201 matches
-
merg înlănțuite integral spre o gamă definitivă și înaltă”; în locul dezagregării suprarealiste, se propune „ordinea de esență instructivă, clasică, integrală”, integrarea în civilizația urbană modernă. Un precursor al modelului integralist pare să fie rusul N.C. Mihailovski (A. Nour, Un precursor integralist). Eterna problemă a luptei dintre vechi și nou în artă este reluată într-un atac la tradiție și la modelul ei literar reprezentat de Cezar Petrescu. În articolul Precizări lui Cezar Petrescu și etc. (5/1925) se promovează un nou
INTEGRAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287566_a_288895]
-
la expresionism, un „reeditor al complângerilor nazale romantice”. „Feminin” în plan doctrinar, asemenea expresionismului, suprarealismul nu e în realizările de artă decât „o neschimbată repetare a cercetărilor dadaiste”, cel căruia își „datorește mascat sistemul” fiind Tristan Tzara. În consecință, principiul integraliștilor va fi: „Nu dezagregarea bolnavă romantică suprarealistă, ci ordinea sinteză, ordinea esență constructivă, clasică, integrală.” Premisa unui asemenea program este urbanismul. „Trăim definitiv sub zodie citadină”, proclamă articolul-program al revistei „Integral”. Urbanismul implică „Inteligență-filtru. Luciditate-surpriză. Ritm-viteză.” Tehnica de comunicare scriptică
INTEGRALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287567_a_288896]
-
se va substitui - susține în „unu” Paul Sterian - „cel cu o mie de ochi, o mie de urechi, o mie de picioare, o mie de telegrame, o mie de condeie”. Transformări de o asemenea anvergură duc și la discreditarea individualismului. Integraliștii reactualizează aserțiunea lui Lautréamont, potrivit căreia poezia trebuie scrisă nu de unul singur, ci de toți: „Nu indivizii arhangheli plutind peste societate; prinși în angrenaj, trăim în, prin, pentru ea. Unul reprezenta, reprezentăm toți.” Eludând proza narativă, sub cuvânt că
INTEGRALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287567_a_288896]
-
Altfel ne putem imagina inclusiv situația În care Nichita Stănescu Îi „transmite” din eter lui Horea gânduri telepatice și revelații transcendente. Or, aceste lucruri sunt scoase din discuție. Cornel Vâlcu: Eu vă dau o explicitare tehnică: pe lângă faptul că sunt integralist și coșerian, eu sunt de tradiție mai veche, peircean. De aceea sunt tentat să spun: un text Începe să existe În momentul În care o conștiință Îl interpretează. Până atunci textul nu este decât un ansamblu de semne, de urme
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
este studiul de caz. Acesta înseamnă studierea intensivă și complexă, pe o perioadă mai îndelungată de timp, a unui număr (mic) de familii. Grupul familial este abordat ca întreg într-o viziune globalistă. De aceea, sunt utilizate într-o manieră integralistă o gamă cât mai largă și variată de tehnici: analiza de documente, interviuri semifocalizate, sau libere, individuale și de grup, baterii de teste și alte instrumente standardizate, observația exterioară și, în multe ocazii, cea participativă, studiul biografic și altele. Important
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
fie însă „impresionistă” (de tip jurnalistic), ci saturată de precizie și adevăr verificabil. Lucru care nu este deloc ușor. Se cuvin menționate în acest sens eforturile și rezultatele teoretice și practice ale Școlii monografice de la București. Pornindu-se de la concepția integralistă a lui Dimitrie Gusti privind mediul și manifestările sociale, în cercetările concrete de teren efectuate în zonele rurale, familia a fost și ea explorată din unghiuri multiple de vedere (social, istoric, biologic, psihologic), fiind plasată, în același timp, în varietatea
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
ce urmează, vom schița câteva teorii mai specifice, deși nici în cazul lor nu e vorba, desigur, de o teorie în sens tare. De aceea, vom utiliza și expresiile de „abordare”, „paradigmă” sau „orientare”. Ceea ce am putea numi abordarea psihosocială integralistă vede în familie un sistem psihosocial puternic integrat, în care trăsăturile de personalitate ale membrilor sunt într-un feedback (de regulă pozitiv) de mare intensitate cu realitatea psihosocială a familiei ca întreg (vezi, pe larg, capitolul 9). Adică profilurile de
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
mentalitatea unei familii în legătură cu „cine suntem noi”, „ce trebuie să facem”. Temele afectează comportamentele familiei ca întreg, ale membrilor ce o compun, și constituie elementele fundamentale ce o individualizează în raport cu mediul social general și cu alte familii. În cadrul abordării psihosociale integraliste putem încadra și o teorie mai bine circumscrisă, cea a comunicării în familie. Ea a fost preconizată de unii psihiatri americani pentru a explica prin patternurile de comunicare din familie unele tulburări psihice, în particular schizofrenia. Conceptul central este aici
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
a familiei într-o altă localitate, moartea unor rude apropiate, îmbolnăviri în familie, decăderea economică a gospodăriei. Figura 11. Reacții ale familiei integrative și ale familiei centrifuge la situații problematice Foarte apropiată ca spirit de ceea ce am numit viziunea psihosociologică integralistă este abordarea dezvoltării sistemice (Strong, DeVault, Sayad, 1998), unde însă accentul se transferă de pe structural pe dinamic, pe evoluția familiei, în particular a dezvoltării copiilor, care se petrece într-un context interacționist. Nu întâmplător autorii citați includ aici modele tranzacționale
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
european simultan cu contribuții specifice substanțiale (Ilie Bădescu). Un inventar succint al contribuțiilor aduse de sociologii români În prima jumătate a secolului XX este relevant pentru nivelul de dezvoltare al disciplinei ca ,,Știință Mare”. Elaborarea unor sisteme sociologice: a) sistemul integralist al monografiei sociologice, elaborat de D. Gusti și de principalii săi discipoli, H.H. Stahl, M. Vulcănescu, Tr. Herseni, A. Golopenția, care a stat la baza primei școli sociologice moderne din România - Școala sociologică de la București; prelucrând creator presupoziții pozitiviste franceze
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
În plină epocă antisociologică, cititorii români au putut afla din lucrarea Stelei Cernea informații utile privind teoriile psihosociologice elaborate de G. Tarde, L. Ward, E. Ross, E. Bogardus, S.M. Lipset, M. Duverger, modelul ,,hiperempirismului dialectic” formulat de G. Gurvitch, teoria integralistă a lui P. Sorokin, teoria societății industriale de R. Aron, teoria clasei de mijloc legată de numele lui M. Croisier, C.W. Mills, P. Bleton. A constituit, de asemenea, o surpriză apariția, În plină interdicție a disciplinei, a unei lucrări
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
o parte, forma unor structuri sociale cu propriile coordonate constitutive. Ele sunt însă generate de acțiunile individuale ale actorilor sociali. A ne limita la specificarea exclusivă a structurilor sociale înseamnă a ne referi la societate doar în termeni holistici sau integraliști, care până la urmă este o societate fără subiecți. A ne referi doar la actorii individuali înseamnă a ignora tocmai acele configurări mai cuprinzătoare ce au o anume stabilitate în timp și o forță generatoare ce adeseori o depășește pe cea
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Erwin Kisch și, în sincronie, de pleiada românească: N. D. Cocea, T. Teodorescu-Braniște, F. Aderca, Ion Vinea, Șt. Roll, Geo Bogza ș.a. Plasat marginal între avangardiștii consacrați, este receptiv la sincretismul cultural, la ideea de „sinteză modernă”, preconizată de manifestul integralist. Fascinația dadaismului se prelungește în articolele sale ce surprind semnificația mișcării dada - „pușcă încărcată cu zgomot pur” -, între momentul de triumf european și previzibilul sfârșit academist (Sept manifestes dada, 1925). Un precursor al modernismului autohton este T. Arghezi, cel care
BRUNEA-FOX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
prozele lui moderniste, B.-F. dinamitează retorica tradițională, cultivă „comedia limbajului”, dă o interpretare literală sau echivocă expresiilor metaforice, pastișează formula umoristică urmuziană. Textele subminează ordinea lumii burgheze, înlocuind-o cu un univers absurd și bizar. Personaje-marionetă, descinse din omul-robot integralist, trăiesc „sub zodie citadină”, în civilizația industrială de inspirație futuristă, în Răzbunarea lui Papufili sau în „trilogia” Supraamericanul, din care a publicat fragmente: Omul expresie, Avatarurile lui Abraam Texas și Miss Doly and Partner. Bunăoară, Puk Taylor, „omul expresie”, servește
BRUNEA-FOX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
ai metodelor violente preconizate de Sorel, nu captăm - ci cucerim. Vom învinge impunîndune - niciodată prin tocmeală și acomodare". Monsaraz scria toate acestea la 19 februarie 1918, atacând purtarea activiștilor monarhiști și catolici, care se grăbiseră să adere la Republică. Mișcarea integralistă nu putea să refuze simpatia și chiar un oarecare ajutor dictaturii lui Sidonio Paes pentru că acesta salvase țara din anarhia democrației lui Costa, a "furnicii albe", dar nu accepta nici un fel de compromis cu principiile republicane, a căror apologie Sidonio
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
oarecare ajutor dictaturii lui Sidonio Paes pentru că acesta salvase țara din anarhia democrației lui Costa, a "furnicii albe", dar nu accepta nici un fel de compromis cu principiile republicane, a căror apologie Sidonio o făcuse mai multe ori de când cucerise puterea. Integraliștii consideră dictatura lui Sidonio ca o etapă necesară și binevenită, căci pe de o parte regimul lichida partidele democratice, iar pe o altă parte le îngăduia lor, naționaliști și monarhici, destulă libertate ca să-și continue în liniște "îndoctrinarea" țării. Deja
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
deși se pretinde monarhistă, nu uită că, înainte de toate, e revoluționară. Conflictul, la început latent, izbucnește mai târziu, când monarhiștii constituționaliști dobândesc din partea fostului suveran, Don Manuel, în exil la Londra, o repudiere a principiilor revoluționare ale integralismului. Drept răspuns, integraliștii renunță de a mai considera pe Don Manuel pretendentul legitim al Tronului Portugaliei, - mai ales că descindea din "uzurpatorul" Don Pedro - și declară succesor pe un văr depărtat al lui Don Manuel, Don Duarte, descendent direct din exilatul Don Miguel
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Don Manuel pretendentul legitim al Tronului Portugaliei, - mai ales că descindea din "uzurpatorul" Don Pedro - și declară succesor pe un văr depărtat al lui Don Manuel, Don Duarte, descendent direct din exilatul Don Miguel. Acestor certuri între monarhiștii conservatori și integraliști le-a pus capăt moartea lui Don Manuel. Astăzi, singurul pretendent legitim, recunoscut de toată lumea monarhistă, este Don Duarte. Sidonio Paes sperase, la început, o colaborare mai eficientă cu monarhiștii. Dar în 1918 monarhismul însemna, în buna parte, integralism. În ceea ce privește
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
parte, integralism. În ceea ce privește pe bătrânii monarhiști, care își păstraseră până atunci credințele, foarte puțini din ei acceptă un compromis cu Republica, fie ea chiar salvată și condusă de Sidonio Paes; restul, se păstrează într-o atitudine de binevoitoare non-colaborare. Iar integraliștii nu pot crede în viabilitatea operei lui Sidonio, pentru simplul motiv că, așa cum scrie Sardinha, "ea nu va dura mai mult decât viața lui". Continuitatea unei opere de guvernământ nu poate fi asigurată decât de monarhie. "Prezidențialismul e absurd pentru că
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cu Republica. În ziarele sale se face apologia democrației și sunt atacați monarhiștii. Centrul activează politic cu foarte mult dinamism și abilitate. Sidonio îl încurajează, pentru că îl ajută să fărâmițeze blocul monarhist, iar în Parlament sunt aleși mulți deputați catolici. Integraliștii, care nu voiesc să păcătuiască împotriva credințelor lor catolice, evită să ia atitudine față de propaganda filodemocrată și filorepublicană a Centrului. Dar Centrul Catolic nu se mulțumește cu o atitudine ambiguă și pasivă. Portughezii catolici sunt somați să se înscrie în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și al Armatei. Sidonio începe opera de reformare, menită să desăvârșească "Noua Republică". Ceea ce e curios la acest dictator în luptă deschisă contra forțelor democrato-revoluționare, este adeziunea lui sinceră și totală la Republică. Asta îl înstrăinează de monarhiștii liberali și integraliști. Iar, pe de altă parte, atitudinea lui tolerantă față de aceștia din urmă, îl face suspect chiar în grupările republicane amice, a lui Machado dos Santos și a lui Brito Camacha. Sidonio nu poate conta decât pe o parte din armată
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de ușurare de întreaga țară, chiar și pentru motivul că "furnica albă" nu va putea trage foloasele asasinării lui Sidonio. Dar monarhiștii șovăiesc, discută, pertractează. Singura organizație monarhistă dinamică, singura care-ar fi putut avea inițiativa unei restaurări revoluționare, erau integraliștii și ei nu credeau într-o restaurare, pe care o socoteau prematură. Bătrânii deputați monarhiști se mulțumesc să se adune ca să discute atitudinea lor față de noul Președinte al Republicii și votul de încredere pe care li-1 cerea Guvernul... Militarii
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mai făcuse parte din cabinetele republicane. Din scurta sa experiență ministerială învățase un lucru: că, pentru a reface unitatea țării, trebuie să se împace cu adversarii regimului. Și pentru că nu se putea împăca atât de repede cu monarhiștii, constituționaliștii și integraliștii, se apropie de Centrul Catolic, pe care republica îl persecutase după lichidare sidonismului. Astfel asistăm din nou la paradoxala colaborare dintre catolicism și demo-masoneria portugheză. "Centrul Catolic dă brațul Republicii", notează mirat un memorialist (Sousa Costa). Alegerile de la sfârșitul lui
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
aștepta împăcarea familiei portugheze, refacerea unității politice a națiunii. Și începe această operă prin C.A.D.C. Se cunosc prea puține amănunte despre eventualele legături pe care le-a avut Salazar, ca student și mai târziu ca profesor, cu mișcarea integralistă. Nu încape îndoială că, până la crearea "Centrului Catolic" și polemica dintre integraliști și monarhiștii constituționaliști, Salazar se simțea foarte aproape de mișcarea lui Sardinha. Nu încape îndoială că integralismul îl satisfăcea mai mult chiar decât C.A.D.C., deoarece lusitanismul era
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să nu recunoască amploarea și frumusețea acțiunii începute de Antonio Sardinha. Mai ales că găsea în ea fervoarea catolică și principiile corporatiste, pe care Salazar nu le-a trădat niciodată. Este de asemenea sigur că a citit cu atenție ziarele integraliste și că a cunoscut pe unii dintre șefii mișcării. Prevedea, totuși, o gravă ciocnire a integralismului cu Republica și nu s-a angajat în mișcare. Prefera, fără îndoială, cel puțin pentru un moment, să nu se "coloreze" politic și să
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]