231 matches
-
Unitatea vieții spirituale în conștiința și fapta omenirii, 1888). În acestea ca și în multe altele, Eucken pornește de la Fichte, critică cultura aservită tehnicii, recunoaște caracterul universal al vieții spirituale - bazat pe un panteism noologic - tinde spre cuprinderea realității, depășește intelectualismul pozitivist al filosofiei savante și dezvoltă un activism etic-social. Modul viu în care își ținea prelegerile și arta de a scrie, profunzimea și originalitatea ideilor hrănite de sincera aspirație de înoire a civilizației explică rezonanța internațională a teoriilor sale în
Rudolf Eucken () [Corola-website/Science/298191_a_299520]
-
spiritul nu este la nesfârșit tautologic, analizând filosofia europeană de la Platon la Hume. Transilvania a dat în perioada interbelică trei filosofi remarcabili: Lucian Blaga (1895-1961), D. D. Roșca (1895-1980) și Eugeniu Sperantia (1888-1972). Sistemul filosofic al lui Lucian Blaga, numit „intelectualism ekstatic” este o construcție foarte originală, cu origini în filosofia lui Kant, psihanaliză și filosofia patristică. Sistemul a fost proiectat în cinci „trilogii” monumentale, însă doar trei au fost realizate până la capăt și publicate, iar a patra a fost parțial
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
Napoleon a ordonat emanciparea evreilor în toate teritoriile de sub hegemonie franceză. Evreii bogați, ca și francezii, organizau saloane; unii "salonnières" evrei țineau întâlniri importante în Frankfurt și în Berlin, în care intelectualii germani și-au dezvoltat propria lor formă de intelectualism republican. În deceniile ce au urmat, aproape imediat după înfrângrea Franței, reacția împotriva amestecului dintre evrei și creștini a limitat impactul intelectual al acestor saloane. Dincolo de acestea, evreii au continuat un proces de germanizare prin care au adoptat intenționat limba
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
veșnic reîntregită din fărâmele de amintiri ale fiecăruia (dinspre tată spre copil, dinspre cel vârstnic, spre cel necopt la minte”. O precizare de tip informațional: hasidismul a fost inițiat de iluminatul Baal Șem Tov, aflat Într-un conflict deschis cu intelectualismul rabinic. În prefața unei cărți de proză - semnată Costan Mândrilă, Mesia a sosit la Vatra Dornei? (2009, prefață de Sorin Preda ) - citim: „hasidismul a apărut pe la 1780 În Podolia ucraineană și s-a răspândit printre evreii trăitori din Galiția, Sighet
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1448]
-
articole pentru "Encyclopædia Metropolitana", despre Apollonius din Tyana, despre Cicero și despre miracole. A descoperit "Analogia religiei naturale" a lui Joseph Butler, care dezvolta aceleași teme. La sfârșitul anului 1827, două încercări l-au condus pe Newman la detașarea de intelectualismul formării sale. Examinator, a fost victima unei căderi nervoase, la 26 noiembrie 1827, fără îndoială cauzată de excesul în muncă intelectuală. A plecat atunci la prietenul său "Robert Isaac Wilberforce" pentru a se odihni. Câteva săptămâni mai târziu, sora sa
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
teribile: cu o moartă, cu un copil și cu o bolnavă”. În aceeași notă, criticul Dumitru Murărașu considera că în această nuvelă autorul „exploatează sensaționalul lipsit de adâncime literară”, abătându-se de la calea urmată în "Maitreyi" și cantonându-se într-un „intelectualism pretențios”. Nuvela „Domnișoara Christina” a fost tradusă în mai multe limbi străine: franceză („Mademoiselle Christina”, L'Herne, coll. „Les Livres noirs”, Paris, 1978, cu o introducere în franceză de Mircea Eliade; traducere de Claude B. Levenson, reeditată în 1979, 1989
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
romanului, povestea este narată în majoritate din punctul său de vedere. Numele său derivă din cuvântul de origine rusă “raskolnik”, însemnând “divizat, schismatic”, fiind o alegere adecvată, din moment ce trăsătura sa fundamentală este sustragerea sa din societatea umană. Mândria, orgoliul și intelectualismul său îl conduc spre disprețuirea restului umanității, ca și cum ar dori să perpetueze specia. În contrast cu aceasta, el se crede parte integrantă a unui grup de “super-oameni” și că în acest mod poate încălca legile morale în scopul atingerii unui scop măreț
Crimă și pedeapsă () [Corola-website/Science/305048_a_306377]
-
XIX-lea în New England. Se numește „american” pentru a-l distinge de alte întrebuințări ale termenului „transcendental”. Transcendentalismul a apărut la început că un protest împotriva stării generale a culturii și a societății din acea epoca, si a stadiului intelectualismului la Harvard, precum și a doctrinei unitariene care se predă în cadrul Harvard Divinity School. Printre doctrinele de bază ale transcendentaliștilor se află credință într-o stare spirituală ideală, care transcende domeniul fizicului și al empiricului și care poate fi atinsă numai
Transcendentalism american () [Corola-website/Science/308094_a_309423]
-
ianuarie în revista editată de Thomas Mann în exil, "Maß und Wert". Este ultima publicație a lui Musil din timpul vieții. Operă capitală a lui Musil, "Omul fără însușiri" este un roman dens, amestecând impresii fugitive și un soi de intelectualism greu accesibil publicului larg. Decupajul în trei volume aparține de fapt ultimului editor Adolf Frisé, în ediția publicată la 10 ani după moartea autorului, în 1952. Musil îl publicase inițial în două volume, primul în 1930, sub titlul "Der Mann
Robert Musil () [Corola-website/Science/309812_a_311141]
-
fulgurante opinii, văzînd în GUGA cel mai important scriitor provenient din țara Hațegului. O prudență ultra-spe cială, a conștiinței ca “dictatură” esoterică, face să reziste ziditor evoluția scriiturii sale. Originismul geo-cultural, iradiant, din paideuma cu adânc substrat al Densușianului, intelectualismul de rezistentă sorginte salvat prin demnitatea de a fi “rezistat prin cultură”, conform justei teze manolesciene, dar și mai clar, cred, urmând calea epifanic-noicană a școlii de la Păltiniș, în “cazul Silviu GUGA”, este energia care l-a dus la câteva
Editura Destine Literare by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_210]
-
publică, dar bine ilustrate de autorul acestei cărți. Cea dintâi este dimensiunea culturală. Din păcate, la noi, a prins rădăcini ideea „folclorică” potrivit căreia politicianul trebuie să fie „băiat deștept” și pragmatic. Fără prea multe fasoane cărturărești, fără lecturi, fără „intelectualisme”. O astfel de definiție exclude, din plecare, toate vârfurile istoriei politice ale lumii, de la Marc Aureliu la Churchill, de la Napoleon la De Gaulle. Oamenii de viziune nu sunt niciodată simpli administratori sau strategi mărunți ai unor triviale jocuri de culise
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
șopârlei critice”. E mulțumit, în fine, când spiritul vindicativ, vioi, pasionat de amănunte trece la o critică comprehensivă, regăsind astfel calea cea bună, calea regală a criticii românești, cea deschisă de Maiorescu. Definiția dată de Lovinescu criticii lui C. (raționalism, intelectualism, spirit polemic, stil exact, voit sec) a fost preluată de toți cei care au scris și scriu și azi despre opera criticului, fără să se observe că stilul nu-i atât de sec și că, în genere, nu-i lipsește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
cam obstinat” și insistența în amănunte. Nu reiese din articolul lui G. Călinescu („Adevărul literar și artistic”, 1935) în ce constă dogmatismul lui C., care, s-a văzut, nu se revendică de la nici o metodă. Pompiliu Constantinescu îi laudă luciditatea (raționalismul, intelectualismul), estetismul comprehensiv și îndepărtează ideea unui dogmatism rigid. Prietenul Vladimir Streinu îl numește „un amic al adevărului” și îl suspectează în cronica la Viața lui I.L. Caragiale de „un oarecare artificialism de expresie în sensul zis curat românesc”. Din lectura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
apare uneori mai reliefat decât omul muntelui. H. este un poet al spațiului liber, dar și un om de bibliotecă, un profesor, care, ieșit din atmosfera orașului, abandonează ținuta de catedră, preferându-i expresia brută. Sinteză de vitalism frenetic și intelectualism moderat, creatorul Părintelui Ghermănuță face dreaptă măsură bucuriei simțurilor și reveriei intelectuale. În prima perioadă (Amintiri dintr-o călătorie), mai evidentă e latura vitalistă, juvenilitatea călătorului izbucnind în apostrofe, interjecții și exclamații. Metafore și comparații în serie traduc expansiv o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287441_a_288770]
-
particularului și fragmentarului - natura pentru greci, activitatea umană pentru idealiști -, fapt ce determină o formă diferită de abordare și de înțelegere a universalității: structura constitutivă a ființei, în primul caz, legea constitutivă a gândirii, în al doilea caz. Atât pentru intelectualismul clasic cât și pentru cel idealist este vorba despre afirmarea posibilității de cunoaștere a realului, numai că această cunoaștere este contemplație pentru greci, judecată și creativitate, pentru idealiști. Cele două teorii își trag seva din aceeași analitică înțeleasă însă în
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
expresie simbolică liturgică. Anticiparea, speranța, realizarea tind să se unească în plinătatea unei experiențe ce nu permite o realizare completă și care, în situația practică a aceluia care o trăiește, respinge orice reducționism psihologic sau sociologic. Judecat de la acest nivel, intelectualismul iluminist sau neoiluminist apare ca nivelare, putere culturală constituită, «lume» față de care se ia distanță, regresie față de conștientizarea rupturii inițiale și eliberatoare. O notă ulterioară, esențială oricărei experiențe religioase, este sentimentul de dependență față de realitatea ideală, sau față de un Absolut
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
des Arts et Métiers") din Geneva. În 1921 pleacă la Roma pentru a studia operele marilor maeștri italieni din trecut. Îl pasionează în special creațiile lui Giotto și Tintoretto, care îi inspiră idea de a realiza o artă lipsită de intelectualism, orientată către originile sale primitive. În 1922, Giacometti se stabilește la Paris, unde urmează cursurile de sculptură ale lui Antoine Bourdelle, experimentând în acelați timp stilul cubist. Se apropie tot mai mult de curentele avangardiste și deschide un atelier împreună cu
Alberto Giacometti () [Corola-website/Science/298033_a_299362]
-
recompensă, mult așteptata noastră întậlnire, soldată uneori cu certuri, cu lacrimi și împăcări, ca între îndrăgostiți. Pe Virgil l-am iubit mult, mult de tot, aș putea spune chiar că l-am adorat, l-am divinizat, dat fiind înaltul lui intelectualism, gravitatea gậndirii, măreția omului, a superomului... Era o păcere săl asculți făcậnd critică literară autentică, la prima lectură a operei, fără a-și nota absolut nimic despre nimeni. Avea o memorie fenomenală și mai des, capacitatea magnifică de a cataloga
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
de culoare, plasticitate și concretitudine ritmează cu zâmbetul bonom ori cu vibrația umanistului care, de pe culme, reconstruiește. Până la un punct, discursul savuros se înscrie relevant în matca Negruzzi, Creangă, Gane, Sadoveanu; pe de altă parte, de observat citatul livresc, un intelectualism de substanță, achiziții junimiste încă vii în anii formațiunii naratorului. "Am cunoscut pe toți junimiștii rămași în viață", va preciza el. O demonie a cunoașterii îl definea de timpuriu: "Temperamentul meu arzător și neliniștit, spiritul meu deopotrivă chinuit de curiozitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pot să nu fiu de acord cu Alexandru Paleologu, cel puțin din punct de vedere "practic": de câte ori în timpul armatei nu m-am salvat prin propria mea gândire, prin faptul că am o altă privire asupra lumii și existenței decât ceilalți. " Intelectualismul " meu, pe care încă nu-l pot asuma și accepta în întregime, mi-a făcut culcușul din lume mai confortabil, mai suportabil... 16 mai 2003 Emisiunea C'est mon choix (Este alegerea mea) este produsă și difuzată de televiziunea publică
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
la stilul "ilogic" eminescian (Hasdeu, Petre Grădișteanu, G. Gellianu ș.a.), în timp ce Macedonski scria că adevărata poezie (modernă) este "nelogică într-un mod sublim". În "camera neagră a exegezei" s-a introdus și o doamnă să-l acuze pe poet de... "intelectualism" în dauna "sensibilității", adică tocmai ce reprezintă modernitatea! ("triumful intelectului", cu spusa lui Valéry). Este, apoi, denunțată mentalitatea sursologică, acel comparatism păgubos care a dus la consacrarea dependenței lui Eminescu de modele străine. În lungul studiu Ontologia arheității tonul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mine și pantofi în picioare, cu părul coafat și-un celebru fotograf de modă care-mi zice ce sentimente să-ncerc. El, țipând: Dă-mi senzualitate, păpușă. Flash. Dă-mi răutate. Flash. Dă-mi spleen existențialist detașat. Flash. Dă-mi intelectualism agresiv ca mecanism de adaptare. Flash. Probabil e șocul de a-mi vedea cea mai înverșunată dușmancă a mea împușcând-o pe cealaltă cea mai înverșunată dușmancă a mea. Bum, și-i o situație în care n-ai cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ca fiind omul său - obligându-l pe filosoful ideilor pure să-și precizeze conceptul și să adauge: cu unghiile plate... Orice s-ar spune, ambianța filosofică din agora Atenei nu era lipsită de picanterie! Pe atunci, ideile pure, idealismul și intelectualismul platonician erau combătute cu argumente mai bune decât discursurile interminabile. -2Elogiul peștelui masturbator. Nu prea-l vedem pe Platon masturbându-se în piața publică! El, care proslăvea meritele tuturor ipocriziilor posibile și imaginabile, n-ar fi ezitat, într-o cetate guvernată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
similare ca aceea a filosofului-pedagog Herbart (care a înființat un seminar la Königsberg, în 1810) sau ca aceea înființată de Rein la Jena în 1886, avându-și sursa tot în ideile herbartiene. Dar la Iași, „în locul concepției unilaterale, greșite, a intelectualismului herbartian, s-a pus ca temei al înțelegerii naturii omenești concepția coexistenței celor trei puteri sufletești... în care primatul nu-l are, în nici-un caz, intelectul, ci mai degrabă celelalte două puteri sufletești, sentimentul și voința, făuritoarele idealurilor...”. Situația „subordonată
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
intelectual... (Sigur, forțele-mi sunt slabe și atunci... unde nu sunt forțe...). Am stat azi-dimineață cam o oră și jumătate să citesc textul cu pixul În mână, ca să-l asimilez, ca să-l diger cât mai bine. În loc să arunce peste bord intelectualismul, cum m-aș fi așteptat din partea unor critici ai textelor academice, Cornel l-a ridicat la puterea a doua. Acum, Cornel nu este un naiv! Oricum m-aș uita la el, nu-l văd naiv! Din momentul În care se
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]