318 matches
-
a mai rămas decît adierea unor îndoieli: nu se mai știe prea bine ce este materia, de măsurat nu putem măsura totul, iar cauzalitatea e o schemă fără acoperire la nivel cuantic. Pe scurt, universul nu e pe atît de inteligibil pe cît am fi vrut, iar misterul cosmic se încăpățînează să persiste. Că teologii privesc cu o nedisimulată satisfacție perplexitățile oamenilor de știință e un fapt evident, cum tot atît de evidentă e speranța ca, din interiorul breșei care le
Erezia cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4707_a_6032]
-
facultății active și raționale prin dispariția dorințelor senzuale. 5Uciderea imaginației senzuale, pentru viața spirituală. 6Prin folosirea dualului, pare a fi referire la soare și lună; soarele răsărind, unul din simbolurile des folosite în filozofia orientală. 7Cercetarea în lumina ascunsă a inteligibilelor. Oată această înșiruire de „laude aduse animalelor” vădește o bună cunoaștere a textelor indiene de învățătură, dar și a celor creștine, ale „părinților deșertului”. 8Verbul arab safara , a fluiera, denumește ciripitul păsărilor, șuieratul șarpelui, țârâitul greierului și al cicadei, urletul
Ibn Sīnā (AVICENNA), 980-1037 - Epistola păsării (Risalat al-Tayr) () [Corola-journal/Journalistic/4374_a_5699]
-
banal; /eu pot să-mi filtrez propria viață, separând apa chioară”, Apă chioară). Simbolurile rămân, însă mascate de foarte multe cuvinte - atât de multe, încât traducătorii (o elită de poeți-traducători, unul mai talentat ca altul) abia fac față cu păstrarea inteligibilelor („Pentru toate e nevoie de o cheie, numai pentru conștiință nu,/ dotată horticultural cu pajiște englezească, pitic și gard de senzori/ o casă în care Dumnezeu cel unic este o infirmieră/ care-l vizitează pe om trei zile după naștere
„Poate există suflet turc“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3076_a_4401]
-
corabie creștină să transporte păgâni, și nu ca sclavi la vâsle, ci găzduiți În cabina căpitanului? Și, În plus, sub acel Însemn macabru. Lor le fusese Încredințat tezaurul imperial. Și ce Însemna Împărăția Luminii? Și totuși, În scriere exista ceva inteligibil. Numele acela, Credincioși ai Iubirii. Secta din care făcuse și el parte În tinerețe, grupul secret angajat În luptă cu despotismul papilor. Gânduri frenetice și pasiuni de iubire. Nu mai aflase nimic despre ei de când plecase pentru a se dedica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
priori contradictorii constă în negarea de către Eudoxiu a separației dintre o lume sensibilă și o lume inteligibilă. Pentru filosoful hedonist, Forma este imanentă lucrurilor sensibile. Aceasta nu rezidă în afara materialității sale, ci în ea. Nicio participare a sensibilului terestru la inteligibilul celest, nicio degradare a ideii în materie, nicio transcendență a principiilor genealogice, ci o lectură care face un pas înainte în direcția lui Aristotel. Pentru că autorul Metafizicii n-ar renega considerarea Formei drept o calitate potențială a Materiei. Afirmându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de construcție permite o adevărată soteriologie, în special în problema morții. -6- Moartea morții. în opoziție cu fabula din Phaidon al lui Platon care susține nemurirea sufletului, imaterialitatea acestuia, dualismul, separația dintre trup și suflet, pe principiul distincției nete dintre inteligibil și sensibil, dintre cer și pământ, Epicur își bate joc de cei care afirmă inconsistența materială a sufletului. Căci, pentru a imagina infernuri și paradisuri, damnațiuni și păcate, pedepse și destine post mortem, pentru a te teme de zei sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
mai mult din noțiuni decât din rotațiuni" (n.a.). Noether (Teoria abstractă a idealelor) între anii 1910- 1926. Ea continuă să domnească netulburată până spre mijlocul decadei a treia. Cu elevii lui Emmy Noether această algebră abstractă, creată pentru a face inteligibile anume capitole de teoria numerelor, se constituie autonom. Scheme din ce în ce mai cuprinzătoare (grupuri abstracte, semigrupuri, grupuri cu operatori, inele, ideale, structuri, conexiuni galoisiene, mulțimi parțial ordonate etc. ...) sunt izolate și cercetate pentru ele însele. În același timp o îndoită tendință se
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
încetează de a mai fi un pronume, el devine un nume, cel mai potrivit dintre nume. A spune eu înseamnă negreșit a-ți atribui semnificații. Înseamnă a-ți asuma o durată biografică, a te supune în mod imaginar unei “evoluții “ inteligibile, a te semnifica pe tine însuți ca obiect al destinului, a da un sens timpului. La acest nivel și în această situație eu este, deci, un personaj. Această atitudine, în roman, oferă o imensă varietate de posibilități. Un narator se
EUL DINTR-O NARAŢIUNE NU SE CONFUNDĂ CU AUTORUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363338_a_364667]
-
icoană vie a lui Dumnezeu Cel frumos și bun. Sfântul Clement Alexandrinul susține, de asemenea, că armonia universală este opera bunătății și iubirii divine ce constituie temelia universului și armonia tuturor existențelor, pătrunzându-l și traversându-l, întinzându-se din inteligibil până în sensibil . Ideea inaugurată de Sf. Clement Alexandrinul, că lumea este o operă de artă perfectă a lui Dumnezeu, este preluată de Sfinții Părinți Capadocieni. Astfel, Sfântul Vasile cel Mare spunea: „El - Dumnezeu - privește ca frumos ceea ce este făcut după
DESPRE LUME IN VIZUNE FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366929_a_368258]
-
raporturile ce se stabilesc în diferitele forme și dimensiuni, dând spontaneitate și integralitate în cadrul unității și unicității lucrurilor respective. Intuiția devine astfel, o Scară a harului care urcă cunoașterea spre realitățile depline și armonioase ale Prieteniei sacre, unde realul și inteligibilul nu se contrazic, ci se comunică, descoperind legile divine care stau la baza tuturor lucrurilor, stabilind totodată între subiect și obiect natura ordonării și coordonării lor. Astfel, Taina Prieteniei sub azurul ei cosmic devine pururea har și cuminecare. Prietenia hristică
POEMUL PRIETENIEI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349028_a_350357]
-
spațiu real și concret în care Adevărul creației umane este validat în “Capsulă timpului ontologic”) și prin teoria lui Eliade, potrivit căreia „sacrul e camuflat în profan și profanul în sacru”. “Erosul fiind un instrument care ajută la parcurgerea trepetelor inteligibile ce-l despart pe Dumnezeu de creaturile lui, ar fi de negândit să tratăm subiectul iubirii (n.n:Iubirii care există dinaintea Facerii Lumii) fără să ne ocupăm mai întâi de ontologie. Pe de o parte, omul ocupând între creatori
AGONIA UNIUNII EUROPENE (5) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/347557_a_348886]
-
înțeleagă că numai minunea poate să fie baza existenței și numai credința baza rațiunii”. Altfel: „nici un om nu mai este om, ci numai încercare de umanitate, pentru că este inautentic ființial; numai în Iisus Hristos, dar, s-a redescoperit autenticul, adică inteligibilul și credibilul omului, pentru că numai El este omul restaurat ( ... ); numai Iisus Hristos îl face pe om inteligibil și credibil, pentru că numai El a crezut (până la capătul tuturor consecințelor, n.n.) în om”. „Omul nu poate avea nici o certitudine a ființei și
RECENZIE – GEORGE REMETE, FIINŢA ŞI CREDINŢA, VOL. I IDEEA DE FIINŢĂ, EDITURA “ACADEMIEI ROMÂNE”, ISBN 978-973-27-2189-6, BUCUREŞTI, 2012, 650 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1153 din 26 fe [Corola-blog/BlogPost/347655_a_348984]
-
icoană vie a lui Dumnezeu Cel frumos și bun. Sfântul Clement Alexandrinul susține, de asemenea, că armonia universală este opera bunătății și iubirii divine ce constituie temelia universului și armonia tuturor existențelor, pătrunzându-l și traversându-l, întinzându-se din inteligibil până în sensibil . Ideea inaugurată de Sf. Clement Alexandrinul, că lumea este o operă de artă perfectă a lui Dumnezeu, este preluată de Sfinții Părinți Capadocieni. Astfel, Sfântul Vasile cel Mare spunea: „El - Dumnezeu - privește ca frumos ceea ce este făcut după
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366665_a_367994]
-
existențelor, în Care sunt adunate rațiunile tuturor lucrurilor, ca modele și bunăvoiri ale Sale [29] , fapt pentru care Dumnezeu poate fi contemplat și prin intermediul realităților sensibile. Conținutul arhetipal al creaturilor nu se revelează însă complet sau definitiv căci ține de inteligibilul necreat aflat în Dumnezeu. De aceea, explicarea aspectelor diverse ale firii înconjurătoare rămâne doar o tentativă de-a exprima aspectelor diverse ale firii înconjurătoare rămâne doar o tentativă de-a exprima în cuvinte ceva despre Izvorul arhetipal inepuizabil. Sfinții Părinți
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
icoană vie a lui Dumnezeu Cel frumos și bun. Sfântul Clement Alexandrinul susține, de asemenea, că armonia universală este opera bunătății și iubirii divine ce constituie temelia universului și armonia tuturor existențelor, pătrunzându-l și traversându-l, întinzându-se din inteligibil până în sensibil [64] . Ideea inaugurată de Sf. Clement Alexandrinul, că lumea este o operă de artă perfectă a lui Dumnezeu, este preluată de Sfinții Părinți Capadocieni.Astfel, Sfântul Vasile cel Mare spunea: „El - Dumnezeu - privește ca frumos ceea ce este făcut
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
putința de a crea dar numai atât cât ne permite calitatea noastră umană. Aș putea spune, fără să-mi fie frică de contra-argumente, că un act creativ și rezultatul său se apropie de o minune, se află la pragul dintre inteligibil și transcendent, nu transcende legile firii, dar nici mult nu mai are, cu alte cuvinte, ceva crezut imposibil devine posibil, fără a desființa vre-o lege naturală, doar prin depășirea condiției minții umane la un anumit moment. Întotdeauna trecerea unei
PĂRĂSIT DE CREATIVITATE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 116 din 26 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350812_a_352141]
-
exprimat credința (cu rare excepții) că universul, aflat sub conducerea unei ființe supreme, este inteligibil. Totuși, începând cu Renașterea, această încredere în inteligibilitatea lumii a fost erodată în cultura europeană. Postmodernismul, prin negarea oricărui adevăr absolut sau oricărei structuri ultime inteligibile a realității, continuă această erodare. Despre postmodernism și valori Deoarece postmodernismul neagă existența adevărului obiectiv, prima preocupare „științifică” a teoreticienilor postmodernismului a fost să modifice radical obiectivele educației. Educația în epoca postmodernă trebuie să-i ajute pe oameni să „construiască
DESPRE SFÂNTA SCRIPTURĂ ÎN VIAŢA CREŞTINULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355573_a_356902]
-
ascunzand-o sub obroc. • Mintea omenească este un organ de percepție, este receptoare a adevărului, a impulsurilor electrochimice subtile, a revelației quantice, nu este sursa acestora. Mintea intepreteaza mesajele care vin din afara și din launtru, mintea le armonizează, le face inteligibile ființei noastre, dar lucrează totdeauna cu materialul altuia. • Numai dacă moartea nu ar fi un matematician de geniu, un calculator quantic perfecționat, un contabil de școală veche atât de meticulos să ne țină socoteală cu atâta precizie și exactitate. Ar
TEOLOGUMENA – DESPRE ADEVĂR de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370578_a_371907]
-
a convinge, nu are nevoie de nici o retorică. * Cum se vede, așadar, lumea, de acolo, de pe platforma de-azur a singurătății? Cum apar cele ce sunt, lucrurile concrete, dar și cele abstracte? Cum se înfățișează cele sensibile, dar și cele inteligibile? Încercarea de a răspunde - dupa puteri - la aceste interogații ne conduce spre trei niveluri de sens și, implicit, spre trei direcții de lectură. Mai întâi, cât privește lumea sensibilă, ochiul, eliberat de asperitățile contingentei, mult prea iluzorii și prea superflue
DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354360_a_355689]
-
grea ca toate despărțirile între ființe apropiate. Pui de pom Dan s-a reașezat pe băncuță puțin mișcat de întâlnirea romantică cu ursul. Asociații de idei i-au readus copilăria în minte. Se trezi fredonând cu voce în surdină dar inteligibil: „Nu mai rupe-ți flori copii / Că și ele este vii / Ele este pui de pom / Cum voi sunteți pui de om” - Puțintel cam agramată, dar sună frumos. Ai dat în mintea copiilor? - Nu chiar. Amintiri de pe vremea când ursul
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
aruncat, Kafka reiterează conflictul dintre artă și religie, dintre creatorul de geniu și exigențele eticii creștine. Între om și divinitate există o incomensurabilă prăpastie ontologică. Ca exponent al lumii sensibile, ca fenomen, omul nu poate avea acces nemijlocit la curțile inteligibilului, nu poate atinge lucrul în sine. Accesibilitatea ființei la energiile necreate are întotdeauna loc printr-un analogon material, chiar dacă acesta este investit cu realitate divină. Josef K. nu reușește să-i cunoască pe superiorii tribunalului care-i instrumentează procesul, cu
Franz Kafka: Procesul. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339517_a_340846]
-
mergi mai departe), materia epică original-interculturală și arsenalul tehnic elevat fac din romanul lui Constantin Stan una dintre cărțile cele mai expresive ale ultimei perioade. Ea captează și prin stil, înțeles ca individualizare a formulării. Punerea gândurilor și trăirilor în inteligibil și aducerea lor la cuvânt au loc printr-o filtrare ideatică și de sterilizare tematică remarcabile. Constantin Stan nu scrie orice și oricum. Ideatica este elegantă, reflecția asupra relației timp-minte fiind de mare profunzime. Fraza este rodul căutării și acomodării
Constantin Stan: Mai departe … şi mai încet, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339611_a_340940]
-
în sine, reflexii ale frumuseții și bunătății dumnezeiești, de armonia lumii și dreptatea universală. Vorbea despre libertatea umană, considerând că ființa individuală se conștientizează ca agent al Binelui, având scopul de a-și ghida acțiunile înspre prosperitatea obținută prin atingerea inteligibilului. Întrebat dacă omul prin cugetare simte mai bine realitatea, Platon a răspuns: „Atunci gândește mai bine, când nu-l stingherește nimic, nici auzul, nici văzul, nici o durere, nici vreo plăcere, când sufletul rămâne singur - singurel, când lasă în pace trupul
CE ALEGEM PENTRU VIAŢA NOASTRĂ? de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344307_a_345636]
-
pană de idei (mi se întâmplă foarte des lucrul acesta), fie privind pe fereastră marginea de sat care se desfășoară înaintea ochilor mei, fie ascultând pur și simplu urlătoarea de sub frunte, încercând ( de cele mai multe ori fără succes), să descifrez ceva inteligibil, pentru vreo eventuală motivație viitoare. Așa s-a întâmplat și în dimineața aceasta când s-a cocoțat pe fereastră una din pisici cerând stăruitor s-o primesc în casă. Cum face asta? E în stare să zgârie geamul, cu atâta
AZI DIMINEAŢĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346047_a_347376]
-
De parca nimic n-ar fi existat înainte să se trezească omul din somnul conștiinței, să se ridice pe două picioare pe scara zoologică, să devină un animal rațional și social, și nimic nu mai poate exista dincolo de orizontul imaginației omenești. Inteligibilul divin există chiar dacă noi nu-l înțelegem. S-ar putea spune tocmai de aceea. ● Între nimicnicie și existența este o prăpastie logică de netrecut. Unii inceasca să construiască poduri inginerești, matematice, alții structuri filozofice, alții să sapă tunele astrofizice. Numai
DESPRE ISPITA DE A TRAI DOAR CU PAINE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379234_a_380563]