2,149 matches
-
științe? Poate teoria literară să fie o cale de acces spre esența literaturii? Concluzia e conținută în nuanțele demonstrației: " Dincolo de inovații și ezitări, teoria genurilor este constant marcată de impactul dintre categorial și istorie, dintre tipologie și particular, dintre clasa integratoare și lumea individuală a faptului literar." Definirea romanului, mimetismul, speciile liricului și epicizarea teatrului sunt chestiuni urmărite cu aceeași acribie. Odată încheiată expunerea teoretică, urmează drept studiu de caz Anatomia dramaticului, unde Antoaneta Tănăsescu discută pe larg alte două interesante
Despre comportamentul literaturii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12274_a_13599]
-
asemenea condiții, ci doar o explicație pentru particularități a căror geneză este necesar a fi știută. Curioasă cu adevărat se adeverește relația dintre literatura basarabeană și cea a matcei românești în genere, chiar și în perioada interbelică a unei armonizări integratoare, punându-ne în temă asupra a ceea ce aș numi un puternic caracter, pecetluind această creație, caracter ținând de specificul aparte al locului, cu firesc răsunet în oameni. Scriitorii din dreapta Prutului, Gib Mihăescu, Radu Tudoran au surprins acest "exotism" în proze
Prin măgurile și vâlcelele unei antologii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12627_a_13952]
-
tinde să fie exact și chiar exhaustiv în limitele unei probleme concrete; experiența acumulată îndeamnă însă la abordarea unor teme cît mai largi, la meditația asupra chestiunilor esențiale. Seria Individualității i-a permis autorului o anume libertate tematică, sub semnul integrator al unei metode și al unui stil personal. Volumele anterioare au adus puncte de vedere și teme extrem de interesante, puncte de referință în istoria gîndirii lingvistice românești: de la teorii despre obiectul direct prepozițional, raportul adversativ, mijloacele de afirmație, exprimarea politeții
Istorie culturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12646_a_13971]
-
lui E. Lovinescu în revista "Săptămâna". Era în anul centenarului marelui critic, iar revista blasfematoare era condusă de lipsitul de apărare Eugen Barbu. Dincolo de aceste delimitări, voi spune că spiritul geneal al foiletoanelor lui C. Stănescu este unul echilibrat și integrator, rațional, logic. Criticul separă net planurile de evaluare, esteticul de etic și politic. Un scriitor maghiar ardelean, Wass Albert, condamnat pentru crime de război comise în Ardealul ocupat de hortiști, este considerat de C. Stănescu, după ce i-a citit cărțile
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
amintirilor oricât de subiective. Fragmentele propriei biografii fantastice, opina naratorul-autor, deși nu sunt legate fabular prin relații de cauză și efect ca în relatarea obiectivă, se înlănțuie în întregul universal, rezumându-și rolul la sugerarea unor rudimente ale unei mitologii integratoare. Contemporaneitatea formelor degradante, cum o cataloga W. Gombrowicz, este, prin urmare, recepționată critic și înlocuită cu una proprie, guvernată premeditat de reacțiile eului ,autentic" în retrospectiva scrierii și sub auspiciile arabescurilor nu doar onirice. Societatea polonă din Drohobycz, (orașul se
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
ei logică. Esența personajului, centrul de greutate al adevăratului Antipa se distribuie pe ambele talgere ale balanței, într-un echilibru pe care prozatorul mizează și pe care își construiește întregul roman. Speță de realism paradoxal, analitic și geometric, dispersiv și integrator, Lumea în două zile ilustrează, de la început și până la sfârșit, o structură bipolară, romancierul dovedindu-se atent și consecvent în delimitarea și cartografierea fiecărui teritoriu. Atâta simetrie ar putea obosi - și ar fi o dovadă de naivitate din partea autorului să
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
întâmpinat ca atare (deși poreclit, cu tandrețe colegială, "porcul") zboară din floare în floare, rămânând în bun menaj cu picanta sa nevastă. Dincolo de plăcerea sesizabilă a articulării și parcurgerii unor astfel de secvențe, Virgil Duda ambiționează să realizeze un desen integrator: o grilă de narație "politico-erotică" în care concupiscențele personajelor să nu fie doar autocaracterizante. Avansurile și seducțiile, îmbrățișările grăbite și lentele dezbrăcări, episoadele de fierbere și cele de clocot ies, într-adevăr, din viziunea erotizantă a romancierului; dar ele apar
Socialismul sexual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11790_a_13115]
-
aspectul literar de sursa evenghelică trădează, în cel mai bun caz, o gravă carență de lectură. Pentru că oricăt ar fi opera artistică de singulară ca fapt de găndire și de creație și de ireptabilă ca experiență de construcție, lectura este integratoare și nu autistă, ea relaționează și contextualizează tocmai pentru a confirma, finalmente, unicitatea actului creator. În cazuri extreme, cum sunt cărțile amintite mai sus ori filmul lui Gibson, creația este ea ănsăși o exegeză în felul ei, o lectură nouă
Între materialismul istoric și Twin Peaks by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12880_a_14205]
-
a se aduna într-un întreg, o dorință irepresibilă a revenirii la izvoare. Dacă „un babilon stăruie în ființa care-ți vorbește mereu”, astfel încît „nu se înțelege nimic” (Singur în fața lui Dumnezeu), eul poetic tinde către o inteligibilitate superioară, integratoare, prin întoarcerea la obîrșii. Obîrșii ai căror germeni mai pot fi găsiți în viața lăuntrică a poetului, în vectorii săi afectivi care alcătuiesc tot atîtea măști ale aspirației spre primordii. Astfel se cuvine interpretat motivul copilăriei. Deplîngînd pierderea unei vîrste
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
Georgeta Drăghici Poeme școlite avangardist și postmodern, Elegiile în ofensivă (Ed. “Vinea”, București, 2003) semnate de Ion Pop, păstrează, netulburată, viziunea cosmicizantă a romanticilor și neoromanticilor. Paradox ? Voință integratoare ?! Chiar dacă numite Elegiile în ofensivă, ofensive probabil că pot fi numai fiindcă au fost scrise cu îndrăzneala de a mai fi poet elegiac, cînd elegia s-a stins demult, cînd propensiunile către o asemenea stare (mai ales, poetică) au devenit
Elegiile materiei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13061_a_14386]
-
apei În natură, s-ar Înscrie În eternizarea Artei, a creației proprii. Ar fi un fel de dragoste mitică à la Narcis sau Pygmalion. Numai că poetul Al.G. Croitoru se consideră solidar cu strămoșii noștri daci, devenind astfel parte integratoare a unei suferințe milenare. Am În suita de argumente prepoziția „la” și reflexivul impersonal „Îți rupe (răsuflarea) / o zbatere de lut, / de marmură, / de ceva neștiut./ Rădăcinile Înnodate / de curgerea vremii / pe sub pământ, / pădurile lumii, poate / Încolăcite de vânt./ Câmpie
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
sine, profund și tămăduitor, dincolo de orice condiționare (evaluare și/sau materialitate). Nu mai putem vorbi în acest stadiu de vreun raport al timpului cu OS, tocmai pentru că cele două se contopesc indecelabil, la infinit. Manifestarea conștiinței autorului are un caracter integrator, grație unei percepții contemplativ creatoare (principiu activ). Autorul și opera nediferențiază la nesfârșit, deconturându-se armonic în substanța unei subtil-iluminânde străluciri sonore, ca stare de clar-auzire lăuntrică. De aici și sacralitatea acestei relații, nemărginit eliberate de orizontul incidențialității (determinărilor/condiționărilor) spațiu-timp
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
Cea de-a doua apare ca o răzvrătire a pornirilor joase, care otrăvește atmosfera, tergiversează și umbrește strălucirea mult așteptatului spectacol. A treia, în fine, ilustrează miza mondenă și socială a evenimentului, puterea snobismului ca criteriu de recunoaștere și instanță integratoare. Atât de discordante sunt cele trei voci angajate în dialog, încât e greu de imaginat că ele se vor contopi vreodată în armonia ansamblului, așa cum o cere arta contrapunctului. Să nu fie deci proiectatul concert de Bach decât un simplu
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
germană în secolul celor două războaie mondiale, muzica și romantismul ca provocatoare de boală și decădere, Goethe versus Nietzsche, mit și iraționalismul barbar al mitosofiei naziste, ș.a.m.d. „Thomas Mann nu dorește să se fragmenteze, el este o personalitate integratoare, tinde întotdeauna spre totalizări, exprimă prin diverse mijloace aceleași preocupări". Incluzînd analiza eseurilor și a scrierilor publicistice în monografie alături de analiza universului romanesc și servind ca argument acesteia, rezultatul este o imagine rotundă asupra preocupărilor scriitorului și, concomitent, o integrare
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13948_a_15273]
-
care e Școala din Atena a lui Rafael. Pentru mine, acel deget al lui Platon-Leonardo indica o cale " ascendentă credeam atunci " de la știința numerelor la muzică, de la muzică la armonia cosmică, de la aceasta la ordinea divină a ideilor. Capacitatea mea integratoare era, pe vremea aceea, mai curând intuitivă, nefiind încă decât în prea mică măsură ajutată de un aparat conceptual filosofic de care nu dispuneam. Și, totuși, pulberea erudiției pozitiviste se cristaliza în mine alcătuindu-se în întreguri, despre care trei
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
europenizare. Astfel de răspunsuri sunt febril căutate atît de intelectuali, cît și de politicieni în ziua de azi. Nu prea sunt sigur că ei caută unde și cum trebuie, nici măcar nu sunt sigur că știu bine ce căuta: adică răspunsurile integratoare, conciliante, umaniste, înrădăcinate în sol local, sau, altfel spus, soluțiile care să oblitereze polaritatea adversarială între global și indigen. Să fie clar însă: o astfel de temelie există - ea este fundamentul teoretic și simbolic oferit de o pleiadă excepțională de
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
care să le altoim pe propriile și inevitabilele noastre închideri, de noi tipuri de responsabilitate și rezonabilitate. Avem nevoie de toate acestea nu numai în ceea ce privește animalele, oricare ar fi acestea, ci în special în ceea ce privește oamenii. Emanuel COPILAȘ Utopia că riț integrator [Utopia aș an integrating rite] Teodora Prelipcean, Utopia. Imaginarul social între proiecție și realitate, Editura Adenium, Iași, 2015. Utopiile n-au avut niciodata "presă bună" în mediile intelectuale, pentru că au fost contrapuse mereu realismului. Genul literar al utopiei a fost
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
și religiile ce ne îndeamnă să părăsim lumea crudă a prezentului pentru a ne îndulci imaginar dintr-o lume viitoare mai bună. Paginile acestei cărți mi-au sugerat însă o cu totul altă grila de lectură: utopia este un riț integrator, o formă socială de adaptare la șocurile prezentului. Câți dintre noi pot rezista la asaltul realității fără doză zilnică de utopie? Cartea Teodorei Prelipcean seamănă, că structura, cu o abordare clasică din lumea franceză - Que-sais-je? -, în care un cititor mediu
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
în ea domină, și de departe, poezia, imaginea, intuiția, gustul, nu reflexia teoretică sistematică, de altfel fără nici o tradiție la noi. Genurile predilecte sînt de ordin poetic, publicistic și pamfletar". Ne dăm seama, din nou, că "enciclopedismul", "monumentalul", "sinteza", privirea "integratoare" pe care le preconiza Adrian Marino erau, de facto, bizar... dezintegratoare, excomunicînd elementele scrisului frumos, cele ale metaforei mitului, transcendenței... O frigiditate cabrată îl împingea spre o rețetă aseptică, spre un fanatic purism al "ideii" aidoma unui balon care-și
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]
-
acută, așteptare dureroasă de a percepe sensul milenar al tainei cunoașterii divine. Cum era de așteptat și răspunsurile Demiurgului sunt închipuite mărturisiri cu adevarat grăitoare, reflectând ideea că, în momentul creației omului, nici macar Plăsmuitorul însuși nu bănuia răscolirea O perspectivă integratoare asupra Luceafărului ce avea să vină: Căci din vecie tot ce-i viu Menit e suferinței Nici eu nu am putut s-o știu Când formă-am dat Ființei.” Înțelegem, prin versurile lui George Popa, ca și Creatorul, la rândul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
cele două sfere pe care le reprezintă absolutul și contingentul. Așadar, caracterizarea geniului, cu instrumentale lirice atribuite de George Popa lui Eminescu, rămâne memorabilă, fiindcă ajunge să pășească liber în absolut: „Doar geniu-atinge pur si sfânt Supremă libertate.” O viziune integratoare a Luceafă rului, leitmotivul definitoriu în lirica eminesciana, aceea de transcendență spirituală, de transtemporal, spre deosebire de intratemporalul cucerit de Faust. 1. Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, secția Critică (1967), membru al Uniunii Scriitorilor din România (1970), profesor de medicină
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
dar cu cît anii trec, cu cît sînt mai acaparat de Internet și mai deschis revizuirii culturii mele de bază, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii, ca joc liber al fanteziei, cu atît îmi apare mai indispensabil rolul ei integrator, stimulativ, de "păstor al ființei", ca să uzez de metafora expresivă a lui Heidegger. Vă mulțumesc pentru răspunsuri.
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
acută, așteptare dureroasă de a percepe sensul milenar al tainei cunoașterii divine. Cum era de așteptat și răspunsurile Demiurgului sunt închipuite mărturisiri cu adevarat grăitoare, reflectând ideea că, în momentul creației omului, nici macar Plăsmuitorul însuși nu bănuia răscolirea O perspectivă integratoare asupra Luceafărului ce avea să vină: Căci din vecie tot ce-i viu Menit e suferinței Nici eu nu am putut s-o știu Când formă-am dat Ființei.” Înțelegem, prin versurile lui George Popa, ca și Creatorul, la rândul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
cele două sfere pe care le reprezintă absolutul și contingentul. Așadar, caracterizarea geniului, cu instrumentale lirice atribuite de George Popa lui Eminescu, rămâne memorabilă, fiindcă ajunge să pășească liber în absolut: „Doar geniu-atinge pur si sfânt Supremă libertate.” O viziune integratoare a Luceafă rului, leitmotivul definitoriu în lirica eminesciana, aceea de transcendență spirituală, de transtemporal, spre deosebire de intratemporalul cucerit de Faust. 1. Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, secția Critică (1967), membru al Uniunii Scriitorilor din România (1970), profesor de medicină
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
muzicii noi poate afecta într-o oarecare măsură atât sobra intonație cât și evlavioasele poziții ori moduri de atac consacrate de demersul interpretativ tradițional. Dialogul interpreților este, astfel, fie suspendat (fiecare își vede de treaba lui, fără nostalgii recuperatoare sau integratoare), fie animat, chiar tensionat (interpreții de opusuri muzicale clasice spunănd despre ceilalți că sunt incapabili de fidelitate față de partiturile faimoase sau cel puțin cunoscute, iar interpreții de muzică contemporană condamnându-i pe cei de muzică clasică în baza culpei de
O samă de contraste by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10080_a_11405]