29 matches
-
profil politic și intenții agitatorice, formula ca prim scop informarea de tip enciclopedic în pas cu timpul, prezentarea unor teorii noi, a unor descoperiri și, complementar, lupta „în contra producțiunilor științifice greșite”. Campaniile revistei, susținute energic, cu agresivitate chiar și cu intemperanță, au influențat într-o măsură o parte a spiritului public. Prin cicluri de articole, îndeobște prelucrări, cu adaosuri și exemplificări la îndemâna cititorului român, prin rubrici speciale, sunt aduse în pagină, într-un stil accesibil, varii cunoștințe. Se vorbește mai cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286392_a_287721]
-
-l iau în birje... Jud.: Pe cine să iei în birje? Leanca: Clondirul... că zicea... Jud.: Cine zicea? Leanca: Dom' Toma... se sparge... Jud.: Cine se sparge? Leanca: Clondirul, dom' judecător!" Leanca este femeia de cartier, comică prin petulanță și intemperanță plebee, pariziana "comm-+-re", "țața" română. Caragiale găsește eufonii pline de delicii (diversificate uneori prin dialectalism) în împiedicarea la limbă a bețivilor: "- Eș' du'ce 'ne Iancule! - Sîn' tu'tă, Co'tică! - Tu'tă du'ce, 'ne Iancule!..." Structura tipologică
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
iberică sunt imnuri închinate sufletului neolatin, dar și îndemnuri către romanitatea occidentală de a nu-și uita sora din insula răsăriteană. În rest, maniera rămâne aceeași ca în „rapsodiile” mai vechi. Ceea ce impresionează, în prima linie, la d. Cotruș, e intemperanța verbală; lipsită adesea de rimă, de ritm, de egalitate silabică, proză uneori transformată în versuri numai printr-o ficțiune tipografică, poezia scriitorului ardelean se revarsă acum tumultoasă în cataracte nereclamate de un accent sufletesc, acum în leneșe pânze de ape
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
unei constrângeri, a unei necesități pe care o îmbracă dragostea profană? Pe o scară, în lateral, coboară o serie de personaje care în mod vădit sunt relaționate prin discurs și gestualitate. Acest grup instabil generează dinamismul scenei, dublat de o intemperanță dramatizată atent, dar și o arhitectură secretă. Se poate observa aici influența prerafaeliților și chiar o posibilă influență directă a picturii lui Edward Burne-Jones cu tabloul, Scările de aur (1876-1880), cum remarcă Edward Lucie-Smith, unde "spațiul este anormal comprimat"464
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]