243 matches
-
spectacolul de gală, fără nici o legătură însă cu vraja și hazul indicibil al zborului din basmul cinematografic Tigru și dragon (prezentat la Cinemateca Română în versiunea mandarineză care i-a adus trofeul!). Nostim mi se pare faptul că cel mai intelectualist film (dintre cele cunoscute nouă) - vorbind despre ratare, dar și posibilitățile mai mult sau mai puțin iluzorii de relansare/redresare, radiografie sarcastică a trei generații de Wonder Boys, filmul lui Curtis Hanson, dar în egală măsură și al bărbaților în
Et in Colosseum ego! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16261_a_17586]
-
lipim o etichetă - simplificatoare ca orice etichetă - s-ar putea spune că Saul Bellow - cel licențiat în sociologie și antropologie, profesor la diverse universități americane, printre care, cea din urmă și cea mai durabilă, Universitatea din Chicago - este un scriitor intelectualist. Datorită nu numai luxuriantei erudiții în care-și scaldă romanele, nu numai acutei lucidități cu care sesizează și anatomizează faptele de viață, nu numai pentru că introduce în roman eseul, de-sine-stătător (vezi eseul despre plictis din Humboldt), nu numai pentru că intelectualizează
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
lipim o etichetă - simplificatoare ca orice etichetă - s-ar putea spune că Saul Bellow - cel licențiat în sociologie și antropologie, profesor la diverse universități americane, printre care, cea din urmă și cea mai durabilă, Universitatea din Chicago - este un scriitor intelectualist. Datorită nu numai luxuriantei erudiții în care-și scaldă romanele, nu numai acutei lucidități cu care sesizează și anatomizează faptele de viață, nu numai pentru că introduce în roman eseul, de-sine-stătător (vezi eseul despre plictis din Humboldt), nu numai pentru că intelectualizează
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
Cannes? care marfă? care bani? Întîlnirea filmului cu publicul lui a fost ratată; Marfa și banii n-a prins deloc și a făcut săli goale. Lucrul e cu atît mai neașteptat cu cît nu e vorba de un film "elitist", "intelectualist" sau "contorsionat", ci de o "felie de viață", un drum Constanța-București și retur, un film îmbibat de "aerul timpului" și în care se vorbește ca pe stradă: replicile care revin cel mai des fiind "Ce p...mea!", "Îmi bag p.
Care marfă? Care bani? by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16020_a_17345]
-
Totul se petrece în spațiul unei garsoniere în care progeniturile, două fetițe, încearcă să-și facă temele. Atmosfera nu e sordidă ca în filmele românești de gen, ci curat comică, pentru că autorul se ferește cu îndemînare de orice demonstrativism. Grupul intelectualist e alcătuit din doamna Pelaghia, o femeie adulteră care se roagă pios pentru sănătatea soțului Costică și are discuții teologice cu un domn al cărui nume îl trecem sub tăcere, specialist în calculatoare, pentru care Dumnezeu e hard-ul, Sfîntul
Umor și metafizică by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16065_a_17390]
-
pregătește o nouă premieră: „l’Om DAdA”, spectacol de teatru coregrafic care va fi prezentat la sala Atelier a Teatrului Național București pe 11, 12 și 13 martie 2016. „Este un spectacol despre fiecare dintre noi și nu un demers intelectualist. Toți suntem dadaiști, defragmentăm, aruncăm ceva din noi pe scenă și în viață. Se va numi “l’Om DAdA”, pentru că am vrut să aduc alături „om” în limba română, cu „dada”, care face parte din universal. Am pornit de la textul
Premieră la Teatrul Național București [Corola-blog/BlogPost/93565_a_94857]
-
dobândește cu totul alte semnificații. În legătură cu romanele din această primă perioadă de creație a lui Norman Manea, Ion Simuț vorbește despre două filoane de inspirație: Proust (presupun, pentru mecanismele rememorării și un anumit tip de analiză) și Musil (pentru psihologia intelectualistă). Acestora li s-ar putea adăuga, firește, Kafka (referința curentă în Occident atunci când este discutat scrisul lui Norman Manea), dar și Thomas Mann (tendința de reproducere in extenso a unor teorii și experiențe științifice), sau Borges, pentru un anumit tip
Fețe ale ratării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8447_a_9772]
-
creații literare publicate într-o revistă sau în volume. Retrospectiv, el poate fi reconstituit din scrisorile lui Radu Stanca și I. Negoițescu, publicate în volumul Un roman epistolar (Ed. Albatros, 1978), din teatrul lui Radu Stanca și din poezia postbaladescă, intelectualistă (speculativă și meditativă), a lui Ștefan Aug. Doinaș. Negoițescu, în scrisoarea din 3 iunie 1946, face o distincție calitativă între cele două etape disociabile pentru a le observa nuanțele (cerchismul și euphorionismul), diferență pe care vrea să o marcheze în
De la cerchism la euphorionism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8446_a_9771]
-
de fapt, inexplicabilul. Una e să ajungi la esențele ultime, precum Vladimir Jankélévitch, în clasica lui La mort sau în convorbirile adunate postum în volumul Penser la mort, și alta să îngrămădești, ca într-un abator al atrocităților "gândirii", năzbâtia intelectualistă și halucinația terminologică. Fie că e vorba de Melanie Klein sau de Julia Kristeva, studiile psihanaliștilor trebuie parcurse cu infinite precauții. Grăuntele de rațional și intuțiile valabile sunt parcă dinadins acunse sub un morman de absurdități isteric puse în pagină
Mic tratat despre doliu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6987_a_8312]
-
Camil Petrescu. Se simte „condus” de o anume senzualitate „târzie”, pe care nu știe să o 27 „pervertească” în filosofie. Vrea doar să o trăiască la modul organic (și orgasmic!), să nu complice ceea ce pare „absolut natural”. Refuză orice tentație intelectualistă, analitică, speculativă. Nu vrea să distrugă „farmecul primar” al iubirii. Cel puțin așa reiese din unele mărturisiri făcute Teodorei. Ca și din efortul de a o convinge de acest lucru, aducând însă, paradoxal, și multe argumente livrești. Profesorul R. are
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
optică darwinistă, considerînd genurile drept un soi de specii naturale, Hennequin s-a străduit a aborda critica într-o manieră scientizantă, după criterii psiho-fiziologice, iar Thibaudet, adept al bergsonismului, "face adeseori aplicări nefericite, ca aceea de a ajusta pe poetul intelectualist Valéry la patul procustian al filosofiei vitaliste". De unde și concluzia că spiritul francez, punînd cu predilecție în funcțiune resursele vocației sale analitice, s-ar arăta "neprimitor față de disciplina esteticii generale". Și, în plus, că "se dezinteresează de problematica specială a
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
Cum de-mi încăpea toată mintea omenească în gămălia aia de creier, n-aș putea să spun. Și nici n-aș vrea să aud comentarii răutăcioase pe chestia asta. Dar, dincolo de tot soiul de întrebări de asemenea gen, cu iz intelectualist, situația era clară. Eram pur și simplu un gândăcel, cam scârboșel poate, după gustul unora. Năzuința ce avusesem, iată, se împlinise. Pohta ce-am pohtit m-a pocnit! Stăteam și mă holbam în mijlocul patului. Cutele cearșafului erau tot atâtea denivelări
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Woody Allen este unul dintre regizorii-fluturi care nu vizitează numai o singură floare, și cunosc o serie de metamorfoze unde urâțenia larvei, filmele caricaturale unde apare ca personaj urmărit de complexe oedipiene expandate burlesc la care se adaugă sosul introspecțiilor intelectualiste se transformă în frumusețea policromă a aripilor de fluture cu toată grația și energia ascunsă în fragilitate. Filmele de început ale regizorului fac parte din prima categorie a burlescului freudist, Woody Allen jucându-se magistral cu teoriile și punând în
Antonio, Elena, Barcelona by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7460_a_8785]
-
al operei lui Maimonide, Warren Zev Harvey (A Third Approach to Maimonides' Cosmogony-Prophetology Puzzle) a surprins foarte bine ermetismul lui Maimonide: "Călăuza rătăciților a lui Maimonide este o carte cu jocuri de cuvinte încrucișate (puzzles). Îngrijorat că învățăturile lui radical intelectualiste i-ar putea face rău cititorului neinstruit, incapabil să-și înlocuiască credința naivă cu convingerea rațională, Maimonide și-a luat extraordinare măsuri de precauție pentru a le ascunde de el. Și-a tăiat în bucăți argumentele ca la mașină, a
O călăuză de încredere by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7562_a_8887]
-
oameni diferiți. Cei din categoria guralivilor cu notorietate (sau cu faimă de guralivi deștepți, tot aia e), întotdeauna, cu fumuri și ifose, uneori, în cazul școliților cu diplome, chiar și cu doctorate și cărți, fumuri ascunse sub masca unor gesturi intelectualiste, fals modeste, alteori, în cazul semidocților și sfertodocților, exhibate pînă la... paranoia, așadar, faimoșii guralivi, omniprezenți, sînt convinși că au și prestigiu. Nu numai reputație. Or, prestigiul este dat, în primul rînd, de viața trăită frumos, cum zice, concis, Cicero
Cumințenia prestigiului și guraliva notorietate by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/7355_a_8680]
-
Aurel Pantea În Imaginația simbolică 1, Gilbert Durand constată două tipuri de abordare hermeneutica a simbolului. Este vorba de hermeneuticile reductive și cele instaurative. Primele „nu descoperă imaginat ia simbolică decît pentru a încerca să o integreze în sistematizarea intelectualista curentă, prin reducerea actului simbolizării la un simbolizat fără mister”. Cele instaurative se edifica prin accentuarea „efectului de transcendență” al simbolului 2. În abordarea de tip instaurativ a imaginarului, poate fi adusă pe prima scenă a ideilor gîndirea lui Lucian
Personanță și/sau funcție transcendentă by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/4915_a_6240]
-
evidente surse esoterice" (N. Manolescu). Criticul consideră că refuzul autobiograficului, al intimismului și al afectivității pornește de la dorința autorului jocului secund de a eluda naturalul, în beneficiul unor formule poetice bazate pe artificiu, pe construct rațional, pe apelul la elanul intelectualist. Istoria poeziei românești (I-IV) e opera unui critic interesat în primul rând de avatarurile formelor, formulelor și convențiilor poetice, descrise cu obiectivitate, cu „răceală", cum s-a mai spus, în spiritul impersonalității. E limpede că Mircea Scarlat întrevede în
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
într-o condiție vizualobiectivă, la Saba se anunță totuși o alta, înclinată spre o subtilă și afectuoasă rememorare a timpului și a aventurilor eului profund. Rămâne vie și incoruptibilă credința că poetul poate oferi prin poezie, direct și fără simboluri intelectualiste, un dar al inimii sale. Saba este una dintre puținele excepții de erezie în panorama poetică a primei jumătăți a veacului XX, când modelul estetic predominant este mai ales Ermetismul. La fondarea căruia sicilianul Salvatore Quasimodo, stabilit la Milano, furnizează
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
de o carte și un autor de natură să mire pe cei care-mi cunosc gusturile și direcția spiritului, dar și orientarea hotărât afirmată încă de la ieșirea din adolescență, când îmi hotărâsem chiar programatic lecturile spre o literatură de tip intelectualist în dubla filiație a lui Proust, dar și a literaturii confesive (care ar fi putut fi numită gide-ană, căci, de fapt, pe aceasta nu o cunoșteam încă) și desconsiderarea față de autorul Falsificatorilor de bani mi-o inculcase Camil Petrescu, în
Repetând unele lecturi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5887_a_7212]
-
din Ființă Necesară). De altfel, Averroes i-a reproșat că a ignorat voit distincția între „ceea ce e ascuns” (sfera cunoașterii intuitive; Dumnezeu; noumenon) și „ceea ce e vizibil” (lumea gândirii raționaliste; omul; phainomenon). Aflat la distanță egală între raționalism și gnoza intelectualista, Ibn Șină definește - într-o Epistola asupra izvoarelor înțelepciunii/ Risala fi ’uyun al-hikma astfel filozofia: „Hikma este perfecțiunea sufletului omenesc prin cunoașterea lucrurilor și afirmarea adevărurilor speculative și practice, în măsura posibilităților omenești”. Tot că pe o noutate în epoca
Filozofia orientală în traduceri recente by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4495_a_5820]
-
archétypales". întregul paragraf, magistral în formularea ideilor, nu este decît interpretarea unei mari inteligențe, exercitată în direcția "nevăzutului" din om și din marele Cosmos. Mircea Eliade n-ar fi de acord dacă aș spune că măestria sa e de natură intelectualistă și mi-ar răspunde că în această afirmație, în loc de a-l defini pe dînsul, l-aș trage spre mine, autodefinindu-mă încă o dată, ca atunci, în 1928, cînd i-am interpretat Itinerariul spiritual, nu de mult publicat în foiletonul ziarului
Miorița și Mircea Eliade by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/6911_a_8236]
-
Eliade, înseamnă, la polul pozitiv al inteligenței sale electrice, a resimți o foarte mare admirație, iar la cel negativ, a fi uluit de ceea ce consideră cu totul repulsiv și reprobabil. Poate că nu e de prisos să revin asupra calificării intelectualiste a cercetărilor lui Mircea Eliade. La sfârșitul paginii ce o consacră, la 24 septembrie 1963, studiului lui C. Brăiloiu despre Miorița, găsim însă această reflecție edificatoare: "Mioritza est surtout importante par ce qu'y ont vu les intellectuels roumains depuis
Miorița și Mircea Eliade by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/6911_a_8236]
-
C. Brăiloiu despre Miorița, găsim însă această reflecție edificatoare: "Mioritza est surtout importante par ce qu'y ont vu les intellectuels roumains depuis un sičcle." 10) A pune impresiile intelectualității noastre mai presus de semnificațiile unei capodopere trădează structura intim intelectualistă a savantului. Scriu rînduile ce urmează cu un sentiment de jenă a celui ce-și dă seama că într-o operă prin excelență "deschisă", cum este Miorița, totuși e foarte greu să spui ceva nou, referitor la geneza sau la
Miorița și Mircea Eliade by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/6911_a_8236]
-
lungul întregului roman, sunt în măsură să denunțe artificialitatea de fond a construcției lui Gheorghe Crăciun și să devieze interesul dinspre interogația existențială spre calamburul stilistic. Această fixație a personajului, o obsesie adolescentină numai bună de utilizat într-o parodie intelectualistă marca Cimpoeșu sau Mușina, sună ridicol transpusă în registrul grav-meditativ à la Crăciun - care vede în actriță, așa cum mărturisea într-un interviu din „Vatra”, „latura fantasmatică, irealizabilă a dorinței”. Deficitul major al prozei lui Gheorghe Crăciun (mai evident aici decât
Bovarism masculin by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3579_a_4904]
-
stilistice inconfundabile, el rămîne unul dintre marii scriitori români din toate timpurile, în ciuda ricanărilor post-moderne. Cultura lui, copleșitoare, jenează și irită generațiile care i-au urmat, dar poezia lui Philippide se încăpățînează să rămînă ceea ce a fost dintotdeauna - o poezie intelectualistă, de modernitate subtilă, discretă, bine ascunsă. Pentru un poet din secolul XX, asimilarea culturii reprezintă un avantaj, dar și un handicap: ea și-a pus amprenta asupra fiecărei pagini. La un artist ce ar vrea să mimeze spontaneitatea, cultura acționează
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]