89 matches
-
scepticism, ironia paulină și mai ales umorul sfinților nebuni întru Hristos. De aici succesul unor „lideri” ai tineretului ortodox care propovăduiesc fuga de realitate, explicația paranoică a eșecului (mereu alții ne vor răul), supunerea oarbă (Mohamed vs Hristos) și aplicarea integristă a poruncilor rupte aleatoriu din Scripturi. Vrei să fii un tânăr ortodox după vajnicul model utecist de odinioară? Atunci sfatul este: „Taci, conformează-te, stai în banca ta și mai ales nu citi prea mult, ca să nu te trufești!”. Este
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
predicile din Franța pe tema toleranței. Una-două, indiferent despre ce este vorba, se spune că trebuie să fim toleranți (așa cum spunem că trebuie să fim deschiși), astfel încât, în cele din urmă, toate valorile umane devin egale. În acest context, valorile integriste ajung să fie la fel de recunoscute ca și cele legate de folosirea în comun. Să nu mai fim deschiși în domeniul personal și toleranți în cel public, devenind mai vii în domeniul personal și mai laici în cel public. Vezi: Dr.
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
un moment, apoi continuă: — După bac, l-am pierdut din vedere pe Philippe, dar am aflat că s-a sinucis, câțiva ani mai târziu. În fine, nu cred să aibă vreo legătură: dar să fii În același timp homosexual, catolic integrist și regalist e totuși un amestec cam complicat. În fond, Djerzinski Însuși nu fusese nicicând asaltat - Își dădu seama În clipa aceea - de reale frământări religioase. Cu toate astea știa, de foarte mult timp, că metafizica materialistă, după ce demolase credințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
un fiat. Revelația trebuie îmbrățișată, cunoscută și asumată, dar nu transformată într-un vehicul ideologic de obsesii private: „unii vestesc pe Hristos din invidie și duh de ceartă” (Flp. 1,15). Mărturisirea apostolică n-a substituit discursul apologetic cu psihologia integristă și defensivă a celor care, la limită, se tem că Dumnezeu ar putea fi înfrânt. Ancorat în tradiția Bisericii și locuind în spațiul liturgic de expresie a Scripturilor, teologul nu își constituie niciodată obiectul de discurs; în cuvintele sale este
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
o excelentă caracterizare sub pana lui E. Gilson: „raportul dintre filozofie și teologie este acela dintre stat și Biserică, respectiv natură și har”2. În tradiția romano-catolică, gânditorii captivați de mitul teocrației au reformulat acest principiu în termenii unei teologii integriste, care insistă asupra prezenței Bisericii în societate prin implicarea partinică a clerului în deciziile guvernamentale. Ca replică adusă acestei teologii de dreapta, mai mulți gânditori catolici au reformulat principiile unui integralism teologic. Ei au afirmat incapacitatea departajării analitice a domeniului
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
pogorându-se din cer; orașul paradisiac însemna pentru Augustin o pace substanțială; dar această pace poate fi totodată imperfect prezentă în lumea căzută, în curgerea timpului.”4 În spațiul Bisericii, diferența individuală sau culturală nu este cenzurată de un colectivism integrist, dar nici escaladată printr-un individualism segregaționist. Acolo unde sunt „doi sau trei” în numele Domnului, criteriile catolicității sunt deja împlinite. Biserica nu este niciodată o aventură imperială, ci o experiență esențialmente parohială. Comuniunea se întrupează oriunde prin iubirea concretă a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
cea a lui Marx și Engels, punînd bazele ideologiei partidelor comuniste. Conflagrația care a provocat implozia lumii comuniste și a URSS a obligat partidele comuniste să se redefinească în raport cu trei criterii de bază. Aici vom găsi precursorii, novatorii, ortodocșii și integriștii, în funcție de răspunsurile date. A) Precursorii. Înflorirea partidelor socialiste de stînga în Scandinavia ("titoiștii" danezi) se explică prin abandonarea socialismului de către anumite partide muncitorești. Întrebarea majoră nu este oare: de ce aceste dizidențe au cunoscut succesul în anumite țări? Răspunsul este simplu
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
a avut succes în rîndul electoratului. Partidul comunist fiind interzis în Elveția încă din anii '30, militanții săi au putut să ascundă problema de fond pentru a păstra forma: Partidul Elvețian al Muncii care se menține în Consiliul Național. D) Integriștii. Este vorba de formațiunile rămase fidele dogmei comuniste împotriva tuturor și a orice. În viziunea lor, Mihail Gorbaciov este singurul răspunzător pentru destrămarea URSS iar evoluția din Rusia îi îndreptățește să creadă că lucrurile mergeau bine în această țară pe timpul
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
fidele dogmei comuniste împotriva tuturor și a orice. În viziunea lor, Mihail Gorbaciov este singurul răspunzător pentru destrămarea URSS iar evoluția din Rusia îi îndreptățește să creadă că lucrurile mergeau bine în această țară pe timpul comunismului. Doar două partide comuniste integriste au putut avea deputați naționali și chiar europeni. Este vorba de Partidul Comunist Portughez care a rămas de neclintit și Rifondazione Comunista creată de minoritățile care au refuzat transformarea PCI în PDS. La Strasbourg deputații lor stau alături de celelalte două
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
catolicismului francez: integrismul, democrația creștină și progresismul de fapt o dreaptă, un centru și o stîngă. Aceste ideologii diferite care pot fi denumite prin diferiți termeni se regăsesc, în grade diferite, în partidele creștin-democrate din Europa. Practic, cu excepția cîtorva elemente integriste, dreapta creștin-democrată este pragmatică și puțin ideologică; nimic nu o deosebește de liberalism. În mod paradoxal, elementele stîngii democrat-creștine se regăsesc în Evanghelie; foarte ideologică, această orientare intelectuală este cunoscută sub numele de progresism sau de radicalism creștin în Țările
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
vălul, ci orice semn religios purtat ostentativ, crucile de o anumită dimensiune, kippa etc. 9. Această măsură, care urmărește menținerea laicității în școli, nu poate fi considerată ca o încălcare a libertăților religioase. 10. Cei care critică legea oferă argumente integriștilor, pentru care libertatea este cea din urmă preocupare. Aceștia sunt "comunitariști", adică îi presează pe musulmani să se închidă în comunitățile lor, în loc să îi ajute să își găsească locul în Franța laică. Argumentele celor care se opun acestei legi 1
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
poate să iasă la suprafață, așa cum s-a întâmplat altădată cu luptele din școli. Anumiți observatori menționează printre emoțiile trezite de această problemă teama, de o parte și de alta. Partizanii legii se tem de agresivitatea și de intoleranța mișcării integriste. Bisericile se tem de o reapariție a războaielor religioase, de excluderea din spațiul public a tot ceea ce ține de religios. Extrema stângă se teme de interzicerea oricărei forme de militare politică în școli etc. Intrăm aici într-un domeniu care
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
creștine, Christliche Gewerkschaften. În 1912, Pius al X-lea a acceptat participarea muncitorilor catolici (enciclica Singulari quadam, 24 septembrie 1912), cu condiția să aibă alături o asociație muncitorească catolică, Arbeitervereine, însărcinată cu atragerea membrilor, ceea ce nu i-a împiedicat pe integriști să protesteze. Acest partid catolic, puțin ultramontan, era un partid german. Integrînd mai mult sau mai puțin ușor diferitele partide catolice ale vechilor state germane, el dorea să-și afirme germanitatea cu atît mai mult cu cît reprezenta o confesiune
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Catolic al lui Alejandro Pidal y Mon între 1881-1882, catolicismul a rămas dominat de un tradiționalism autoritar, o nostalgie vie a carlismului, ce caracteriza majoritatea episcopilor și preoților fideli legitimității dinastice. Totuși, un puternic curent intransigent, ultramontan, care se proclama "integrist", se detașa de revendicările carliste. Acesta era reprezentat de un preot catalan, Felix Sardá y Salvany, autorul în 1884 al unei cărți care avea ca principal merit claritatea, El liberalismo es pecado; traducerea sa în plan politic a fost făcută
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
es pecado; traducerea sa în plan politic a fost făcută de Candido Nocedal și apoi de fiul său Ramón, prin intermediul ziarului lor El Siglo Futuro. Ei visau la o "republică" catolică peste care să domnească Regele Cristos, simbol al Partido Integrista care a atras pe urmele sale cea mai mare parte a carlismului. Era un catolicism întors spre sine însuși, refuzînd categoric lumea modernă, și a cărui forță împiedica nașterea unui partid conservator care să accepte jocul electoral, votul universal fiind
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
principiului creștin al milei, reiterat în 1920 în enciclica Pacem Dei munus. Personalitatea papilor a fost astfel determinantă în evoluția democrației creștine. Atenția deosebită acordată de papa Pius al X-lea riscurilor reale sau presupuse ale descătușării creștin-democraților și deviațiile integriste ale pontificatului său nu se mai regăsesc la Benedict al XV-lea. Acesta, care l-a primit cu simpatie în audiență pe Marc Sangnier, i-a lăsat pe creștini-democrați să ia inițiativele. În Italia el a renunțat la Non expedit
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
pe colo se remarcă o revenire la anumite valori tradiționale, iar dezvoltarea partidelor creștin-democrate în Țările Scandinave este legată de opoziția mediilor religioase față de legea privind avortul. Pe de o parte însă, creștin-democrații sînt în concurență, pe acest domeniu, cu integriștii, tradiționaliștii, sau cu formulele autoritare care încearcă să instrumentalizeze religia; pe de altă parte, masa de practicanți rămîne, așa după cum s-a observat în diferite țări, un remarcabil "heleșteu" de alegători pentru democrația creștină, chiar dacă pluralismul politic al creștinilor a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
conflictele religioase au dispărut ori s-au atenuat foarte mult; problema învățămîntului este un bun exemplu în acest sens și doar avortul rămîne o piatră de moară importantă. Partidele creștin-democrate sînt contestate nu numai în interiorul Bisericii, ci și în rîndul integriștilor sau al progresiștilor. Dezamorsarea vechilor conflicte, teama că un partid va recupera religia, observația că acestea nu au putut împiedica secularizarea și că mișcările Bisericii sînt, fără îndoială, cele mai indicate pentru promovarea "noii evanghelizări", toate acestea demonstrează faptul că
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
orice ne leagă, constrânge și îngrădește. Patima banilor, la fel ca afectarea sărăciei, ocupă mintea cu treburi inutile. Aceste preocupări vane consumă o energie utilă pentru înfăptuirea altor țeluri. Aristip îndepărtează tot ce nu duce la acest proiect: ca etician integrist, el nu se încurcă cu activități inutile pentru a ajunge la binele suveran, la plăcere. Astfel, el renunță bucuros la matematică, fizică, astronomie și la toate activitățile științifice cu care pierzi un timp enorm. Nihilist în materie de epistemologie, el
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Nu ne-a rămas nimic despre aceste chestiuni totuși esențiale... Săpăturile arheologice arată incontestabil o suprafață foarte importantă, un cost ridicat și o vedere superbă înspre golful orașului Neapole. Dovadă că epicurismul nu este echivalent în mod obligatoriu cu sobrietatea integristă a cinicilor, de exemplu. De la amfora diogeniană până la vila lui Piso este o distanță considerabilă. Aceeași distanță ca între viața solitară a lui Diogene și exercițiul colectiv al lui Epicur... Grădina a fost amenajată grație unor donatori bogați câștigați de
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
tot mai mare audiență vocile grupărilor radicale palestiniene Hammas, Frontul pentru Eliberarea Palestinei, ajungându-se la confruntări aramate directe între acestea și autoritățile palestiniene legitime. Escaladarea tensiunilor interpalestiniene a fost potențată de câștigarea alegerilor locale din fâșia Gaza de către mișcarea integristă Hammas în anul 2005. Acest lucru a accentuat diferendele interspațiale dintre grupările palestiniene, datorită administrării diferite a celor două teritorii de către formațiuni rivale, respectiv de către mișcarea Fattah în Cisiordania și mișcarea Hammas în Gaza, fapt ce “oferă” perspectiva perpetuării stărilor
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
democrație internă, au asigurat în schimb o mare stabilitate internă pe termen lung, aspect care a însemnat pentru unele dintre ele principalul atu de potențial pe arena internațională (situația Iordaniei și Marocului). g. Situațiile de insecuritate generate de mișcările islamice integriste se înscriu cauzelor de ordin confesional-ideologic, respectiv folosirea unor elemente ale credinței islamice, în esența ei tolerantă și păstrătoarea unor valori ale umanității, drept vehicul ideologic al unor mișcări cu obiective politico-militare, fenomen geopolitic sintetizat în lumea contemporană sub sintagma
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
migrate spre orașe, adesea fără destin și speranță, pierduți în suburbiile marilor metropole (Cairo, Alger, Casablanca ș.a.) cărora Islamul le-a oferit o nouă identitate, reprezintă baza de sprijin pentru mișcările fundamentaliste. Numitorul comun al tuturor acțiunilor urmărite de grupările integriste l-a reprezentat constituirea unor structuri paralele ale societății civile sau ocuparea instituțiilor deja existente ale societății laice. Aceste noi structuri au încercat să preia în mod neoficial multe din atribuțiile instituțiilor guvernamentale, interpunându-se practic între stat și cetățean
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
a fost parțial amorsat în 1999 în urma apelului la reconciliere lansat de președintele Abdelaziz Bouteflika, dar care a cunoscut numeroase reizbucniri ale violenței în anii 2000, 2001, 2007, concretizate prin masacare și atentate în marile orașe algeriene. în Egipt, fenomenul integrist a apărut încă din anii ’20 ca o reacție la stăpânirea de facto britanică, materializată prin constituirea în această epocă a organizației fundamentaliste “Frații musulmani”, deosebit de activă și astăzi în lumea arabă. În ciuda măsurilor ferme adoptate de guvernul egiptean, în
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
Islamului politizat și un regim deschis spre Occident, fapt atestat de aderența electorală rapidă înregistrată de formațiunile islamiste în ultimii ani. în Liban, pe fondul războiului civil generalizat din 1975-1990 și perioadei de “convalescență” ce a urmat, atacurile diverselor forțe integriste din țară (Amal, Hezbollah etc.) au intrat aproape în obișnuința vieții cotidiene, în care nefirescul a devenit stare normală. în Irak, în contextul extinderii endemice a violenței începând din 2003, acțiunile forțelor islamiste de diverse nuanțe (șiite, sunnite) au intrat
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]