluție spirituală a întregii națiuni, avîndu-și izvorul într-o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Reginei Carlota Joaquina, sau demonstrarea tezei că hibridismul culturii și al politicii portugheze moderne se datorează amestecului de sânge negru, evreiesc și maur, iar instaurarea republicană nu e numai un episod politic ci "substituirea unui factor etnic printr-un altul". Integralismul își propune, ca punct de plecare, pregătirea tinerei elite intelectuale în slujba revoluției naționaliste; oameni care să-și înțeleagă bine neamul, să-i cunoască gloria și greșelile trecutului, să învețe a gândi. Este cea dintâi și cea mai viguroasă reacțiune
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cu majusculă ale Democrației și Republicii erau supuse unui examen științific. Curând, se adună în jurul lui o seamă de istorici, critici, cărturari și oameni politici, care alcătuiesc cea mai spornică echipă de lucru pe care a cunoscut-o Portugalia modernă. Integralismul se difuzează încet, de la om la om; la început e luat în râs, apoi se urzește în juru-i conspirația tăcerii, iar în cele din urmă - când sectoare întregi sunt cucerite de doctrinele și verbul lui Sardinha - e atacat cu violență
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
destulă libertate ca să-și continue în liniște "îndoctrinarea" țării. Deja trecuseră numai trei ani de când Sardinha începuse, în revista "Naçao Portuguesa", critica demoliberalismului și schițase programul revoluției integrale - este ales în Parlamentul din 1918 împreună cu alți câțiva camarazi de luptă. Integralismul își făcea încet loc, amenințând să cucerească în câțiva ani forțele vii ale națiunii. Sardinha nu urmărea atât convingerea vechilor monarhiști, politicianizați, cât convertirea tinerelor generații, care crescuseră în ideologia republicană și democratică dar aveau încă destulă prospețime ca să intuiască
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
acestei mișcări care, deși se pretinde monarhistă, nu uită că, înainte de toate, e revoluționară. Conflictul, la început latent, izbucnește mai târziu, când monarhiștii constituționaliști dobândesc din partea fostului suveran, Don Manuel, în exil la Londra, o repudiere a principiilor revoluționare ale integralismului. Drept răspuns, integraliștii renunță de a mai considera pe Don Manuel pretendentul legitim al Tronului Portugaliei, - mai ales că descindea din "uzurpatorul" Don Pedro - și declară succesor pe un văr depărtat al lui Don Manuel, Don Duarte, descendent direct din
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și integraliști le-a pus capăt moartea lui Don Manuel. Astăzi, singurul pretendent legitim, recunoscut de toată lumea monarhistă, este Don Duarte. Sidonio Paes sperase, la început, o colaborare mai eficientă cu monarhiștii. Dar în 1918 monarhismul însemna, în buna parte, integralism. În ceea ce privește pe bătrânii monarhiști, care își păstraseră până atunci credințele, foarte puțini din ei acceptă un compromis cu Republica, fie ea chiar salvată și condusă de Sidonio Paes; restul, se păstrează într-o atitudine de binevoitoare non-colaborare. Iar integraliștii nu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pe care le visaseră și revendicaseră sub Monarhie. Alții, mai numeroși, aveau să fie dezamăgiți în anii următori de sterilitatea Republicii și, rând pe rând, se vor depărta de ea, apropiindu-se de centrele în curs de constituire ale contrarevoluției, integralismul și monarhisto-constituționaliști, sau de Centrul Catolic. Salazar s-ar fi simțit fără îndoială mai singur dacă nu s-ar fi împrietenit cu un student la Litere, Manuel Concalves Cerejeira, care făcuse ca și el seminarul, la Braga. Legătura dintre ei
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a avut Salazar, ca student și mai târziu ca profesor, cu mișcarea integralistă. Nu încape îndoială că, până la crearea "Centrului Catolic" și polemica dintre integraliști și monarhiștii constituționaliști, Salazar se simțea foarte aproape de mișcarea lui Sardinha. Nu încape îndoială că integralismul îl satisfăcea mai mult chiar decât C.A.D.C., deoarece lusitanismul era mai prezent și mai activ în mișcarea lui Sardinha decât în "Centrul Academic" de la Coimbra. În afară de aceasta, Salazar nu putea să nu recunoască amploarea și frumusețea acțiunii începute
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ea fervoarea catolică și principiile corporatiste, pe care Salazar nu le-a trădat niciodată. Este de asemenea sigur că a citit cu atenție ziarele integraliste și că a cunoscut pe unii dintre șefii mișcării. Prevedea, totuși, o gravă ciocnire a integralismului cu Republica și nu s-a angajat în mișcare. Prefera, fără îndoială, cel puțin pentru un moment, să nu se "coloreze" politic și să-și continue opera modestă de apărător al libertăților religioase. În mai 1914, Salazar - pe atunci student
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
corupția politicienilor, abuzurile conducătorilor, dezmățul în administrație, ruina economică și financiară a țării, degradarea presei, sterilitatea culturii. Lumea nu mai știa pe cine să mai creadă, în ce să mai nădăjduiască. Tineretul își căuta scăparea în mișcările extremiste - comunismul sau integralismul lusitan. Dar în timp ce Antonio Maria da Silva organiza "Legiunea Roșie", integraliștii erau sabotați și atacați de celălalt mare partid monarhist și de catolici. Atât integralismul cât și monarhismul treceau printr-o criză. Portugalia era dezgustată și obosită de republicanismul demagogic
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
creadă, în ce să mai nădăjduiască. Tineretul își căuta scăparea în mișcările extremiste - comunismul sau integralismul lusitan. Dar în timp ce Antonio Maria da Silva organiza "Legiunea Roșie", integraliștii erau sabotați și atacați de celălalt mare partid monarhist și de catolici. Atât integralismul cât și monarhismul treceau printr-o criză. Portugalia era dezgustată și obosită de republicanismul demagogic, dar puțini mai credeau în sorții de izbândă ai unei încercări de restaurare. Chiar monarhiștii înțelegeau că, după atâtea momente prielnice pierdute, orice nouă înfrîngere
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]